Mai jos sunt câteva observaţii de la un nene care stă pe net de ceva ani şi a vazut multe.
Citarea sursei
Teoretic şi practic, orice se ia de pe alt site şi nu se citează sursa e considerat furt. Poze, imagini, informaţii, tot tot. Nu e ok să traduci articole de pe cracked.com şi să nu pui sursa originală. Nu e ok să iei informaţii gata ambalate de pe zoso.ro şi să faci articole cu ele, fără să menţionezi de mine deloc. Sigur, de la şantajişti jurnalişti onorabili gen Obae sau Comănescu nu poţi avea asemenea pretenţii.
Există o chestie şi mai nasoală: citarea sursei fără link. Adică, în termeni de presă clasică “ştirea a apărut într-un ziar, dar nu îi dăm numele, că îi facem reclamă; e bun să luam de acolo informaţii, dar nu destul de bun să îi menţionăm numele”.
Economia linkului
Cea mai mare frică a jurnalistului online sau a editorului web este să pună un link. Vizitatorul va fugi pe celălalt site şi nu va mai reveni niciodată. Lucru complet neadevărat şi dovedit de sute de mii de ori.
Cel mai la îndemână exemplu (pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu digg.com): am stat cu link pe prima pagină la realitatea.net ore bune, site care avea 200.000 unici pe zi. Au venit 3.000 de oameni, dar n-au rămas, pentru că ei erau consumatori de ştiri, nu de bloguri. Deci a da link nu e un lucru rău. Nu mă voi duce pe femalefirst.co.uk şi voi rămâne acolo, pentru că eu sunt cititor de mediafax.ro.
A nu da link echivalează cu a fura un portofel şi a da la radio o dedicaţie muzicală cu mulţumiri pentru donaţie.
Linkuri interne
Mi-a trebuit o ameninţare cu expulzarea de pe hosting să conving un jurnalist să nu mai dea linkuri numai către el. La fiecare test de produs, 20 de linkuri către el. Ce taguri, ce logică, linkuri către noi să fie nene! Vorba lui dumbo ăla de la zibo, e 100% sigur pentru copii.
Formatarea textului
Odată ieşit din print, jurnalistul se vede lipsit de corector şi de tehnoredactor şi începe să dea cu bâta in baltă: uită virgule şi alte semne de punctuaţie, poceşte limba română, n-are paragraf sau punct şi aşa mai departe.
Alte prostii includ lipirea textului de poză (de parcă image padding e cine ştie ce secret deţinut de doi geeks care au făcut specificaţiile html), design înghesuit sau prost ales.
SEO ţine loc de inspiraţie
Sunt 1,2 milioane de rezultate pentru “a murit Liz Taylor”. Sunt zeci de ştiri cu “vezi video” sau “vezi aici cu cine se fute”. Pur si simplu ziariştii preferă să facă economie de timp, punând titluri la grămadă, pentru ca publicul e oricum prost. Şi, cu asemenea titluri, nu se va deştepta prea curând.
Mai bun decât restul
Atunci când blogul pe care îl citiţi are mai mulţi cititori lunar decât unele cotidiene, jurnaliştii ar trebui să lase ciocul mai mic. În mod sigur nici unul nu s-ar gândi la un mod de a profita de pe urma chestiei asteia. Mai bine în turnul nostru de fildeş, nemuritori şi reci.
Citarea siteurilor dubioase
Sincer, nu credeam ca o să văd vreodată pe cineva serios (imbecili gen ciutacu nu se pun) citând ziare.com. Serios. Siteul reprezintă tot ce e rău pe onlineul românesc: furt, spam, necitarea sursei, furt, furt, ni se rupe, furt. Şi e tragic că jurnaliştii nu pot distinge între un site serios şi unul care nu merită citat vreodată, pentru nici un motiv din lume.
La fel cu HuffingtonPost.
Scrisul despre lucruri necunoscute sau lipsa opiniei
Chestia asta se întâmplă mult pe tehnologie, sau poate acolo o văd eu mai des: se ia articolul dintr-un ziar/site străin, se traduce ce se poate (adică atât cât pricepe jurnalistul) şi se publică. Nu există opinie, nu există cunoaşterea faptelor sau a produsului despre care se scrie, pur si simplu se aruncă o mămăligă fără cap şi fără coadă pe site şi gata, să vină banii.
Epilog
Odată scos din rutina lui comodă, jurnalistul român e întâi dezorientat (că nu înţelege ce se intâmplă şi ce e prostia asta de internet), apoi devine agresiv şi sfârşeşte resemnat sau demisionar. Niciodată învins de vremuri sau de schimbări!
Fi atent cate comentarii ai, se pare ca ne simtim toti cu musca pe caciula…
Nu-i de vină jurnalistul, e de vină şeful lui. Care nu-şi trimite oamenii la cursuri de specializare, se trimite pe el, unde în loc să înveţe face social media cu oamenii de-acolo, poze cu celebri şi reţine chestii după ureche. Apoi le cere ălora din redacţie.
E de vina jurnalistul la fel cum e de vina orice alt om al muncii din ţara asta. L-a durut în cur când a fost vorba de perfecţionare, nu-l interesează chestii gen internet, va face dacă-i cere şeful, altfel pixu.
E vina jurnalistului că e român între români şi nu acceptă că cineva ştie mai bine ca el chestii. „Păi imi spui tu mie, care am 15 ani de presă cum se face asta?”
E vina patronului care si-a umplut redacţia cu vagine care le-a educat să fie vagine si nu ziariste. Să fim serioşi, nu prea sunt ziariste grase si urâte. Iar ăla care sunt, sunt date afară pentru apucături de căcănari, gen plagiat. (Andreea P ai legătura.)
Mai am o grămadă, discuţia ar fi extrem de lungă.
@eftimie: pune pe pixel grămada şi dăm link.
Zoso,
Avand in vedere ca multe persoane din categoria „jurnalisti” (in special cei ce scriu despre tehnologie si masini) castiga intre 1.500 si 3.000 RON lunar este de inteles ca nu stiu prea multe despre ultima tableta aparuta pe piata, care e diferenta dintre iOS, ChromeOS si Android sau de ce este mai bun motorul 3.0 de pe A6 fata de acelasi motor de pe Seria 5.
Jurnalistii care castiga sumele de bani indicate mai sus nu cred ca primesc pe mana astfel de gadget-uri si/sau masini pentru a le testa, de unde si parerea formata doar din auzite.
@Bogdan: rili? ai idee câţi jurnalişti primesc in teste aparate foto/video/telecom? TOŢI! trebuie să fie ceva in neregulă cu ei să nu primească.
@Bogdan: persoana mea invalideaza tot textul tau. Sunt un fost jurnalist care nu a avut salariul mentionat de tine, a lucrat pentru cateva reviste de IT si – culmea – stiam cu ce se mananca un device primit in teste, care sunt diferentele dintre browsere si sisteme de operare (la nivel de layer, nu asa – ca unul „e frumos” si celalat „mai putin frumos”).
@Cypress: pe vremuri, realitatea.net au stricat piata cu salariile editorilor web. lumea avea 1.000 lei şi ei ofereau 1.5-1.700 lei.
bogdan ownd pwnd
@Cypress: lol?
Omul zice: A (ziaristi care castigau sumele alea) atunci B (nu aveau gadgeturile, erau prosti, etc).
Tu zici: !A (nu castigam sumele alea) atunci !B (aveam acces la gadgeturi si eram cunoscator).
Cu un pic de logica elementara, rezulta ca tu confirmi, nu invalidezi afirmatia. Sigur, faptul ca afirmatia initiala nu are nici o baza e altceva, afirmatia e demontata de realitatea observabila, nu de exemplul tau.
@Eftimie: crede-ma ca si….hai sa-i zicem jurnalistul are o mare parte din vina.
Am lucrat la un moment dat pentru un mare trust de presa pentru 2 saptamani ca atat am rabdat. Eram PM pe site-ul ziarului lor de capatai…si aveam, printre altele, si o echipa de „jurnalisti”, zice-se exclusiv pentru digital. Stiam cam ce scriu ei pe net, le-am facut un training, le-am explicat ce si cum sa scrie pentru web, cum sa formateze, etc. Am spus ca pentru urmatoarele 2 luni voi posta eu articolele pe net ca sa le pot corecta, sa pun html-ul pe unde trebuie, etc.
Articolele noi intrau in 2 serii: o data dimineata la ora 8 si a doua serie la ora 14. Nu era zi sa nu primesc cel putin jumate din articole cu greseli gramaticale grave, cu subtitluri fara nici o legatura cu ce scria sub ele (asta cand nu erau exact opusul) si cu multe, multe, MULTE bucati de text ramase in engleza. Dupa care ma apucam sa le curat textele, sa le corectez greselile, sa scriu niste subtitluri relevante, sa corectez traducerile ca nici asta nu erau in stare sa faca, etc. La ora 10, cand terminam de postat tot, incepea circul – meciul de wresling dintre mine si ei.
„Cum imi permit eu, care nu sunt jurnalist (a), sa le schimb lor articolele.” „Cine imi imaginez eu ca sunt. Ca ei nu au facut 4 ani de facultate ca sa fie corectati de una ca mine (probabil ca fusesem prezentata ca „femeia de serviciu”).”
Dupa ce ii lasam sa urle o vreme luam fiecare articol si ii aratam originalul si o intrebam ce ar tb. sa pun acolo in locul greselilor gramaticale. Dupa care incepeam sa ne certam pe tema regulilor gramaticale si a virgulelor.
Nu te supara @Eftimie, dar in cazul asta nu cred sa fi fost fost seful de vina. Realitatea dureroasa este ca 60% din jurnalisti sunt niste INCOMPETENTI si niste CIORDITORI! Si atat….alte calitati nu au!
Trebuia să mai zici și de ProTV, că prea au fost găinari.
@Robintel: păi n-am zis ieri?
Acesta este un articol best-of, nu? Că de ani de zile spui aceste lucruri.
@zoso zici ca sunt „observatii de la un nene” asa ca balada romaneasca scrisa de-un autor necunoscut sau pur si simplu n-ai chef sa-i pomenesti numele (ca sursa)?
@frm: cetitorul de zoso.ro se prinde ca e vorba de mine, după stil şi retorică.
realitatea a stricat piata media, in general. stiu jurnalisti care au plecat de la o revista unde castigau 1500 ron si s-au dus la realitatea unde castigau 3000 ron. o alegere logica pentru jurnalist. de neinteles pentru realitatea. oamenii aia nu valorau 3000 ron pe luna. niciodata!
iar salariu de 3000 de ron mi se pare un salariu decent. pentru care ar trebui sa prestezi o munca decenta (adica a te documenta inainte de a scrie).
@eftimie -> ce faci daca nu-ti permiti sa-i duci pe oameni la traininguri? sefii trebuie sa-si asume greselile de management. jurnalistii de scriere. nu poti da vina pe sef, ca un dobitoc scrie prost. probabil ca o sa fie unu destept care sa zica „pai de ce nu-l da afara, daca e asa batut in cap!”. raspunsul va fi: „asta-i piata muncii in Ro.”. foarte rar salariatul isi pune intrebari despre calitatea muncii pe care o presteaza. si nici nu-si pune intrebari de unde vin banii. el o face ca sa fie facuta dar e nemultumit de castigul de 1500 ron. nu incearca sa fie mai bun. ci doar se lamenteaza aiurea.
intaresc ce-a spus Maria. si eu am facut munca asta o vreme. si nici nu-s vreun specialist. dar observatiile mele tineau de un bun simt elementar, pe care ei nu-l aveau. cand le recomandam o bibliografie minima, se uitau la mine ca la un crucisator. am incercat cu filme. n-a mers nici asa. oamenii considerau ca daca au facut 4 ani de facultate e suficient.
@Maria Ba eu cred că putea interveni si seful/patronul la un moment dat in toata povestea asta, cu îndemnuri pline de înflăcărare gen „plm căcaţilor, se caută casier la Selgros”. Cunosc îndărătnicia celor ce se pretind „ziaristi” si, cunoscând cam ce se predă în facultăţile de profil sunt dispus oricând să ofer niste flegme pe diplomele lor. Plus una mare pentru prostul/seful/patronul care i-a angajat pe baza lor.
@ion dacă nu-ti permiti profesionalizarea personalului inchizi taraba. Stiu ca regula asta mititica de bun simt nu se invata la „facultatile de managment” da’ te asigur că e valabilă 100%. De la McDonalds la Evenimentul Zilei.
Este important să intelegem că diploma de facultate de România nu valorează două sfârcuri de găină. Şi de-acolo pornim. Dar să nu uităm, peştele de la cap se împute. Uitati-vă cine-s sefii ziaristilor agramati cu doar 4 clase (ăla superioare) si o să vedeti cam unde-i baiul.
@eftimie: ce ai mă cu soviani sau adelin petrişor?
Discuţia e extrem de amplă. Vina se împarte între şeful care trage cu dinţii de deşteptăciunea lui venită doar din ce povestea Eftimie mai sus (Mă înveţi tu pe mine mă după 15 ani de presă?) şi ziaristul plafonat care se mulţumeşte să arunce 3 ştiri în lucru fără să-i pese de fleacuri cum ar fi virgulele, sursele cu sau fără link, acordul subiectului cu predicatul etc.
E nevoie de mulţi şefi în presă, şefi care să ştie să îşi facă o mare curăţenie prin redacţii şi apoi să treacă la treabă nu la frecat menta din pix pe bani uneori extrem de buni.
Chiar zilele trecute realitatea a preluat ţăranul de la tine şi au pus sursa youtube, să nu cumva să-ţi facă reclamă.
@Eftimie, stii care e faza nasoala? Directorul general a incercat. Dupa prima saptamana cand i-am povestit am inceput sa cautam altii. Daca iti povestesc ce mi-a venit la interviu….si unii dintre ei erau aproape greuceni (adica jurnalisti cu experienta de 5-6 ani, cu nume recognoscibile). Problema este ca oamenii erau cu experienta doar in ciordit, nu in jurnalism. Cand le-am spus ca trebuie sa scrie articole originale, inteviuri si investigatii pe bune, unii s-au ridicat si au plecat, ca ei nu au timp de pierdut cu prostii. Intelegi cat este de aberanta chestia asta: le-am cerut sa fie jurnalisti si s-au lezat. Oameni care acum scriu prin ziare ca presa romaneasca nu e moarta!
Si iti mai dau un exemplu: una din intrebarile de la interviu era „Se dau 2 afirmatii: Toate pasarile sunt albastre. Unele pasari sunt vrabii. Ce putem spune despre vrabii in acest caz?”. Majoritatea (adica peste 80%) s-au uitat tamp la mine. Niste vagine proaste din Intact au incercat raspunsuri. Niciodata nu am ras atat de mult ca in alea 3 zile.
Da, realitatea este ca s-a ajuns asa pentru ca multi, multi, enorm de multi patroni/directori/redactori din bransa asta sunt niste cretini. Dar acum nici cei care ar vrea sa faca ceva nu prea mai gasesc material.
Se fac angajari la CNADR. Poate e vreunul interesat.
Realitatea-Catavencu nu a stricat piata prin oferirea unor salarii decente.
S-a intamplat altceva acolo care a avut acest rezultat. S-au facut oferte, au atras ceva oameni buni si l-a conducere s-au pus diversi care faceau parte dintr-o gasca sau alta.
Nu a contat ca se pricepeau la ceva sau ba. Faptul se poate demonstra usor prin urmarirea evenimentelor care au avut loc acolo.
Pe de alta parte in postul asta se vorbeste de online. Si ca sa intelegem ce se intampla la Realitatea trebuie punctat ca foarte mult timp in trust intre print si new media nu a existat vreo legatura. Asta chiar daca s-au dus batalii strategice.
In timp ce aia din afara dezvoltau la greu pe online, aici se duceau negocieri daca sa mai pui si tu ceva „dupa ce pui ziarul pe net”.
Iar cand treaba s-a imputit sefii si sefutii din print au trebuit reciclati in posturi mai caldute din online unde…sa faca treaba. Ori daca dragalasii nu intelegeau nici inainte cum sta treaba….
Rezultatul – ce a mai ramas din Grup RC. Putem sa vorbim aici mai mult dar nu e cazul pentru ca dezbaterea era axata pe jurnalismul online. Mai bine zis pe ce a mai ramas din el.
Pe langa vina celui direct responsabil de content sa nu uitam ca in mare multe decizii vin de mai sus. Chiar si alea banale prin care ai vrea sa dai link-uri catre sursa sau subiecte conexe. Si ne reintoarcem la aia pusi in functii care n-au nicio treaba acolo.
Dar pana la urma fiecare isi conduce afacerea asa cum crede. Cu Vantu ne-am lamurit, Ringier la fel si exemplele pot continua.
Cand suntem analfabeti si iesim din casa, putem face asa:
Hai sa fim seriosi. Nimeni nu castiga 3000 RON lunar. Poate or castiga in lei suma aia. Dar RON pot sa bag mana in foc ca nu castiga nimeni!
Cum ar veni, ete d’aia e doar unii dintre ei jurnalisti.
Pe blog sau print.
@Cosmin: caută pe reportervirtual.ro salariile şefilor de online de la ringier. o să te ingrozesti.
@zoso – tu realizezi ca toti aia cu trafic cat pewla imparatului furnicilor o sa sara sa spuna ca tu esti un looser care scrie pentru mase texte accesibile si facile (ca asta, ahem) iar ei sunt chematii care scriu pentru initiati? Ceva gen tu Iris, ei Urma sau Kum sau pana mea stie ce ratati care canta in beci si vand 23 de copii ale unui album?
@Jordan: ai intarziat. oamenii fac asta de prin 2005. gen, ei ar putea fi mai buni, dacă ar vrea. dar nu vor.
@Zoso… castiga lei
RON nu ia nimeni.
Cand eram student umbla o poveste prin complex. Era atunci mare chestie sa ai printer color iar photoshop-ul era un tool de care auzisera doar cei „chemati”. Si un tip a facut o bancnota (fata/verso) aproape de arta. A mers cu ea pe langa casele de schimb si a facut un experiment.
A vrut sa o schimbe in lei la un curs avantajos pentru cumparator dar nu prea, prea, sa nu cumva sa bata la ochi. Se cota pe atunci la banci.
Bancnota avea valoarea asta: 100 ECU.
N-ai idee cati s-au aruncat.
Pacat ca ideea de „camera ascunsa” nu era atat de promovata pe atunci.
Nu prea merge sa vrei sa vorbesti de lei dar sa le zici RON. Asta daca ai cat de cat ceva de spus. Tie ti-a scapat asta doar in comment-ul meu, am vazut ca ai zis lei in ceea ce ai scris si in general nu faci gresala asta (n-am un procent de 100%, poate mi-a scapat mie ceva prin posturile tale). Te-ai gandit, probabil, ca ma uimesc cifrele? Pai da, ma uimesc. Mai ales ca legea zice ca pentru furt primesti ani sau in cel mai bun caz dai tu bani (lei, nu RON). In niciun caz nu ii iei!
PS: scuze de wall of text-ul asta! Cei tineri n-au cum sa stie ce vorbesc dar sa gugaleasca.
@Cosmin: o retorică inutilă. 3.000 lei lunar era un salariu de şefuleţ. ăia aleşi aveau 6.000.
As privi si spre facultatile de jurnalism care scot studenti pe banda rulanta, iar specifcitatea scrisului dispare. Ca unii se adapteaza din mers si le merge e ok dar restul absolventilor incearca sa faca un jurnalism invatat pe bancile scoliilor, intr-o era in care zona media e intr-o continua miscare.
Scuze de trolling. Not intended.
Ai uitat sa mentionezi de watermark-urile puse pe poze furate, bineinteles, fara a mentiona sursa.
oare si kamikaze are 50 de cititori per bucata de ziar?
@chriscross: e răzvan cucui pe aici, poate il intrebăm.
Cum se pupa citarea sursei cu necitarea siteurilor dubioase?
Uite, am un exemplu concret, recent: am pus ieri o poza pe blog, si am citat sursa (citez intotdeauna cand pozele nu-mi apartin), desi eram constienta ca-i o sursa dubioasa…
Nenea editor de-acolo a vazut trackbackul meu si a venit sa-si ceara scuze ca nu a mentionat sursa :))
Vina-i a mea, ca n-am petrecut inca 25,3 secunde sa caut o alta poza cu care sa ilustrez articolul. Sigur gaseam una care nu era furata de undeva.
Si totusi, eu mi-am facut datoria de a cita sursa…nu?
@Elena: ziare.com e un site făcut din furt şi spam. nici un ziarist decent nu are motiv să il citească sau folosească. la chestii de genul ăsta mă refer.