Hai să vă povestesc o chestie nasoală din online.
Probabil ați văzut imaginile astea, unde oamenii pozează partea frumoasă a vieții, atât cât ea există sau se găsește. Sau poate ați citit articolul ăsta despre cât de greu e să faci bani din video.
Nici la noi lucrurile nu stau mai bine.
Foamea
Sunt oameni din online care fac foamea. Nu e un mod figurat de a spune sau o metaforă. Sunt oameni din online, bloggeri, piariști, tot ce vreți voi, fac realmente foamea. Unii au facturi neplătite, alții au salarii mici și așteaptă pachet de la mami, alții n-au ce pachet să aștepte, alții pur și simplu nu câștigă destui bani ca să poată trăi în București și nici nu vor să se întoarcă în orașul natal, pentru că (1) se raportează la salariile de acolo cu cheltuielile de la București și (2) nu vor să admită că au ratat la oraș.
Așa că strâng din dinți.
Dar stați un pic. Strânsul ăsta din dinți nu e așa, din cer. E în contrapartidă cu două sau trei drumuri la Starbucks, cu hamburger gourmet, cu gelato, cu bere la 10 lei sticla de 0.33. E un carusel în care azi mâncăm hamburger de 50 lei, iar următoarele două zile biscuiți vrac.
Salut cu respect oameni ca Ionuț, care a ales calea second hand și nu îi e rușine cu asta. Mai bine cu o haină mai veche decât cu burta goală.
Nefericirea
Oricât de mișto ar suna, like-uri nu țin de foame. Serios.
Și nu mă prind cum funcționează vanitatea asta în care pui poze cu chestii de lux (haine, produse, mese luate în localuri) și în realitate tu nu ai ce mânca. Adică OK, ai strâns 100 like-uri, mișto, bravo, dar cum te ajută asta să nu sari peste masa de seară? Sau să nu mai depinzi de pachetul de la mami? Sau de bani de la ei, care muncesc din greu în orașe de provincie ca tu să stai la oraș?
Serios că nu mă prind. OK, hai să zicem că la maimuțici ca Morodan sau Fabuloasele e de înțeles strategia “fake it till you make it”, dar nu doar ele procedează așa. Sunt zeci de oameni din toate domeniile în situația asta. Citybreak de patru zile la Roma, sute de poze pe instagram, 12 luni plătit overdraftul căpătat. Campanie cu Jaguar XE, terminat, întors la Dacia Sandero, care nu apare, desigur, în nici o poză.
(ca o paranteză, de asta fetele vor bărbați cu ceva bani, că viața e grea și foamea e reală)
Puterea de a nu face nimic
Și mai trist e că nu fac nimic.
Întâi, pentru că în unele domenii e greu să avansezi în mai puțin de doi ani, până prinzi un pic de experiență, și în ăia doi ani cam faci foamea dacă nu ai un pic de ajutor. În alte domenii sunt doar salarii mici. Ești junior la o agenție? Nasol, uite aici niște rețete de biscuiți și nu te uita că șeful și-a luat a patra mașină.
Apoi, pentru că e jenant să bei o cafea căreia nu îi poți face poză. Ce vor crede ceilalți despre tine? Că nu ești mega? Că nu ai valoare? Că nu îți permiți?
ps: nu e o rușine să faci foamea, ni se întâmplă tuturor, e o rușine să faci foamea în timp ce te lauzi pe social media că duci o viață de vis. am făcut foamea când eram tânăr, pentru că nu voiam să merg să cer bani de la părinți, am preferat să muncesc mai mult pentru ca la final să îmi fie bine. nu aveam timp să mă laud că sunt baller, e drept, pe vremea aia nu exista feisbuc.
“foame” via shutterstock
Cam agresiv nu crezi?
Cam trist si realist as completa.
Cam trist sa scrii iar despre asta!
La fel se intampla si cu multi antreprenori nu doar cei in bransa aceasta. Pui bine problema: de ce trebuie sa ne si prefacem ca ne merge bine daca nu ne merge?
Legat de Modoran sau Fabuloasele ma indoiesc ca fac foamea chiar si pt 3 zile.
foamea nu o fac, dar nici nu sunt atât de fabuloase pe cât se pretind.
pentru ca au soti bogati sau „sponsori” de ocazie? daca ar fi de capul lor ar manca o tocana de cartofi la o sapatamana iar in restul zilelor ar bea numa apa. nu ca ar fi ceva rau pentru o bloggerita de fashion, ajuta la intretinerea fizicului. sfat util si pentru umflata aia de care scriai acum cateva articole.
boss, dar tocana de cartofi e buna, cu ce ti-a gresit?
cipriane, depinde si daca ai bani de toate ingredientele pentru a o gati cum trebuie.
Nu mai băga carbohidrat, Ciprian.
Te caut fraere, ți-am zis să nu mai scrii de mine!
#altslabanogcarecrapaineltotceprinde
Imi place foarte mult cum ai abordat problema. Dar sa nu uitam cazurile in care unul plange ca n-are bani, dar nu vrea sa munceasca ca orice, ca deh, are stima sa. E nasol sa fii ajutor de bucatar, mai bine ramai flamand.
Pe termen lung, e o strategie greșită. Pentru că orice-ul pe care ajungi să îl muncești o să te rețină din a dezvolta niște aptitudini reale, care te pot ajuta să faci ce îți place.
O să-mi spui că genul ăsta de soluție e pe termen scurt – de cele mai multe ori nu e, decât dacă ești super-determinat să faci ce îți place.
PS: https://www.youtube.com/watch?v=RBXZlYdiizk – dincolo de faptul că tipul e showman, nu zice rău ce zice.
Mâncatul ala e făcut cu Prisma?
Ai crapat serverul lu Bunescu. Cred ca d-aia se vaita bloggeritele de fashion, ca le dai peste cap planul de hosting….
„Resource Limit Is Reached”
Pe linkul cu Bunescu. Din cauza hostingului ieftin?
Ai uitat sa mentionezi ca aceleasi persoane stau cate 5-6 intr-un apartament ca imigrantii romani din tarile straine si trag de un sac de cartofi cate doua saptamani insa figurile si snobismul le da pe dinafara.
https://sicktired.wordpress.com/2017/03/03/parazitismul-in-jurnalism/
@Zoso
Bai frate, articole ca acesta stau marturie in privinta unei stari de fapt foarte nefericite, care pare ca domina un sector intreg de activitate….. E foarte trist. La intensitatea concurentei care razbate din texte ca acesta, parerea mea este sa te gandesti de mai multe ori (de foarte multe ori) la necesitatea reala a casei aceleia de vacanta…
A ajuns la limita Bunescu.
Parca esti un ardelean din al’ batran! Munceste si strange intai!
Arata si tu oamenii cu degetul, cititorii vor sange!
Nu prea v-am văzut la față, pe ăștia din online, dar acum câteva ore era unu’ care semăna cu Bunescu, pe plajă la Mamaia, se trăgea în poze cu niște doamne/domnișoare și copii. Adică aveao o tanti fotograf după ei.
slabe șanse să fie el.
Tot ce se poate. Da avea un pic de aere de vedetă/hipster de Capitală.
@VALI – nu mai induce oamenii în eroare, te rog!
@LEO – eu eram, nu am mai avut bani de ocazionalele vizite în magazinele Second Hand și am zis că mai bine le iau moca de pe șezlongurile bogaților care o ard prin Mamaia. Iar fotograful era tot timpul după mine, în caz că eram prins la furat, să spun că a fost o farsă și sunt la camera ascunsă.
Mi se rupe de ei si de nivelul lor de trai, si ma doare fix in pix despre ce se lauda ei. Lumea e plina de boi care se lauda cu ce nu au, fie ca e despre trafic, masini, bani, femei sau faima. Faptul ca ii bagi in seama si vorbesti despre ei ii face sa se simta bine. Asa ca eu prefer sa-i ignor. Timpul meu e prea pretios ca sa il risipesc gandindu-ma cat de papagali sunt aia care se cred vulturi.
Boss, una din doua te rog, asa pentru viitor:
– fie faci si tu un tag mai clar ceva la articole d-astea în care ești vag despre viată și vorbești despre felia ta, ca să stiu să le evit
– fie zici în plm, cu exemple concrete, cine sunt săracii ăștia din online care mănâncă iaurt cu covrigi și se uită de sus la corporatiștii din pipera (ai dat aici un exemplu cu bunescu, ce-i drept)
Nu de alta, dar înapoi cele 45s pe care le-am consumat citind acest articol nu se mai întorc.
La articolul ala cu fashion blogger grasă ai vorbit concret și-ai vazut cum a fost…
Bogdan Daradan
O sa radeti dar are legatura si cu Facebook-ul. Da, stiu, si inainte erau parveniti care stateau in chirie dar cand ieseau in oras minteau ca au casa insa de cand majoritatea lucrurilor, activitatilor s-a mutat pe Facebook, locul perfect de a-ti expune brandul, afacerea sau ideile parca iti ridica si nevoia de a parea mai bun. Dai un scroll prin news feed si vei vedea cum toti isi pun cele mai bune si frumoase poze, cele mai noi achizitii, cadourile de Craciun, copiii cei frumosi si concediile de vis care le au. Nu conteaza ce e in spatele lor, faptul ca poate pentru acel concediu au tras cat altii in zece ani sau s-au inglodat in datorii, nu se vad certurile din spatele acelei familii fericite si asa mai departe. E o iluzie. Asa e si in cazul lor. Si am observat asta la multi care n-au avut nu stiu ce in viata, care au trait in saracie si atunci cand au dat de ceva mai tare, mai bun(chiar daca de scurta durata) nu stiau cum sa fie mai hulpavi si mai snobi. Nu ma refer la cei cu o situatie materiala precara dar care au avut totusi dramul de ambitie si tarie sa lupte sa se ridice din cocina. Nu se mai preteaza in ziua de azi sa te arati vulnerabil, sa arati in fond ca si tu esti om si ai zile proaste. Pentru ca vrand-nevrand vin vesnicele barfe si pareri negative…
Pe vremea ta era la fel, imprumutau cate o bluzita de la prietene, mai un parfum , mai nu stiu ce si se dadeau rotunde pe plan local, cu FB ce s-a schimbat ca au ajuns dintr-un colt de tara pana in partea cealalta.
Cate intepate nu erau prin 90-2000 cu foamea pana in gat si cu aere, bagau in ele slanina si cartofi prajiti, mai stateau in niste cocine de apartamente, problema mai mare era jegul ce il aveau in casa.
Pentru ca nu exista fb ți-ai făcut blog. Toți trebuie sa ne lăudam undeva
Hei, nu vreau ca sh-urile sa fie populare. De acolo imi cumpar hainele cele mai bune. Oamenilor, tineti minte: sh-urile sunt ceva nasol si rusinos, zau ca te imbolnavesti de la hainele nou-noute cu eticheta. Nu, acolo nu se gasesc chestii din matase aprope pe gratis, si nici paltoane Patrizia Pepe din lana virgina.
Exact, ne stică Vali combinația. Mă rog, eu n-am mai fost recent, asta și pentru că am schimbat cartierul, dar tre să-mi fac timp într-un weekend măcar.
din ce a vazut Pensionarul, scurtand blogosfera si social media specialists and managers as putea spune ca ‘fro 80% sunt muritori de foame cum spui tu dar fara niciun gand de angajare in domenii conexe sau in comunicare online in corporatii (sunt multe dept. de comunicare online ale marilor corporatii care angajeaza oameni care sa faca content si sa aiba grija de paginile fb). problema e ca e si un soi de lene si boemie adica atat timp cat stai cu parintii, ai 30 de ani si te intitulezi social media manager si-ti iese si tie de o aluna din ceea ce faci, de ce te-ai angaja? e exact mentalitatea drojdierului asistat social.
Mult mai elegant ar fi fost sa cresti in timp ce muncesti pe bani si faci ceva util in afara de a pune poze pe instagram si fb despre cat de fericita esti tu (caci la asta se rezuma social media, epatare all the way)
scurt si la obiect.
Asta e man, life sux. Contrar a ceea ce sustin tot felul de „specialisti” in social media este foarte greu sa faci bani din asta. Senzatia mea este ca e mult mai usor sa faci bani prostind fraierii cu seminarii despre „cum sa iti monetizezi blogul” decat sa monetizezi propriu-zis ceva.
Apropo, daca ar fi sa faci o estimare, din ceea ce stii tu, cam cati bloggeri din Romania reusesc sa se intretina exclusiv din blogging. Nu trebuie sa dai exemple daca nu vrei, doar asa un numar aproximativ.
sub 50. undeva intre 20 și 40.
Nu e vorba doar despre orgoliu personal sau prostie. E si un „fake it till you make it” aici.
Si e si presiunea celor de langa tine. Inteleg ca nu e ok ipocrizia, dar sa postezi pachetul de biscuit cu paharul de apa de la chuiveta, ca sa-ti arati ca nu-ti e rusine de conditia ta actuala…
Te mai suna la interviu cineva? Sau daca esti freelancer, mai primesti proiecte?
Cred ca trebuie pastrate niste aparente, atata timp cat realizezi unde esti intr-un anumit moment si ce faci mai departe.
Daca nu ai, nu postezi.
eu sunt curioasa cu ce ti`au gresit fabuloasele si ana morodan de le dai ca exemplu negativ de fiecare data.
mint de rup.