Școlile au nevoie de psihologi buni

Ia fiți atenți aici la o poveste mișto. Se dă un copil de la o școală oarecare, la clasa pregătitoare. Copilul nu e nebun sau prost, dar a fost obișnuit de părinți să i se facă toate poftele. Nu are răbdare, nu ascultă, nu știe de reguli, urlă, țipă, bate colegi, știți voi, tot ce clasa pregătitoare trebuie să dezvețe de la copii. După câteva faze din astea, învățătoarea dă problema psihologului școlii, care cheamă părinții cu copilul de mână la o consultație. Și le spune părinților că trebuie să ducă copilul la psiholog, că problemele lui doar se vor accentua.

Și acum vine partea amuzantă. Mă-sa e disperată acum, că, și aici citez, ea n-are timp să se ocupe de un copil nebun, și că poate o dă la pace cu toată lumea cumva. Cadouri la psihologul școlii, cadouri la învățătoare, pe care fetele le refuză. Disperată, mama se duce la directorul școlii și începe să plângă și să se roage să se șteargă toată prostia asta cu mersul la psiholog, că copilul e sănătos, că tot neamul lor e sănătos, și că ea nu poate trăi cu rușinea de a avea un copil nebun.

Orice numai să nu se ocupe de copil. Că ea nu l-a făcut să îl educe ea, de aia există școli, să îl educe ăia. Și da, știu că vă întrebați, mami nu are serviciu, tati are niște afaceri și produce bani ca mami să stea acasă și să se ocupe de…nimic. Nici unul nu vine la ședințele cu părinții. Au venit la serbarea de Crăciun, el nebărbierit, obosit, făcea cu greu eforturi să fie atent, ea îmbrăcată cu niște izmene din alea cu turul lăsat, cu un decolteu până la buric și cu cizme cu tocuri de 20cm.

Înțelegeți acum de ce există workshopuri și seminarii de parenting?

 

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

43 comentarii

  1. Ar trebui să existe un „permis de părinte”.
    Nu oricine ar trebui să aibă copii.

    00
    • Există un permis implicit. Anularea lui s cheamă:

      Decădereadin exerciţiul drepturilor părinteşti

      -și va putea fi pronunţată de instanţă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului: prin relele tratamente aplicate acestuia;prin consumul de alcool sau stupefiante;prin purtare abuzivă ori prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti; prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.

      Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti este totală şi se întinde asupra tuturor copiilor născuţi la data pronunţării hotărârii. Cu toate acestea, instanţa poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părinteşti ori la anumiţi copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor”

      https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/avocatul-poporului-in-ce-conditii-un-parinte-este-decazut-din-drepturile-parintesti–96245.html

      00
    • @alex
      Înainte să facă copilul, nu după. Că decăderea din drepturile părintești se face pt lucruri grave, nu pt copii răsfățați, pe care i-ai pedepsi și nenoroci cu așa ceva.
      Dar cine sa dea permise, unii ca guvernul Dragnea? :))

      00
    • Decaderea din drepturi se face in practica foarte greu si aproape niciodata. Nu se face nici celor care-si lasa copii in centre de plasament.

      00
  2. Nu copilul are nevoie de psiholog ci parintii.

    Si o poza cu tanti cu decolteul ei cred ca mergea

    00
  3. Da, sună foarte plauzibil.
    Să zică mersi că problemele copilului nu sunt mai grave.
    Un an de atenție și se rezolvă.
    Mai are și luxul de a nu avea serviciu? Hai marș în mm!

    00
  4. Reacția clasică a părinților din România, indiferent de situație: „al meu sigur nu-i de vină”. Colegii sunt de vină, profesorii vor șpagă, directorul e PSD-ist. Oricine altcineva e de vină.

    00
  5. Mai e putin si mami ajunge prim-ministru. Vorba aia, la cat de repede ii schimba, la toti ne vine randul :)

    00
  6. Pe vremea noastra rezolva invatatoarea rapid. De fapt rezolvau educatoarele inainte cu un liniar, o paleta, o maslina.

    00
  7. Poate ii explica cineva cucoanei ca psiholog =/= psihiatru (ultimul e doctorul de nebuni).

    00
  8. Habar n-ai câți oameni merg la psiholog cu copilul, li se spune că ăla mic ar trebui să facă terapie sau că ar trebui să-și schimbe ei – ca părinți – comportamentul față de copil, după care urmează fix scenariul de mai jos:
    1. negare; se caută alt psiholog pentru că anteriorul nu știa ce vorbește;
    2. dacă psihologul #2 spune același lucru se pufăie disprețuitor pe nas și se repetă pasul #1;
    3. pașii 1 și 2 trec prin șase cicluri după care se concluzionează că toți ”doctorii” sunt proști; copilului i se cumpără dulciuri sau jucării ca părinții să se auto-convingă că sunt părinți buni.
    Unii pur și simplu consideră că e rușinos să apelezi la psiholog și pun chestia asta mai presus de bunăstarea copilului. Ceva de genul ”e OK, îl repar eu, dar gura lumii n-am cum s-o astup”.

    00
  9. Tanti aia n-are cum sa se ocupe de copil pt că nu știe cum.
    Dacă știa n-ar fi ajuns în situația de a i se recomanda psiholog pt că se comportă ca un babuin la școală.

    00
  10. Psihologul / consilierea etc. e subiect tabu la romani. Nu inteleg de ce mersul la psiholog = esti nebun de spitalu 9. Cea mai mare rusine, ever…

    00
    • Pentru că pe vremea comunismului asta însemna condamnare permanentă. Orice afecțiune sau problemă care azi s-ar rezolva cu terapie atunci statul n-avea stresuri de genul.

      Te băga intr-o instituție unde mureai cu zile și aia era. Nici partidul nu te mai scotea.

      Problema e că au rămas fixați acolo și lumea nu știe diferența dintre psihologie și psihiatrie și sunt speriați cand aud de din astea.

      00
  11. imi place cum zici „nebarbierit” de parca inseamna ceva :)).
    Nu m-am mai barbierit de vreo 6-7 ani, doar mai bag trimmerul ocazional si gata treaba.

    Am patit o data sa ma duc la o nunta pe undeva mai inspre moldova. Am observat la un moment dat ca sunt efectiv singurul care nu e barbierit proaspat la piele, si m-am uitat atent: de fapt mai era inca unul. Acel unul mi-a fost prezentat cu insistenta, ca lucra in Bucuresti. De parca asta insemna ca avem multe in comun.

    00
    • Eu am fost la o nunta prin oltenia si am fost placut surprins sa vad ca toate femeile erau proaspat barbierite si fara mustata.

      00
    • A vrut sa zica altceva cu asta. Ca, daca are afaceri si umbla nebarbierit, probabil ca nu e vreun CEO, ci samsar de masini, fier vechi sau tarabe de flori :)

      00
    • hmm, de multe ori in moldova nici macar mireasa nu e barbierita

      00
    • Cristian, ma indoiesc ca asta a vrut sa zica.
      Eu dupa o saptamana zdravana de lucru (12-14 ore pe zi) joi/vineri seara (cand sunt puse sedintele) arat ca un om terminat, nebarbierit si incapabil sa ma concentrez la ceva.

      00
  12. „Nu are răbdare, nu ascultă, nu știe de reguli, urlă, țipă, bate colegi, știți voi, tot ce clasa pregătitoare trebuie să dezvețe de la copii.” – pare un copil crescut la voia intamplarii de fapt. In cazul asta toata familia are nevoie de psiholog.

    00
  13. Prostia e boală grea, se tratează greu.

    00
  14. Sunt convins ca absolut toti ce au comentat pana acum inclusiv autorul articolului, in prima faza vor nega daca se vor confrunta cu o situatie asemănătoare. 😃

    00
  15. Copiii devin nebuni si de nestapanit pentru ca asa cere legea, sa-i faci toate poftele, daca nu te urla, iti bate din picior, trage, sparge fiindca a constatat ca asa obtine ce vrea. O urecheala, o palma la fund, trei zile fara desene si fara dulce sunt metode mai bune decat psihologia. Asa stie si copilul ca are un stapan de care depinde cu mancarea, casa, haine alea alea.

    00
    • Ca la câini, nu? Îi dai peste bot ca să învețe cine-i șeful. Cu copiii e și mai ușor, că unul de 4 ani nu poate riposta când începi să-l faci zob cu cureaua în încercarea de a-l educa după metoda străbunilor.
      Fain așa.
      E dificil să-i explici calm și de mai multe ori ca un părinte rațional așa că mai bine zbieri la el, îl ameninți că-i iei desenele animate și că-i muți dinții dacă nu face ce poruncești tu. După care peste vreo 10 ani nu înțelegi de ce e anxios, deprimat, se teme de profesori și colegi iar acasă preferă să stea în camera lui. Așa că mergi ca un părinte bun ce ești și-l mângâi pe ceafă: ”Fii și tu mamă mai înfipt așa”. Eventual îl bați iar pentru că nu-i așa cum vrei tu să fie.
      Excelente sugestii.

      00
    • merge si cum zici tu. dar cand se face mare si te lasa sa mori in casa si nu vine la tine cu anii, sa stii de ce, da?

      00
    • „trei zile fara desene si fara dulce” sunt suficiente, copilul va intelege regulile dupa ce i se restrictioneaza. De ce sa continui si cu „o urecheala, o palma la fund”? Aia e placerea ta. Daca tot ai primit si tu, sa dai si altora, mai departe.

      00
  16. Daca nu dai nume, dăgeaba ne-ai povestit..

    00
  17. Păi, în cazul acesta titlul articolului ar trebui sa sune- România are nevoie de mame bune, nu nebune:)

    00
  18. Problema este la parinti…Nimic nu afecteaza mai mult un copil decat dorintele neimplinite ale parintilor…

    00
    • De acord, colega mea de camera deja are planuri cu copilul din burtica, il dau la la si la….Dar la ce o vrea el il dai?

      Sa vedem ce ne rezerva viitorul. Eu nu vreau nici sa-mi bat copilul nici sa-i impun sa faca x sport doar pentru ca eu am fost praf la el.

      00
  19. Cand aud ca trebuie sa-i dai bataie copilului mi se face greata. Romania nu se va mai schimba niciodata. De aceea suntem un neam de tampiti, pentru ca am fost obisnuiti sa ni se puna pumnul in gura mereu si sa tacem. Mentalitatea implementata candva va stapani inca cateva generatii. La gradinita, cat si la scoala se bat copiii, posibil ca acel copil chiar sa fi fost agresat. La violenta copiii raspund cu violenta, pentru ca asta vad si li se pare normal sa faca si ei la fel. Comportamentul copilului este copiativ, ce vede aia face. Mintea lui e ocupata tot timpul cum sa se apere. Acesti copii sunt marginalizati, si li se atribuie calificative,,nebun, tampit, bou, vaca, ma-ta e asa, tact-o e asa,, pana cand copilul isi intra in rol si crede ce i se spune. Cadrele didactice sunt din ce in ce mai prost pregatite, nu mai au rabdare, considera ca e mai usor sa-l tragi de par, sa-i rupi dintii, sa te urci cu picioarele pe copil, si apoi se intreaba de ce devin agresivi copiii, pai uite de asta pentru ca a fost batut, batjocorit, marginalizat, intr-un cuvant abuzat. Nu bataia si batjocura e o solutie, dragostea si apropierea de copil, incurajare, explicatiile de ce nu e bine asa. Insa ne confruntam cu o societate din ce in ce mai bolnava, mai egoista, mai disperata dupa bani, mai confuza.

    00
  20. Ce-i impiedica pe ceilalti parinti sa le sugereze copiilor lor sa-l rupa p-ala cu bataia daca se ia de ei?

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.