Pentru cititorii mai tineri, într-o vreme existau niște chestii care se numeau ziare, erau articole de pe net tipărite, iar fiecare editorialist avea un spațiu dedicat în acest ziar unde spunea o părere. Editorialistul e un jurnalist mai vechi, cu mai multă informație și cu o înțelegere superioară a evenimentelor zilei, de aceea părerea lui este/era valoroasă.
Când s-au mutat în online, li s-a spus că spațiul e nelimitat. Și au început să se destrăbăleze și să ajungă la 12.000 de semne, ca Turturică, și să nu spună nimic. Bă, nu că nimic, NIMIC NIMIC!
Și toți dau din umeri și spun că onlineul e altfel și că publicul de online nu citește cuvinte scrise, dar unul nu se gândește să schimbe ceva.
Iată, așadar, top 3 greșeli ale editorialiștilor de online:
- durează prea mult să treacă la subiect. editorialiștii se împart în două categorii, cei cu caș la gură și cei care s-au vândut de atâtea ori încât nici ei nu mai știu cui, dar greșelile astea li s-ar ierta dacă ar spune ceva. dar ei nu doar că sunt antipatici din start, dar și insistă să fie cretini în continuare.
- nu oferă informații utile. unii scriu pentru inițiați, alții fac aluzii pe care nu le explică publicului care nu a trăit acea perioadă, alții sunt pur și simplu cretini, și toți scriu texte lungi despre nimic.
- oferă informații și păreri care s-au dat deja de către toată lumea. uimitor, dar online-ul nu e ca printul. când publici un editorial pe site și o faci cu 6 ore după eveniment, ar fi bine să nu fii idiotul care spune fix ce a spus absolut toată lumea despre asta.
Partea proastă e că nici un editorialist nu o să citească asta, pentru că editorialiștii nu citesc bloguri, ei doar fură de pe ele.
Esti bun!!!
De taiat la Ignat!
Afumat e super,cu rumegus de plop.
cine si ce/de unde a furat?
2. Nu oferă informații utile. […] fac aluzii pe care nu le explică publicului […]
In categoria asta te incadrezi si tu de multe ori.
dar dacă mă intrebi ceva, eu răspund.
El nu este editorialist
Sigur ca Vali raspunde, citez „Esti un prost” :))))
Paradoxal „spatiul” pe online e mai limitat decat cel tiparit, pentru ca internautul se plictiseste mai repede decat cititorul de ziare. Cand cumperi un ziar ai timp de el si citesti cat mai mult, ca ai dat bani pe el. Pe online daca titlul si primele randuri nu-ti atrag atentia, la revedere, navigehezi in alta parte si nici nu mai revii, inconstient i-ai pus eticheta de plictisitor.
nu pricepe nimeni când le explici asta.
Da si nu @ „citesti cat mai mult, ca ai dat bani”; nu citesc o porcarie doar pt ca am dat bani. Imi notez sa nu mai cumpar niciodata idiotenia de ziar si il arunc, nu continui sa-l citesc.
Editorialistii nu citesc nici ei ceea ce scriu!
Nu chiar orice etichetă de ” editorial ” se potriveşte scrierii respective. Acesta trebuie să aibă un stil de redactare la care să te repezi când afli cine e autorul, chiar fără legătură intrinsecă de conţinut. La Pleşu,S.Voinescu, Cărtărescu, Liiceanu, chiar Cristoiu, ca exemple oarecare – personale, se consumă conţinutul pentru aerul său de multe ori sau căutarea miresmelor familiare. Unul ca Turturică scrie analize foarte searbede, încărcate de date inutile şi de trimiteri unde trebuie să fii o wiki ambulantă sau să faci cercetări pe cont propriu ca să înţelegi repede tot contextul. Nimeni nu mai are timp ca acum 10, 20 sau 25 de ani. Chiar asistaţii care freacă menta au multe de făcut în afară de a citi analize ample ale unor evenimente care se schimbă teribil de repede. Pe editorialist îl cauţi pentru că îl ştii. Ceilalţi încearcă dar nu devin pentru că nu scriu editoriale. Scriu ca să scrie, pentru leafă sau mai mult.