sclavii de ieri şi de azi

SCLAV, -Ä‚, sclavi, -e, s.m. şi f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care munceşte; rob. — Din lat. sclavus.

Unii s-au recunoscut deja în definiţia de mai sus. Alţii vor fi în continuare nişte sclavi pidosnici, negându-şi adevărata chemare, aceea de sclavi.
Ştiţi genul.
Genul de oameni care cheltuiesc o noapte în discotecă 1 milion şi dimineaţa le pare rău şi se întorc la cuptorul cu pizza sau la lustruit pantofi. Genul de oameni care nu au o părere proprie, nu pentru că nu pot (desi e şi ăsta un motiv) ci pentru că nu ştiu cum. Nu le-a folosit niciodată şi nu le va folosi. Genul de oameni care nu îşi cunosc limitele şi obţin victorii pidosnice, cu care se laudă la colţul blocului.
Genul de … sclavi.
Îi găsiţi pe net cu grămada. Câţi dobitoci cu păreri nu aţi văzut comentând una-alta, şi după ce citeşti ce a avut de spus te întrebi cine e individul şi de ce crede că părerea lui contează? Genul de om care nu are curajul să îşi asume riscul propriilor păreri şi linge în fund pe cine poate. Atârnători se numesc. Genul de om care se bagă în sufletul tău şi te stresează cu câte ceva.
În ultimii ani am cunoscut destui. Unii i-am flituit şi au înţeles, alţii se întorc, pentru că nu au cu ce să proceseze şuturile primite.
Sclavii sunt ăia care au stat 1 an ascunşi şi după ce s-a închis prăvălia, s-au trezit că au păreri şi că zoso e de kkt. Sclavii sunt ăia pe care i-am prins făcând prostii şi i-am executat şi după 2 zile erau supăraţi că zoso e de kkt. Sclavii sunt ăia care se bucurau de munca mea şi mă înjurau pe la colţuri. Sclavii sunt ăia care stau şi acum în umbra mea şi se simt eclipsaţi de faptul că eu sunt „cineva” şi ei sunt nevoiţi să se ascundă sub nickuri de împrumut. Sclavii sunt ăia care au trecut cu vederea 2 ani de muncă şi se întreabă de ce zoso e celebru şi ei sunt sclavi.

Din nefericire pentru voi, eu sunt în continuare cineva în lumea voastră şi asta nu se va schimba în următorii 2-3 ani. Obişnuiţi-vă cu asta! Nu e lipsă de modestie, e o realitate pe care, cu cât o acceptaţi mai repede, cu atât veţi avea mai puţine coşmaruri cu mine.

Scriu textul ăsta pentru toţi sclavii care mă muşcă de fund în loc să înveţe şi să facă ceva.

ps: pentru toţi binevoitorii care îmi trimit ce debitează toţi sclavii pe diverse forumuri de staff, chiar nu îmi pasă.