O să încerc să fac abstracție de interacțiunea mea cu Salvamont și să mă concentrez pe fapte. Știu, am auzit ulterior și alte fapte de arme de care nimeni nu vorbește public, că vorba aia, sunt salvatori.
O știre:
Salvatorii montani afirmă că, odată cu venirea verii, se confruntă cu tot mai multe situaţii în care persoane „fără cultură montană adecvată” se expun „unor situaţii periculoase”. Luni, salvamontiştii din Braşov au intervenit pentru recuperarea unui turist care s-a accidentat, din cauza încălţărilor nepotrivite. Era a doua intervenţie de acest fel în trei zile, doar în zona Braşov. (sursa)
Alta:
Salvatorii montani susțin că una dintre cauzele acestui incident este intrarea pe un traseu necunoscut cu un pachet de informații contradictorii culese din mai multe surse. Astfel, cei doi alpiuniști ar fi ratat traseul în mai multe puncte, fapt care a dus la irosirea timpului de parcurgere. (sursa)
OK. Ce sunt alea încălțări necorespunzătoare? Scrie pe undeva? Hai să vedem pe site-ul Salvamont, salvamontromania.ro. Nu scrie nimic de încălțări, dar găsim niște sfaturi foarte utile.
Alegeti traseele in functie de experienta si pregatirea dumneavoastra;
Unde determin experiența mea și dificultatea traseului?
Nu plecati in drumetie daca sunteti obosit sau nu aveti avizul medicului in caz ca suferiti de anumite boli sau sunteti in convalescenta;
Care sunt alea anumite boli?
Inainte de plecare in excursie, informati-va despre itinerariul propus, gradul de dificultate al traseului, starea marcajului, accesibilitate, portiuni periculoase, starea vremii si programul de functionare al mijloacelor de transport pe cablu.
De unde mă informez? Pune Salvamont la dispoziție undeva asta? E un număr de telefon? Că site sigur nu e.
Informati-va la salvamontisti, cabanieri, padurari, ciobani de stare traseului (poteci, podete, marcaje), a refugiilor si a punctelor salvamont;
De la ciobani despre trasee? Da, e o idee bună de tot, ciobanii sunt foarte amabili de obicei, atunci când nu se omoară între ei. Sau când nu încearcă să violeze turiste. Sau turiști cu plete.
Plecati pe munte cu echipament adecvat, atat pentru conditiile meteo, pentru specificul traseului si al activitatilor. Luati haine de schimb, haine de protectie impotriva vantului si ploii si haine mai groase, pentru cazul in care temperatura scade. Nu uitati ca la munte vremea este deosebit de imprevizibila, iar conditiile meteo se pot schimba radical intr-un timp foarte scurt.
Echipament adecvat. Nu aveai geacă roșie, nu aveai echipament adecvat, e clar. Și nici șapcă.
Nu incarcati rucsacul peste limite rezonabile;
Da.
Informati cabanierul/familia/prietenii asupra traseului pe care doriti sa il urmati si inscrieti-va in Registrul de trafic al turistilor.
OK. Ce face cabanierul, ține minte toți oamenii care au trecut pe acolo? Unde e registrul ăla, că pe vremea mea nu exista.
Evitati sa fumati in timpul excursiei;
Nu faceți ca 90% din salvamontiști.
Acordati toata atentia alimentatiei pe munte, in special iarna: se recomanda substantele plinute si zaharoase, citronadele, bauturile calde si bine indulcite;
In cazul aparitiei dificultatilor pe traseu sau inrautatirii vremii retrageti-va la cea mai apropiata cabana.
Gold, Jerry, this is gold!
In caz de furtuna sau de ploaie cu descarcari electrice parasiti culmea; nu va adapostiti langa copaci izolati, inalti sau langa stanci; nu alergati;
Nu știu ce să zic, ăia care cunosc starea traseelor nu prea țin cont de sfaturile astea. Sau la ei e diferit?
Apelati cu incredere echipele salvamont, singurele structuri abilitate legale pentru interventia in salvarea montana, prin Dispeceratul National Salvamont
Aici am avut un zâmbet amar. Că nu sunt eu singurul prost care a dat cu capul de o stâncă pe munte, a sunat la Salvamont și, pentru că insista că poate merge pe propriile picioare, a fost descălțat cu forța și pus pe targă, ca să dureze 5 ore coborârea, nu una, și ei să ponteze orele. Și să-mi piardă un bocanc. Și să-mi fure banii din buzunar. Și să anunțe presa ca să fie pe fază când mă coboară, ca să iasă știrea aia bună, și ei salvatori. Și ambulanța să mă ducă la dispensar și, cu maxilarul deplasat și nasul spart, să fiu diagnosticat cu arcadă spartă și să fiu cusut pe viu, fără anestezic.
Trist e că nu s-a schimbat nimic de atunci. Tot la fel procedează, tot turiștii sunt de vină, toți care au accidente sunt echipați necorespunzător, tot cabanierii vând alcool ălora care se rătăcesc pe trasee, tot traseele sunt marcate la mișto, tot nimic.
hai, săriți cu 5€ pe patreon, să nu mă apuc să public poze cu mine din perioada aia.
Vezi ce zici, ca găsești unul sa iti dea niște bani, sa nu mai scrii pe aici. Rămânem cu Coloja :)))
Lasa ca e super interesant ceea ce scrie Razvan, mi-am si luat cartea lui Tainele Psihologiei 176 curiozitati.
@Mihai
Razvane, tu esti mah?
Pana la urma, n-ai mai facut abstractie de interactiunea ta cu Salvamont, ai turnat tot. Mie mi se pare ca exagerezi un pic (mai mult), ai avut tu ghinion sa dai de unii mai bulangii si acum generalizezi. Suna de parca toti salvamontistii sunt niste dobitoci care o freaca aiurea toata ziua, activitatea lor se rezuma la a da sfaturi inutile si, pe deasupra, te mai si incarca la nota de plata ca niste taximetristi de moda veche, care te ocolesc tot orasul ca sa-ti ia bani mai multi. Chiar asa o fi?
Am comentat si eu de vreo 3-4 ori in cativa ani buni de cand urmaresc blogul, nu cred ca am zis ceva deranjant, comparand cu ce citesc pe aici, prin comentarii. Chiar nu inteleg de ce nu apar comentariile mele. Tb neaparat sa platesc ceva pt asta? Am citit si chestii cat de cat simpatice pe aici, dar chiar nu mi se pare ca ar trebui sa platesc ceva pt astea.
Ma rog, mai sunt si alte bloguri. Hai pa.
Cel mai probabil ai interactionat cu salvamontisitii aia super sictiriti de paltonari/shoshonari/pantofari si cum mai sunt denumiti aia de ajung la munte inadecvat echipati.
Legat de echipare, da poate ca nu poti evalua corect daca ai nevoie de semighete sau de bocanci pentru o anumita tura, dar in tenisi sigur nu ai ce cauta la munte.
Evaluarea traseului vs experienta – daca nu o poti face inseamna ca nu ai facut niste trase gradual mai grele si nu ai ce compara – nu ai ce cauta la munte.
Retragerea a cabana e valabila – daca esti cu cortul si se anunta vijelie e mai sigur sa stai in cabana decat sub un cort.
Nu stiu pe unde ai umblat tu la munte dar eu pe unde am fost am cautat si gasit raspunsuri la intrebarile legate de traseu inclusiv la ciobani – unii imi dadeau ponturi de scurtaturi sau variante alternative marcate cu momai ciobanesti (gramezi de pietre adunate pentru marcarea traseului). Ciobanii nu au treaba cu timpul – iti spun ca orice loc este aprope – la o ora cel mult si tu mergi 4 pana acolo.
Ca regula generala – eu as scrie un singur rand – „te duci in natura, te expui elementelor naturii, esti singur responsabil pentru tine si sanatatea/viata ta. In rest fi atent ca se impart premiile Darwin.
Panourile cu trasee explicau simbolurile marcajelor: traseu cu albastru-ușor, galben-mediu, roșu-greu.
Dacă eu sunt Gica de asfalt, mă duc pe promenada de la Căciulata și zic că am fost la munte și sunt încalțată în șlapi, mă bag maxim pe traseu albastru.
Parcă se mai menționează și dacă vreun traseu presupune bucată de parcurs pe coardă sau scări.
Mi s-a întâmplat să mă bag pe trasee galbene și să fie rezonabile sau abordabile cu o încălțăminte mai solidă decât balerini sau espadrile, dar nu am fost niciodată pe traseu albastru care să presupună mai mult efort decât niște scări.
@AB traseele montane nu sunt partii de schii in Romania.
Despre marcajele turistice din Romania gasesti informatii aici: https://haipemunte.ro/2015/10/05/marcaje-turistice-si-marcaje-forestiere/
Bucati de coarda nu sunt pe trasee marcate prin Carpati, nu rezista mai mult de 1 an. Sunt sufe sau lanturi.
nu cred ca au legatura culorile cu dificultatea. Jepii mici e cu albastru si nu e chiar de oricine
https://chitaracalatoare.ro/wp-content/uploads/2014/07/DSC_3566.jpg
AB, de la Bâlea la Vânătoarea lui Buteanu este marcat cu triunghi albastru. Chiar nu l-aș numi traseu ușor, deși e scurtuț. Alte trasee „albastre” sunt Padina Popii și Lehman din Piatra Craiului sau Jepii Mici din Bucegi. Chiar nu sunt cele albastre. Teoretic, cele galbene sunt cele mai ușoare, practic nu se respectă peste tot. Uite aici mai multe explicații: https://walkarpatica.wordpress.com/2015/12/13/interpretarea-marcajelor-turistice-in-functie-de-forma-culoare-si-dificultate/
Ce lipseste la noi e educatia montana! Toti vad pe net, pe youtube, pe insta, tiktoace, „ce mare lucru putem si noi”. Cand ii prinde o ploicica, tremura ca varga si se invinetesc, ca de unde haine de backup. Traseele se masoara la ei in km, iar dupa ce trece timpul de pe marcaj suna la 0SALVAMONT si intreaba de au mutat cabana ca ei „merg” de 2 ore si nu au ajuns.
Traseele turistice nu sunt partii de schii, culoare marcajului turistic nu are treaba cu dificultatea.
Pana se aproba comentariul anterior cu link, pun textul direct aici:
––––––––––
Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizează următoarele semne:
a) banda verticală – pe fond alb – pentru marcarea traseelor principale, numite şi magistrale, care sunt, de regulă, trasee de creastă;
b) crucea cu braţe egale – pe fond alb – pentru marcarea traseelor de legătură;
c) triunghiul echilateral – pe fond alb – şi punctul într-un cerc – pe fond alb – pentru marcarea traseelor secundare;
d) punctul cu cercuri duble de culoare albă şi roşie pentru traseele dus-întors (trasee circuit).
Culorile pentru semnele de marcaj sunt: roşu, galben şi albastru obligatoriu pe fond alb.
marcaje_Turistice
Semnele de marcaj sunt aplicate în ambele sensuri de circulaţie, la distanţe astfel apreciate încât să fie uşor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe direcţii de mers şi la înălţimea de 1,5 – 2 m faţă de sol;
In golurile alpine şi în poienile foarte mari semnele de marcaj sunt pe stâlpi confecţionaţi din ţevi metalice, sau din lemn (daca sunt pe stalpi din lemn exista sanse mai mari ca respectivul stalp sa ramana acolo si sa nu fie folosit la construirea vreunei stani);
Pentru protecţia arborilor semnele de marcaj sunt aplicate direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisă fixarea în cuie a altor indicatoare;
In zonele stâncoase, greu accesibile, semnele de marcaj sunt aplicate pe palete metalice scurte sau pe lespezi plate din piatră, implantate în grămezi de pietre, cimentate, cu o înălţime de 0,4 – 0,6 m;
In zonele în care traseul turistic montan este bine trasat şi nu are ramificaţii, sunt marcate în mod deosebit intrările în pădure (din drumuri, poieni, goluri alpine, văi) prin unul sau mai multe semne uşor vizibile;
Pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, sunt aplicate toate semnele, în grup, unul sub altul, şi nu alternativ, la distanţe mari unul de altul; în zonele stâncoase semnele de marcaj sunt grupate orizontal;
In punctele de inflexiune a direcţiei de mers a potecii sunt aplicate săgeţi bicolore (culoarea albă + culoarea marcajului), care vor indica unghiul direcţional;
In zonele deosebit de circulate şi expuse fenomenului de ceaţă marcajul care indica apropierea refugiului alpin sau a cabanei ar trebui sa fie dublat de un sistem de atenţionare acustic sau vizual; în cazul cabanelor funcţionarea acestui sistem trebuie sa fie responsabilitatea cabanierului;
La executarea marcajelor se folosesc (sau ar trebui sa se foloseasca) vopsele reflectorizante şi rezistente la ger, căldură, soare, umezeală şi agenţii poluanţi corosivi;
In România exista 12 tipuri de marcaje turistice rezultate din îmbinarea a patru simboluri (punct, cruce, banda si triunghi) si trei culori (galben, albastru si rosu), realizate pe un fond alb
––––––––––-
Poti suna la 0SALVAMONT si ceri informatii despre traseul pe care vrei sa il faci. Au dispecerat national si esti directionat la echipa din zona de care esti intersat. Si iti spun, vezi ca la stana aia sunt caini, dincolo e pericol de avalansa, nu mergeti pe traseul x ca sunt alte probleme. Oamenii sunt ok si binevoitori.
Nu e chiar asa rau cum crezi. Suna odata si vezi.
neadaptarea vitezei la conditiile de drum.
Asta-i reclama la ciobani! O să-i vezi pe toți zburdând pe munte cu campanii de genul „adopta un cioban”… In loc de Padina fest vom avea Padina parade! Cu imnul lui Smiley, m-a durut și mi-a plăcut!
La subiect, daca ii spui unuia hai ba la sala/alergat… Nu, că nu am condiție/chef! Daca atunci pastila că te duci pe munte, merg și eu! Că eram bun la cățărat in liceu, mama ce trasee bagam!
au aplicatie salvamont pe care o pornesti la inceputul traseului si ramane pe gps chiar daca n-ai semnal gsm. daca faci o nefacuta apesi SOS in aplicatie si te vad unde esti.
Daca suni la salvamont inainte de tura cu o zi iti recomanda daca e traseul ok de facut sa nu (risc avalansa, etc).
Echipament adecvat: asta depinde de la traseu la traseu. Un echipament e adecvat vara pe jepii mari si altul pe acele morarului.
Mereu ai echipament de rezerva in ruscsac, apa, frontala, suplimente proteice, magneziu. Eu le am in rucsac ndiferent de traseu, ca planurile se mai schimba.
Inainte de plecarea pe traseu folosesc meteoblue punct com, unde din experienta am vazut ca o cam dibuie la nivel de ora. Urmaresc cu cateva zile inainte cum evolueaza.
Aplicatia muntii nostri pentru trasee si nu plec pe un traseu nou niciodata fara cineva care l-a mai facut o data.
Niciodata singur pe traseu iarna, vara doar daca e traseu simplu sau foarte circulat.
Ai uitat sa spui ca daca ramai fara semnal, ei ridica o drona sa te caute
posibil, am vazut si eu reclama.
ce am uitat sa zic ca cel mai bine iti stie fiecare limitele si daca nu, exista destule agentii sau oameni cu experienta la care sa apelezi (contra-cost) sa iti dea informatii si sa te insoteasca, de la cele mai banale trasee pana la cele mai complicate.
Sper sa nu se considera reclama, dar sa stie oamenii de unde sa o apuce daca vor s se auce de lucruri mai mult sau mai putin serioase: Andinio (light), Hoinar pe munti (not so liht), Radu Hera (hard)
Nu sunt eu mare amator de trasee la munte, dar nici nu imi trebuie sa-mi zica salvamontistii:
– sa ma imbrac adecvat (plus pelerina de ploaie)
– incaltaminte adecvata
– apa si mancare usoara (sandwichuri, fructe)
– cativa biscuiti/covrigei pentru potentiali caini de turma agresivi
– niciodata singur, minim 2, de preferat mai multi.
– vorbit mereu pe traseu pentru a „atentiona” ursii.
Evident ca salvamontistii li se adreseaza pantofarilor, care oricum ar ceda dupa 1-2 ore de traseu (imbracamintea si incaltamintea adecvata ajuta si la rezistenta fizica)
Personal nu mi se par adecvate fructele, mi se par că nu asigură necesarul de sațietate, se pot storci, pot provoca diaree, sunt grele (masă) pt ceea ce oferă și voluminoase.
Niște ciocolată și/sau niște batoane cu cereale și ciocolată (alea proteice mi se par bleah) sau alte mărunțișuri de genul ăsta.
Eu sunt om pt trasee de babe, nu vreo munțomană avansată.
eu: nu se spune nicăieri ce e aia adecvat.
tu: trebuie să te îmbraci adecvat, ce nu înțelegi.
hai că suntem bine.
nu se spune nicăieri ce e aia adecvat.
Pai nu tenesi, adidasi, espadrile
Acum ca tu iti iei bocanci Timberland, atunci o sa iti dai seama ca sunt incomozi si data viitoare iti vei lua altceva. Dar macar poti merge pe pietre si nu aluneci (cel putin nu ca o incaltaminte sport)
Eu stiu ca e luni dimineata si cu totii suntem sictiriti…mai ales ca si vremea e depresiva…dar totusi citeste comentariile si toate resursele de care ai nevoie exista( nr de telefon dedicat, aplicatie specifica)
In rest poti avea si ghinion in viata…sau pana mea Darwin Awards.
Nu uita in Ro abordarea traseelor montane e accesibila oricui vrea, in tarile civilizate esti obligat sa ai ghid, iar traseele sunt marcate mult mai putin ca in Romania. Eu zic sa suntem bine fata de alte parti din Europa, sa nu zicem din lume.
hai ca aia cu echipamentul e simpla, crezi ca Dorel care merge in „adidasi” sau papuci pe traseu montan intra pe Salvamont.ro sa vada info despre traseu? De cand cu Decathlon trebuie sa fii retard rau sa nu-ti poti lua niste bocanci/pantofi de trekking, niste triocuri si niste pantaloni mai de Doamne ajuta.
Ar fi normal sa scrie cu liniuta: rucsac de 20-30 litri pt o zi, 2 litri de apa/persoana, o pelerina, sapca pt soare, bocanci, pantofi de trekking, ceva kit mic de prim ajutor, un briceag, niste gustari in functie de traseu. Dar uita-te in jur, putini sunt normali, sunt oameni care prefar sa plateasca sa nu-l mai citeasca pe unu sau pe altu, desi nu-l obliga nimeni sa dea click pe articol
As avea niste poze sa iti arat, din Vf. Toaca (mare bulevard la moda in vacanta de vara), anul de glorie 2021 cu Decathlon in aproape toate asezarile civilizate, care contrazice primul paragraf scris de tine.
Pana sa vad asta, nu am crezut in viata mea ca cineva se poate gandi sa urce in slapi (papuci de plaja) pe munte. Si mai mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca erau mai multi la fel si se grupau sa coboare pe un traseu cu grad ridicat de dificultate.
@alienu sunt din categoria urca cu Domnu si coboara cu Salvamontul.
Erau si anul trecut si acum 4 ani. O ploicica/o accidentare ii invata minte.
@alienu acum aia daca au ajuns intregi la destinatie in slapi, poate doar pt tine e greu traseul
@maxp daca destinatia lui e ambulanta sau akia salvamontului.
E o mare diferenta intre sandale pentru mers pe munte si slapi. Iar la urcare ca la urcare, dar la coborare, mai bine coboara desculti.
Am cam incheiat cu mersul pe munte cu rucsacul in spate (doar vara si pe trasee turistice teoretic marcate) dupa vreo 20 de ani. Formal am interdictie de la cardiolog (asta apropo de eventuale probleme de sanatate). Inainte de pandemie am reusit sa mai fac in 2 ani niste trasee de via ferrata (fara acordul medicului), sper sa mai apuc sa mai fac vreo 2 dupa care o sa vin aici sa va cer sfaturi despre cum se poate elimina stresul psihic fara pastile sau alte substante pentru ca inca nu am gasit alternative, si daca as fi fost vreun special deja as fi avut la activ cativa ani de pensie.
Din experienta mea, cabanierii aia de la care sa ceri si sa si primesti informatii relevante probabil ca mai sunt doar la cabanele de pe munte (ex. Podragu) nu cele de la baza muntelui si cu acces auto care nu au cabanier ci „sef de complex” care nu are nicio treaba cu trasee montane.
Acu vreo 15+ ani personalul de la o astfel de cabana de la poalele Fagarasului nu a putut sa imi spuna nici macar un orar de autobuz / tren care trecea prin apropiere. Iar „localnicii” din vecinatate s-au dovedit a fi persoane care si-au cumparat/facut case de vacanta doar pentru fript gratare si baut bere (nu ii condamn doar spun ca e putin probabil sa te poata ajuta cu ceva).
Normal ca de fiecare data m-am documentat cat de bine am putut dar o singura data am crezut absolut necesar sa ii deranjez telefonic in prealabil pe cei de la Salvamont Sibiu. Fusesera niste stiri panicarde pe la tv cum ca in plina vara o buna parte din traseul de creasta din Fagaras e acoperit cu zapada. Am sunat, am vorbit cu un tip, i-am spus exact ce parte din traseu vreau sa fac, m-a asigurat ca in zona aceea nu e deloc zapada, m-a intrebat partea cu echipamentul si experienta, am aflat inclusiv despre semnalul de telefon mobil in zona si aia a fost. Simplu si bine.
Iar la fata locului (daca erau puncte salvamont) daca am intrebat ceva, am primit informatiile dorite.
Oameni si oameni.
Unii sunt capabili sa urce pe Retezat cu papuci de guma fara sa se oboseasca/streseze prea tare, pentru altii e o intreaga aventura sa urce dealul din spatele casei, echipati cu de toate.
Intr-o tura destul de usoara prin Apuseni, o domnisoara a vrut sa sune la Salvamont ca ea nu mai poate, ca s-a obosit. Nevoie de atentie si drama. Peste approx 1 ora era numai zambet si voie buna la „restaurant” cu o cola rece.
nu e vorba că ăia merg cu șlapii prin zăpadă, însă este o diferență enormă între cineva care deja își cunoaște limitele – și cineva care încă nu le știe.
când mi s-a cerut părerea, eu am sfătuit pe toată lumea să plece de la worst-case scenario: că nu sunt nici atât de isteți pe cât cred, nici atât de rezistenți, ceea ce înseamnă pentru un „începător” (ce-o fi însemnând asta) echipament premium și informații cât mai corecte/complete. dacă afli că poți mai mult decât evaluarea inițială, că te descurci mai bine decât credeai, cu atât mai bine, ai cheltuit niște bani degeaba – și aia e. invers, hmm, e nasol.
PS. foarte bune multe din comentariile de mai sus; în special @Dragos și @Lucifer. Salvamontul sunt ok cu condiția să nu-i ia nimeni de grădiniță; dacă pui întrebări logice și punctuale, foarte probabil vei afla lucruri utile de la ei.
Vine Salvamont și ne spune: ”Mai bine să previi decât să tratezi. Sigur, noi suntem cei care tratăm, noi știm exact ce și cum pe munte etc.” OK, cum sună sfaturile preventive? ”Aaa… Să fie bine ca să nu fie rău”.
Informații utile am găsit pe site-ul lui Dinu Mititeanu (mai ales secțiunea 5 – Școala muntelui), dar și alte secțiuni sunt interesante, expunerea e limpede, fără abuz de termeni de specialitate. Personal, m-au atras în mod deosebit explicațiile cauzelor avalanșelor, pe care le-am coroborat cu ce știam din alte surse.
tine mult de fiecare om partea astea cu muntele
prin anii 2000 in facultate am facut enorm de multe trasee, aveam 1 pereche de incaltari pentru fiecare sezon, nu imi permiteam a 2a pereche, asa ca daca era vara – eram in adidasi pe munti, daca era iarna eram cu niste bocanci din piele intoarsa care luau apa la primul contact cu zapada (asa ca mergeam cu pungi in ei)
singurul moment cand am luat o tranta a fost la o coborare in adidasi de pe piatra mare, in brasov era uscat ca in palma de-asta am si plecat asa, dar dupa 7 scari era zapada de 10-30cm. la coborare trecand peste un podet de fapt un lemn pus peste a trebuit sa ma intorc la niste tovarasi si sa urlu ceva fix in mijlocului podetului. 2 secunde mai tarziu eram cu fundul in apa de noiembrie tarziu si ud peste tot. pana jos era uscat complet (nu imi explic cum m-am uscat in 1h de mers la -5 -10grade)
pe bucegi in aceeasi perioada aveai oameni de treaba, ciobani care chiar vorbeau, cabanieri de treaba cu idei si nimeni nu urla ca „uita aia sunt in adidasi”, aveam la mine 1 sticla de apa de 1-2 litrii, 2 sandwitch-uri, uneori 1 bere sau niste vin si cam atat. nici macar pelerina de ploaie nu am avut, aveam 1 geaca foita care rezista la vreo 5000ml si aia o luam cu mine vara, iarna geaca de iarna mare si pufoasa care mai mult ma incurca.
nu imi explic de unde nevoia asta de obligare a tuturor sa mearga intr-un anume fel, fortarea sa le faci binele cu forta, recomandari si lasati in pace sa afle pe propria piele ce e bine si ce e rau.
dupa multi ani am ramas adeptul unor incaltari usoare dar cu utilizare pe munte fara probleme Columbia NORTH PLAINS DRIFTER, acum imi permit 2-3 perechi pe sezon asa ca mai schimb, dar daca ar fi sa aleg tot extrem de light as merge.
imi amintesc de o tura extrem de grea, urcare pe malaiesti inceputa la 7 dimineata, omul – babele, coborare pe jepii mari traseu pe care il stiam in anii aia ca in palma, in fiecare luna coboram cel putin 1 data pe acolo. oboseala de la urcare si-a spus cuvantul si trebuiam sa ajungem in busteni sub ora 17 cand era deja bezna, si luna nu prea era plina sa ajute (nu aveam lanterne, frontale, alte povesti). am stat cam 20-25 minute si am mancat la babele, si apoi am plecat efectiv in mars fortat spre jepii mari. cred ca era deja 3 jumate – cam 30 de minute pana la salvamontul din cap de la jepi, acolo a fost o zona unde nu se poate alerga, apoi cand drumul a intrat in padure iarasi alergare. pana jos inca 1 ora maxim, auzeam urlatoarea cand deja se intunecase bine, stiu ca am prins un personal pe la 5 jumate spre brasov. cu mintea de acum nu as mai face chestiile alea, dar si tineretea si antrenamentul isi spuneau cuvantul. cei de la salvamont ne-au rugat cand ajungem in busteni sa trecem sa-i anuntam pe colegii lor ca am ajuns cu bine ca altfel trebuie sa plece dupa noi, ziceau ca ora 4 nu e ora de coborare la cat de obositi aratam
Nevoia de a obliga oamenii să facă intr-un fel anume vine din faptul că oamenii ăia apelează la salvamont să-i scoată din kk-uri care ar fi putut fi evitate dacă erau mai bine echipați. Asta înseamnă:
– cheltuieli aiurea
– posibilitatea ca salvamont să nu se poate deplasa în timp util la urgențe mult mai nasoale
– se pun în pericol, uneori de moarte, pe ei și pe alții.
Eu văd avertismentele astea ca pe avertismentele poliției: când traversați așteptați culoarea verde a semaforului, traversați numai pe la trecerea de pietoni, asigurați-vă, etc, bla-bla.
E ca și cum ai zice „de unde nevoia asta de a spune oamenilor cum să traverseze”.
Cei doi bani ai mei.
@AB – singura diferenta remarcata acum fata de acum 20 de ani, e ca pe munte au aparut tot felul de curiosi, de multe ori cu bani bagati in echipament scump, dar care incearca prostii obosesc si foarte rapid evita sa mai urce pe munte ca e greu
cel mai haios mi se pare ca toti se lipsesc de primul bordei cu vin si papica, de unde la plecare pot doar sa mearga in jos, refuza sa mai inainteze
„nu imi explic de unde nevoia asta de obligare a tuturor sa mearga intr-un anume fel, fortarea sa le faci binele cu forta, recomandari si lasati in pace sa afle pe propria piele ce e bine si ce e rau” .. de acord cu tine …cu o conditie …daca dai de dracu, ai decenta sa te descurci cum si pana unde poti , si daca e cazul sa mori ca un barbat independent si autosuficient …. nu de alta …da poate prostii aia care au facut traseele alea de sute de ori, au trait 80% din timp pe munte, nu iti chiar vreau raul si nici nu primesc prime de la Decathlon daca iti iei tu bocanci.
Aia sunt „fraierii” care isi vor pune viata lor in pericol ca sa o scape pe a ta, pentru ca tu nu ai vrut sa fi „constans ” in nici un fel si te-ai gandit ca e bine sa pleci in adidasi tanga pe traseu …pt ca …viata ta…
Toti sunt viteji pana la proba contrarie … si cand dau de greu, din zmei se transforma in muieri care claceaza psihic, in asa hal incat trebuie sa ii iei la palme ca sa mai functioneze (…si da … vorbesc din experienta aluia care a dat palmele , dupa ce initial a dat sfaturile si a primit mistocareli ).
Hai sa ne gandim un pic , ca poate nu suntem atat de destepti pe cat ne gandim ca suntem, si sa mai ascultam si de altii …
Nu ma prea duc pe munte, darra frumos sa faci o comparație între salvamontiștii de la noi și….. cei cu apa caldă !¡!
Adica cu cei pentru care nota de plata incepe de la 500 euro si se duce spre mii bune de euro si daca nu ai asigurare…
Am fost saptamana trecuta pe traseul de la Piatra Arsa pana la Cabana Babele. Un traseu clasic si usor accesibil, s-ar spune. Am numarat la urcare cel putin 10 cupluri cu carucioare cu bebelusi pana intr-un an, in tricouri si pantaloni scurti, fara rucsace la ei sau fara macar o sacosa de plastic. Au parcat masina la capatul Transbucegi si hai cu bebelusul pe munte in carucior. Aproabe de cabana, a inceput sa picure apoi dupa jumatate de ora drumul de intoarcere era plin de torente si gheata de la grindina. Chiar sunt curios cati dintre ei au ajuns la masini teferi.
Daca nu i-ai vazut la televizor au ajuns toti teferi sau cu probleme minore, ca nu pierdeau sacalii ocazia sa bage un ‘Bebelus in pericol pe munte din cauza parintilor iresponsabili’. Probabil s-au intors cand a inceput sa picure (tu i-ai depasit din cat am inteles, nu este chiar clara relatarea).
@un sas: cel mai rau imi pare de copiii din carucioare, parintii idioti cu mentalitatea „nu se poate intampla nimic rau daca gandesti pozitiv” n-au nicio scuza
Dude, de al piatra arsa la Babele nu e traseu…e parc. PLAT-ou gen:)) Si eu mi-as duce copilul in carut pe acolo:))
Eu am vazut acum 2 saptamani un cuplu cu copilul in port-bebe pe creasta pietrei craiului si imi venea sa le cer autograf:)))
Cand va aud cu „echipament adecvat”
Dati nene si 10000 euro pe un bocanc supermult laudat ce sa zic, tre sa fie si din astia. In functie de conditii si ce vrei sa faci, se poate merge pe munte bine mersi si cu sandale. Hanibal a trecut Alpii cu armata incaltata cu bocanci ? Si noi ne basim cu bocanci si alte alea la ‘munti’ de 1000 m. Mai mult conteaza ce ai in cap, iti adaptezi traseul la posibilitati, nu te duci ca berbecul ca atunci nici mama bocancilor nu te ajuta. Te uiti dreq si la cer din cand in cand ca la munte nu e intotdeauna ca la meteo.
Inteleg indignarea vizavi de echipament adecvat = bocanci scumpi. Evident ca in functie de traseu perioada din an si conditia fizica poti sa mergi si in picioarele goale. Nu spune nimeni ca trebuie sa te incalti de 1000 de euro pentru o tura prin Carpati. Dar chestiunea ar trebui privita cam ca gumele de la masina: cu un cauciuc scump avand anumite caracteristici ai sanse sa scapi dintr-un rahat in care poti intra cu sau fara voia ta. Pe munte e suficient sa aluneci o data si sa nu mai apuci sa ceri/primesti ajutor.
au uitat-o pe aia cu: „sa adaptați viteza la condițiile de drum”
nu am experienta pe munte dar planificam 1-2 iesiri pe trasee usoare. Am luat ceva incaltari de la Decathlon cum m-am priceput si din punctul meu de vedere par ok. Poate insa cineva sa recomande o pereche de incaltari pt trekking un nivel mai sus, fara a fi ultraspecializate? Voi cu ce va simtiti cel mai bine in picioare in anotimpul asta si de ce?
mă descurc foarte bine cu niște pantofi de la Scarpa (cred că așa le și zice, „Trekking”). ideea este să fie bine făcuți – să nu ai surprize, să fie comozi, să aibă bombeul suficient de dur încât să te întorci cu toate unghiile.
Poti incerca scarpa kalipe/ zen pro/ epic gtx/ zodiac. Stiu ca sunt scumpe in draci dar nu pot sa-ti recomand altceva pentru ca nu am purtat. Sunt incaltari pe care le poti purta in mod curent si te tin ani.
eu folosesc 3 sezoane de la Salomon. Ii am de 3 ani si i-am bagat prin rauri, namol si am facut si via ferata cu ei. Au fost 450 de lei la oferta. Avand in vedere ca ii am al 3-lea an si am facut undeva la 80 de trasee in total cu ei, cred ca merita.
Deci avem nevoie de:
Oameni care sa ne învețe sa mergem cu bicicleta.
Oameni care sa ne învețe sa mergem cu motocicleta.
Oameni care sa ne învețe cum sa mergem pe strada.
Ba da chiar așa de penali suntem ? Da mai da-o in morții ei de viata.
Mergi cu bicla și nu te asiguri plm tu mori nu eu.
Și e valabil in toate cazurile enumerate mai sus.
Echipamentul adecvat este ala cu care intri si iesi din tura fara sa apelezi Salvamontul. Aia nu prea pot spune ce inseamna adecvat fara sa faca reclama gratuita la vreo cateva marci/magazine. Nu pot spune ca iti trebuie bocanci cu talpa vibram sau geaca cu goretex. Ar putea sa iti dea in schimb niste parametri tehnici gen talpa sa aibe un coeficient de aderenta mai mare sau egal cu x sau membrana gecii sa reziste la 10000 mm de apa timp de 1 ora sau lanterna sa furnizeze minim 200 de lumeni si sa ai baterii pentru x ore de functionare. Si o sa se enerveze baietii ca fie nu gasesc aceste detalii fie este prea complicat sa le caute fie produsele sunt prea scumpe s.a.m.d. Cum ziceam si mai sus, e ca la masina. Daca pleci cu slick-uri pe Transfagarasan ai sanse sa ramai pe acolo. Te duci in tricou si pantaloni scurti la Balea, o sa tremuri ca varga.
Pe de alta parte un echipament adecvat „by all rules” nu iti garanteaza „succesul”. Trebuie sa fii pregatit fizic si psihic pentru ce urmeaza sa faci. Si trebuie sa fii pregatit sa renunti la timp atunci cand situatia o cere. Daca ajungi sa ceri ajutorul salvamontului inseamna ca ceva ai calculat gresit.
Acum vreo 2 ani, coboram de la Cascada Balea la Cabana Balea. Traseu in principiu lejer, doar ca ploua marunt -> noroi, alunecai pe pietre daca n-aveai grija, de-astea. Aproape de cabana, pornisera hotarate inspre cascada doua pirande full-gear: fusta, basma, banuti de aur etc. In spatele lor, un suedej zgribulit in slapi, tricou alb si bermude, parea ca nu are chef. Ma intreaba cum e traseul. Ma uit la ei si ii zic: „Naspa rau, se aluneca, au cazut cativa, mai bine nu va duceti”. Suedejul urla: „FAAAA!!! I-AUZI CE ZICE BAIATUUU, VENITI DREACU INAPOI!!!”. Am continuat spre cabana, nu stiu ce s-a intamplat mai departe
M-am imbatat de cateva ori cu salvamonti. Era o saracie acum 20 ani pe munte ca ne multumeau de 10 ori ca le cumparam de baut si le lasam conserve. Sunt oameni faini si simpli dar nu te astepta sa aiba initiative sau idei marete. Poate s-a mai schimbat situatia de atunci. Aici poate ar trebui sa intre in pita si ONG-urile pline de muntzomani care ar putea sa imparta informatie si sa faca mai vizibile riscurile si masurile simple pe care trebuie sa le iei pe munte.