Ce avem noi aici? Păi…
- fraierul care a rămas să aibă grijă de mă-sa în loc să fugă
- fraierul care a băgat bani într-o casă care nu era a lui, ca să stea mă-sa cât de cât confortabil
- mă-sa care nu vrea să semneze nimic, că nu vrea să o arunce ăsta în stradă
- mă-sa care nu vrea să semneze nimic, că deși știe că ăsta merită mai mult, îi place să își bată joc de el, că probabil nu are unde se duce
- mă-sa care nu vrea să semneze nimic, ca să-i țină și pe ăilalți doi în șah
- un pic de dollar auction, ce o să faci, prostule, nu dai la frații tăi niște bani, așa la mica înțelegere, după ce tot tu ai renovat singur? ah, nu? bine, atunci se împarte egal la trei. șah mat, dă-te dracului!
Dacă prostul pleacă și ăilalți doi nu vin, credeți că mă-sa are vreo urmă de remușcări? Câți bătrâni sunt în situația asta, de a face ei pe marii maeștri de șah, și apoi rămas cu buza umflată și se plâng pe unde pot că nu vin copiii pe la ei? Câți părinți au mizat pe copilul greșit, care și-a bătut joc de ei?
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
cum de ai tras concluzia ca isi ajuta parintele pentru pensie e dincolo de puterea mea de intelegere
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
In viziunea ta, orice persoana care ajunge la 50 de ani fara sa isi ridice o casa sau fara sa achizitioneze una, sta pe banii parintilor.
Nu ai fost cel mai slefuit diamant din familie, corect?
Nu reusesc sa inteleg cum de ai putut rata fix partea cu „bolnava si cazuta la pat”. Cine stie de cand se chinuie cu boala, iar omul e posibil sa fie mai mult mamos decat lenes. Si tu poate traiesti in vreo bula, dar din multe meserii onorabile nu prea reusesti sa te inhami la un credit de casa/apartament. Poti sa muncesti cat vrei dar sa nu castigi suficient, asta e o realitate. A avut totusi bani de renovari, excludem faptul ca ar fi somer astfel.
dacă a renovat casa, probabil nu a făcut-o din pensia bătrânei. elementar.
Isusagnostic cred ca face parte din categoria fratilor alora 2 din poveste 😂.
tu știi cât costă îngrijirea la azil a unei persoane bătrâne? și ce implică, curățenie în casă, cumpărături, mentenanța casei, etc, te poți pișa pe pensia ei mică, sigur pt o pensie de 1500-2000 lei își pierde 24h/7 vremea. Păcat de om că e fraier și e muit din toate direcțiile de ai lui, dar se cheamă autosabotare.
@Isusagnostic – Ceva mai puțin IQ decât ăsta dovedit și deja te chemai ficus…
@Isusagnostic – esti unul din cei doi frati?
@Isusagnostic
Spune-i lui Isărescu să le spună băeților să scadă dobânda, de la 30 de ani, pe 10 ani, și mai vorbim…
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
@Isusagnostic: ai fi surprins sa afli ca, mai ales in zona rurala, dar nu doar acolo, cand sunt mai multi copii, mai ales cand vorbim de oameni care au acum 50 de ani, unul dintre ei ramane sa locuiasca in casa cu parintii, in ideea in care ( cel putin asa era candva ) cuiva i-a dat bani de scoala si poate vreun apartament pe la oras, aluia care a ramas in curte ii lasa casa ( poate si studii ). Astea sunt practici vechi, traite majoritar de parintii si bunicii nostri ( nu cred ca se mai practica la cei din generaita 20-30 de ani ).
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Stii asa putine despre viata agnostice. Sa stii ca nu toti traim la fel pe lumea asta
Suntem serioși, tu ești singurul care crede că noi, restul, greșim.
Mai interesant e altceva. Cum de isi pune problema asta fix acum? Deci pana a stat acolo in casa zeci de ani, pana a mai si investit se pare in renovare…nu si-a pus problema? Gen inainte sa inceapa renovarea, bai fratilor hai sa vedem cum stabilim cu casa ca eu vreau sa o renovez si apoi o sa vreau sa imi ramana.
Sunt foarte dubioase genu asta de situatii in care sunt intrebati „internautii” care e rezolvarea abia in cel mai complicat moment posibil, cand deja lucrurile sunt duse ultra departe si nu se mai poate face nimic. Nu a intrebat pe net inainte sa renoveze, de exemplu. S-a bagat complet cu capu in zid si apoi si-a pus probleme.
@isusagnostic: pentru a ma face mai clar. In situatia prezentata de mine, e foarte probabil ca aluia sa i se fi zis de multe ori, in tinerete:”lasa mama, ca a ta ramane casa asta, d-aia muncesti aici, d-aia nu mergi dupa fratii tai, etc”. Daca toata viata ti se zice asta, nu te astepti ca parintii si/sau fratii tai sa te minta, ca-s ai tai. Ajungi la 50 de ani, dupa ani de zile in care ai ajutat, avut grija de casa, renovat, ingrijit batrana bolnava ( apropo, sa duci un batran la azil, costa cam 2000-4000 lei pe luna, ca idee, deci faptul ca ala sta acolo si o ingrijeste, ii cam scuteste pe ceilalti frati de undeva la 1000 lei pe luna, lejer ).
Personal, te inteleg cumva si pe tine asa cum probabil si fratii aluia sunt (poate) relativ de inteles ( pentru ca nu stim 100% contextul ) dar fix pe datele problemei: batrana vrea sa fie sigura ca cel putin un copil ii poarta de grija, d-aia nu da nimanui casa. El, pe baza promisiunilor de-a lungul anilor, a investit bani acolo si, pe buna dreptate, simte ca e dreptul lui. Fratii, pentru ca probabil lor nici nu li s-au cerut bani vreodata, nu considera ca e ceva in neregula cu faptul ca ala a investit acolo si considera ca e si dreptul lor la casa, cand va fi sa fie momentul.
Concluzia? Nu mai investiti bani in case care nu va apartin, nu mai mergeti pe promisiuni. Daca o casa parinteasca se darama si vreti sa o renovati, ori stabiliti de comun acord cu fratele conditiile, ori mai bine o lasati sa cada si aia e ori va asumati ca, peste 10-50 ani, fratele o sa emita pretentii la bunul respectiv, indiferent de banii investiti de voi.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Raspunsul e simplu. Lasat ma-sa sa se descurce singura daca nu exista intelegere. Plecat de acolo instant.
That ship has sailed.
Asta e solutia cea mai buna. In secunda in care baba se vede singura o sa semneze, insa exista un risc sa semneze cu altcineva.
Am in familia extinsa un caz de acest gen – 2 copii, fata de varsta mai mare si baiatul mai mic. Cand au crescut si parintii au vru sa se mute de la oras la tara, fata mare (31 ani la acea varsta) s-a mutat cu logodnicul intr-un apartament si a cerut partea ei pentru a putea plati cota din apartament. Baiatul impreuna cu parintii s-au mutat la casa. Mereu, dar mereu, baiatul a primit mai mult ca fata. Daca sa zicem 100 lei se imparteau la 2, baiatul futea banii in 3 zile si se vaita parintilor si i se cerea fetei sa dea din banii ei ca sa aiba baietelul lu tata. Ei, asa a primit baietelul si 3 masini pe care le-a vandut mereu in pierdere, a primit bani sa-si deschida o afacere pe care a dat-o de gard, a primit bani sa isi plateasca datoriile sa nu-l omoare in bataie camatarii, etc. Baietelul a plecat in strainatate si si-a lasat parintii intr-o viata cu mult sub nivelul de saracie. Normal, fata a intervenit si a incercat sa-si ajute parintii atat cat putea. Dar daca baietelul trimitea 100 euro acasa, vai ce baiat bun. Asa i-a lasat baiatul pe parinti si fara casa, ca batranii n-au mai putut acoperi datoriile fiului la infinit. Acum, la batranete, il judeca pe baiat, fara sa realizeze greselile. Si da, tot fata incearca azi sa-si duca parintele ramas intr-un camin de batrani unde sa fie ingrijit cat se poate, ca ea nu poate sta cu ei, iar casa batranilor executata silit risca sa cada cu totul. Si da, tot fata e rea ca de ce il arunca la casa de batrani.
“Câți părinți au mizat pe copilul greșit”.. logica parintilor este: unul e harnic si se descurca, unul e lepra. Las casa la asta care nu se descurca pt ca altfel nu are de niciunele
și ăla lepră a fost și o să fie lepră, că știe că părinților li se face milă.
Pentru toata lumea: faceti acte, pentru orice, si pentru cocosu’ din curte daca ala ti-l doresti cand moare ma-ta. Eu de exmeplu, murit mama, tata divortat de ea dar fara partaj, locuieste in alta parte, am mutat tot ce aveam pe numele meu, dar am pus drept de locuinta pana moare in apartamentul respectiv chiar daca nu sta acolo (asa ne-am inteles – eu fiind insurat si cu un copil). Oricum am platit o gramada de bani la notar, asa macar totul e clar, mor eu si moare femeia cu care sta taica-mio, aia e, se muta inapoi in apartament si cand nu mai ii nici el ramane tot la fii-mea.
Acu clar conteaza si ca taica-mio ii intelectual si nu are 100 de ani deci ma inteleg cu el.
Daca mori facand calcule, inghesuit la pomana, mori ca un sobolan, nu ca un om.
Este o arta martiala coreana care spune ca In situatiile cele mai rele trebuie sa aratam ce e mai bun din noi. Marinimie, adica noblete.
In cazul asta, ”ce e mai bun din noi” inseamna sa spargi dintii adversarului, nu marinimie
sitting duck, ce sa zic man, good luck cu spartul dintilor adversarului.
Mie îmi plac foarte mult exprimările de tipul „să treacă casa pe numele lui”, le aud destul de des la diverși oameni.
Formulat așa la modul ăsta pare ceva așa accesibil, faci un act acolo și gata ai casa „ pe numele tău” – doar că în viața reală este ceva mai complicat, drept dovadă nici autorul mesajului nu a reușit să facă asta.
Oricum, la modul general îmi pare rău de omul care a scris acel mesaj, trebuie să fii extrem de naiv ca să investești bani într-o casă care nu este a ta și în condițiile în care nu te înțelegi cu mama și cu frații.
Pe de altă parte este interesant ce se va întâmpla dacă mama se va îmbolnăvi și va rămâne imobilizată la pat vreo 3 – 4 ani, cine o va îngriji, cei doi copii plecați sau copilul care a rămas acasă cu mama ?
De asta unele lucruri trebuie gândite de înainte de a te apuca de ele, că la 50 de ani și după ce ai băgat o grămadă de bani într-o casă care nu este a ta e greu să o iei de la capăt.
De drept de uzufruct s-a auzit?
In viata reala dai niste bani unui avocat bun si te sfatuieste acela ce sa faci.
Mama e deja bolnava si cazuta la pat, scrie fix in primele 3 randuri. Nu stim de cati ani e bolnava sau cazuta la pat, nu stim de cat timp cel care a ramas cu ea s-a cam pus pe locul 2 fiindca isi iubeste parintele.
Desigur, trebuie gasit un echilibru si e bine sa-ti faci propria familie, dar nestiind exact cum de s-a ajuns in situatia asta nu facem decat sa speculam fara sens.
Speculatia e mama rezolvarii.
„mă-sa care nu vrea să semneze nimic, că nu vrea să o arunce ăsta în stradă”
mă-sa ar putea sa faca un testament – ii ramane casa lu baiatul asta dupa ce moare ea. Pana atunci e casa batranei
Testamentul e atacabil bos, ma-sa poate sa faca fie act de donatie fie vanzare-cumparare. Dar nu vrea, n-ai auzit?
Poti sa faci vanzare-cumparare cu clauza de ingrijire dar din nou, poate nu vrea.
testamentul în Ro este suprascris de lege, deci nu are nici o valoare reală
legea spune că proprietatea se împarte egal între frați, indiferent ce a vrut bătrânul
dpmdv acești bătrâni merită să moară în mizerie. știu și eu un caz în care o bătrână prostea diverși să o ajute, ea promițând că le lasă casa. până la urmă au încălecat-o niște vecini cam colorați care au băgat în ea tot felul de somnifere/substanțe și au omorât-o, după ce au pus-o să semneze vânzarea casei ea nefiind în deplinătatea facultăților deja
Viata nu-i ca-n filme, si testamentul nu-i asa de puternic in romania. Se poate ataca destul de usor in instanta, si la cum se povesteste in postare, familia aia sigur nu se poate intelege nici pe un pahar cu apa…
In primul rand nu este casa batranei 100%. Daca e vaduva ea detine 50% din casa, procent ce il poate ceda, baiatului care a ramas cu ea. Nu ar fi problema sau risc de a fi aruncat in strada, se poate nota uzufruct viager (drept de utilizare a bunului pe perioada vietii) in CF pentru mama sa, ca sa fie ea sigura ca ramane in casa. Ceilalti 50% se impart in mod egal la cei 3 frati. Desigur ceilalti 2 pot da o declaratie cum ca renunta la dreptul lor de proprietate in favoarea celui ce are grija de mama lor. Daca nu vor asta, bad luck. Macar daca poate justifica cheltuieliile cu renovarea sa mai recupereze de acolo ceva. In rest cred ca vor fi procese… procese… procese….
Apropo celor care zic, pai de ce nu pleaca de acolo in sec 2…. Pai unde sa plece? Tot ce are e casa aia probabil, toti banii lui i-a investit acolo, e greu sa te rupi de munca de o viata, sa renunti asa usor mai ales la 50+ de ani. Traieste omul cu speranta ca poate se vor schimba lucruriile, si asta e un lucru foarte nociv, ca il va lovi realitatea odata cu moartea mamei sale.
din ce tin minte (discutii pe tema cu ceva avocat) testamentul poate fi atacat cu succes, mai ales cand trece peste normele legale.
Există act de vînzare-cumpărare cu clauză viageră. Și nu mai poate fi dărîmat de nimic.
Nu cred ca merge cu contract de vanzare-cumparare cu clauza viagera pt ca nu s-a facut succesiunea dupa tatal deja mort. Din momentul ce tatal a marit, o partea din casa s-a dus automat si la fratii lui. Altfel zis, in acest moment nu exista o singura persoana care detine 100% din acea proprietate asa ca vanzarea nu se poate face.
” drept de uzufruct „, ha ..ba voi uitati ca in romania au fost prinsi judecatori care luau sticle de cola spaga sau te alte kkturi de 2 lei. tara in care mori cu contractele in mana sau unde procesele se amana la infinit pana se prescriu faptele.
Daca ala o da pe maica’sa afara, in cat timp se rezolva toata buba pana ajunge ea fizic inapoi in casa?
Testamentul este nul, daca exista si alti posibili mostenitori. Donatia poate fi atacata din aceleasi motive. Solutia: la capitolul clauze sa fie trecut ca este scutit de raport.
Donatia costa foarte mult, iar taxele ajung la 10-15.000 lei in cazul in care valoarea imobilului depaseste 100.000 euro, totul fiind platit de donatar. Fara scutirea de raport sunt sanse spre 100% ca instanta sa decida la impartirea echitabila de dinaintea donatiei.
La CV, cumparatorul trebuie sa ii transfere vanzatorului suma convenita, sa nu mai fie mica decat grila notariala pentru zona respectiva, atasand OP-urile la notariat. Vanzarea trebuie sa fie reala, nu de forma, ca exista alte suspiciuni dupa.
Trecand prin situatii similare, pur si simplu nu merita bataia de cap. Mai bine pui cruce banilor si iti vezi de viata
@Flat
Ai spus o imbecilitate cat China de mare. Stiu caz concret, in Romania, unde datorita testamentului o vaduva n-a fost nevoita sa imparta apartamentul cu cumnatii ei.
Sabotor, o fi ramas cu apartamentul prin testament doar daca alti mostenitori au renuntat la masa succesorala sau nu au atacat in instanta. Un succesor nu poate fi scos din drepturi asa simplu, mai ales prin testament. Teoretic ar trebui sa primeze dorinta celui care a lasat testamentul, dar primeaza dreptul la mostenire
@Sabotor pentru ca fratii nu sunt mostenitori obligatari. Daca traia tatal celui mort sau avea copii, testamentul valora fix 0.
@Sabotor
Ce sărăcie legătură au cumnații?
Un om când moare, familia de gradul 1 are drept de moștenire conform legii. Adică soția + urmașii. Atât. Frați, cumnați, sore, unchi numai și numai dacă ăștia primii nu există. Dacă măcar 1 există, totul merge la el: soț sau urmaș.
Nu-nțeleg prin ce metodă legală se puteau lega frații lui de moștenirea unui om care a a avut soție…
Disclaimer: în cazul moștenirilor discutăm despre masa succesorală. Asta nu înseamnă totalitatea averii mortului. O parte din averea mortului poate fi bun comun cu soțul/soția.
Tot ce zic mai jos se raportează la masa succesorală.
Testamentul e perfect valabil dacă e făcut cu cap.
Legea există în primul rând pt cazurile fără testament.
Da, testamentul e atacabil, dar e atacabil în aceeași măsură ca și un proces-verbal de contravenție. Faptul că ataci testamentul nu înseamnă că ți se va da dreptate automat. Așa cum, contestarea amenzii nu înseamnă automat anularea ei.
Nu știu ce înțelegeți prin „Testamentul e suprascris de lege”.
Nu există „moștenitori obligatari” există „moștenitori rezervatari”.
Singurii moștenitori rezervatari sunt soțul supraviețuitor și descendenții (copiii, nepoții de la copii, etc). (Posibil să mai fie părinții, dar nu garantez).
Asta înseamnă următoarele: legea stabilește o anumită cotă pt un anumit tip de moștenitor. Dacă mortul a lăsat testament și l-a dezmoștenit pe acel succesor, el va primi totuși jumătate din ceea ce ar fi primit, conform legii, că nu exista testament.
De exemplu: cuplu cu 1 copil. Unul din soți moare.
Prin lege cotele sunt 1/4 din masa succesorală soțul supraviețuitor și 3/4 copilul (în caz de mai mulți copii, cota de 3/4 se va împărți în cote egale între ei).
Dacă mortul lasă testament și lasă totul soției, atunci copilul va primi totuși jumătate din 3/4 (sunt pe telefon, n-am hârtie și creion și în cap nu pot să calculez fracții decât poate,dacă e viața mea în joc). Dar va primi rezerva succesorală doar dacă va exista o hotărâre judecătorească, în urma atacării testamentului.
Dacă mortului are soție si 2 copii și îl dezmoștenește pe unul din copii, acesta va primi totuși 1/4 din 3/4, adică jumătate din cota sa de jumătate din 3/4 din masa succesorală. (Cota legală a unui copil din 2 este jumătate din 3/4, deci rezerva e jumătate din jumătate din 3/4).
Dacă mortul n-are descendenți și lasă totul prin testament soțului supraviețuitor, ceilalți posibili succesori (frații mortului, nepoții de la frați) pot s-o sugă, pt că ei nu sunt moștenitori rezervatari.
Da, pot ataca testamentul, dar dacă testamentul a fost făcut cum trebuie, vor fi trimiși la plimbare (nu iau în calcul corupția).
Prin testament făcut cum trebuie înțeleg ca testatorul (viitorul mort) să fie supus unei expertize medico-legale făcută de Direcțiile județene ale Institutului de medicină legală, care să ateste că este suficient de sănătos la cap încât să aibă discernământ, să știe pe ce lume e și ce semnează.
Nu, o hârtie de la psiholog/psihiatru/neurolog/medic de familie/alt medic nu e suficient.
Doar expertiză medico-legală.
De asemenea, testamentul trebuie făcut intr-un anumit timp de l expertiză (o lună cred, dar nu garantez).
De asemenea, e preferabil ca la semnarea actului să fie prezent și cineva de la Direcția de asistență socială de la primăria unde își are domiciliul testatorul.
După vijelioșii ani ’90-inceput de 2000, când o grămadă de bătrâni și-au pierdut casele cu acte aiurea, la vânzări era obligatorie prezența cuiva de la asistența socială.
Recomand asta pt orice acte semnate de bătrâni. Sunt mai greu de atacat, nu mai merge cu „se senilizase, nu știa ce semnează, l-a șantajat, amenințat „.
Cu excepția rezervei succesorale, prin testament mortul poate dezmoșteni pe cine vrea pula/pizda lui/ei, voința sa va fi cea care primează, testamentul fiind perfect valabil (dacă omul avea discernământ la momentul întocmirii testamentului).
@Manu144x, frații mortului vin la succesiune dacă mortul n-a avut descendenți (copii, nepoți de la copii), chiar dacă are soție.
Soția e moștenitor împreună cu orice altă clasă și grad de moștenitori.
Cota soției crește în raport cu cota altor clase de moștenitori, pe măsură ce acestea sunt rude din ce în ce mai îndepărtate.
De exemplu soția 1/4 și copiii 3-4
Soția 1/2 și frații și/sau părinții mortului 1/2.
Soția 3/4 și cine dracu mai e p-acolo, că nu mai știu 1/4.
N-au renuntat, s-au dus la un avocat, voiau parte din „avere” (un cacat de apartament). Dar cum a existat un testament, le-a zis avocatul sa o lase balta, ca n-au cum sa castige. Tocmai pentru ca avea testament, la notar, cu hartie de la medic ca e sanatos mintal.
In rest, ce abereaza toti restul ca e nul, ca pula mea, prin testament, legal, in romania, poti dezmostenii pe cine vrei tu, cum vrei tu si sa lasi cui vrei tu averea. Restul sunt prostii de internet, bazate probabil pe mituri urbane si povesti cu „testament” – o foaie scrisa de mana a unuia, neintregistrata la notar.
ce zice AB.
restul lumii vorrbeste din auzite.
eu…. been there, done that.
a murit tata. masa succesorala a fost apartamentul detinut 50/50 cu mama.
jumatatea tatalui a fost impartita in 2, o parte lamama, care a ajuns la 75%, celalalta in mod egal catre restul mostenitorilor legali, mama, eu si sora mea. cei 2 frati supravietuitori ai lui tata nici nu au intrat in discuție, desi unul a fost martor la discutia cu notarul iar urmasii altui frate, mort anterior sunt genul care ar fute-o si pe ma-sa pentru 10 lei. in final mama 83%, eu 8%, sora mea 8%.
dupa asta mama a facut donatie partea ei, cei 83%, catre mine si sora, sa ajungem 50/50.
ambele operatiuni au dus la vreo 4500 de lei in 2014, apartament evaluat in grila norotarului la 110k euro, ca sa mai demolam o afirmație facuta mai sus.
@Thebblack, pentru că AB vorbește vorbe din tratatul de drept succesoral, nu poveștile vecinei de la 3 ale verișoarei colegei de serviciu.
1) nu poate sa facă testament fără certificat medical la vârsta asta. Nu e obligatoriu, dar notarul e “obligat “ de lege sa îl ceara dacă i se pare ca femeia nu judecă și e păcălită. Asta înseamnă deplasarea mamei despre care spune ca e la pat. Nu, in țara asta nu vine nimeni acasă.
2) chiar și după un astfel de testament cei doi frați au dreptul (dacă merg in instanță) la jumătate din de le-ar fi revenit in lipsa unui testament.
3) toate astea costa bani. Sunt niște taxe peste tot încât te gândești direct la drepturile omului și la accesul liber la justiție…. Cred ca trebuie alt articol despre asta.
4) asta e cultura! Până nu ne dăm in cap pentru un gard se pare că am trăit degeaba ca niște fraieri.
cu ce sunt vinovati copiii ca isi iubesc parintii? crezi ca e asa usor pentru toti sa-si dea seama cand au de-a face cu oameni toxici care trebuie evitati? mai ales parinti sau/si bunici? mie mi-a luat 5 ani de terapie. Dnu Coloja, trebuie sa intrati iar pe fir!
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
@bosulean, adica nici alcoolici nu exista? 😂 Cam asa si aici, dupa un timp devine parte din personalitate asa ca nu mai poti spune ca doar situația de moment e de vina
Era vorba de unii oameni, vazuti de alti oameni, ca oameni toxici .
Parintii/bunicii Vasilicăi aka “casnica” sunt toxici, că asa zice ea. Everybody , evitati-i! Are sens să iti pierzi timpul cu asemenea enormitati? Uneori da, pentru ca multi au fost pacaliti sa gandeasca ca omul, nu situatia, e toxic 100% si tot timpul.
mars cu imbrobodeala ta de 2 lei de aici. oamenii sunt nevinovati, e „situatia” de vina!
Vinovatia si toxicitatea sunt doua lucruri diferite. numa zic, draga casnica. Daca vrei, paihologul tau iti poate explica in ce consta diferenta. Ai de plm.
bosulean, unii oameni chiar sunt toxici.
uită-te numai la blogul asta. cat de frecventabil a redevenit de cateva luni. cam de cand au disparut 2 nu toxici, radioactivi de-a dreptul.
thebblack, nu stiu man, aveau si prieteni care le sorbeau cuvintele. pentru aia nu erau deloc toxici, pentru ca gandeau la fel. erau in elementul lor. toxici pentru unii si foarte valorosi pentru altii.
bosulean, stii ce se zice, supravietuitorii apocalipsei nucleare vor fi gandacii si sobolanii.
aș completa articolul cu o boală pe care românii (și toate țările din liga asta) abia încep să o vadă și să se ocupe de ea: părinții sunt prea prezenți în viața copilor lor, mult dincolo de ceea ce este absolut obligatoriu (primii 6-7 ani de viață). după, hai să zicem 12 ani, părinții care continuă să se implice on hourly basis în ceea ce se întâmplă cu viitorii adulți, ei bine, eu zic că încep să facă mai mult rău decât bine: este o invitație tacită la abandon, submission, iresponsabilitate;
așa se face că sunt mult prea mulți cei care de fapt nu au crescut niciodată, și pur și simplu doar au învățat să mimeze rolul de adult.
Greșești. E prea multă lume săracă ce nu-și permite nici să trăiască, nu că să trăiască decent. ”Datorită” politicienilor aleși de ”isteții” din popor.
un lot de casă e 5-10.000€. ca să ridici ceva, 3-4 odăi, adică un hol, un dormitor, o baie, o bucătărie, minim 20.000€. bani pe care 90% nu îi au. așa că stau și atârnă, cu gândul la moștenire.
@Marinel. de greșit, nu greșesc din simplul motiv că ce am spus mai sus este prea vag, general și ambiguu încât să poată fi greșit (sau corect for that matter, haha).
sărăcia nu este o chestiune de a avea sau nu o anumită cantitate de bani, într-un anumit moment. un om care a înțeles cât este de important ca ceilalți să aibă încredere în el, este orice, numai sărac nu. „sărăcia” poate proveni din context, sau din stupiditate. în primul caz, mai devreme sau mai târziu, one way or another, viața întotdeauna corectează dezechilibrele.
„viața întotdeauna corectează dezechilibrele” asta insemnand ce? Ca toti mor? Truism cam inutil
@NIX. când eu m-am angajat la mină, exact în aceiași zi s-a angajat un suedez care literalmente dormea pe unde apuca și toată agoniseala lui (după orfelinat, vagabondaj, etc) era doar hainele cu care era îmbrăcat. 25 de ani mai tâziu, suntem amândoi aproximativ pe aceiași treaptă on the social ladder, avem fiecare casele noastre, pe scurt, suntem amândoi independenți financiari, poate chiar oameni maturi.
diferența este că eu am avut o copilărie & adolescență tipică pentru clasa medie a acelor vremuri, adică nu mi-a lipsit nimic esențial – el a venit din partea cea mai primitivă și violentă a societății. dar și-a văzut de treabă și în timp a recuperat tot ceea ce îl despărțea de ceilalți.
eu am ridicat 25 m2 de la fundatie la acoperis cu finisaje – BCA izolatie 10 cm acoperis tabla de calitate. 18000 de euro. cum faci casa de 3-4 camere cu 20 de mii zau ca nu stiu.
„mă-sa care nu vrea să semneze nimic, că nu vrea să o arunce ăsta în stradă” – e asta o posibilitate? Mie mi-au trecut bunicii casa pe numele meu sub forma unui contract de donatie care specifica clar ca nu-mi intru complet in atributii ca si proprietar decat dupa moartea lor. Ma gandesc ca orice notar de doamne-ajuta ar sti sa prezinte scenariul asta batranilor ingrijorati de asa ceva.
Actul de donatie poate fi atacat in instanta din ce stiam. Cel mai sigur e facut act de vanzare-cumparare si ai rezolvat-o. Plus eventual clauza de uzufruct.
Stephen, ala e un pretext, evident ca baba nu are de ce de teme. Asta e favoritism parental, baba il vede pe fi-su ramas acasa drept un luzar. Eu n-am inteles niciodata preferintele parintilor pentru un copil in defavoarea altuia dar am vazut-o destul de des. Cumva parintele se vede reprezentat mai bine intr-unul din copii, iar celalalt pasamite „l-a dezamagit”. E greu de explicat in cuvinte si probabil cauzele sunt diferite dar se intampla.
@N doar un simplu act de vanzare-cumparare nu e suficient, mai ales ca batrana are o varsta inaintata. Trebuie facuta o internare de o zi la un spital de psihiatrie, facute testele necesare si declarata lucida/in deplinatatea facultatilor mintale. Dupa asta, contractul de vanzare devine „beton” si contestatiile nu mai au castig de cauza.
Din ce stiam de la notar, chestia cu nebunia nu se aplica la V-C ca isi da si notarul acordul si raspunde daca se fac magarii. Oricum ar fi respectivul a fost prost ca a asteptat atata sa faca actele.
Se poate face contract de VC în care se stipulează că bătrâna rămâne în casă şi că el trebuie să aibă grijă de ea.
Nu e făcută succesiunea și nu poți face nimic. Absolut nimic. După succesiune bătrâna rămâne cu partea ei jumate de casa + 25% jumate din partea soțului + (25%:4) .80+%. Aia ii poate lasa fiului care o îngrijește. Daca vrea. Dar și asa nu rămâne cu toată casa ca mai sunt 2 frați proprietari după succesiune
Cred că, după o anumită vârstă, copilul ar cam trebui să-și vadă de viață, cât mai departe posibil de părinți. Și vârsta aia să fie cât mai fragedă. Cu cât rămâi mai mult legat ombilical de părinți, cu atât se va complica mai mult treaba pe măsură ce și unii și alții înaintează în vârstă. Părinții să aibă grijă să-și asigure viitorul, nu să aștepte „paharul cu apă” la bătrânețe, iar copiii să crească, la rândul lor, copii, nu să aibă grijă de părinți cu gândul la moșteniri, fiindcă țeapă!
Oamenii ăștia se merită unii pe alții și își merită nefericirea și scandalul de la bătrânețe. Moare mă-sa, o să moară și el rapid după ea, că la 50 de ani nu mai ții la procese și scandaluri și luat de la început în altă parte, și aia e. În general oamenii sunt răi unii cu alții, în special cu rudele, chiar și cele de gradul întâi. Cu cât păstrezi o legătură mai strânsă, cu atât ți-o iei în freză mai nasol.
As zice ca secretul e sa nu faci mai mult de 2 copii, ca iubirea se imparte si unul ramane pe afara ca sa zic asa. Bine, stiu si cazuri cu 7 frati care s-au inteles toti fara nicio problema si i-au lasat tot celui mai mic care a si avut grija de parinti. As merge pe varianta lui vali ca batrana a fost o cotoroanta la viata ei si jegosismul l-a transmis si la copii, de asta nu are respectivul o siguranta ca nu apar discutii dupa.
Noi avem în familie un apartament care stă gol și ar avea nevoie de niște renovări ca să fie locuibil. Maică-mea a zis că-mi face acte dacă bag bani, altfel succesiune după (nemaiavând frați).
cati bani trebuie bagati? ma bag eu daca e valabila oferta si pentru altii.
Nu e valabilă, stai chill.
Aia cu ”fraierul” e crudă, unii mai cred în oameni, în chestii perimate gen cinste, corectitudine și de multe ori se frig bine de tot. Mai ales când e vorba de familie, alea-s cele mai reușite experiențe. Partea bună e că în general te vindecă de naivitate.
Taică-meu a împrumutat fără acte o căruță de bani unui prieten pentru care până și eu aș fi băgat mâna în foc (la momentul ăla). După ce el a murit, ghici câți bani din datorie au fost returnați? La mine măcar n-au fost banii mei, m-am vindecat cu medicamentul altuia.
Ca persoana trecuta prin asa cacat, va dau un sfat: daca nu va opreste ceva emotional, plecati, bagati-va pl in ea de casa, acte, orice cacat. E cea mai buna oportunitate sa va mearga mai bine pe toate planurile. Pare ca vi se face un rau dar de fapt e o oportunitate sa iti bagi pl, sa pleci si sa ai o viata mai buna. E mai bine si pentru voi si pentru sanatatea voastra mintala si pentru familia (sotia + copii) voastra. Si financiar e infinit mai bine. Casa aia e de pe vremea lui Stefan, poate intr-un oras mort, casa care financiar nu ar mai merita investit in ea (poate sa aiba doar valoare emotionala) Stai ca Charles 70 de ani sa astepte sa ii dea maica-sa (rapisata) tronul. Nu mai bine iti bagi pl si vinzi castraveti in piata?
Total de acord. Vroiam doar sa atrag atentia ca pe Charles nu il ***** grija de bani si avere. Pe el il durea ca nu o sa apara si el acolo intr-o propozitie la finalul manualului de istorie „a fost rege intre anii x si y”
“ Câți părinți au mizat pe copilul greșit, care și-a bătut joc de ei?” tu prin intrebarea asta presupui ca parintii constientizeaza ca au mizat prost. Doar ca gresesti. Cel mainprobabil ei gandesc ca ala e nesimtit ca nu mai vine sa ii vada, ca ei l-au crescut toata viata, au muncit pentru el, ca daca nu erau ei el era cersetor, ai acum nesimtitul a uitat de unde a plecat
Parintii tind sa fie partinitori cand au mai multi copii. Din multe motive, poate psihologul grupului ne poate explica. Dar sunt multe situatii, mai ales in mediul rural, observate de mine, cel putin, in care se intampla asta. Nu neaparat ca il iubesc pe unul mai mult decat pe celalalt, cat ca daca vad ca unu se descurca mai bine, tind sa ii ofere mai multe celui care nu se descurca la fel de bine si au, uneori, pretentia, ca si celalalt frate sa faca acelasi lucru. Probabil ca asta se trage din perioadele foarte vechi cand toata familia ( cu bunici, parinti, nepoti, toti, toti ) traiau in aceeasi curte si aveau cam acelasi statut.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Sau, poate, al treilea a rămas cu maica-sa ca să o ajute. Din text îmi dă impresia că stă undeva în zona rurală, unde e greu să te descurci singur, mai ales ca femeie trecută de o anumită vârstă. Poate pe al treilea nu l-a lăsat inima să-și abandoneze mama într-un sat în care primul magazin e la 3 km distanța.
Ce observ din comentariile astea: Vrei să-ți ajuți părinții? Ești prost, trebuie să pleci departe și să nu te mai întorci. Tac-tu are 65 de ani și îi e din ce în ce mai greu? Dă-l în morții lui, să se descurce.
Inca ceva: „investitiile”, carpelile, le-a facut si pentru confortul lui, nu doar al ma-sii, ca si el locuieste acolo.
Vezi dacă nu citești cu atenție? ”(…) chiar dacă toată viața bătrâna i-a ajutat doar pe ce doi, celui care a stat în casă cu ea nu i-a dat niciodată nimic.”
@Catalin nu, nu i-a dat nimic, in afara de masa si casa gratuit..
I-as intreba si pe cei 2 frati „rai” varianta lor de poveste.
Sunt revoltat pentru ca stiu caz real in bloc, 3 frati, 2 plecati din casa parinteasca sa-si faca un rost in viata, ca orice om normal, iar al treilea ramas de nevoie. Amandoi ajutau pe maica-sa cum au putut, cu bani si servicii, implicit si pe fratele puturos si suficient ramas acasa, caruia nu-i ajungea salariul sa traiasca singur, dar nici nu era motivat sa faca mai mult.
Fast forward moare baba, ghici cui ii facuse contract de vanzare cumparare, ca doar era si el amarat, mama, pe cand ceilalti erau la casele lor (credit)?
Fiind aceeasi situatie in familie, inclin sa cred ca asta e varianta corecta.
Renovarile s-au facut din pensia batranei sau din banii lui ? Asta ar lamuri totul.
Eu îi recomand omului din articol să ia legătura cu clanul Cârpaci din Timișoara pentru consultanță specializată.
Probabil că o să rămână și el pe stradă, dar măcar s-a răzbunat.
Dacă locuința nu este măcar în periferia Timișoarei nu sîntem interesați. Facem legătura în provincie…
aveti rabdare, scriu mult si prost: am avut ocazia sa povestesc cu un antropolog roman, care pe scurt ma iluminat la diferenta culturala, iremediabila si de nedepasit intre culturi si religii din Europa in sutele de ani de istorie trecuta: 1. Pe o parte noi, „esticii” „valahii” „slavii” romani, polonezi, unguri, bulgari, rusi sau cum mai suntem catalogati. Daca aveam 3 mp de pamant si 3 copii, imparteam la fiecare cate 1 mp si ne rugam la Domnu’ sa aiba grija de ei dupa ce depaseam viata asta de saraci, asa faceam doua rele iremediabile, ii tineam fortati intr-un mediu rural inapoiat, dependenti de ploaie si de altii si niciodata nici satui nici flamanzi, un purgatoriu al saraciei si prostiei eterne, care se repeta si azi in mediul rural si urban. am 3 copii, trebuie sa ii ajut sa le fac case, cariere, masini, aici! in tara mea, in prostia asta unde si eu am patimit… „sa ii leg de mine si de greselile mele sau de realizarile mele!” si 2. vestici, unde daca ai o casa si un pic de pamant, plus 3 copii, primul ia tot, indiferent cat de destept sau frumos, prost sau urat era, primul nascut, lua tot, casa, pamant, animale, bani, tot, restul, primea nimic si libertate in lumea larga, mergi la oras, mergi la manastire sau la armata, asa apareau mercenari, calugari, ucenici, conquistadori, aventurieri, invatati, antreprenori oameni care trebuiau sa riste in viata sa faca ceva sa invete ceva nou sau riscau sa moara de foame, oameni care erau dispusi sa mearga departe pentru o idee sau o sansa in plus… astfel au aparut chestii mai bune si mai putin bune, dar asa, inevitabil a fost facut progresul, sa ii tii pe copiii tai legati de tine cu o palma de pamant sau promisiunea seaca „cand nu oi mai fi eu” sa va luptati pentru un ap de 2 camere jegoase pe care le vindeti si dupa aia va luati telefon si Golf 5…
confirm asta cu ținutul în șah al copiilor. nu te mai duce la școală, hai la câmp, nu pleca de acasă că te mai ajutăm și noi și tot așa.
Din păcate antropologul ăla nu a citit și ceva istorie. Pe scurt – din cauza locației, la răscruce de interese de imperii, pămînturile astea au fost dintotdeauna jefuite, locuințe distruse, animale furate, dar pămîntul a rămas tot acolo, ca sursă de hrană de bază și nu poate fi pus pe spinarea calului și cărat în altă parte. Adică în primăvară cultivi, iar vara și toamna ai de mîncare proaspătă, precum și pus la garniță pentru iarna. De aceea pămîntul e(ra) socotit cel mai de preț avut și se împărțea la urmași.
Oraș, mănăstire, armată, mercenari, călugări, ucenici, conchistadori, aventurier, învățați, antreprenori? Risc de foame?
:-))
Antropologul ăla al tău era singurul tăntălău din clasa lui cu nota cea mai mică absolvită?
Când te mai întâlnești tu cu antropologul tău și-ți povestește din metodologia imperialisumului academic, spune-i că în est nu existau țărani împământeniți. Știu, știu ce scrie în manualul de clasa a IV sau a VIII-a, cu Cuza, îți zic eu de pe acum, e o informație (în cel mai bun caz) greșită. E greșită fiindcă, după Cuza și Coaliția Monstruoasă, s-a dus dracului reforma agrară.
Spune-i că, în est, în Țările Române, împământenirea cum trebuie (reforma agrară să-i zicem) a avut loc taman în mijlocul Primului Război Mondial, fiindcă oamenii nu voiau efectiv să riște să moară pentru moșieri, latifundiari și arendași – pentru că ei, oamenii, nu aveau nimic pe numele lor, nici pământul pe care-l lucrau, deși erau unii țărani liberi!!
Spune-i antropologului tău să nu mai învețe istoria de pe bloguri conspiraționiste.
Unde e sa citesti istorie si alta e sa intelegi. Toata Europa a fost un camp de bataie mii de ani. Noua romanilor ne place sa ne amagim ca vezi tu saracia asta de la noi e din cauza altora care ne-au jefuit si ne-au injosit. Ca e mai usor sa te vezi victima decat sa te vezi raspunzator de propria soarta. Da – cei dinaintea noastra au meritul de a lupta pentru o idee de tara si popor. Dar la fel si englezii/francezii/spaniolii/italienii/nemtii etc etc etc etc. Polonezii au fost calcati din 3 parti – de nemti, de scandinavi si de rusi. Si totusi parca o duc mai bine ca noi.
Hai sa nu mai facem pe victimele istoriei …
@Gigiduru vezi ca depinde si pozitia geografica si norocul de ce fel de natie te cotropeste. Polonezii au avut noroc de proximitatea cu germanii, similar si cehii. Cand te freci pe coate, a se citi intretii relatii comerciale cu unul mai bogat inevitabil vezi cum face respectivul si mai furi si tu meserie. Legat de partea asta de Europa sunt studii care arata cat de mult conteaza si relieful, mai exact lanturile muntoase, care te pot protejeza de invadatori dar in acelasi timp te si izoleaza de o parte a lumii cu care nu poti intretine relatii economice, vezi Balcanii spre exemplu. Ziceam de noroc, ca poti sa ai „bafta” sa fii supus unei alte natii de la care ai ce „meserie” sa furi: germani sau austrieci care nu si-au batut capul sa purifice locul ocupat de natia X incercand sa integreze fortat populatia si obligand-o sa foloseasca exclusiv lb oficiala, nu cea materna in relatia cu statul, sau bagand-o la cuptor ori deportand-o prin nu-s ce zone, cum au facut rusii si nazistii (aici pare oarecum ca ma contrazic, dar reamintesc ca polonezii au stat sub germani multi ani de la partitia din 1795, sau romanii sub austrieci). Sau poti sa ai „noroc” de turci si rusi care nu stiau decat „luceste, pune-o in caruta ca o luam cu noi la intoarcere”.
Dovedeste in instanta cat a bagat in casa. Cu facturi, dovada platii, etc.
Înainte de facturi are de rezolvat o succesiune. Altfel te ștergi undeva cu facturile.
În momentul ăsta e cam singura soluție. când se va face succesiunea, omul să poată dovedi cu acte cheltuielile pe care le-a făcut (eventual martori pt posibilele situații fără acte ”în vara dinainte de pandemie i-au lucrat la casă ăia ai lu’ Cocoș, zicea că le-a dat x zeci de milioane”, ”numa’ el avea grijă de maică-sa, ăilalți veneau o dată pe an și luau câte un porc”).
n-o să-l ajute în totalitate, dar e singura chestie care îl poate ajuta ca partea de bani pe care va fi totuși nevoit s-o dea fraților să fie mai mică și valoarea casei să se calculeze la felul în care arăta ea înainte de renovare.
Mama a plătit succesiunea, a stat cam cinci ani cu bunica înainte să treacă pe lumea cealaltă, a cumpărat diverse, a mai renovat ceva pe la casă.
La împărțit a fost fix 50 % mama, 50% cele două verișoare, moștenitoarele fratelui decedat al mamei .
Nici facturi, nici martori, nici pe dracu ghem. Doar scandal.
Aviz amatorilor ,, ne avem ca frații, o rezolvăm noi după deces ,,. Nu m-am băgat în succesiune că nu am avut nevoie.
Dacă știam la ce suedie se ajunge, mă băgăm doar să fut meciul. Și vorbesc de o casă la sat și trei palme de pământ.
@Paco, succesiunea se poate dezbate la notar, în cotele pe care le zice legea sau la instanță, cu scandal, hârtii doveditoare și tărăboi.
Martori ? Cine se baga in ziua de azi sa fie martor ? Cred ca glumiti – am avut in familie 2 procese pe mostenire, unul inca in derulare de >5 ani asa ca stiu f bine despre ce vorbesc. Nu va bazati pe martori, mai ales daca sunt in varsta/bolnavi. Singura sansa sa aiba hartii justificative (bonuri, chitante), preferabil si semnate de batrana in cauza (am primit, data si semnatura). Altfel pa si la gara.
Străbunicul veteran de război era scutit de impozite și taxe. O parte din rudele cu motoare se peste 3.0 au zis că e o oportunitate sa treacă mașinile pe numele lui. După moartea lui, celelalte rude s-au înghesuit la dezbaterea moștenirii și nu le-a pasat că mașinile alea erau pe numele moșului doar cu numele. Astfel cei cu mașinile pe numele moșului au trebuit să facă plati către ceilalți. In final au pierdut mai mult decât ar fi platit impozitul pe mașini.
ah, karma…
Cred ca au devenit foarte amuzante intruniriile de familie dupa.
Pentru corectitudine, scutirea se acordă pentru o singură mașină, casă și teren la adresa de domiciliu.
Fraieri, trebuia sa se protejeze cumva (un imprumut notat in CF de exemplu) mai ales ca era batran omul – veteran plm
7. In multe familii romanesti frati se trateaza diferit si partinitor de catre parinti. Asta ramas in casa nu o fi copilul preferat.
Daca nu e copilul preferat nu trebuia sa ramana
Fratii sunt niste gunoaie in acea situatie.
„Câți părinți au mizat pe copilul greșit, care […] ”
This hit hard.
pentru asta există alcoolul
Twitter update: întrebi de instituții publice?
acum cca 10 ani una din succursalele băncii la care lucram a luat amendă pt asta.
faza a fost că încă ningea viscolit.
Se face succesiunea la notar pentru decesul tatalui, apoi cota mamei se cedeaza catre cel care o ingrijeste prin contract de renta viagera cu plata lunara in cont. Se face modificarea in CF este trecuta mama si baiatul, dupa moartea mamei este propietar cu drepturi depline pe partile ce ii revin sa spunem 66.66 % din casa. Daca la succesiune cei 3 copii isi doresc fiecare cota din cei 50% mosteniti de la tata. Iar cel care o ingrijeste poate cumpara de la frati cotele de 16.66 sau le propune sa isi vanda cotele pe OLX sa vada cine le cumpara./
Se pot găsi multe soluții, dar mama nu vrea să facă acte copilului care o îngrijește.
Acest contract de renta viagera cu plata unei sume fixe lunare in contul ei bancar pana la deces ii garanteaza ca nu o scoate nimeni din casa si ea ramane propietara pe partea ei de casa/pamant etc pana cand moare iar baiatul intra in posesie imediat dupa moartea ei cu o notificare la notar si CF. Baiatul ei nu poate sa vanda nimic sau sa intre in posesie cat timp mama este in viata iar ceilalti frati nu pot ataca acest contract in instanta asa cum se pot ataca alte acte de exemplu testamentul. Singura conditie este sa faca platile lunare la termen in contul bancar. Dar actele trebuie sa fie la zi altfel nu se poate.
Ca să facem o scurtă paranteză aici: foarte mulți oferă soluții din cărți (testament, contract de ingrijire notat în CF, vânzare-cumpărare, etc) când probabil nu există nici un act pe casă (cum e în 90% din cazuri în mediul rural), ci maxim ceva pe teren.
Daca nu exista nici un act pe casa atunci nici rudele nu pot avea vreo pretentie.
Gura avem toti.
Nu exista carte funciara dar exista ceva acte de improprietarire, mostenire s.a.m.d.
Din cate stiam eu, intabularea s-a facut sau inca se face gratuit in toata tara (inainte de facea doar contra cost si lumea nu se inghesuia).
Din observații, părintele român îl ajută pe copilul lepră tocmai fiindcă „e amărât” și să aibă și el ceva; cel descurcăreț nu primește nimic fiindcă nu moare de foame.
Am văzut asta cu frații mei, frații părinților mei și al socrilor mei cât și în familia extinsă. Leprele au fost mereu ajutate, iar ăia descurcăreți au fost mereu luați de fraieri. Mai mult, mulți din ăia descurcăreți se dau și peste cap să își ajute frați fiindcă sărmanii nu pot altfel.
Eu unul am încercat să-mi ajut frații; am văzut că sunt proști în continuare așa că i-am lăsat în voia domnului. Câteodată mai dau un semn de viață, deobicei când ceva nu le este bine și au nevoie de ajutor…
Rudele sunt un fel de piatra de moara. Mai ales alea care nu se descurca, isi aduc aminte de tine numai cand sunt la ananghie.
Faza e ca in momentul in care unul dintre parinti a decedat, partea lui din casa se imparte in mod egal intre sotie si copii. Daca nu au facut inca succesiunea, casa nu poate fi vanduta cand unul dintre proprietari este decedat.
Deci oricum ar da-o, ceilalti 2 copii vor avea cota parte, chiar daca mama ii vinde / doneaza partea ei.
Pff, stiu si eu un caz ceva mai naspa, dupa parerea mea. Un prieten are 4 frati, el e cel mai instarit, lucreqza de i sar capacele prin scandinavia pe undeva. Baga bani in casa la maica-sa, o face bec. Maica-sa trece casa pe numele uneia dintre fete, ca na, ea e cea mai amarita si cu cei mai multi copii. Nu sunt intrebati ceilalti copii si cu atat mai putin prietenul asta al meu care a renovat casa si ii si tinea pe ai batrani cu bani de mai multi ani. Ba deci ce sa mai zici, ca nu ai ce sa mai zici! A plans tipul asta de ciuda nu alta!
a explicat AB mai sus ca asa ceva nu exista si nu se poate. Doar trebuie sa-si asume sa-si ceara partea…
Nu inteleg eu oricum cum se trece pe….
Mihai, baiatul asta este un om foarte bun. Fapta e consumata. Pe el nu banii pierduti il deranjeaza ci decizia mamei lui sa ii dea cu flit in asemenea mod, dar nu numai lui ci si celorlalti frati. Omul are bani sa si cumpere case si alte cele. El e satul de tarile calde si s ar fi retras in casa parinteasca sa stea acolo candva. Nu i prpblema ca are bani sa isi ia alta casa dar problemq principala nu au fost banii.
Banii dati la parinti sunt ca banii imprumutati la prieteni… =))
@Goldy, depinde de părinți și de prieteni.
când eram adolescentă aveam o indemnizație de handicap pe care părinții mi-o lăsau mie. era ceva mai mare decât alocația obișnuită. uneori, din varii motive, mai rămânea lună până la salariu și părinții (de obicei mama) ne cereau nouă (mie și lu’ frate-meu) mici împrumuturi până la salariu. printre primele lucruri pe care le făceau era să ne restituie banii.
chiar și azi, dacă unul din ei ne cere să le cumpărărăm ceva ce nu se găsește la ei în oraș, ne dau banii imediat (virament bancar sau cash). invers, trebuie să duc muncă de lămurire să-mi primească banii.
la fostul job mai împrumutam bani unor colege cu care eram și prietenă, în ziua în care intra salariul veneau cu banii în dinți, chiar dacă uneori se întâmpla ca spre finalul lunii să ceară un nou împrumut.
la un moment dat am împrumutat o sumă mai mare (nu foarte mare luată per se, dar eu nu-mi permiteam s-o pierd) unui prieten cunosc on-line. nici n-a clipit când am zis că vreau cu contract la notar. s-a deplasat în orașul în care locuiam și a plătit taxele notariale. mi-a restituit banii la termen. prima și singura dată când ne-am văzut live a fost la notar și ne știm de vreo 8 ani.
Am mai vazut situatia asta:
Cei doi frati si-au facut fiecare casele lor, in timp ce ultimul a ramas si asteapta mostenirea, „ca ei au, ce le mai trebuie?” Acum reclama ca numai ceilalti au fost ajutati, in timp ce el nu. Faptul ca nu plateste chirie/rata de cel putin 30 de ani, ca maica-sa a gatit si spalat pentru el, nu le socoteste.
Banuiesc ca renovarea inseamna cârpelile facute de nevoie, ca daca ar fi trebuit sa bage bani seriosi s-ar fi asigurat dinainte de intentiile fratilor.
Daca maica-sa i-a spus „nu-l da nimeni afara din casa” nu inseamna „fiule, sunt multumita ca ai ramas cu mine” ci „unde sa-l trimit pe drumuri, ma doare inima
ca e si el copilul meu!”
Lepra care nu vrea sa imparta cu fratii, pentru ca el sta acolo de când se stie deci i se cuvine.
Grupul ala „Sfaturi de la avocati” e oglinda societatii… sunt 99% din problemele zilnice acolo…
Mosteniri (sunte x frati cum pot sa-i tepuiesc/sa ma protejez sa fiu tepuit de fratii mei)
Divorturi (x divorteaza de y … cum pot sa trag pielea de pe y)
Concluzia…
la pct 1) fratii nu ii alegi, parintii nu-i alegi…
la pct 2) sotul/sotia totusi e alegerea ta, poate ai face bine sa nu alegi din fratii prezentati la pct 1. …asta ca prima idee. A doua idee pe subiect… partenerul de viata e cel cu care iti petreci in generam cam jumatate din viata, poate ar fi indicat sa nu alegi „o muratura” ca partener… numa zic. https://www.reddit.com/r/Romania/comments/10q3uxi/e_bine_sa_faci_nunta/
ce nu spune prostul ăla acolo e că probabil are 35+ și aia vrea totuși un copil nu la 40 de ani. dar trebuia să îl întrebe pe mototol înainte să-i dea pizdă dacă vrea să se căsătorească la un moment dat sau „nu știe”. că poate nu știa nici ea dacă vrea să-l fută sau nu.
Ea are dreptul doar pe patrimoniul personal al patronului dobandit dupa casatorie, aka dividente date dupa casatorie. ce e al firmei ramane al firmei si apana nu moare este 100% al lui ca firma o are de dinainte de casatorie.
Daca de exemplu o vinde dupa casatorie toti banii castigati din vanzare sunt 100% ai lui.
Si asta doar daca aleg comunitate legala. dar mai exista separatie de bunuri…
si alte conventii custom.
https://www.econsulat.ro/ConventieRegimulMatrimonial/DescriereServiciu/401010004
@Vali, ai ramane uimit… tipul 28 de ani, tipa 25.
ah, in cazul ăsta putem face alte presupuneri
Bai, ma aflu si eu intr-o situatie similara de un an. Din cauza unei conjuncturi am ajuns (iar) in casa maica-mii, si vad ca devine din ce in ce mai dependenta de mine. Ea a mai intrat in depresie cand am fost plecata, acuma are impresia ca m-a acaparat cu totul in casa ei si e foarte multumita, eu ca sa nu ma cert cu ea, las de la mine, dar, pana nu se baga cu bocancii in viata mea, nu se poate. Poate va ganditi ca stau cu ea ca sa evit vreo chirie+ intretinere, asta a fost un motiv la inceput, temporar, dar in realitate cheltuiesc mai mult cu ea decat as cheltui locuind singura. Am zis ca mai bine ii cheltui cu ea decat sa-i arunc pe o chirie (si poate ca m-am hazardat).
Long story short, hai ca va cer si voua sfatul. As vrea sa plec in afara tarii si am nevoie de idei ca sa construiesc un plan pus la punct, cunosc engleza, franceza, italiana, spaniola (in ordinea asta), nu stiu cum as putea sa imi gasesc un job calificat, in UK cere viza, am economii aproape 25.000 de euro, nu as vrea sa investesc in vreo locuinta in Ro, care sa ma lege si mai mult de tara asta (rate, etc). Si desi as fugi vazand cu ochii, ma tem sa nu ma arunc inainte si sa ajung sa dau cu matura prin strainataturi, nu ma judecati, nu pot sa dau un job de birou aici pe unul de salahor in afara,viata e grea pentru multi romani acolo. Dar stiu ca pentru altii e ceea ce trebuie.
Salahor sau nu, pentru inceput e ok. Ce zici de Germania? Se angajeaza in draci la aeroporturi, atat barbati pentru jonglat cu bagaje cat si femei pentru curatenie avioane ( pentru tura de noapte, mai ales). In general nu se cere germana, e ok cu engleza. Fritzii blonzi vor stramba din nas, supervizerii sunt ceva mai deschisi si comunica ok, cat timp iti faci treaba. E greu de mers direct la un job de birou, mai ales intr-o tara cu o limba cacacioasa cum e Germana.
Ce job de birou ai? Daca vb limbile alea bine ai putea fi traducatoare.
Poate gasesti vreun/o doctor/ita roman/ca in afara care are nevoie de receptionera/secretara. Daca jobul tau e mai high level imi cer scuze anticipat.
Pentru job de birou aplica pe interneti, linkedin mai exact sau alte site uri de profil. Stiu ca sunt firme care fac interviuri online si care si platesc costul relocarii. Daca nu esti presata neaparat si vrei un job de birou, aplica la job uri si trebuie ca vei gasi ceva pe placul tau. Altfel cum ai zis ca ai bani pusi deoparte iti gasesti repede chirie si poti plati linistita tot ce tine de o chirie.
@Ena – ce vrei tu sa te faci cand o sa fii mare? Ce esti buna sa faci? Sunt doua intrebari diferite, uneori raspunsurile se suprapun, alteori difera.
Cel mai bun sfat pe care il pot da este ca oamenii se leaga de trecut si asta ii face sa perceapa lumea incorect. Nu conteaza trecutul, conteaza unde vrei sa ajungi. Dupa aia faci un plan schitat din ce in ce mai detaliat si te apuci sa il executi.
Ideea este ca in orice tara poti face cursuri de calificare sau scoala si sa urci pas cu pas pe scara profesionala si sociala, iti trebuie un plan si vointa.
Ena, eu as zice asa…. Muta-te singura si angajeaza-te la o multinationala care are proiecte externe, apoi pleaca in tara X pe un proiect pe perioada determinata, prin intermediul companiei. Daca iti va placea si vei fi ok ti se va oferi posibilitatea sa ramai. Iar din acea companie vei putea pleca in alta firma, avand deja experienta jobului in tara X. Iar daca nu iti va placea macar ai incercat si vei putea reveni pe jobul din Romania, avand si experienta asta la CV.
Dar mai intai muta-te singura. Nu inseamna ca nu o poti ajuta pe mama ta, dar trasarea unei limite devine necesara dupa o varsta.
Multumesc tuturor pentru sfaturi!
@ovi – ma tem sa nu dau din lac in put. Nu ma intelege gresit, daca aveam 20 de ani si ceva incredere in mine, poate as fi facut asta. Acum nu prea ma incanta sa frec podele in Germania, pe (presupun eu) acelasi salariu ca in Romania sau poate putin mai mare, habar n-am. Sansele de a creste sunt incerte, minim 2 ani germana si apoi poate sper la ceva mai bun.
@Sans, infrastructura IT si imi place jobul asta.Traducator, nu, nu-s de nivelul ala. Nu ma pasioneaza prea tare lucrul cu oamenii, mi-a oferit odata un medic roman un post de secretara + ajutor (un fel de asistenta), as fi avut o zi libera pe saptamana si salariul putin mai mic decat ce aveam in tara. Asta ar fi fost in Germania, unde minim 2 ani eram legata pana invatam limba si puteam spera la ceva mai mult. Nu-ti cere scuze, n-am niciun stres sa iau un job poate considerat mai de jos daca e o combinatie buna si imi si place.
@Irod, am aplicat pt UK, deoarece cunosc engleza cel mai bine, chiar daca interviurile merg bine, totul se blocheaza in punctul in care e nevoie de viza (iar ei trebuie sa imi dea un document pt asta), si eu trebuie sa dau testul de limba (si o sa il dau, daca ma hotarasc pt Anglia).
@Bigbear, e foarte bun sfatul tau, asa am facut in urma cu 15 ani, apoi am mai reevaluat in urma cu vreo 8, pe mine jobul m-a gasit mai mult decat l-am gasit eu pe el (imi place si ma si pricep). Cum facem sa deprogramam trecutul cand prea putin ne dam seama care dintre evenimentele de atunci determina actiunile noastre din prezent?
@Ana lucrez la o companie pe proiecte externe, nu zic ca nu-i nicio sansa, dar e un motiv pentru care ei vin la noi in loc sa angajeze oameni de la ei si anume ca ne pot plati de vreo 3 ori mai putin. Am incercat si asta, nu a functionat. Poate mai incerc dar nu ma bazez pe asta. Limita aia cu mama a fost trasata demult,
credeam eu, dar programarea aia din trecut (ce-i ziceam lui Bigbear) tot revine si revine ca ciuma.
@Ena, mă bag ca musca în lapte. poate te-ar ajuta niște terapie să te ”deprogramezi/resetezi”.
@AB , nu prea cred ca poate (alt)cineva sa ne rezolve rotile stricate din program. N-am vazut pe nimeni care sa fi reusit mai mult decat o ameteala temporara si pe urma sa revina la obiceiurile initiale. E foarte greu sa vezi „programul” care ruleaza in background, si mai greu este sa il schimbi.
Pe faptul ca esti asa tematoare se si bazeaza mama cea ‘depresiva’. Nu cred ca este deloc depresiva, mai degraba joaca teatru, dar aici Coloja se pricepe mai bine. Cum zice postul anterior, reseteaza-te putin altfel esti mancata.
E o chestie legata de mame, pot sa fie maxim de toxice si protective… e psihologica si e documentata de milenii… atat ca acum e partea asta cu feminismul si e foarte greu de explicat si dat exemple ca se aprinde lumea.
@Ena – tai/refuzi orice comparație sau legătură cu trecutul atunci când te gândești la viitor și atunci vei reuși să te rupi. Mă refer la modul în care gândești, atunci can te surprinzi gandindu-te la trecut te oprești, ștergi partea aia și reiei raționamentul până e curat.
@Ana, ca sa ii iasa schema pe care ai propus-o tu are trebui sa se alinieze toate planetele. Sunt at de multi de „daca” in schema ta am so obosit sa numar. In primul rand firma aia multinational trebuie sa aiba proiecte/locatie in Tara in care vrei sa pleci. Dupa aia trebuie sa aiba politics de relocare a angajatilor. Dupa aia political aia trebuie sa se aplice si postului tau (daca prin natura lui trebuie sa stai in Ro poti sa it iei adio de la relocare). Dupa aia trebuie sa te aleaga pe tine. Si dupa aia incepe greul.
În primul rând de ce vrei să pleci în afara țării? Ce te oprește să te repui pe picioare (presupun că ai de reparat niște traume în viața ta) în România?
Distanțarea geografică față de probleme nu e o soluție, dimpotrivă. Ai să ajungi să trăiești cu mintea în două părți.
Paco, pleci si nu te mai uiti in urma. You burn bridges cum spun pakistanezii. Daca nu te tine nimic in tara nu e complicat.
Da, desigur. Am prieten pakistanez care a așteptat aproape patru ani să își aducă legal soția și fata in Spania.
Pleci și nu te mai uiți în urmă când mai ai acasă ca amintire doar o groapă acoperită cu pământ, înmatriculată cu nume personalizate.
În rest e ușor să explici chestii.
Vad ca s-au trezit zeci de juristi cu solutii. Doar ca omiteti ceva: Dezbarerile succesorale, actele, contracte prin notar, clauze, etc, toate costa. De multe ori, „averea” nu face cat actele.
De asemenea, incercati voi sa explicati unei persoane in varsta, la pat, termeni legali, de genul „Clauza viagera”. O sa creada ca incercati sa o inselati/furati.
”scriem în acte că rămâi în casă cât timp trăiești”.
un prof ne povestea cândva că un mare jurist român (i-am uitat numele), decedat deja la data povestirii, avea o vorbă ”un jurist trebuie să gândească ca un filozof și să vorbească ca un cioban”.
unul din motivele pentru care m-au apreciat întotdeauna colegii nejuriști este că am găsit întotdeauna vorbele nejuridice să explic o chestie juridică. alt motiv este că aveam dispoziția s-o fac.
bine, șefii nu m-au apreciat niciodată fix din cauza acestor motive.
@AB- aici vorbim de oameni care se uita la Realitatea si Antena 3. Toti vor sa ii fure si sa le ia averea.
Sincer si eu cred ca pot aparea foarte multe probleme, mai ales de natura medicala … dementa si alte alea, iar atunci nu mai poti face nimic.
Situație clasica întâlnită mai ales in zona rurală, unde oamenii nu prea dau doi bani pe acte. Si pe masura ce aia bătrâni inchid ochii situatiile degenerează. Unul vrea tot ca a bagat niste bani, fără a avea calitatea de proprietar, ceilalți isi vor dreptul legal. Omul nu se poate intelege cu ruda de gradul I (maica-sa) , apai cu aia de gradul II (fratii) doar no sa fie pace. Oricum au de facut succesiuni, cadastru/intabulare, partaj care s-ar putea sa coste mai mult decat valoreaza imobilul, daca vrei sa fii proprietar. Pentru cine are interes sa fie proprietar pe ce a investit, starea de pasivitate si indiferență pentru clarificarea situației juridice nu il ajuta deloc. Astia nu dau doi bani pe lege, functioneaza dupa cutumele lor pana sunt treziți la realitate si se duce naibii tot feng shuiu. Pe măsură ce trece timpul situația se complică si mai mult. Si dau vine pe oricine, parinti, frati, primarie, stat, dumnezeu numai ei sunt niste sfinti, curati fără de vină.
Presupunand ca acea casa a apartinut ambilor soti, la moartea barbatului cota lui de 50% se imparte astfel: 1/4 sotia supravietuitoare si 3/4 mostenitorii legali (sau in limita rezervei lor). Sotia poate dispune prin vanzare de partea ei de 5/8 din casa (1/2 + 1/4×1/2). Nu poate dispune prin nici un fel de liberalitate (donatie, testament) decat de cotitatea disponibila (masa succesorala minus rezerva succesorala). Poate pastra uzufructul sau doar abitatia viagera pentru a se asigura ca nu ajunge pe strazi.
Renuntarea la succesiune nu se poate face „in favoarea” cuiva.
Haha. Am pățit ceva similar.
Am stat cu bunicii, I-am ajutat cu bani, ulterior am realizat ca nu merita, și ca nu apreciază și m-am carat.
Bunicul a murit. Nu s-a făcut succesiunea. Bunica s-a mutat cu mama pt ca nu se mai descurca cu banii. De frica ca pocnește ceva, și nu are cine sa repare, mi-au propus sa stau eu acolo.
Am mai aranjat, dar nu serios, pt ca ma gândeam ca rămân fără. Am strâns bani timp de 9 ani așteptând ziua în care va trebui sa cumpăr.
Mama mereu l-a favorizat pe fratele meu, deși o trata cu fundul.
A murit bunica, spun ca vreau sa cumpăr eu. Fratele meu se opune, dar nici nu vrea sa cumpere. Mama se ia după el.
Insa mama mea are o sora, și i-am propus ca vrea sa cumpăr dacă vinde. A acceptat imediat.
Ulterior, după multe discuții, și devenind și tata, a înțeles și mama ca este absolut stupid sa nu îmi vândă mie pentru ca fratele meu se opune. Din punctul lui de vedere, ca as fi favorizat sa îmi vândă un apartament la prețul pieței, din care el sa primească un sfert din bani, deși legal, nu avea niciun drept asupra proprietății. Nămolul mintii.
Au făcut succesiunile, una pt bunic, și încă una pt bunica (ambii proprietari). Au devenit fiicele (mama și mătușa) noii proprietari. Și am cumpărat. Mătușa și-a cumpărat o Mazda noua.
După ce mama i-a dat fratelui meu un sfert (jumate din partea ei de bani), el s-a supărat ca de ce ii da bani, apoi ca nu mai poate veni la el în vizita fără sa anunțe cu câteva zile înainte exact ora, și apoi sa o confirme, și alte prostii.
La mine putea veni oricând, doar sa ma sune și pe mine cu o ora înainte, sa nu ma prindă în dormitor cu nevasta-mea.
Între timp, la aproximativ un an după ce am terminat cu renovarea, am plecat din tara. Și ma gândeam ca de ce am fost bou și am cumpărat apartmentul (3 camere, București, Drumul Taberei, lângă stație de metrou, parc, școală și Mall). Apoi mi-am adus aminte ca am plecat motivat de bani, copil și pensie, pentru ca am de plătit o rata pt un credit cât jumate din valoarea apartamentului pt renovare, vreau o școală decenta pt copil, asigurare medicala și pensie ok, mai scandinave, asa.
E o vorba la noi. Lucrul amestecat miroase a rahat. Dacă ai o familie cu mentalitate românească, cel mai bine e sa te cari de acasă cât mai repede și sa nu te aștepți la nimic bun din partea lor, chiar și cand pare ca este ceva pozitiv.
Pt mine a fost un coșmar sa navighez politicile de familie ca să cumpăr apartamentul vieții. Adică, dacă și sa vrei sa îl cumperi corect și se alege cu bani (nu putini) din povestea asta, tot se găsește cineva sa comenteze și sa se pună de-a curmezișul.
In final, privesc întreaga aventura ca pe ceva pozitiv. Dacă nu ma chinuiam cu casa și familia lui peste prăjit, probabil nu as mai fost atât de motivat sa ma car în alta tara.
Nu sunt itist. Lucrez ca analist pt aia cu mobila.
Mama mi-a donat o casa cu uzfruct, cat traieste, ea e proprietara, cand moare devin eu proprietar. Mama mai are o vila, garaj si camari la demisol, parter + 1. Casa mea e in buric targ, teren mare, garaj, a ei tot central, dar pe aproape. Mai am un frate care sta in oras. Cand decedeaza mama, cum facem?
Îl direct pe frate-tu.
Cum vrei să ne batem? În buzdugane să ne lovim, în săbii să ne tăiem, ori în luptă să ne luptăm?
E doar o idee.
tu ești proprietarul casei pe care ți-a donat-o mama ta.
god! să văd dacă reușesc să-mi amintesc ce trebuie și să transpun în cuvinte nejuridice.
dreptul de proprietate are 3 componente, cam ca Tatăl, Fiul și Sf. Duh.
usus, fructus și abusus- dreptul de a folosi, de a culege fructele și dreptul de a dispune.
dreptul de folosință e cel mai simplu de înțeles și cel mai ușor de cedat. poți fi proprietarul a ceva și fără să ai dreptul de a-l folosit, ai închiriat, ai dat dreptul de folosință gratuită, etc, ești proprietar, dar nu mai ai dreptul de a folosi bunul.
de exemplu, o donație sau vânzare cu clauză de uz viager conferă persoanei care are această componentă dreptul să locuiască în casă până la moarte.
dreptul de a culege fructele. well, chiria este un fruct juridic. poți fi proprietar și fără a avea acest component.
de exemplu, o donație sau vânzare cu clauză de uzufruct viager conferă persoanei care are această componentă (poate fi vânzătorul sau un terț) atât dreptul de a locui în casă, cât și dreptul de a închiria o parte din ea sau în întregime și a încasa și păstra acea chirie.
abusus- dreptul de a dispune- nuda proprietate, este cea mai importantă componentă. dreptul de a dispune asupra bunului, de a-l vinde/dona, etc.
în cazul tău, tu ești proprietarul, tu ai nuda proprietate. în momentul în care mama ta moare, toate celelalte componente ale dreptului de proprietate îți revin ție fără să mă faci niciun act juridic.
în cazul în care ea moare și în proprietatea ei mai sunt și alte bunuri (întregul concept de proprietate sau doar nuda proprietate), acele bunuri devin masă succesorală și revin tuturor moștenitorilor, conform legii sau testamentului, dacă există.
deci, teoretic, la cea de a doua casă, dacă este în proprietatea mamei tale la momentul decesului ei, aveți dreptul și tu și fratele tău, dacă nu mai sunt alți moștenitori.
practic, dacă el nu a primit deja altceva de o valoare asemănătoare cu a casei pe care ai primit-o tu, poți fi amabil și să renunți la partea ta de moștenire din a doua casă, care a rămas complet în proprietatea mamei tale.
dacă nu ești amabil, el te poate da în judecată, să conteste donația și să aducă și casa ta în masa succesorală și apoi să dezbateți tot. în funcție de context, de restul situației, etc, are oarece șanse.
Rezerva succesorala e greu de respins în România. Actul de donație este din păcate hârtie de șters la fund, și poate fi atacata cu succes. Singurul act solid și inatacabil e cel de vânzare/cumparare. Practic, trebuie sa faci rost de bani, sa cumperi la sau aproape de prețul la care este evaluat de un evaluator sau de notar.
Ulterior, mama iti da banii înapoi, pt ca nu interesează pe nimeni ce face cu ei. Însă tranzacția va trebui probata de notar. Adică trebuie sa fac dovada tranzacției.
AB cam asa, doar ca vanzarea cu clauza de uzufruct catre un descendent se prezuma a fi donatie (este pe undeva prin CC)
Asa ca o sa iasa cu scantei cand fratele care nu a primit aude asta de la un avocat/notar/jurist
Sunt doar eu si jumatatea, fara copii.
Anul trecut cand am prins putin timp liber ne-am intalnit cu un avocat dorind sa facem niste acte prin care in cazul decesului unuia din noi celalalt va ramane cu ce avem (not much, o garsoniera si niste economii); tocmai in ideea de a evita vreo situatie in care se trezeste cineva din familie ca vrea „partea”.
Ori am mers la cineva care nu prea se pricepe, ori vorba aia am intrat bou si am iesit vaca ca nu a stiut sa ne explice.
Long story short inca nu am rezolvat nimic pt ca fie pare complicat, fie costisitor.
cred că mai bine vorbiți cu un notar. ăla face mai multe testamente, dezbateri de moștenire, chestii.
în cazul ăsta, un testament simplu pare o soluție bună.
eventual cu tot cu expertiză medico-legală, să nu vină vreun văr să zică ”era dus de când era mic(ă)”
Va căsătoriți civil. Oricare dintre voi moare, celalalt moștenește legal tot.
@AB cam asta a ramas sa facem cu prima zi cand o sa fim amandoi liberi cateva ore.
Oricum toata familia ne crede nebuni ca nu am vrut copii… nimic nu ne-ar mira.
@Ioan suntem. Dar si asa daca imi amintesc bine supravietuitorul primeste 50%, restul 50 se imparte cu frati surori etc. Tocmai asta voiam sa evitam.
@Alexul, da, știi bine. Dacă nu sunt copii, soțul supraviețuitor vine la moștenire cu frații/surorile, nepoții de frați și chiar părinții decedatului (dacă mai trăiesc).
Un testament vă ajută pt că ăștia de mai sus nu sunt moștenitori rezervatari.
Notar cu testament simplu, nu cred ca are sens sa va complicati cu expertiza IML daca aveti pe la 40-50 de ani. Dar ca sa suflati si in iaurt, faceti si asta. Desi repet daca testamentul e reciproc, tu in favoarea sotiei, ea in favoarea ta, este absurd sa sustii lipsa de discernamant.
Mulți oameni fac lucruri absurde.
Uneori e bine să sufli și în înghețată.
Încă o românească: moare tatăl unui amic și trebuia făcută succesiunea pe apartament. După ce murise mama, el și cu taică-su nu trecuseră pe la notar, că deh…
Acum trebuiau 2 martori din bloc (vecini) care să declară că decedatul nu a mai avut un copil/copii. Se găsesc 2 vecini doritori, dar în ziua în care trebuiau semnate actele, au dat înapoi.
”De unde știm noi că taică-tu nu a mai avut un copil?!”
Recomand cartea „Parintii toxici” de Julie Arcoulin. Explica un concept foarte misto aplicabil si aici – parintii supun copiii unei „duble conditionari”, cerandu-le doua lucruri care se cam bat cap in cap. Parintii vor ca copiii sa ajunga adulti independenti, pe barba lor si cu propriile idei si valori, dar in acelasi timp vor si niste copii blanzi, calzi, care le cer sfaturi, ii asculta, nu ii uita sau neglijeaza.
Din ciclul romani romanind, azi, duminica, zi de iarna, in drumul dus si intors spre spalatoria auto:
– masina de Constanta care coboara tot Tiberiu Brediceanu (de la Poarta Schei in sus) pe contrasens. Sa-i facem noi loc, cum o sa dea el cu spatele, mai bine inoportuneaza inca 5 masini, ca el umbla legat la ochi, nu vede semnele de „accesul interzis” de pe Castelului (sunt vreo doua, unul mare de tot, pentru prosti). Gigi nu le vede / il doare la banana, din cauza ca …
– la benzinarie, un tip cu un Golf super-murdar isi curata bara de noroi si sare, folosind spalatorul pus in galeata, langa pompa, pentru spalat parbrizul. N-are 30 de lei sa dea la spalatorie, el e mai …
– tip din spatele meu, la coada la benzinarie, o ia pe duduia de la casa cu „auzi, da-mi si mie ..”, pe un ton de imperator. N-are el treaba cu „dumneavoastra”, sclava aia e pusa sa-l serveasca pe el, marele …
Mitocani de varsta mea (40+). Cu masini bune, bine imbracati (haine + masina).
Ce drac’ sa invete copiii de la asa parinti?!
Am intalnit acum …15-20 de ani o situatie similara.
10 frati…unul singur a ramas cu parintii si s-a ingrijit de ei si de proprietate, plus serviciu, plus propria familie
Au decedat parintii si a venit un moment prielnic pentru vanzare.
S-au asezat la masa, iar toti ceilalti 9 au renuntat in favoarea fratelui care a ramas langa parinti.
Avocatul si notarul care erau de fata avusesera emotii pentru ca se asteptau la certuri si scandal.
Context: proprietatea era in Rosia Montana si se vindea pe o suma cam dubla fata de o proprietate similara din Cluj Napoca.
tot romani…tot romanind