Românul s-a născut poet, sculptor etc.

Titlul e la plezneală, că nu mi-a venit nici o idee mai bună, dar am postat ieri pe facebook o dudă care a prins la popor, apropo de marele scandal de la Primăria Sectorului 1, unde Clotilde Armand a pus la dispoziție spațiul pentru o expoziție a studenților de la UNArte, așa că v-o las mai jos:

PSD + AUR: Brâncuși n-a sculptat niciodată țâțe!
Brâncuși:

The irony is strong with this one

Poza de mai sus reprezintă lucrarea „Prințesa X” a acestui Eminescu al artei vizuale românești, deși, spre deosebire de Eftimie, eu cred că Eminescu a fost un poet cel mult mediocru, pe când Constantin Brâncuși joacă în Liga Campionilor. În fine.

Când a fost expusă, în 1920, la Salonul Independenților din Paris, a iscat un adevărat scandal. „Marele” Henri Matisse, de altfel și comisarul expoziției, într-o conversație cu Picasso, a exclamat: „Voilà le phallus!” sau, pe românește, „Ete pula!„. După care l-au dat afară pe Brâncuși din cadrul Salonului cu tot cu lucrarea lui „oribilă”, dar strălucitoare.

Ironia e uriașă când te gândești că toți comentacii de pe facebook sunt extrem de mândri de Brâncuși, marele sculptor național cu lucrări abstracte, pe care sunt incapabili să le înțeleagă, dar în același timp, se bășică la niște lucrări ale unor absolvenți de sculptură de la UNArte, deși nici măcar n-au intrat în spațiul respectiv ca să citească etichetele. Brâncuși, abstract, român, cel mai bun. Alți români, posibil „abstracți”, meh.

Un pic de ironie istorică

Singura lucrare ce i-a fost comandată lui Brâncuși spre realizare în România este ansamblul de la Tg. Jiu (și spun lucrare pentru că nu sunt mai multe, e un tot unitar, de la „Poartă” la „Masă” la „Coloană” și nu ar avea sens fără parc; de altfel, dacă folosești o bucată din terenul parcului pentru altceva, e ca și când ai tăia cu un cutter o pictură de Botticelli).

Brâncuși a refuzat să fie plătit pentru opera de la Tg. Jiu, terminată în ’38, dar ironia face că, nu mulți ani mai târziu, comuniștii au vrut să o demoleze, că era prea abstractă și nu se pupa cu realismul socialist. A scăpat, cumva, de o soartă crudă. Nu la fel de acceptate au fost restul operelor, despre care deja știm că a vrut să le doneze statului, însă statul român le-a refuzat pe motiv de „artă decadentă„.

Alți mari corifei ai culturii române, precum oportunistul Mihail Sadoveanu, respectiv traseistul George Călinescu, au decis, în ’51, că Brâncuși este un „dușman al regimului”, că „nu se exprimă cu mijloace proprii acestei arte„, respectiv că „reprezintă gusturile morbide ale societății burgheze„.

Există, evident, o serie de controverse pe tema asta. Unii spun că Brâncuși a vrut să treacă statul român în testament, în testament n-apare nimic legat de România – că Academia în frunte cu iluștrii de mai sus au ajuns la concluziile citate -, că de fapt doar a inițiat o discuție, în fine, e irelevant. Cert e că Brâncuși a ajuns erou național abia după ’64, că servea propagandei de stat și mitologiei țăranului român.

În realitate, Brâncuși nu era chiar atât de țăran, ba era cât se poate de urbanizat, la 18 ani studia la București – profesorul lui de anatomie a fost Dimitrie Gerota -, apoi s-a cărat la Paris via un stagiu de vreo doi ani pe la Munchen, unde a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié, un sculptor francez destul de cunoscut. La Paris, a ajuns în atelierul lui Auguste Rodin, alt monstru al sculpturii începutului de secol trecut.

Brâncuși, pe scurt

Individul plecat din Hobița n-a fost vreun nătărău cu glod sub unghii. A fost însă un mincinos notoriu. Nu într-un sens neapărat rău, cât mai degrabă ca strategie de marketing. Brâncuși n-a făcut niciodată pe jos drumul de la București la Paris, ci cu trenul. N-a plecat făr’un sfanț în buzunar și nici n-a murit de foame. Ce-a ajuns pe la noi, inclusiv prin presă, sunt aforisme și romanțări. Realitatea e un pic diferită.

Legenda țăranului român care-a ajuns în capitala artelor desculț a fost întreținută chiar de el însuși, pentru că dădea bine la public, un fel de artist al poporului, genial, dar care nu face artă pentru popor, ci pentru elite. A văzut că misterele funcționează în cercurile pariziene și s-a poziționat ca un misterios țăran român genial.

Brâncuși a fost un troll, a fost de multe ori misogin, iar în ultimii vreo douăzeci de ani de viață, a fost un arțăgos care ura pe toată lumea, înecat de prea mult succes. Asta însă nu-i scade valoarea atât ca artist, cât și în calitate de con-artist. A ars tot ce-a prins prin Paris, inclusiv pe Peggy Guggenheim, care i-a cumpărat o serie de lucrări, și s-a împrietenit cu mulți dintre artiștii care aveau să devină ultracunoscuți în anii ’20, de la suprarealiști la dadaiști. Networkingul e relevant în orice domeniu, inclusiv în artă.

Istoria artei în unșpe paragrafe

Toată lumea e dată peste cap de arta antică, în speță cea grecească, mai ales sculptura (că pictura era pe amforele în care țineau vinul condimentat cu diverse ciuperci halucinogene). Cuvântul grecesc pentru „artă” e „techne”. Exact, ca-n „tehnic”/”tehnologie”. În Grecia Antică, cuvântul „artă” e legat mai degrabă de o meserie, ca un proces tehnic ce trebuia să îmbine utilitatea și măiestria.

De exemplu, un artist putea fi inclusiv un individ care făcea topoare. Toporul trebuia să fie bun din punct de vedere al calității, iar execuția trebuia să fie grozavă. Partea estetică era secundară și spunea ceva despre meșter, nu despre opera lui. Utilitatea era mai importantă. Drept dovadă că nu sunt cunoscute multe nume de sculptori din Grecia Antică pentru că artistul era irelevant în societatea respectivă.

Exercițiul de PR al artistului a apărut abia în Roma Antică, unde numele unui sculptor era important pentru că însăși societatea romană era destul de capitalistă. De altfel, până prin Renaștere, scopul artei a rămas mai degrabă utilitar, drept dovadă că picturile s-au făcut în special în locuri de cult, precum bisericile.

Ca idee, pictura bisericească, azi văzută ca artă, a avut rol utilitar până pe la 1800 și ceva, când a început o mai serioasă alfabetizare. Pictura bisericească a avut două roluri importante: cea de calendar, de ținere a socotelii timpului, respectiv de a duce mai departe informația din biblie. Așa cum e mai ușor să vezi filmul decât să citești cartea, tot așa a funcționat și pictura bisericească. Nu intru în detalii, că n-am nici chef și nici timp să sumarizez două semestre de artă bizantină.

Aspectul estetic al artei a devenit cu adevărat important în societate abia când Vaticanul a devenit cea mai bogată entitate de pe planetă, iar papii au decis că vor să lase în urmă ceva care să fie asociat cu numele lor, iar cel care a „redescoperit” perspectiva a fost un arhitect, Filippo Brunelleschi, pe la 1415, pentru simplul motiv că era foarte interesat de arta Romei antice.

Dacă nu mă înșel, primul pictor care s-a folosit de „noua” tehnică a fost Masaccio, care a revoluționat cu această frescă (aproape 3D, nu?) modul în care artiștii s-au raportat la pictură. De aici încolo, încep vreo sută de ani de experimentări și de libertate de expresie artistică, de redescoperire a antichității și de folosire a banilor Vaticanului pentru creație.

De reținut și faptul că unii artiști nu la fel de celebri precum Leonardo sau Michelangelo au adăugat picturilor lor scene biblice nu pentru că îi dădea afară credința din casă, ci pentru că doar așa puteau picta ce voiau ei. Suprapunând un sfânt sau ceva, erau și plătiți.

Fast forward, până pe la începutul secolului 20, toate curentele artistice nu sunt altceva decât răzvrătiri împotriva status-quo-ului. Impresionismul e o revoltă împotriva formalismului (implicit realismului), post-impresionismul e o revoltă împotriva „observaționalului” și, implicit, pentru exprimarea propriilor idei și înțelesuri, în timp ce expresionismul, similar post-impresionismului, se concentrează pe folosirea culorilor pentru a exprima emoții (de unde și nuanțele și contrastul puternice – vezi Gauguin), cubismul e rebeliunea contra consensului asupra formei, iar de-aici explodează curentele.

Pe scurt, de pe la 1890 încolo, se ajunge la concluzia că doar aspectul estetic al unei lucrări nu mai e suficient pentru a da valoare artei. Cam aia e perioada în care se naște ceea ce eu aș numi „artă preconceptuală”, în sensul că nu e exclusiv conceptuală. Suprarealismul se naște din futurismul italian, dar tot ca o revoltă, de data asta împotriva dogmei, dadaismul e supărarea unui grup de artiști pe alde Salvador Dali și André Breton, pop-art-ul se trage de prin dadaism.

Iar pentru că dadaismul e deja ridicol de abstract, ia amploare arta abstractă pe care unii o combină cu alte stiluri – de unde și expresionismul abstract à la Rothko sau Jackson Pollock. Rothko, de exemplu, dacă te uiți la cum folosește culorile, este cât se poate de expresionist. Inclusiv Brâncuși este revendicat de diferite curente, ba de suprarealism, ba de dada, ba de abstracționiști sau de futuriști.

Continuarea e aceea că, prin anii ’60, pare că arta s-a terminat, că nu mai are unde să meargă. Însă surpriza e că apar noi forme de manifestare artistică, de la happening-ul lui Alan Kaprow la, ulterior, petrecerile lui Andy Warhol, la performance sau arte povera (folosirea unor materiale ieftine sau gratis – pietre, de exemplu – pentru instalații artistice) și până la folosirea contextului social pentru a exprima o idee sau un concept (Guerrilla Girls – artă activistă).

(Nu doar) Românul s-a născut artist

Revenind la scandalul de la Primăria Sectorului 1, ceea ce trebuie înțeles e că arta este precum limbajul, un organism viu, Nu toată lumea a terminat Arte (ca mine; total întâmplător), iar majoritatea nu că n-ar avea capacitatea de înțelegere, cât mai degrabă se complace în confortabilul aspect estetic. „Arta trebuie să fie frumoasă„.

Desigur, e amuzant când vezi reacții de genul „drăcoaice cu țâțe goale„, dar și David al lui Michelangelo e în pula goală și nu mai plânge nimeni. Ba chiar surprinzător, dacă te uiți la Renaștere, sunt mai multe puli la vedere decât țâțe, cel puțin în sculptură, că prin pictură a mai scăpat Botticelli câte-o Venus (nu intru în detalii, dar și asta e lucrare conceptuală).

E pur și simplu mai comod să nu pui mintea la contribuție și să nu citești eticheta sau descrierea curatorială. E cu atât mai amuzant cu cât de expoziția de la PS1 s-a ocupat Călin Stegerean, fost director al Muzeului Național de Artă al României (ăla din Piața Revoluției). Nu sunt un fan al lui ca manager, dar e un istoric de artă respectat și un excelent curator.

Și nu e vorba doar despre românii născuți artiști. Astfel de discuții apar peste tot. Alea cu adevărat amuzante sunt însă în breaslă, unde există certuri ca la ușa cortului (să le vezi pe alea de pe plan internațional: face Jeff Koons artă sau kitsch?, dar Damien Hirst?). Dar rolul artei, cel puțin de vreo sută de ani încoace, nu mai e pur estetic, ci și de chestionare a realității.

Desigur, există și artiști care nu sunt interesați deloc de teme conceptuale, precum Anish Kapoor (sau nu tot timpul, cel puțin), căruia îi pasă mai mult de forme, senzații și percepții. Toată lumea știe „boaba de fasole” din Chicago. Dar, precum în cazul acestei lucrări, pe care cetățenii au detestat-o inițial, ulterior ajungi să o iubești sau măcar să o prețuiești pentru că devine un simbol.

În concluzie, pentru cine a ajuns până la capăt, fiecare e liber să spună că „asta nu e artă” sau „e un căcat„, dar mai corect ar fi „nu e pe placul meu” sau „nu o înțeleg„. Mai devreme sau mai târziu, unele dintre lucrările astea „urâte” și „sataniste” ar putea ajunge precum „pula” lui Brâncuși, obiecte cu care se mândește o țară întreagă chiar dacă nu le înțelege – sau nu înțelege „ce-a vrut să spună artistul„.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

130 comentarii

  1. Modernism, nu abstract. M-a durut creieru’ putin.

    00
    • Modernismul e o umbrelă pentru mai multe curente, nu un curent artistic în sine.

    • pentru prima oara cand a reusit cineva sa imi puna in oarece context arta asta `abstracta` din ziua de azi. Aparent, trebuie sa citesti niste hartii ca sa o intelegi, adevarata arta tehnica.

      La caterinca, la mine la tara alora care sunt chiar buni la ceva li se spune artisti. Oare ne tragem din greci?

      00
    • Deci pot sa ii spun linistit arta abstracta si nu par idiot? de la modernism incoace?

      00
    • Brîncuși ar putea intra la artă abstractă, da. Arta abstractă e aia în care imaginea sau obiectul nu indică ceva fizic anume, cam asta e ideea – vezi Rothko. Dali nu e abstract, de exemplu. Nici Picasso. Ăleia poți să-i zici „artă modernă” în continuare.

  2. Demitizarea exaustivă și relational cadoc. Incongruența fenomenologică și introspectiv cromatic.

    Aidibre, că sunt pur și simplu urâte cu spume.

    00
    • Ce încerc eu să spun e că aspectul estetic nu mai e relevant de mai bine de-o sută de ani în artă :) Desigur, pentru tine sînt urîte și e OK să fie urîte pentru tine. Eu, pe de altă parte, nu le judec doar din punct de vedere estetic, ci la pachet cu ideea sau conceptul din spate. Dacă judeci la pachet, e deja altă discuție.

    • @Alex : aici e oleaca de discutat noua „realitate” a artei. Daca timp de 10 000 de ani de istorie consemnata, arta a fost privita ca si redare a creativitatii autorilor, pentru a starni emotii audientei si/sau a idealiza frumosul, acum ultimii 100 de ani s-ar putea sa fie exceptia.
      Personal consider ca arta nu trebuie sa necesite explicatii pentru a fi apreciata. Daca trebuie facut marketing pentru a o „vinde”, inseamna ca nu e arta, e kitch cel mult. Acum cativa ani, parte a unui grup de expati, am vizitat o expozitie a mai multor artisti locali. In mod predictibil, toate picturile pe care majoritatea din grup le-au apreciat ( fie erau abstracte , fie erau fotorealiste ) erau deja vandute, iar picturile unde trebuia sa mergi sa intrebi pe autor ce a vrut sa „zica”, erau inca disponibile. Tin minte ca am si intreba pe una din pictorițe daca mai are vreo pictura disponibila, ca eram vreo 3 interesati, si erau toate sold out.

      00
    • @Andrei: din ăia 10.000 ani, în cazul fericit, sînt maximum o mie în care arta a fost despre redarea/idealizarea frumosului și stîrnitul emoțiilor, deși aș spune că mai degrabă sînt vreo 300 cu totul. Vreo opt mii de ani, arta a fost folosită pentru a consemna istoria, iar încă vreo mie, a fost exclusiv artă religioasă (vezi în text). Restul de o mie reprezintă o perioadă în Grecia și Roma antice și ultimele vreo patru-cinci sute de ani. Din ultimele vreo cinci sute de ani, vreo 80% din artă a fost tot religioasă sau cu caracter religios (exceptînd ultimii vreo 150 ani), iar frumosul a servit politicului religios. În Roma antică, arta a servit ca o combinație de monumental, decorativ și consemnare istorică și mai puțin ca redare a emoțiilor/frumosului. Cam la fel și pe la greci. Din multe puncte de vedere, perfecțiunea atinsă în sculpturile antice n-a ținut de vreo preaslăvire a esteticului, ci mai degrabă de tehnică și obsesia pentru apropierea de realitate. Ce zici tu acolo e de dată mult mai recentă. Frumosul e slăvit în artă cam de vreo două sute și ceva de ani încoace, cînd burghezia a descoperit că își poate face chip vopsit, că-și permite cheltuiala.

    • Aici nu este vorba de „frumosul” absolut. Pana mea, am citit și eu pe Arghezi cu „bube, mucegaiuri și noroi”, am făcut o facultate „artistică”, am citit și niște cărți la viața mea. Sunt pur și simplu niște mizerii de prost gust, nu „artă modernă”.
      Da, te poți juca cu „bunul simț”, poți încerca să „șochezi”, dar nu ai cum să poți compara dildo lui Brâncuși cu mizeriile astea. hai să păstrăm proporțiile.

      00
  3. Bun. Oare Ciolacu citeste abecedare de arta?

    00
  4. O sa ziceti ca e Olanda si se poarta, dar si pe aici au avut probleme artistice.
    https://www.atlasobscura.com/places/paul-mccarthys-santa-claus

    00
  5. NOU
    #14

    Este techne.
    (Vezi techne vs. arete)

    Articol in general bun dar grecii antici (cat de antici nu ne spui, dar oricum nu conteaza) nu erau utilitaristi. Sterge paragrafele respective.

    00
    • Mulțam, am corectat, era „e”, nu „i”. Legat de utilitate, aici te contrazic un pic. „Techne” n-a avut la greci sensul de „artă” din punct de vedere estetic. Am editat un pic, dar aspectul utilitar exista și la greci.

    • Paragraful cu grecii mi-a provocat si mie un cringe imens ( mai e si „poiesis”, nu doar techne in definirea artei), ca din pacate majoritatea paragrafelor care privesc istoria artei (compenseaza indeajuns cele despre Brancusi totusi).
      Nu ca sunt lucruri teribil de inexacte, dar tragi niste concluzii al naibii de gresite in legatura cu contextul:

      Nu invatam intr-a 5-a despre Fidias si Praxiteles pentru ca „artistul era irelevant” si nici Brunelleschi n-a „redescoperit perspectiva” ca doar nu plecasera tratatele romane nicaieri, necum Vitruviu. Doar ca pana atunci tot maica biserica le considera „nepotrivite”.
      Si valoarea estetica a obiectului n-a capatat valoare doar in ultimii trei sute de ani futu-i Venustas-ul ma-sii.

      Altfel bun.

      00
    • @Habarnam: bine, frate, ia și explică tu, pe înțelesul tuturor, toată teoria, te rog, și tratează toate nuanțele într-un mănunchi de paragrafe. Explică și cum Phidias și Praxiteles au rămas în istorie mai degrabă pentru că erau contemporani cu Pericle (cel puțin al doilea Praxiteles). Explică tu cum un cuvînt care desemnează un proces e de fapt despre estetică. Da, există și „poiesis”, te rog să îl explici alături de aesthesis și catharsis, eventual leagă techne și de episteme, să fim exacți pînă la capăt. I dare you :D

      Eu înțeleg unde bați tu cînd zici de valoarea estetică, tu te referi la privitor, iar eu mă refeream la artist. Iarăși, n-ai sesizat nici ghilimelele puse la „redescoperit”. Pe bune, vreau să văd cum simplifici tu 2.500 ani în cîteva paragrafe pe care să le înțeleagă oricine.

    • Alex, bre, degeaba te despletesti ca fecioara evreica.
      Eu n-am zis ca m-as apuca sa rezum mai bine istoria artei in unspe’ paragrafe de la Omul-Leu la Piss Christ, pentru ca sunt sincer de parere ca asa ceva nu trebuie facut, mai ales cand e de dragul de a-ti sustine un punct de vedere, taind si lipind la context pana iese argumentatia.

      TL/DR

      Cand zic valoare estetica ma refer la ce sta inafara priviorului si a artistului (de ce ar avea nevoi diferite?) , in simbol in memoria colectiva si in natura umana de a fi atras de aceleasi lucruri dupa reguli nu intotdeauna clare.

      Iar ca sa-ti iau exercitiul in serios am sa-ti propun propria simplificare, pe care o leg mai degraba de raportarea la contextul istoric:

      I. Arta ca prima reprezentare simbolica/totemica – Paleolitic pana prin Perioada Arhaica
      II. Ca manifestare a cultului perfectiunii din Epoca Elenistica pana la Iustinian
      III. Arta ca mestesug si alegorie cu caracter religios (decazuta si ca atata putea in Evul mediu)…
      IV. Arta ca mediu de transmitere a povestii si manifestare a opulentei (De la Renastere pana pe la William Blake)
      V. Arta ca manifestare a unui fel de-a vedea viata (de la Blake la Duchamp)
      VI. Arta ca manifestare a unui curent politic sau social,de la Zeppelinfeld incoace.

      Evident sa si aici sunt infinite exemple si contra-exemple ( am sarit peste stilurile nationale de exemplu ca e plin secolul 19 de ele). De-aia spun ca e imposibil s-o faci bine si ca nu prea trebuie facut.

      Insa general valabil e ca in toate, absolut toate etapele astea, arta a avut calitatea de a fi placuta estetic oricarui privitor, de la cel cu barba sura pan la cel cu tata’n gura, indiferent de cate clase avea. A avut adresabilitate universala si asta a functionat.

      Abia acum a inceput sa aiba nevoie arta de note de subsol, explicatie si doctorat. Si chestia asta nu are cum sa placa „din prima” nimanui.
      Nu e gresit ca e asa, si sunt unele bucati ale genului astuia de abordare absolut reusite, pentru ca il baga si pe ala de casca gura in ecuatia actului artistic.
      Doar ca amaratului trebuie sa-i spuna careva ca nu mai e de ajuns sa se uite ca prostul gandindu-se „ce-a vrut sa zica artistul” si ca trebuie sa caute „cu ce rezoneaza el insusi”.

      Pe mine m-a asmutit faptul ca tu incerci sa argumentezi cu istoria artei in fata ca de fapt a fost aproape intotdeauna asa.

      00
    • @Habarnam: nu, fratele meu, eu doar am condensat informația pentru un pic de context pentru cine nu pricepe care-i faza cu atîta abstractăciune. Legat de adresabilitate, depinde la ce te raportezi, că una e arta publică, alta e arta comandată, iar dacă privim lucrurile așa, sînt cîteva sute de ani în care arta a fost făcută aproape exclusiv pentru bogați – dacă nu socotești arta bisericească unde, reiau ideea, caracterul e în primul rînd utilitar și abia apoi estetic (întîmplător, trebuia să fie și estetic ca să priceapă Dorel care e cutare sfînt și de ce e pe perete; din punctul ăsta de vedere, arta bizantină e mult mai bine realizată comparativ cu cea din zona catolică de pînă-n Renaștere, mă rog, detalii).

      Anyway, arta contemporană (de fapt, și modernă) se cam împarte în două: școala europeană și școala americană. Asta europeană e mai abstractă de multe ori, tre’ să citești 30 pagini de statement artistic, pe cînd aia americană e mai „in your face”, conceptualiștii lor sînt mult mai clari decît ai noștri, iar ideile de execuție par aproape banale, dar din categoria „și eu puteam să fac asta; și de ce n-ai făcut-o?”

      Ceea ce nu e deloc un lucru rău, mai ales dacă ești capabil, ca artist, să mergi în zona aia. De exemplu, Cosmin Haiaș, un artist din Timișoara, are genul ăsta „americănesc” de abordare. Asta e lucrarea cu care l-am descoperit, dar mai are și altele în aceeași notă. Deci, se poate și pe la noi artă contemporană/conceptuală pe înțelesul tuturor. Dar depinde și de școala pe care o termini, iar UNArte are o abordare mai europeană.

  6. Asta da doză de cultură!

    00
  7. este absolut irelevant dacă arta trebuie să fie despre frumos sau dacă vorbim de o estetică a urâtului, nu contează absolut deloc dacă înțelegem sau nu ceva din ea (sincer, eu nu înțeleg arta ultimilor 100 de ani. nivelul meu de încântare în raport cu sculptura sau pictura se oprește, cu minime excepții, la postimpresioniști).

    ceea ce e absolut jenant este instrumentalizarea politică și religioasă a expoziției. bigotismul nu-mi provoacă decât lehamite.

    00
    • ce este jenant la capela sixtina?

      00
    • ce n-ai înțeles din „instrumentalizarea politică și religioasă a expoziției”?

      00
    • Vai nu! S-a politizat o expoziție așezată într-un spațiu politic? Se discuta în termeni religioși despre exponate care seamănă cu demonii descriși în religie? Incredibil…. Ar rămâne doar sa se sexualizeze discuția despre o lucrare în forma de pula….

      00
    • primăria e un spațiu administrativ, nu politic. iar expoziția e a unor artiști, nu a unor oameni politici. dar, da, căutăm tot felul de scuze puerile ca să fim proști fuduli și agresivi inutil.

      00
    • @berenger- ete scart. Nu am nimic cu lucrarile de arta, dar primaria e un spatiu politic atata timp cat primarul e ales prin vot.

      00
    • @jordan, nu înțelegi nimic din politică, nu-i așa? oricum, desen pentru tine: o clădire ce găzduiește o instituție politică este o clădire publică, pur și simplu, una în care oamenii își rezolvă, direct sau indirect, treburile. dincolo de asta, bineînțeles, e dreptul tău de a critica gazda – temporară – unei clădiri pentru exponatele din el și nu pe cei care le-au creat. dar asta nu te scutește de penibil.

      00
    • @berenger n-ai cum sa crezi ca un spațiu administrativ nu poate fi și politic în același timp, dar sa zici de alții ca-s prosti. Dacă totuși ai cum, tu ești ala prost.

      00
    • @ene, ai reușit doar o insultă și atât. ești bun la asta.

      în rest, desen și pentru tine, că ai nevoie: tu chiar crezi că primarul, când au venit cei de la universitatea de arte cu cererea de a expune în spațiul primăriei, le-a spus „da, dar să fie cu diavoli urâți că, dacă nu, punem găinile de paște ale lui firea”? altfel spus, ce te nemulțumește pe tine este că un om politic nu a cenzurat un act artistic (bun, rău, oricum), mișto concepția ta privitoare la relația dintre politic și artă. cred că trebuie să mergi mai departe și să-ți pui problema în următorii termeni: cum e posibil ca statul român să finanțeze educația unor oameni care produc așa ceva? facultatea de arte trebuie să producă doar ce-i place lui ene.

      00
    • Berenger nu dau 2 bani pe ce fac aia la arte, pe mine ma interesează sa nu vomit când am treaba la primărie.

      00
    • știu, ene, că tu ești buricul pământului. te rog să ierți lumea asta că nu e tot timpul pe placul tău.

      00
  8. Mno, eu am retinut doar partea cu Brancusi care-a babardit tot ce-a prins prin Paris :))). (insa la modul serios, am citit articolul pana la capat si cu atentie, chiar…deosebit).

    00
  9. „ar putea ajunge precum “pula” lui Brâncuși” …. da, dar pana atunci tot o „pula” e ..

    00
  10. Wow chapeau, nea Alex! :) You know your shit, man.

    Ce zici de impresionismul contemporan, de exemplu Erin Hanson? Dar supra-realismul contemporan (Laurie Lipton)?

    00
    • Sincer, e complicat să-ți dai seama din poze. Eu, de exemplu, nu sînt specialist în pictură, așa că nu pot să-mi dau cu părerea despre Hanson, cel puțin nu din poze. Plus că nu sînt un mare fan al impresionismului, zona mea de interes e de pe la cubism încoace și, mai recent, după vreo două vizite prin Italia (Roma și Florența), a început să mă pasioneze și Renașterea. Lipton pare mișto și văd că se mai inspiră și de pe la alții, gen Hokusai, dar, din nou, n-am văzut nimic direct cu ochii mei. La prima vedere, îmi place.

  11. „De gustibus et coloribus non est disputandum”

    00
  12. aia suparati pe dracoaice in venusul gol sunt aceiasi oameni care il lauda pe hitter cand deseneaza cate o piranda in venusul gol. doar pentru ca ala e anti-usr sau asa.

    00
  13. „nu sunt cunoscute numele sculptorilor din Grecia Antică” Wikipedia in engleza da cam 80 de nume. Aia in italiana da 108. Despre Fidias si Praxitele ne-au invatat la o scoala generala din Berceni.

    00
  14. Mânci kk pe ici pe colo, si Eminescu are scrierile lui porcoase, etc … dar impresia pe care mi-a lasat-o expozitia e ca clotilde e o tzoapa isterica care încearca mereu sa provoace scandal si nu o prea o face într-un mod artistic decât poate pentru fanii “artei noi”.

    00
    • Nu e rau cum scri dar data vitoare incearca sa pui si Iohanis usr neomaxisti in text.

      00
    • Hastagisti mai trebuie ;-)

      00
    • Eu ii inteleg pe pesedisti. Aveau schema aia cu scandalul ICR brevetata si au dat-o din nou sa-si scoata banii pe ea. Plm, investitiile se amortizeaza.
      Bravo Alex, sa mai faci compuneri din astea ca romanii sunt analfabeti in domeniu.
      Io cel putin sunt cizma.

      00
    • Ce nu înțeleg la ăștia care se iau de franțuzoaică e că încep să am dubii: ea a propus și temele sculpturilor sau le-a dat spațiul ălora de la arte să pună ce fac ei de obicei?

      00
  15. Din cand in cand mai apare in peisaj cate o imbinare artistic/politic, spre amuzamentul opiniei publice. Sa ne aducem aminte de dracovenia ctitorita de Sorin Oprescu, PSD-ist, care a costat ceva parale si la a carei inaugurare m-am amuzat teribil.

    Sa fim deci ingatuitori cu studentii si sa recunoastem ca nu ne pricepem la arta, iar pe Ciolacu sa-l indrumam parinteste sa nu se mai bage ca musca in lapte in lucruri de care n-are habar, riscand sa devina penibil.

    00
    • La cum arata exponatele, pe studenti, pe cei fara pile politice, îi asteapta o frumoasa si glorioasa cariera la întors cartofii într-un McDonalds într-o tara straina.

      00
  16. bun articol cam ce scria eftimie cand nu se trezeste cu fata la in cerceaf.

    00
  17. Despre opera lui Brancusi din Ro, imi aduc aminte de un politruc care intentiona sa topeasca Coloana Infinitului, sa fabrice semanatoare, or something. Despre faptul ca Brancusi nu a fost sarac si intretinea o imagine a lui chiar nu aveam idee. Interesant. Ma bucur ca a ars jumatate de Paris, doar era urmas de dac, se vede si in influentele din operele lui ;-)

    00
    • Chiar mă așteptam să văd vreo lucrare de-a lui si prin muzeul de pe bd Clichy cu asemenea ”carte de vizită”…

      00
  18. Faina citirea. Multumim.
    As fi curios de parerea lui Alex, autorul, referitoare la asa-numita „tepusa cu cartof” (Memorialul Renaşterii ) din Piata Revolutiei. Sau de aripile din fata Casei Scanteii. Ambele au cam acelasi simbol (lupta anticomunista si renasterea). Sunt urate? Sunt faine? De ce?

    00
    • Aripile de la Casa Presei sînt oribile, sînt bani aruncați pe geam (2,3 mil. euro ffs!) și e păcat de metalul ăla, putea fi folosit pentru ceva mai bun. Plus că au irosit un spațiu simbolic ce putea fi folosit altfel – de exemplu, eu sînt fan Proiect 1990, a fost o idee grozavă de refolosire a soclului statuii lui Lenin și, dac-ar fi fost după mine, aș fi continuat în același fel, aș fi dat temporar spațiul cîte unui artist, să facă ce vrea cu el. Unul dintre participanți, de exemplu, îl îmbrăcase în polistiren folosit pentru reabilitarea termică. A fost o idee grozavă și e păcat că și-au bătut joc de spațiul ăla, dar cineva trebuia să încaseze un parandărăt, că la 2,3 mil. euro… nu poți să nu dai înapoi o parte, că nu se face.

      Legat de țepușă, nu mă convinge ca instalație monumentală în forma curentă, însă nici nu îmi repugnă. Singura perioadă în care a avut valoare pentru mine a fost cea în care a rezistat pata aia roșie a lui Kero (street artist). Abia cînd a „sîngerat” cartoful a avut sens ca monument. Din păcate, cînd s-au apucat să-l „consolideze” (cred că în 2019 sau 2020, că era praf marmura de la bază, distrusă de skateri), au șters vopseaua roșie și a redevenit banal și plictisitor.

    • ”Cartoful tras în țeapă” bucureștean e copia fidelă a unui premiu al brutarilor de prin Sudamerica.

      00
    • NOU
      #56

      Chiar eram curios cine facuse pata aia rosie. Mersi de clarificare. Inca ceva a facut-o cu o pusca de paintball sau s-a catarat pina acolo?

      00
    • @danny: nope, a aruncat o pungă cu vopsea.

  19. Da’ eu, care nu-s un artist sau ceva, daca as lua o banana din Carrefour si as lipi-o pe un perete cu scoci, crezi ca ar da cineva 120.000 de coco (redus de la 140.000), asa ca arta?

    00
  20. „Dracoaice în țâțele goale”?! Bine că n-au expus lucrări de Rubens, Gauguin Tizian și alții, că făceau aia apoplexie la „drăcoaice în curul/pixda gol/goală”. :)

    Nu că ar fi chiar genul de artă cu care rezonez (singul curent pe care pot sa-l identific și cu care rezonez este impresionismul), dar sunt oarecum curioasă de reacția ăstora față-n față cu „originea lumii”. :)

    00
    • Indignarea personajului fata de arta nerusinata ma duce cu gandul la personajul din Cel mai iubit dintre pamanteni, care dorea sa acopere sanii cariatidelor. Sau, mai simplu, dar barbateste, la talibanii care au distrus cu artileria statuile lui Buda

      00
    • @killroy: a făcut-o Olguța la Craiova, acu’ vreo trei-patru ani.

    • Lasă, că nici francezii (parcă, oricum o țară vestică europeană) nu-s mai breji. S-au apucat să acopere țâțele din tablouri și sculpturi, că nu știu ce mahăr arab venea în vizită și voia să vadă muzeul, dar îl rănea la religie să vadă țâțe goale, chiar și în „poză”/piatră.
      Și eu aveam o dilemă: de ce te-ai duce într-un muzeu (oricare alt loc) dacă știi că exponatele (ceea ce se găsește de obicei în acel loc) te indignează?!

      Pffff, mi-am amintit povestirea din Mary Poppins cu statuia lui Neleus și jacheta roz a lui Mary Poppins. :)

      00
    • Alex, chiar nu imi aduc aminte statuile acoperite. Tin minte, in schimb, acum vreo doi ani, o expozitie a unui artist de casa, niste sculpturi expuse pe esplanada Teatrului National. Mie mi-au parut facute de cineva de clasa a VII-a, care se chinuie la scoala de arta. Dupa aceea le-au mutat nu stiu pe unde.

      00
    • NOU
      #66

      Apropos de „Originea Lumii”, sunteti familari cu acest performance, nu?

      https://www.newsflare.com/video/143973/entertainment-arts/nsfw-performance-artist-reenacts-the-painting-the-origin-of-the-world

      In rest, ce sa zic, nu ne scandalizeaza ca 4 ani a stat si a furat fara rusine Tudorache si clica lui zeci de milioane de euro (ca sa fiu conservator in estimari), dar ne deranjeaza niste „sclupturi” ale unor studenti de la UNARTE.

      Halal natie, fi-mi-ar scarba!

      00
    • Da’ ce ai domne cu TOATA natia? Ca nu sunt toti de acord cu sau in dezacord cu…

  21. Atat de multe cuvinte. Asa putine idei.

    00
  22. Mno, cu Prințesa X poți să le spui frumos că dacă nu le place să și-o bage în cur.

    00
  23. Eu zic ca ar trebui trasate niste norme legat de arte si o sa explic putin. Nu am nimic impotriva ca cineva da 40 de milioane pe un patrat cu o dunga https://www.piticigratis.com/2013/05/arta-abstracta-e-un-rahat/ sau chestii similare. E treaba fiecaruia in expozitii private ce decide. Dar avem un minister amarat al culturii si expozitii organizate local de care lumea din multe motive fuge. Trebuie poate scazuta stacheta ca si pulimea sa vina. Asa cum veneau la biserici si catedrale uneori de la sute de km sa vada sfinti pictati, la fel poate trebuie facut si cu arta https://www.boredpanda.com/amazing-sculptures/ Poate nu trebuie sa fie spectaculoase si imense dar sa aiba ceva atractiv pt omul de rand.

    00
    • How about no. Arta trebuie să rămînă independentă, la fel ca presa. Orice altceva se numește cenzură. În altă ordine de idei, spațiul de la PS1 n-are legătură cu publicul, că oricum nu intră nici pulea în primărie în plină pandemie, să zici că e un spațiu tranzitat. E doar un spațiu gol pus la dispoziție unor artiști într-un moment în care se celebrează (I guess) un fel de „săptămîna” sau „luna” Brîncuși. You can’t just dumb it down pe motiv că Dorel nu înțelege el ceva, în condițiile în care Dorel n-a intrat în viața lui într-un muzeu.

    • Arta nu e independenta, e foarte dependenta de tzatza de la stat. Mereu a fost dependenta de cineva(un mecena, o biserica, o maslina) si atunci parca chiar faceau ceva cu ceva folos si frumos si plaea publicului general. Da stiu, erau mai manelari. De cand e dependenta de tzatzele statului si practic a nimanui simt ca a luat-o pe aratura grav. E doar o parere, nu dati cu parul.

      00
    • „Trebuie poate scazuta stacheta ca si pulimea sa vina.”
      E ok, sa se dubleze/tripleze numarul de expozitii. Nu e greu.
      Apropo, e trafic mare la MNAR, se simte nevoia de mai multe muzee si expozitii? Ce sa fie „mai pentru pulime”, mai jos de MNAR?
      TVR Cultural ce mai face? Tot „pentru pulime” era.

      00
    • Cu legatura directa, „pentru pulime”: https://youtu.be/7wHrLHRY3G0
      Ce procent din emisiunile de la TV sunt facute in stilul asta?
      Romanul se supara ca e prost, el crede ca nu e. In timp ce strainii au emisiuni si posturi din astea la TV (vezi Mezzo, Arte), romanii desfiinteaza un amarat de TVR Cultural. Apoi taie bugetul de educatie (cel mai mic procent din PIB pentru educatie, din UE), apoi plange ca e prostul Europei.
      Puii mei, cum vrei sa fii, cand tu nu faci nimic pentru a schimba starea asta, dimpotriva!?
      Un clip mai nou fata de primul citat: https://youtu.be/WrfU0bEl1CU

      00
    • Lasă, că au scăzut ștacheta televiziunile și am ajuns la „noră pt mama”, „din dragoste” și numai Domnul mai știe ce.

      00
    • Daca stai sa gandesti, muzeele si expozitiile sunt perfecte pentru educarea „pulimii”, mai ales intr-o tara care se plange de saracie. Cat costa sa organizezi un concert cu Pepe si Smiley, versus cat costa sa „tuflesti” niste tablouri si sculpturi, si sa pui 2 paznici si un curator pe-acolo, plus niste audioguide-uri moka pe net, sa le ia romanul inainte de a ajunge la expozitie?
      Cat a platit/pierdut Primaria, ca bani, ca a lasat 3 studenti sa expuna „dracoaice”?
      Cat a platit/pierdut Primaria, ca bani, ca a facut concert cu Bittman, Garcea, si nevasta lui Moisescu? (nu la misto i-am alaturat pe astia trei)

      00
    • Da, da’ tablourile și statuile sînt plictisitoare și nu sînt vii, nu poți să ceri autografe de la drăcoaică și nici nu-ți cîntă ca Salam ca să poți să țopăi și să arunci cu bani.

    • Ha-ha, imi amintesti de vremurile impuscatului, cand se retinea obligatoriu din leafa pentru bilete la teatru si la meci. ‘Cultura obligatorie’. Respectiv cum mergeam cu detasamentul la muzeu ca sa ne ‘cultivam’.

      Nu tovarase, arta nu e obligatorie si nu e pentru toti. Daca iti place, te duci. Nu trebuie sa scada nimeni stacheta ca sa inteleaga si pulimea. ‘Pulimea’ ori se educa, ca sa priceapa ceva, ori se duce la meci. In extenso, arta care n-are cautare, dispare.

      Apropo de sfinti pictati, mi-ai adus aminte sa ma duc dupa pandemie la biserica de la Draganescu :)

      00
    • M-am intors cu un comentariu, ca poate citeste cineva oficial din vreun Minister: cat costa sa se faca niste „audioguide-uri” despre opere celebre, si sa fie puse gratuit pe site-uri gen MNAR?
      Audioguide-uri cu voci celebre, despre opere celebre. Victor Rebengiuc despre tablouri de Corneliu Baba, Andi Vasluianu despre tablouri de Nicolae Tonitza, Maia Morgerstern despre… Cate 5 minute despre fiecare opera romaneasca celebra, audioguide gratuit pe site-urile muzeelor.
      As dona bani pentru asta! (M-as apuca chiar eu de citit, dar vocea mea a fost „agreata” de colegi numai pentru operele lui Creanga, ca am accent de taran moldovean. Adica, am fost rugat sa inregistrez povestile lui Creanga, cu „șî”-urile mele. :) )

      00
    • @Cristi, mai pe la vară când nu mai trebuie să plătesc gazul, aș dona și eu pe ideea asta. Muzeele Barcelonei au fost mișto cu audio-d-alea în căști.

      00
    • NOU
      #81

      Tu Cristi vrei audioghiduri cu Maia cand e plin youtubu de audioghiduri cu Seli, Buhnici and co la care se uita lumea in draci? Scuza-ma ca-ti zic dar n-ai ce face cu banii. Cine naiba intra pe nu stiu care site al nu stiu carui minister sa downloadeze nu stiu ce? Nimeni! Vrei sa ajunga mesajul la tineri platesti 5 din top 10 influenceri sa faca astfel de ghiduri ca aia fac orice pentru bani. Si vezi atunci ce vizionare o sa ai la aceste mesaje.

      00
  24. Cuim sa faci un articol atat de lung fara celebrul: „Când am plecat din România v-am lăsat săraci şi proşti. Când m-am întors v-am găsit şi mai săraci şi mai proşti.”?

    Despre “drăcoaice cu țâțe goale“ e mult mai simplu: daca expozitia aia era facuta/permisa de vreun primar „agreat”, nu comenta cineva. Nimeni nu avea ceva de zis de ea, sau poate numai lucruri de bine. N-a fost „primarul agreat”, se vede rezultatul.
    Tanti Clotilde are pagina pe facebook si tot publica ce mai face ea prin Primarie. Facturi, chitante… a publicat si povestea acestei expozitii, (tot azi) impreuna cu alta poveste cu alte facturi si smenuri gasite de ea. :) Are materiale garla, de pus pe pagina Primariei, ar putea face un foileton interesant numai cu smenurile gasite.

    Ne-am indepartat de subiect: „Când am plecat din România v-am lăsat săraci şi proşti. Când m-am întors v-am găsit şi mai săraci şi mai proşti.”

    00
  25. Nimeni?
    Paige noooo!

    00
  26. Ma scuzati, nu stiu ce vrut a spune poetul (Brancusi), dar pe cuvant ca vad un om amarat, cu privirea in pamant, apasat de greutati, nicidecum un falus. Acum, daca am gresit genul, sa-mi fie cu iertare. Traim vremuri „fluide”, poate si asta imi afecteaza perceptia. De placut… E interesanta. De inteles, probabil sunt pe langa.

    00
  27. Eu sunt un om simplu si arta mi se pare o culme a ipocriziei. Un tablou valoreaza vechi valoreaza intre 100 si 500 de dolari, sa admitem si nu intereseaza pe nimeni. Daca acelasi tablou este identificat ca fiind al lui X, marele artist X din secolul spelea atunci brusc acel tablou valoreaza 100 de mii sau 5 milioane de dolari si este o opera de arta spectaculoasa.

    Practic mi se pare fix acelasi lucru cu gentile Hermes – conteaza firma, nu musai produsul.

    00
  28. Nu știu, arta trebuie sa gâdile ceva, fie că e „urat” sau „frumos”.
    Dacă unui artist îi trebuie un „client” cu 2 semestre la arte ca să îi placă/înțeleaga ceva, good luck cu suptul de la stat și rămasul independent. Învață să zâmbești și întrebi dacă vrea cartofii porție mare.

    00
    • Alea două semestre de care-am scris erau de artă bizantină, mai am și alte semestre :)) Dincolo de asta, PS1 a dat doar spațiu, nu și bani. Nu văd unde e suptul la stat.

    • Pai cam astia sunt cumparatorii în ziua de azi, doar ca nu cumpara ca le place neaparat ci mai degraba ca un fel de investitie, de multe ori la sfatul unora cu multe multe semestre la arte … nush care artist contemporan se plângea recent ca a cam supt-o financiar când a ramas fara galerist.
      Si chiar asa, abstracta si de neînteles cum e arta moderna, ca sa ai succes financiar produsul tau “artistic” trebuie sa gâdile macar estetic, ca restul fac foamea sau o ard cel mult ca ticiari pe la o scoala ceva sau universitate

      00
    • @xxx: șezi liniștit, cumpărătorii ăia de care vorbești tu se duc la Bolborea, la Buculei, la alde Bălașa, băieți buni care știu cum stă treaba cu parandărăturile, nu se duc la ăștia tineri. Ăștia mai tineri tre’ să tragă tare să găsească galeriști, să se lupte pe piața liberă, poate să ajungă la Artmark sau să prindă niște burse sau granturi sau rezidențe pe-afară. Ăia de care vorbești tu sînt o mică elită, 99% foști comuniști, mînă-n mînă cu securiști și alți comuniști care încă mai scot capul prin instituțiile statului.

    • Boss, nu vorbesc de piata româneasca care dupa mine e cam moarta si e care acest scandal semifabricat a îngropat-o înca un pic. Cât despre galeristele de la noi (si nu numai :D ) ultima oara erau niste pitzipoance batrâne care mai nou am auzit ca umbla dupa valoarea estetica a artistului, de cât de nou si plin de energie este acesta, decât a operei artistice.

      00
    • Piața de-afară e bine mersi, acolo se fac banii. Și nu de la stat.

  29. „Nu mă înțelegi cum nu îl înțelegeau nici pe Brâncuși” – ceea ce au spus cele câteva zeci de mii de absolvenți de arte din ultimele decenii care s-au dovedit a nu avea nicio legătură cu Brâncuși.

    00
  30. brancusi si eminescu au fost doi bombardieri, doar ca mai destepti decat astia din zilele noastre si fara bmw.

    00
  31. Mentiune obligatorie despre „sula lui Tătărăscu”

    După terminarea marii conflagrații, comuniștii nu sunt atrași de ”Coloană”, din contră, o gratulează cu expresia ”Sula lui Tătărăscu”, după numele primului-ministru în perioada căruia se ridicase (Tătărăscu, 1886 – 1957, a avut două mandate, între 1934 – 1937 și 1939 – 1940)

    00
  32. 1. Alex, mulțumesc ptr. articol. Este scris frumos, interesant și am aflat chestii noi. De expl. asociația dintre techni și arta (manuală) nu o știam.

    2. Fără să-i bag zahăr în fund lui Vali: change managementul blogului început acum vreo doi ani (?) cu articole inssuedejte, interesante sau trendy scrise și de alți autori, cu alte perspective decât ale tale sau ale lor între ei, îmi place. Ca să fiu cinstit mă bucur când citesc aici.

    00
  33. Picasso in tinerete era mereu suparat pe creatiile lui… „nu erau destul de controversate”, chiar se supara si mai tare daca-l laudau cat de frumoase erau picturile sale. Poate o sa intelegem odata si pentru totdeauna ca „fumosul” asta e total relativ si tine clar de fiecare persoana in parte. Arta asa cum a scris in acest articol… este mult mai mult decat ceva „frumos”… e un concept in spate, unul foarte complex de obicei, mai ales ca e foarte greu sa creezi chestii orignale in ziua de azi, fiind bombardat de peste tot cu fel si fel de chestii, risti sa iti influenteze negativ arta.

    PS: Sincer e de prost gust sa judeci chestii pe care probabil nu le intelegi, dar daca e sa te uiti pur si simplu la sculpturile alea, calitativ se vede ca si-au dat interesul studentii… De exemplu „Doamna rinocel cu propriul corn in mana” poate sa insemne atat de multe incat numai gandindu-te la posibilitati nici n-ai mai observa ca nu are sutien…

    PPS: Am auzit de 10 ori cel putin in ultima ora… cum mergeau niste icoane in locul exponatelor. Eu nu cred ca daca s-ar dori nu se poate face o expozitie de icoane tot acolo, in fond e un spatiu trist care a fost readus la lumina. Totusi legat de icoane, eu am o alta curiozitate… icoanele alea din plastic „Made in China” merg sfiintite sau e problematica chestia asta in relatie cu BOR?

    00
    • Apropos de expoziție de icoane, prin 2017 sau 18 am ajuns un pic prin Bulgaria într-o excursie organizată cu scop principal o tură pe Vihren.
      În drum autocarul a parcat în centrul Sofiei lângă catedrala lor (care e absolut decentă ca dimensiuni) și ne-au dat liber vreo 2-3 ore.
      Cunoștințelor mele despre Sofia erau undeva prin groapa Marianelor, mi-a fost teamă s-o iau pe străzi să nu mă rătăcesc (am pățit-o altă dată, n-a fostamuzant) și cum totuși voiam să fac ceva am vizitat catedrala (nu mai știu ce mi-a plăcut la ea, dar mi-a plăcut sigur ceva) și muzeul de icoane de la subsol, ignorând cu grație implicația religioasă.
      Așa că m-am axat pe concept, tehnică, reprezentare. Bineînțeles că-s habarnistă la tot. Dar trebuia să fii orb să nu vezi că anumite teme erau similare cu cele ale icoanelor de la noi, altele păreau diferite, niște reprezentări ale lui Iisus sau altor sfinți păreau că han-tătar tocmai s-a dat jos de pe cal când l-au pictat cu o farfurie aurie deasupra capului, sfinți și mai ales sfinte care păreau să aibă grave probleme cu tiroida, sfinte care păreau, icoane pictate într-o tehnică/concept care părea mai mult vest-europeană, chestii complet nereligioase.
      M-am amuzat găsind chestii interesante pe care cineva foarte anti-religie e posibil să le fi ratat din cauza temei și pe care cineva religios să le fi considerat blasfemiatoare.

      M-am dres în „piața” volantă de artiști de stradă, am văzut câteva chestii care mi-au plăcut, ca idee și tehnică, dar nu am putut să mă decid să iau ceva.

      00
    • având în vedere că de aseară nu e niciun articol nou, poate vă plictisiți :) :
      – Iisus Pantocreator (temă frecventă și în iconografia românească)- han-tătar abia dat jos de pe cal și alți sfinți tătari
      https://imgur.com/a/aizIB3d
      https://imgur.com/a/laqfELV
      – sfânt și sfânte cu tiroida pe papiote
      https://imgur.com/a/jOXVjaz
      https://imgur.com/a/k2AgxYc
      https://imgur.com/a/dS6unb5
      – sfântă foarte gravidă (care nu era Maria)- am mâncat 2 cuvinte în text
      https://imgur.com/a/Dg6zEfV
      – o temă/manieră pe care n-am întâlnit-o în iconografia noastră: icoană cu sfânt, în centru sfântul și pe margini scene din viața acestuia
      https://imgur.com/a/Tu0qCI9
      – icoană pictată într-o manieră foarte casnică. aici nașterea. dacă n-ar fi aurele, ar părea o naștere obișnuită cu câteva secole în urmă
      https://imgur.com/a/xpgjju7
      – icoană într-o manieră vestică. sau asta este senzația pe care mi-o dă mie. nu știu de ce, dar îmi aduce aminte de zona Ungaria, Germania, Austria
      https://imgur.com/a/Flqhau4
      – picturi funny din piața volantă în piața centrală, la juma’ de pas de catedrală. bătea soarele aiurea în ele. (dacă ne opream la întoarcere sunt aproape sigură că mi-aș fi luat una, dacă aveam banii, că n-am avut curaj să întreb de preț)
      https://imgur.com/a/8JU2WJs
      https://imgur.com/a/MlMaQBn
      https://imgur.com/a/yFk1IIk

      00
  34. Frumos articol! Foarte bun, mi ai adus aminte decproful meu de istorie din liceu. Merci pentru o promenada interesanta pe malul artei.
    Altfel nu stiu ce i cu scandalul, stiu ca arta la mine incepe in antichitate se opreste la Renastere. Ce sa zic, sunt un tip simplu cu gusturi simple. Nu m as pronunta despre niste tineri artisti ca ar face arta „de cacat” cat timp nu inteleg arta lor. Asta ar mirosi puternic a inchizitie sau comunism.

    00
  35. Aaaa, am găsit o metaforă (felul artei din clădire și „artiștii contemporani nu fac artă”):

    https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/60/Maurizio_Nannucci_All_art_has_been_contemporary.jpg

    00
  36. Articolul mi-a amintit o întâmplare haioasa. Prin 2002/2003, am primit o lucrare în Valencia, sa renovez un spațiu chiar vis-a-vis de stadion, știu că lucram in duminica când a jucat Steaua cu Valencia. Un cuplu de artiști, el francez, ea spanioloaică, făceau un bar in stil retro, cu indicații clare cum sa fie amenajat totul. Mă rog, un coșmar pentru un meseriaș care câștigă la metrul patrat. In wc-uri trebuia pusa o faianță adusa de ei, cred că de la gunoaie, toate diferite, nu doar la forma, culoare sau model, ci și la grosime. Toți faiantarii spanioli au renunțat. Îmi explică ei cum vor și pleacă. M-am chinuit o jumătate de zi sa le aleg, sa le dau o forma, pe la prânz aveam un metru patrat pus. Gândesc problema și îmi dă cu virgula la eficiența. Beau o tărie de nervi și după masă ii spun lui Nelu că îmi bag piciorul în ea de artă, să-mi dea la mana la întâmplare faianțele că nu mai țin cont de dorința lor! Seara se întorc proprietarii și eu eram pregătit să renunț. Sta francezul cu o mana la barbie, se uită lung, pune mana, se îndepărtează, se apropie, și într-un final zice,, n-am crezut că am să găsesc într-un final un artist care sa înțeleagă atât de bine ceea ce vreau sa fac eu aici! De ce m-ai mințit că nu ești artist, un simplu faiantar nu putea exprima astfel de bine conceptul de modernism îmbinat cu abstract care definește” …etc, etc, și mi-a făcut capul călindar cu ceva din care n-am înțeles nimic! Cam așa e și cu arta asta moderna! Nu știi ce-a vrut să spună artistul după o băută serioasa! ,,Un prost arunca o piatra în baltă, iar zece înțelepți se chinuie sa o scoată!”

    00
  37. @autor: Felicitari!Big Like. In ultimii ani, cand este ziua/saptamana Brancusi, nu prea il mai vad/aud pe Radu Varia, care se prezenta ca cel mai tare expert in tot ce tine de Brancusi. Acum vreo doi ani am fost la Hobita la casa unde s-ar fi nascut Brancusi. Trist, foarte trist ce este pe acolo. La cat de cunosct este olteanul acesta in toata lumea, cu putina organizare, acolo puteai scoate o gramada de bani din turism.

    00
  38. Când începi ditamai eseul cu ideea ca aia care nu-l înțeleg pe Brancusi cred ca expo de la primărie e de rahat, ar trebui sa te asiguri cumva ca nu exista nimeni dintre cei care îl înțeleg pe Brâncuși și totuși cred ca mizeria de la primărie e o mizerie, ca altfel pare ca ai vb degeaba.

    00
    • Probabil tanti clotilde a vazut recent ca e licitatie la autostrazi si poate a încercat sa-i faca pe unii sa uite în alta parte cât timp partikipa si ea la licitatii

      00
  39. Ce vroiam sa întreb, Prințesa X a fost prevăzută cu baterii sau doamnele trebuiau să invarta ceva manivelă ?

    00
  40. Tocmai am descoperit ca Paul McCarthy i-a adus un omagiu lui Brancusi: https://www.artsy.net/artwork/paul-mccarthy-brancusi-tree-silver

    00
  41. Amuzant cum tot felul de hipsterasi incearca sa te convinga ca orice rahat ambalat in conserva e arta :) O, wait ! chiar a fost unul, secolul trecut, care si-a ambalat rahatul in conserva si se vinde si acum pe post de arta :) :) Conform definitiei clasice, arta are un scop estetic sau comunicativ, sau amandoua la un loc, trebuie sa transmita un mesaj, sa starneasca o emotie, o senzatie. Si asta fara sa trebuiasca sa citesti eticheta exponatului – asta a fost tare :) . Acum depinde si cum si unde sunt prezentate exponatele… daca sunt prezentate intr-o expozitie, un spatiu privat, ok, toata stima. Cand sunt prezentate intr-un spatiu public, mai ales cand reactia e previzibila – cine sustine ca nu era previzibila, e idiot cu spume – se schimba treaba :) . Daca se doreste sprijinirea tinerilor artisti, ok se pot organiza expozitii in spatii destinate sau si mai bine, se pot finanta participari la expozitii internationale – sa se evite scuza ca publicul local nu e educat si nu apreciaza :) Si atunci se va vedea valoarea reala. „Arta e independenta” – asta e o aiureala totala, arta n-a fost, nu este si nu va fi independenta niciodata

    00
    • Interesant este ca exact asta a facut rahatul in conserva in cazul tau – fara sa iti dai macar seama.

      „arta are un scop estetic sau comunicativ, sau amandoua la un loc, trebuie sa transmita un mesaj, sa starneasca o emotie, o senzatie”

      00
    • Daca ție un rahat in conservă îți transmite un mesaj, îți stârnește o emoție sau o senzație… E interesant, ce pot să zic 😀 De fapt o senzație stârnește probabil dacă ești prea aproape de conservă când e deschisă 😂

      00
  42. Keep it coming! Zoso, keep the balance up👍🏻

  43. Mie-mi place Brâncuși. Mă doare la patină că a fost un oportunist.
    Și eu, dacă aș putea să-mi vând fotografii alb-negru cu penisul pe coală A0 la €10k bucata aș face-o fără să clipesc. 😈
    Prostul ăla cu banana lipită pe perete și vândută la prețul ăla știa el ceva: că există proști mai mari ca el care pun botu’ la tâmpeniile lui. 🤣🤣🤣

    00
  44. Foarte muli critici de arta. Aia e arta, aialalta nu e.

    Ce arta aveti, oameni buni, in casa. Ma refer la lucrari originale, un tablou, o sculptura etc.?

    00
    • Am sculpturi de Mozart și muzică de Van Gogh. Se pune? 🤣🤣🤣

      00
    • Trebuie musai sa am lucrari expuse în casa. Un perete alb si expozitii sau rezidente nu se pun? tapetul de pe mobil/calculator e bun?!

      00
    • nimic. urăs să șterg praful și detest cu patimă când mai trebuie să mut chestii ca să șterg praful. :)

      de fapt, stai, că uitasem, nu știu dacă se încadrează la artă, dar am un fel de fructieră/coșuleț din argint. are atât scop practic, cât și estetic.

      taică-meu în schimb s-a apucat de colecționat chestii de argint și aramă (o mini statuetă, niște cupe, chestii) și mai nou are și un tablou.

      00
  45. Doar mi se pare mie,sau statueta din poza e putin cam bleaga? :)

    00
  46. Daca ție un rahat in conservă îți transmite un mesaj, îți stârnește o emoție sau o senzație… E interesant, ce pot să zic 😀 De fapt o senzație stârnește probabil dacă ești prea aproape de conservă când e deschisă 😂

    00
  47. Eminescu „cel mult mediocru”?
    Raportat la cine, în epocă?
    Şi mie îmi place mai mult Nichita decât Eminescu, dar cum ar fi fost dacă îi citeam pe ambii pe la 1880? Sau cum ar fi fost să vadă oamenii Guernica lângă Rondul de noapte (ca să vorbim de tablouri „mari”), pe vremea lui Renbrandt?

    00
  48. Lectura interesanta, am aflat lucruri, mi-a hranit creierul. Multumesc, Alex.

  49. dupa ce am citit ca eminescu este un mediocru m-am oprit.
    e ok.
    te rog nu vota, niciodata.
    si mai important, nu fa copii!
    in rest esti liber sa prostesti prosti in continuare.
    Spor!

    00
  50. Desi toata lumea vorbeste de Brancusi cred ca sunt putini romani care l-au asimilat..s-ar fi vazut in ceva..pentru ca arta iradiaza de la sferele cele mai inalte in mase..deci..s-ar fi vazut in sculptura ( nu pare sa aiba nici macar epigoni ) si mai general s-ar fi vazut in arhitectura ..design.. cati dintre noi merg la Targu Jiu doar sa vada ansamblul care , ca orice sculptura nu poate fi simtit decat locul natural dorit de artist..in schimb l-au iubit francezii si poate americanii ..unele masini frantuzesti au ironia si prefectiunea curbelor lui Brancusi..
    b) domnisoara X – o afirmare deschisa, senina , onesta a virilitatii..bland misogina..suntem barbati si ne simtim bine cand cineva spune lucrurilor pe nume

    00
  51. Merci pentru articol. Fiind nepriceput, l-am citit cu interes.

    00
  52. Atat de mult text, atat de putin m-a convins.
    Incerc si eu un contra-argument, mult mai scurt:
    Orice obiect poate fi considerat arta, insa nu orice arta este de valoare. Si nu, nu trebuie sa fim critici de arta ca sa vedem cand imparatu-i gol.

    In alta ordine de idei, https://en.wikipedia.org/wiki/Artist%27s_Shit

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Ultimele articole

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.