Ca să nu îi vadă șefii că freacă menta.
Munca de la distanţă pare să fie un deziderat pentru 86% dintre angajaţii români, în condiţiile în care doar 13% lucrează numai de acasă, potrivit unui studiu publicat joi de platforma de recrutare eJobs. ”Angajaţii români mai menţionează şi reducerea cheltuielilor aferente transportului sau mesei de prânz, creşterea productivităţii, dar şi scăderea nivelului de stres generat de conflictele de la birou. 32,4% spun că munca de acasă le oferă ocazia de a petrece mai mult timp cu familia”, se arată în comunicat.
Creșterea productivității = pot termina muncă în 2 ore, dar dacă o fac se prind ăștia și îmi dau mai mult de lucru. Plus, nu pot să mă uit la un film, nu pot să dorm, nu pot sa stau pe feisbuc dacă sunt la muncă. Plus, interacționez numai cu idioți.
De asta vor să muncească de acasă. Plus, nu vor să mai stea în trafic și să asculte radio-uri de rahat și glume penale de la amuzanți fără haz uneori și două ore pe zi. Normal că vor să muncească de acasă.
Întrebarea e cine duce copiii ăia dependenți de mașina cu șofer la școală. Cine duce la școala din centru copiii ăia izolați de lume din fundul Piperei sau din Afumați?
eu frec menta la birou de 10 ani si inca nu m-a vazut nimeni. acasa m-ar vedea nevasta si m-ar pune sa spal vasele si sa bat covoarele. birou=heaven
Lucrezi la stat?
Mai pune si 2 copii acasa si iese si de ore suplimentare
@Claudiu: nu lucreaza la stat. sta la stat :))
Diferenta dintre „sotia e acasa la 4:30 iar eu la 5 termin ultima sedinta” vs „sotia e acasa la 4:30 iar eu la 6 incep naveta de 1 ora spre casa cu transportul in comun (in loc de 1.5 ore cu masina)”
diferența e două erecții
Nu neapărat ale consortului; dar probabil apreciate de consoartă.
Se merita sa lucrezi de acasa doar daca nevasta e la birou.
Give this man a cookie
AMIN!
Si copii boss.
Daca patronul e marlan, o sa te puna sa instalezi o camera web si te va supraveghea in orele de munca, de fapt, pe toti angajatii, altfel nu e satisfacut. :))
E interzis prin lege sa pui camere video in birouri, la angajati.
wtf?
@giani: bag, ești nebun, deci alea pe care le vad pe anumite site-uri că stau și se freacă la fofo in pielea goală nu știu că sunt filmate???!
@Radu…ba esti nebun!?
Gyani la fostu birou aveam camere atat de hd si atat de multe ca uneori iti corecta mailu sefu direct pe ecranu tau de pe camera, ca sa nu mai zic de keyloggere si alte minuni. Stai chill, totu legal semnat de toti angajatii la angajare.
In biroul lui avea 20 de monitoare sa nu dea zoom ca e urat, nus eface asa… Da era psicho daca intreabati.
@ bluehand pai asa e la videochat frate
@Bluehand: Ai lucrat cumva la softpedia?
Oare daca esti vidanjor poti lucra de acasa?Ma gandesc ca, clientul iti trimite o poza cu problema iar tu in functie de pricepere si experienta folosind paint daca esti la inceput sau photoshop daca esti asa mai cu experienta sa ii rezolvi problema?Eventual dupa sa ii trimiti spam in fiecare zi: Buna ziua sunt Aurel asistentul tau personal de vidanjare…
Am ras cu lacrimi si sughituri
Dimineata la 8:00 nu cred ca e plin de vidanjori in trafic prin Bucuresti….
si cu amanta de la birou ce plm faci? ca acasa n-o poti aduce…
Caz real: familie cu ambii parinti ITsti lucrand de acasa, eventual cu deplasari cateva zile pe luna. 2 masini. De lucrat lucreaza, nu par sa o frece, dar evident ca programul e mai flexibil.
Plus bunici care locuiesc in aceeasi curte.
Copilul se duce la scoala cu Kids Taxi.
Nu-i afacere. Adica sa consum din hartia mea igienica si din apa mea si din curentul meu?
Daca la apa si curent pot sa te inteleg, ca sunt cam la fel peste tot, hartia igienica mi se pare un subiect mult prea important pentru a fi lasat la libera alegere a angajatorului. Daca ia de-aia roz si aspra?
Crezi ca e o coincidenta faptul ca s-au inmultit reclamele la medicamente anti-hemoroizi odata cu cresterea numarului de corporatisti din tara?!
Eu zic asa: daca nu poti sa lucrezi de-acasa macar sa ai dreptul la o pauza de 2-3 ore pe zi sa te caci in conditii umane. Drepturile omului, ffs.
Well, inca tind sa cred ca cei care lucreaza de acasa si o freaca total neproductivi sunt o minoritate.
Lucratul de acasa are avantajele sale. Doar ca e nasol cand ajungi sa identifici masa la care lucrezi cu locul de munca, asta in casa ta.
Am colegi care lucreaza de acasa foarte mult. Atat de mult incat nici nu stiam de ei ca exista. Dar de frecat menta, nu prea am vazut. Bine, e cazul sa ma uit si in oglinda uneori ca recunosc ca am momentele mele. Dar asta nu tine de casa sau birou.
In general cei care lucreaza de acasa sunt in general indeajuns de productivi si prezenti incat sa nu existe discutii.
Personal salvez cele doua ore de trafic, imi fac o cafea buna, am un pranz decent, ba chiar pot sa stau relaxat ca nu ma omoara AC-ul ala posibil neigienizat de ceva vreme de la birou.
Inca cred ca frecatorii de menta sunt prea putini ca sa conteze. Oricum o firma serioasa ii filtreaza si aia e.
Chiar mai mult, cei care lucreaza de acasa sunt mult mai productivi parerea mea si nu freaca menta. La serviciu cand vezi ca e ora de plecare(dupa 8h) o tai mancand pamantu dar cei de acasa sunt zile cand uita si cate ore au lucrat peste program. Dezavantajul lucrului de acasa este ca nu interactionezi cu alti oameni si asta inseamna mult. Ajungi de nu esti in stare sa spui doua vorbe.
Faci ca mine, intri pe blogurile siameze si te dai interesant, te mai iei de unul, altul…
Pelea mea, am zile cand lucrez ca nebunu de acasa si as prefera sa fiu la birou . Mai o cafeluta, mai o discutie intre colegi, mai socializare.
Iti spun eu de ce muncesc de acasa – pentru ca pot.
Pot sa ma scol dimineata, sa vad ca e o vreme de cacat si sa nu vreau sa fac o ora naveta. Pot sa muncesc in ritmul meu, fara sa ma distraga cineva (nu-ti vine sa crezi ce obositor e zumzetul unui birou). Pot sa imi recuperez timpul facut pe drum (2 ore din viata pe zi conteaza), mai ales ca copilul merge la gradinita „din sat” care e la 5-10 minute de masina.
Contra – dupa 2-3 zile din astea iti canta cucul, pentru ca la birou ai parte si de un pic de distractie, nu numai de munca.
Munca de acasa nu e pentru oricine, si nu e pentru orice meserie – eu sunt programator. Rezultatul muncii mele e usor de cuantificat – treaba e facuta sau nu, ce-am facut eu merge sau nu. Se vede imediat daca muncesc sau daca frec pisica.
Putem sa pornim alta discutie despre sefi pisalogi, care stau pe umarul tau si mai mult de incurca decat te ajuta, dar asta ar trebui sa faca subiectul unui articol separat.
Nu e neaparat despre sefi. Momentan lucrez de acasa, asigurari nu programare. Daca la birou este in continuu un motiv care te distrage, mai suna un client deosebit, un coleg nu se descurca cu ce are de facut si pune intrebari, intervine o situatie deosebita si doar tu ai experienta necesara, toate astea sunt mici chestii care pe termen lung afecteaza productivitatea mea de exemplu. Birocratia este imensa in acest domeniu unde lucrezi cu companii private si sunt multe situatii pe care trebuie sa le tii chiar daca folosesti o platforma dedicata. Acasa iti rezolvi situatiile necesare neintrerupt. Nu am fugit niciodata de supravegherea sefilor care oricum vad in timp real ce fac folosind sisteme de file sharing configurate tot de mine.
Da, asa este chiar cum ai spus. Daca faci bine ceva si repede primesti mai mult. Din pacate, beneficiile financiare nu cresc si ele corespunzator, in marea majoritate a cazurilor. Asa ca in multe companii sunt angajati care muncesc de rup si iau aceiasi bani (sau mai putini) decat altii care fac trei lulele toata ziua. Regula este ca daca nu iti place ceva, sa nu faci bine ca ramai cu treaba aceea pe cap si daca la un moment dat nu mai poti de stres sau frustrare (este frustrant sa muncesti mai mult si sa nu fii remunerat echitabil ) ti se ia in nume de rau si esti presat. Fiecaruia i se da cat poate duce. Este total neproductibil acest sistem asa ca mai bine de acasa sau doar pe rezultate. Dar: rezultatele sunt in functie de atributii, daca ajungi cu multe si alt coleg cu doua, el face bine doua are binusul dat si tu daca faci bine 8 din 9 prost, ca tu ai ajuns la 9 pentru ca ai putut. Foarte buna analiza din articol, scurt si la obiect
Principalul motiv ar fi timpul pierdut pe drum. Deja restul e bonus.
Eu din 2008 lucrez de acasă. Motivele?
1. Câștig de 5x mai mult.
2. Îmi aleg clienții. Nu-mi place că e țâfnos, nu-l iau. Nu-mi convine cât oferă, nu-l iau.
3. M-am săturat de șefi fără chef care îți pun în cârcă lună de lună chestii care nu țin de fișa ta de post. Gen ”știu că ești admin de server dar vezi că faci și webdesign de luna asta”.
4. M-am săturat de colegi, bârfe și invidii. La penultimul job am mers să cer mărire de salariu. Le-am spus la colegii de echipă, i-am invitat să mergem să cerem toți, ca o echipă ce suntem. Au râs, au zis că n-am șanse să primesc, ei nu vin. S-au pus să joace WoW în rețea. Două zile mai târziu – după lungi negocieri – îmi crescuse salariul cu peste 30%. Reacția colegilor? ”Nu-i corect, și eu muncesc fix cât tine, mie de ce nu-mi dă?”. Priviri morocănoase, oameni care nu mă mai salutau, pufneli, bârfe pe la colțuri. Cel mai mișto discurs mi l-a ținut un tip care 85% din timp era călare pe WoW: ”acum că ți-a dat ție n-o să mai aibă să-mi dea și mie; ne-ai f*tut pe toți!”.
Vă invit, vă chem, râdeți, spuneți că n-am șanse, iar când îmi iese mă scuipați tot pe mine-n față.
Lucrez singur și e mai bine așa.
5. Îmi iau concediu când și cât vreau.
6. Îmi plătesc singur CAS-ul și CASS-ul. Nu mă trezesc cu surprize ca-n 2009 că aveam de plată vreo 800 de lei + dobândă de la fostul job, că nu se sinchisise angajatorul să-mi plătească chestiile.
7. Cât lucrez atât câștig. Nu stau 5 ani pe același salariu în timp ce volumul de muncă crește tiptil în timp spre satisfacția șefului. Nu e nevoie să negociez salarii, să trimit rapoarte glorioase pe care nu le citește nimeni, evit toată birocrația iar de Crăciun am bani și nu mă mai trezesc cu surprize de genul ”luați de-aici 50 de lei salariul pe decembrie că șeful are datorii” (true story).
8. Nu-mi bagă șeful pe gât în echipă rudele lui. Am stat 3 ani cu băiatul șefului în echipă și trebuia să trag de el lună de lună. Să zicem doar că avea intelectul și capacitatea de exprimare a unui copil de 5 ani. Genul de om care vara, la 50 de grade în interior când se opreau coolerele PC-urilor ascundea sub fund, ca un copil, telecomanda de la aerul de condiționat. Să nu-i bată lui aerul rece pe spate, să nu răcească. Mai bine să sufere 60 de oameni în foc de lavă decât să se mute el cu biroul doi metri mai încolo.
9. Îmi stabilesc ritmul meu. Ori, ca angajat, dacă X se pune 6 ore pe WoW sau Lineage II iar munca mea depinde de ceea ce termină el, e nasol. Dacă-i zic, se supără, că nu are obraz. Dacă nu-i zic, stau peste program – iar pierd.
10. De ce să contribui să ridic o firmă care mă plătește fix ca pe un portar sau nu mă motivează cu bonusuri? De dragul produsului? Al echipei? Al brandului? No thanks.
ai uitat să spui de clienți care dau faliment și ai 3 facturi la ei.
ai uitat că trebuie să fii tare psihic să nu te lenevești și să te ții de treabă. am prieteni care se îmbătau la 10am când munceau de acasă și apoi se mirau că erau chemați la birou înapoi.
eu aveam două probleme cu colegii de munca, de la orice job. prima era „de ce ai tu salariul mai mare” fără să se întrebe unul „dar tu de ce muncești mai mult” și a doua și cea mai enervantă, pe care o mai pățesc și acum, ca blogger e că primesc mail la 17.30 cu „asta trebuie făcută azi și trimisă clientului” și de obicei e ceva ce îmi ia o oră să o fac. și omul pleacă fluturaș de la birou și eu trebuia să stau peste program ca să termin.
Unii mai lucreaza si de foame sa stii!
Scuze ca postez de doua ori. In orice firma din momentul in care se stiu salarile angajatilor inseamna ca ceva pute la mijloc. Daca X stie cat are Y e cale scurta pana la certuri si alte cele.
@Zoso:
Eu încă n-am pățit chestia asta în 10 ani. Sper să nici nu pățesc.
Asta-i adevărat. Și e greu uneori. Am avut o perioadă de burnut acum 5-6 ani când o vară întreagă n-am lucrat deloc. Tot prin cafenele am stat. Efectiv nu mă puteam mobiliza să fac nimic. A fost nasol după aceea câteva luni dar am învățat o lecție. Mi-am stabilit programul meu: mă scol la 05:00-05:30 dimineața și am timp berechet să-mi fac tabieturile și să mă dezmeticesc. Pe când lumea își parchează mașina în curtea firmei eu deja-s cu 30% din lucrul pe ziua aia făcut.
Pățesc și eu uneori asta. O rezolv mereu cu ”te costă în plus X euro” unde X e o sumă absurdă pe care știu că nu și-o pot permite. Se calmează imediat și – brusc – ”e OK și săptămâna viitoare”.
@Marius
Știu. Îmi socotesc legumele pe banda rulantă de la Carrefour-ul de lângă blocul meu. Îi compătimesc dar nu e vina mea că lucrează acolo.
@Răzvan T. Coloja ma refer la unu dintre fostii colegi care poate nu sunt asa norocosi ca tine sa isi permita sa lucreze de acasa. aia de la Carrefour sunt majoritatea studenti, nu-i compatimi!
@Narcis:
Uite – e prima oară când scriu chestia asta concret undeva în online dar adevărul e că eu nu cred în ”alții n-au avut șansa”. Pentru că nu ține de șansă, țară, mediu, familie, grad de educație.
Îți dau câteva exemple:
Eu am învățat maghiara și germana de la televizor. N-am făcut o oră de curs în viața mea. Maghiara o vorbesc fluent (primesc cetățenia pe la final de an), germana la nivel conversațional (deh – s-a tăiat Pro Sieben din grila TV prin anii ’90).
Tot ce știu în IT, de la scripting și până la Linux, de la compilat și până la SEO am învățat singur. Absolut nimic din cea-m învățat în școală pe frontul ăsta nu m-a ajutat vreodată (Windows NT, Fox Pro, BASIC etc).
Sociologie tot singur am învățat. Ce merită citit și ce nu – la fel. Nu m-a educat nimeni în acest sens (asta dacă ar fi să fac abstracție de acel un semestru de ”Introducere în sociologie” făcut acum 5-6 ani).
Cunosc un tip în orașul meu înfiat de la casa de copii de către o femeie de serviciu fără soț. Jur de exagerez. Puțin mai închis la culoare, îl știu de 20 de ani. Acum e avocat și predă la Drept.
Hawking – lipit de scaunul ăla și totuși a scris câteva chestii și zis câteva chestii și a aflat întreaga planetă de ziua în care a murit.
Nu cred în noroc. Norocul ți-l faci singur. Dacă eu am putut învăța chestii fără să mi se predea acele chestii, de unul singur, dacă un rrom de la casa de copii crescut de o mamă singură și săracă lipită pământului a ajuns să predea la Drept și dacă alții pe care-i cunosc și se trag din familii cu posibilități minime ori dezorganizate au reușit să ajungă psihiatri sau stomtologi… ei bine – pot și ceilalți.
Una din cele mai bune prietene ale mele s-a hrănit tot liceul cu ”Eugeniile” colegei de bancă, ocazionala pungă cu pufuleți și ce pizza îi mai luam eu când aveam bani. Dormea când unde, purta mereu aceleași haine. La ei în casă mirosea a putred și simțeam că mă sufoc când intram acolo. Efectiv a rufe râncede amestecate cu mucegai și mâncare stricată. Acum e căsătorită, are doi copii extrem de frumoși și mișto, nu-i bogată dar e undeva în clasa de mijloc și (din ce-mi zice) e fericită.
Îmi pare rău de acel coleg al tău, chit că nu-l cunosc. Dar atâta vreme cât nu are scleroză în plăci (ca alt fost coleg de-al meu care era extrem de capabil) sau nu l-a pricopsit soarta cu ceva ce să-l incapaciteze crâncen de la a realiza operații de bază depinde doar de el cum și când iese din situație.
Acum 7 ani unchiul meu avea 60+ ani și nu vorbea o boabă engleză. Acum are casă în Londra, cetățenie britanică și și-a luat familia cu el: soție, cele două fete cu tot cu soții aferenți și copiii lor. Repet – om care nu știa să zică ”house” în 2010.
Trust me – se poate.
@Marius – pai se vede ce fel de oameni sunt in firma, adica putregaiuri. plm, pe mine nu m-ar enerva sa stiu ca alta persoana castiga mai mult sau de multe ori mai mult decat mine daca e si vizibil ca si munca/valoarea adusa e comparabil mai mare, ba chiar pot spune ca mai mult ma enerveaza sa nu stiu, sunt un tip foarte corect in general si chiar ma streseaza sa mi se spuna sa fac una alta fara a mi se arata ‘the big picture’, vrei sa fii opac atunci asteapta-te sa fac si eu chestii dupa cortina.
@Răzvan T. Coloja te cred, dar ceea ce spui tu e foarte general. eu cred ca fiecare dintre noi stim pe cineva care reusit in viata desi nu avea nimic si a plecat de jos. iti dau si eu zece exemple daca vrei fara sa ma gandesc prea mult. ai nevoie si de noroc sa stii! in capitalismul de azi norocul are partea lui(no dau deloc in laturi cu ‘in ziua de azi..’ ii greu.. s.a.m.d. pentru ca nu-i adevarat). fara sa inveti singur nu reusesti asta-i clar si nu se aplica numai in IT ci in orice domeniu. acuma, ce zici de cazurile celor care invatau pe branci la toate materile in liceu si facultate, erau foarte buni dar n-au realizat nimic? stiu vreo zece si din categoria asta. sanse mari sunt sa reuseti daca muncesti pe branci si esti serios.. da nu-i suficient din pacate. cazul tau.. tu poate esti norocos ca ai muncit te-ai prins repede fara prea mare efort si iti permiti lucrurile pe care altii nu si le permit, dar de aici si pana la oricine poate este cale lunga
@Narcis: Eu unul nu cred în noroc. Din câte îmi amintesc nu am crezut niciodată. Termenul are o conotație mistică și e ca și cum ai depinde de ceva mai înalt ca să reușești (cum ar fi ”soarta”, de exemplu). Ori eu nu cred nici în Dumnezeu, nici în soartă, nici în noroc. Nu mă consider norocos că am muncit. A fost o decizie, nu noroc. Decizia mea. M-am prins repede pentru că mi-am dat seama că nu prea am de ales: ori te miști repede, ori se mișcă altul mai repede ca tine. Din nou – o decizie cât se poate de logică și care nu se leagă de noroc.
Legat de cei care învățau pe brânci și luau 10 pe linie la toate materiile iar acum n-o duc bine – cunosc și eu destui. Premianta din generală e infirmieră divorțată și are un copil de întreținut. Cea din liceu e profesoară de limba română la o generală. Cei mai buni din prima facultate sunt, pe rând – bibliotecară, plecată în Brazilia într-o favelă unde predă engleza și o duce mai rău decât o ducea în România, manager marketing la ceva firmă IT (a se citi ”băiatul care dă spam și întreține Facebook-ul firmei”). Determinarea de a menține 10 pe linie în școală nu e aceeași cu a putea susține același ritm în câmpul muncii. Eu am fost un elev în cel mai bun caz de nota 7 în generală și liceu. În facultate m-am mai deșteptat și-am fost printre primii 5-6. Însă am realizat de mic faptul că indiferent că luam 5 sau 10 la chimie eu tot treceam anul și peste un deceniu efectiv nu mai conta nota aia. Așa că nu m-am stresat. În plus, am văzut cum notele erau acordate subiectiv (preferata profei, lingăul clasei, copiii care făceau ore în particular cu doamna de română). Că era 5, că 7, că 10 – îmi era totuna. Mai târziu, când m-am angajat, am văzut că indiferent cât de tare trăgeam salariul rămânea la fel. Promisiunile curgeau gârlă în schimb și numai nu se materializau. Și după ce treci prin aceeași tipologie de șef de vreo patru ori ajungi să-ți dai seama că e ca la chimie: că înveți 1 oră, că 12… tot acolo ești – la cheremul cuiva.
Așa că am mers pe cont propriu. Și cu educația, și cu munca.
A avea note bune spune prea puține despre om atâta vreme cât sunt acordate subiectiv. Am foști colegi care erau de 10 pe linie dar care nici după ani de zile nu pot face diferența între o tulburare de personalitate și boala mintală. Sau alți foști colegi de la facultatea de Informatică ce nu știu instala un driver, chit că memorau eficient secvențele de comenzi din Fox Pro și luau bursă după examene.
Și da – ai nevoie de o combinație de factori, de niște resurse proprii: timp, imaginație, un oarecare grad de inteligență, capacitatea de rezolvare de probleme, stimă de sine ridicată, optimism și altele. Dar toate astea fără determinare efectiv nu pornesc din loc. Determinarea și motivarea sunt motoarele care mișcă toată căruța aia de caracteristici. De-aia există oameni fără educație, bani sau imaginație care totuși ajung sus – pentru că au determinare, chit că le lipsesc alte atribute.
Desigur – problema e mult mai complexă decât ce-am expus eu. Dar în mare eu așa văd lucrurile.
Legat de cum ”m-am prins repede” de unele chestii, adevărul e că nu m-am prins îndeajuns de repede de unele. De exemplu, pe la 26 de ani încă eram idealist și credeam că dacă trag tare în firmă și dovedesc chestii îmi va crește salariul. Trei ani mai târziu cei care frecaseră menta aveau aproape același salariu ca și mine iau eu munceam când doi oameni jumate. Mai târziu, când a venit criza, ca norocul am avut o plasă de siguranță pregătită așa că n-am dus-o greu. Dar problema e că ar fi trebuit să am nu una ci vreo 5. Dacă ai cinci mașini și una se strică mai poți alege din alte patru cu care te plimbi prin oraș. Faci pană cu a doua? Mai ai trei în garaj, gata de plecare. Dacă dădeam chix și cu plasa de siguranță de pe vremea crizei financiare probabil aș fi ajuns să vând ziare o vreme. Acum m-am învățat minte: am 6-7 chestii care-mi fac plăcere să le fac și alte trei care nu, dar sunt bănoase. Pot alege oricând ce vreau să fac iar dacă plasa de siguranță #1 se rupe mâine, după trei ore am montat-o pe o alta și continui ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Cea mai bună decizie a mea din ultimii 10 ani a fost să investesc în educație. Mi se retrage (prin absurd) licența de psiholog? A doua zi instalez servere LAMP sau Interspire sau fac tunele OpenVPN pentru cine vrea (și găsesc destule firme să vrea). Nu merge cu Linux server-side? Fac iar webdesign. Nu merge cu webdesign? Bag statistică în R, SPSS pentru firme și se plătește excelent. Mă satur de aia? Scriu articole pe bani. Primesc drepturile de autor pe cărți. Mă fac bucătar, bibliotecar, deschid o afacere cu X idei. Mă fac translator dacă tot am facultatea de Litere. Fac scripting Python, scriu studii pentru grant-uri, intru în învățământul universitar. Intru din nou în presa scrisă în cel mai rău caz. Am atâtea opțiuni încât dorm extrem de liniștit noaptea. Și toate astea nu pentru că aș fi mai inteligent. Doar mai precaut și mai determinat.
@Răzvan T. Coloja sunt nevoit sa iti rapund pentru ca ai facut un efort mare ca sa scrii atata. uite eu cred in noroc si mai cred si in D-zeu pentru ca asa am fost crescut. de ce? nu stiu sa iti zic dar daca esti crescut intr-un anumit mod ii greu sa te schimbi chiar daca uneori am avut frustrari din cauza asta. nici pe departe nu inseamna ca m-as gandi in genu „lasa ca poate am noroc” sau „lasa ca poate ajuta D-zeu”, ca nu te ajuta nimeni decat tu si atat. din cate citesc tu ai facut o schimbare mare, ai terminat un domeniu uman si ai ales un domeniu real cu perspective mai mari daca nu gresesc. eu am terminat domeniu real si am continuat in acceasi arie. am ajuns la aproape zece ani de munca prin doua, trei firme si inca nu sunt destul de bine ancorat ca sa pot porni pe cont propiu. ii vad si eu pe cei care o freaca si castiga mai mult decat mine desi eu
poti sa le faci dar la un nivel mediu care nu iti aduce aceea satisfacie materiala. vad ca zici de diferite arii gen Linux server-side, webdesign, statistica, grant-uri. sa iti spun ceva! hai sa invatam un singur lucru si acela sa-l facem bine, indiferent care e acela. degeaba stim zece lucruri si toate le facem pe jumate stiind ca avem si altele de „rezerva”. nu te poti specializa intr-un anumit domeniu daca mergi cu diferite arii si castigi decent din toate. cele bune!
muncesc mai mult, dar asta-i viata ce sa facem.. fiind in domeniu pot sa iti zic ca cele trei lucruri care nu iti prea plac sa le faci sunt exact cele de care te feresti si care ti-ar putea aduce mult mai multi bani, mult mai multa stabiliate si satisfactie dar din pacate nu toata lumea poate sa le faca. aici nu mai e vorba de „determinare si motivare” ci pur si simplu nu le poti face. exact cum eu n-as putea sa fiu tenor la opera sau chirurg intr-un spital. poti sa ai orice determinare nu se poate
@Narcis:
E o percepție eronată – zic eu – cea care afirmă că un om care face mai multe chestii le face pe jumătate. Sau că trebuie să faci o chestie și bine și nu 10, că pe alea zece le faci mai puțin bine. E ca și cum ai afirma că ori ești bun la respirat, ori la mers – nu le poți face pe ambele bine. Că ori știi să te speli pe mâini cum trebuie, ori pe cap, că nu poți excela în amândouă – una trebuie neapărat să primeze.
Am mai citit chestia asta pe-aici: ”uite – om care știe de toate, bun la nimic”. Și cu toate astea la mine rezultatele se văd:
– mi-a ieșit a șasea carte acum o săptămână și-am luat un premiu național în 2015 cu alta; în ediția din august a revistei ”Familia” îmi apare un text și-am fost invitat recent în lista scurtă a PEN Bihor;
– am publicat peste 3000 de articole în ultimii 15 ani;
– am făcut trei facultăți și un masterat la care am fost printre primii, mereu cu bursă; în prezent sunt la doctorat la Sociologie, intru-n anul II, am câștigat o bursă privată de 12.000 de euro garantată pe 3 ani și una de stat de 550 RON pe care se pare că o iau și-n anul II; sunt al doilea în an ca medie;
– m-am apucat de gătit și încă nu s-a plâns nimeni;
– am făcut zeci de site-uri și au ieșit bine, de la cod la grafică; în 2007 existau doar 5 site-uri PR7 în România iar unul era al meu;
– în Linux lucrez din 1999; dacă articolele server-side pe care le-am publicat în ”Linux Magazine”, pe Linux.com, ori faptul că am făcut singura revistă românească de Linux de la zero nu stau dovadă a capabilităților mele în domeniu, nu știu ce altceva ar sta;
– din 120 de foști colegi la Psihologie am dat licența 34; din 34 am ajuns la masterat 22 iar din 22 doar vreo 7 am ajuns psihologi și din ei doar 5 avem cabinet 5 ani mai târziu; colegii mei au 2-3 clienți pe lună, eu am o medie de cinci pe săptămână;
– vorbesc maghiara fluent și-am învățat-o singur, de la TV; m-am căsătorit cu o unguroaică get-beget, primesc cetățenia în decembrie;
N-o mai lungesc. Ai CV-ul meu la mine pe site.
Când scriu chestiile astea lumea reacționează în două feluri: 1. ”ce te lauzi bre?” și 2. ”cu de toate dar bun la nimic”. Chit că nu mă laud ci doar expun și chit că logica dictează că dacă n-aș fi bun la ceva nu aș mai face chestia respectivă. De exemplu ar fi inutil să insist ca tenor vreme de 10 ani dacă n-am voce de nicio culoare. Deși – vorbind de tenori și exemplul dat de tine, ține de biologie și percepția subiectivă a esteticului (de către ceilalți) pe când neurochirurgia presupune cu totul altceva. Nu te naști pentru a fi neurochirurg așa cum te naști de 2,20m pentru a putea fi baschetbalist.
Dar revenind – ține de determinare. Cu excepția tatălui meu care mi-a spus în copilărie să citesc Poe, Lovecraft, Frank Herbert și P. K. Dick, nimeni altcineva nu mi-a indicat vreodată o carte care să-mi fie ulterior de folos. Și vorbind de taică-meu, s-a chinuit ani de zile să mă învețe să cânt la chitară și efectiv nu s-a prins de mine. Știu vreo două melodii simpliste, și alea chinuite. În schimb am învățat singur să cânt la pian prin 2010. Nu știu citi o partitură nici acum, habar nu am care notă e care. Merg după ureche dar merg. N-am făcut în viața mea o oră de Linux, scripting în Python, BASH, PHP; una de maghiară sau de germană sau de pian; nu m-a învățat nimeni cum să scriu și cum se publică – am învățat singur.
Am avut condiții de mediu și dezvoltare normale: părinții mei erau din clasa de mijloc, nici foarte bogați, nici foarte săraci. N-am avut niciodată bicicletă ca și copil dar am avut antenă parabolică imediat după Revoluție. N-am făcut foamea dar primul calculator l-am primit în ziua în care am făcut 18 ani. Părinții mei și-au luat prima mașină când eram în clasa a X-a și până atunci pe jos sau cu tramvaiul am mers oriunde trebuia mers; eu nici acum nu am carnet, la 39 de ani. Am crescut în apartament cu două camere dar am avut mereu haine curate și mâncare bună. Ai mei nu m-au bătut niciodată dar nici n-au fost prea permisivi cu mine. Zic că am avut o viață cât se poate de normală. Nu m-am angajat niciodată pe pile, nu m-am băgat în fața rândului la medic, n-am dat sau primit niciodată șpagă. Și nu neapărat din idealism ci pentru că n-a fost nevoie. N-am abilități extraordinare, o memorie fotografică sau IQ de geniu. A fost greu la 33 de ani să dai examene în sesiune cot la cot cu copii de 18 care memorau definiții întregi în nici 10% din timpul care-mi lua mie să le asimilez. Cât ăia postau pe Facebook poze cu chefuri din baruri eu lucram de-acasă; a doua zi mergeau mahmuri la cursuri și nu-i prea puteai diferenția de mine care eram rupt la față după o noapte de cod. Și cu toate astea, în anul I aveam două studii publicate în reviste științifice în condițiile în care în promoția mea referatele colegilor nu depășeau jumătate de pagină; am avut bursă aproape tot timpul și m-am menținut în primii 10 vreme de 5 ani; m-a dus la toate cursurile, pe jos, 40 de minute dus, 40 întors, câteodată de două ori pe zi, iar între seminarii stăteam cu laptopul în brațe în campus și lucram.
Din nou: în ceea ce mă privește nu ține de inteligență, bani, pile, memorie sau noroc. Eu n-am mizat pe noroc în viață. Am mizat strict pe faptul că dacă-mi doream ceva cu adevărat perseveram în a obține acel ceva. Cu sacrificiile de rigoare, desigur: nu mai ieși în fiecare weekend ci lucrezi; nu mănânci zilnic pizza ci înveți să gătești singur acasă; nu ești nepotul profului dar îi câștigi respectul venind la toate cursurile lui și scoțându-l din dificultate atunci când la seminar pune o întrebare și toată clasa tace mâc; nu-i dai bani domnului doctor dar citești cât stai trei ore la el la coadă. Toate astea țin de determinare și – într-o oarecare măsură – de răbdare. În 1999 colegii mei de facultate se jucau Starcraft în rețea; eu învățam HTML și să programez în BeOS (nu râde – știu – BeOS e mort, am aflat și eu). Totul se reduce la ce e prioritar pentru tine: să câștigi bătălia cu zergii sau să înveți să faci o rețea Samba în Linux? Să decizi ce te ajută la vârsta de 20 de ani din viață: 4-5 beri cu prietenii până în zori sau să pui un jmp în assembler ca să înregistrezi programul ăla la care nu găseai crack pe vremea dial-up-ului?
Scuze de ”wall of text”. E dimineață și-mi beau cafeaua.
Din tot ce scrie dl.coloja (nici n-am citit tot), cel mai mult mă impresionează că o să-și ia cetățenie ungară și că a învățat atât de bine limba. Cu toate că 1/3 din oamenii din zonă sunt maghiari și Ungaria e atât de aproape, tot e impresionant. As vrea și eu, inclusiv cetățenia. Hei, daca o parte a ungurilor (inclusiv cei de la putere acum) cred că trianonul a fost nedrept, de ce nu ne dau automat cetățenie maghiara tuturor ardelenilor care dovedim că străbunicii noștri erau cetățeni ai părții ungare a austro-ungariei? Indiferent de etnie. Normal că știu răspunsul, dar daca chiar ar pune Ungaria mare mai presus de alte lucruri, așa ar fi frumos.
Răzvan T. Coloja daca tatal tau ti-a spus in copilarie sa citesti atunci esti norocos. mie nu mi-a spus sa citesc si nici nu m-a indrumat intr-o directie anume. sotia ta e unguroaica? unguroaicele intodeauna au fost mai frumoase decat romancele. vezi ca are si norocul partea lui? general vorbind in orasul tau acum zece ani examenele la facultati se luau pe spaga. am un prieten care ajuns in ultimul an inainte de licenta avea mai mult de zece examene restante. pentru el problema nu era cum face sa invete ca sa le ia, ci cum face ca sa imparta spaga in cat mai multe locuri intr-un timp scurt. ce crezi? a luat licenta cu nota 10. nivelul de invatamant universitar era foarte scazut, ii drept ca faculatea e alegera fiecaruia si cine vrea sa invete invata dar totusi.. poate acum s-a mai schimbat desi orasul are o alta fata mult mai frumoasa. in zona ta sunt oameni faini mi-a placut tot timpu zona aceea dar din pacate nu a fost locul in care m-am gandit ca as putea trai cand am facut alegerea. cele bune!
narcis, incearcă și cu un mail valid pls.
@Narcis:
Mie-mi spui? Ce iubite unguroaice am avut eu în trecut…
Hmmm. Nu știu cum e la alte facultăți dar la psihologie erau efectiv terorizați de gândul spăgii. A mers una cu tava cu prăjituri, s-a albit profesorul la față. Altul s-a dus cu maică-sa să-i rezolve un examen, n-a rezolvat nimic. Cadouri, flori, atenții, plicuri, nepotisme – chestiile astea nu mergeau. Eu ieșeam la bere cu profii tot al treilea weekend, că erau de vârsta mea, și la examen tot 5 luam dacă 5 meritam. Dar nu contest că la alte facultăți se fac mizerii și acum.
@Oancea Cezar Iulian:
Citez râzând de la tine de pe blog: ”Mă numesc Oancea Cezar Iulian, am 19 ani și sunt din Bacău.”
N-ar trebui să termini întâi liceul și abia apoi să discuți despre muncă și clienți? Hmm?
Cel mai probabil cu atât și rămâi, lol.
Tu n-ar trebui totuși să ai opțiunea de a te plânge de clienți țâfnoși. Pe bune, dai pe afară de aroganță. Deh, alt om plin de caracter…
Ce e totuși amuzant e că probabil o să fii mândru la 60 de ani de câtă muncă ai băgat toată viața, berile alea cu colegii oricum nu te-ar fi ajutat deloc. Doar că n-o să ai ocazia să le mai bei altădată, știi? Înțeleg care e viziunea ta dar it’s somewhat wrong. Doar cei doi cenți ai mei :). Atât.
@Cezar Oancea iulian:
Stai puțin să mă opresc din râs.
TU-mi vorbești MIE de clienți când TU nu ești capabil să obții un simplu loc de muncă în care tot ceea ce trebuie să faci este să postezi pe Facebook? Și-mi explici de sus că eu nu am dreptul să mă plâng de clienți?
Serios?
Nu – știi ce e amuzant? Că tu-mi scrii asta din poziția omului cu cazier penal, fără să ai măcar studii liceale. Tu deja la 19 ani ești mândru, nu trebuie să aștepți 60-ul. Lol.
* slow clap *
De cateva luni am o zi pe saptamana work from home. Productivitatea e ceva mai ridicata decat la birou as zice, castig doua ore care s-ar fi dus pe transport. O muzica buna, un spatiu comod, lipsa de sunete care sa ma distraga sau colegi care sa ma intrerupa. Cum sa zic nu la asa ceva?
Ca tot ai adus vorba de ascultatul radiourilor de cacat, pe cand niste podcasturi noi ca sa nu mai trebuiasca sa ascultam ce dau astia la radio?
după 15 septembrie, să ne plece copiii la școală, să avem liniște
până atunci, teo și victor https://www.youtube.com/watch?v=1KAYcyEaOzg
Webradio? Poti sa asculti reclamele din Honolulu.
Depinde si cine sunt/ce lucreaza cei 86% si modul cum a fost pusa intrebarea, gen „sa lucrezi și de acasa”, sau „numai de acasa”?
Sunt multe variabile, conditiile de lucru, colegii, drumul pana la serviciu si nu in ultimul rand, sefii care te pistoneaza sau nu.
Drumul pana la serviciu poate fi un impediment semnificativ dar atata timp cat celelalte sunt ok, n-as lucra de acasa la modul permanent.
Depinde de job.
Daca esti tu si calculatorul, merge. Si nici asta prea mult.
Daca esti tu si intalniri cu oameni reali, nu prea.
Eu sunt freelancer si lucrez pe SRL numai de acasa/de pe plaja/sau de unde mai apuc….
Nu am cum s-o frec pt ca altfel nu-mi intra banii pe contract, care trebuie respectat.
Exista destule activitati care, prestate de acasa, sunt (si) in avantajul patronului.
-costul cu en.el/caldura/alte cheltuieli legate de spatiu si personal (daca de ex. la birou se dau gratis cafele, sucuri etc.) mai mici.
-angajatul nu va intarzia niciodata la „serviciu”. Deci nu va fi afectat de nimic legat de orice poate perturba transportul inspre locul de munca.
-exista situatii urgente in care nu se poate rezolva nimic la telefon, e nevoie de calculator +/- team viewer. Practic 2 ore (drumul dus-intors inspre/dinspre birou) in care in mod obiectiv sigur ai fi indisponibil… esti disponibil.
-fiind acasa exista sanse mai mari sa te apuci de lucru mai devreme si mai ales sa termini mai tarziu decat daca ai fi la un birou cu alti colegi. Neavand cu cine sa socializezi, tendinta de a face pauze mai dese este mai mica.
Pentru exemplele de mai sus, avantajul angajatului ar fi:
-spatiul oricum trebuie incalzit, internetul la fel, platit, cheltuielile cu en. el. sunt mai mici decat costul abonamentului pentru mijloacele de transport/benzina care sa te ajute sa ajungi la serviciu. Cafeaua gratis de la birou poate sa fie proasta. Cheltuielile personale pot fi mai mici. De exemplu, nu ai nevoie sa dai bani pe tinute „office”.
-timpul pierdut cu mersul inspre si dinspre locul de munca il poti folosi si in avantajul propriu (somn mai mult, faci altceva in timpul acela). La fel, nu exista presiunea si grija ca nu ajungi la timp.
-iti poti gestiona timpul mai eficient. Poate azi nu esti in stare sa dai cel mai bun randament si o lasi mai moale fara sa-ti sufle nimeni in ceafa sau sa te arate cu degetul.
In IT merge, uneori 2 ore de liniste sunt mai productive decat 8 in harmalaia de la serviciu. In schimb nu as recomanda mai mult de 2 zile pe saptamana, dupa o saptamana de stat acasa abia asteptam sa ies. Dar ideea in sine e buna, in alea 2 ore pe care le pierzi pe drum poti sa te duci la o sala de sport.
Românii? Dar ce, străinii au alte motive? :))
Daca vrei să nu-ți dea și altceva de făcut poți să lungești artificial o chestie și la birou. Dezavantajul e cum o freci in timpul ăla, acasă ai mai multe variante. Oricum, in munca de birou ești plătit sa fii la dispoziția angajatorului in orele alea, nu să muncești non stop.
Eu as lucra de la birou, dar nu ma lasa trump. Americanii cu regulile lor.
E de 10 ori mai usor sa fi dealer de droguri decat sa muncesti legal.
Am lucrat mult timp de acasa, inca mai lucrez sporadic, ce am obaervat la mine e ca depinde de urmatoarele:
– de disciplina, acasa esti tentat sa mai si lenevesti, insan cred ca daca iti place sa freci pula o freci si la birou.
– de cat de bine iti faci treaba fara sa ai nevoie de ajutor. Daca te sinti mai tamp si la inceput in firma posibil sa preferi sa stai pe capul oamenilor sa iti arate (exista skype, share screen, dar tot pe capul altora e mai eficient)
– de situatia personala, una e sa lucrezi de acasa si esti singur sau in cuplu, alta e cand mai ai doi copii mici, 1-3 ani care cer atentie si e doar sotia fara ajutor din partea bunicilor. Stiu, te inchizi in camera dar cand auzi ca zbiara si tu esti in sedinte sau sotia are nevoie de ajutor iti vine sa nu mai lucrezi de acasa
– de rolul tau in proiect si in firma. Cand ai de executat doar bucata ta fara sa fie nevoie sa interactionezi cu multi sau cand esti sef de echipa si trebuie sa aduni date de la toate echipele sa isi faca echipa ta treaba. Stiu, exista skype, slack dar pentru mine tot interactionea fata in fata ma ajuta mai mult in astfel de situatii.
– daca esti PFA si ai clientii tai sau simplu angajat cu o singura colaborare
Intr-adevar, avantajul principal e ca salvezi timp, in cazul meu, acum fac cam 1 ora jumate pe drum pe zi, desi in timpul ala fac ceva, ascult podcasturi. Alt avantaj ar fi ca daca mai ai colaborari si cu alti clienti sa zicem ca iti poti planifica cum iti lucrezi timpul.
Pe de alta parte, consider si lucratul de la birou important, cum am zis, in special cand ai legatura cu mai multe departamente din firma. Eu, in noua firma trebuie sa merg pe la toate departamentele sa adun date, plus socializarea, cam zilnic prefer sa ies la masa cu diferiti colegi sau manageri si nu, nu e pupincurism, e modul de a construi relatii.
In cazul meu, acum, cu 2 copii, unul avand 1 an si altul 3 iar la munca ma trag astia in toate sedintele plus mi-au dat acum o echipa pe cap, plus motivele enumerate mai sus, nu pot lucra 100% de acasa. Ce fac e sa lucrez 1-2 zile pe saptamana de acasa, de obicei vinerea si in rest depinde de situatie.
Să punem puţină ordine: deocamdată, un zugrav, un instalator sau un mecanic auto nu poate munci de acasă. Slavă vouă, slavă vouă, fie ca şi vremea voastră să sosească!
1. Vara, stau în chiloţi
2. Fumez când doreşte plămânii mei
3. Beau o cafea, gândesc în linişte
4. Pot găti o ciorbă de burtă
5. La final, cînd arunc pătrunjelul, usturoiul şi smântâna
6. Trimit ultimul draft de spot…
7. Şi pot bea o ţuică
8. Doamne-ajută!
Eu am lucrat vreo trei ani de acasa. Nu pierdut timp pe drum, in primul rand. Pentru mine era un mare avantaj ca..nu imi mai trebuiau toale :)), aparent nimeni nu a mentionat asta si noroc ca sefu nu a fost din ala sa vrea webcam. Dezavantajul a fost ca blocul avea pereti subtiri si imi duduiau idiotii de sus mereu in cap, latra turma de caini de la idiotul de langa blocul nostru, gaste, bibilici etc. Daca nu erau astea aveam si eu liniste… Da pe de alta parte puteam fuma o tigara cat lucram, ca aveam biroul fix langa geam, desi nu faceam asta des. Cand ma mai apuca doru de vacanta, bagam muzica, aprindeam o tigara si lucram mai usor… Cu socializatul nu am avut o problema, da ce e drept, nu mai suportam aglomeratia deloc. Cand trebuia sa merg cu ratb-ul sau in magazine, unde era multa lume, ma enervam super repede. Mi se pareau mai idioti decat de obicei si imi venea sa le crap capatanile. Tin minte si acum, era una cat o vita in autobuz, liniste totala ca era relativ goala masina…cand deodata incepe aia sa manance chipsuri si dupa isi sugea desteeleee :(((..nu ca nu m-ar fi deranjat si in mod normal, da in situatia aia era X10…
@Zoso, eu ţi-am mai zis odată că tu ar trebui să fii ultimul om care vorbeşte despre muncă, în condiţiile în care tu nu prea ştii ce e aia muncă… doar ţi se pare ţie că ştii.
De câţiva ani de zile lucrez de acasă, exceptând şedinţele de proiect, organizatorice, etc…
Da, nu mai pierd vremea pe drum, în trafic, beau câte cafele vreau eu (la biroul de acasă în timp ce lucrez!), dacă mi-e foame sau sete merg la frigider şi aia e. Pe şef nici nu-l interesează ce şi cât lucrez, pentru că-mi pune proiectul în braţe şi-mi zice „în două zile să fie gata!„. Şi aia e!
Să-ţi zic câte zile la rând mă prindea ora 01.00 noaptea şi eu încă lucram ca să pot preda proiectul la timp?
A crăpat ceva? În secunda 2 sună telefonul şi în secunda 3 trebuie să intru pe remote să rezolv!
Deci nu merge ca o freci şi c-o dregi dacă lucrezi de acasă… Da’ n-ai tu de unde să ştii chestiile astea dacă nu lucrezi ca angajat…
bai @Spartan, lasand la o parte articolul cu putina tenta de trol pentru a face incita oamenii sa sara sa comenteze putin mai agresiv, fara sa sune a pupincurism ce zic, acum am si o curiozitate. De ce crezi tu ca daca x presteaza un altfel de activitate fata de ei, ala freaca pula si e cumva norocos ca el castiga atat? Atentie, nu dau exemplu politicienii, aia da, imi asum ca freaca pula si iau bani cacalau pentru asta. Vorbesc de cei care presteaza servicii, freelanceri, poate chiar antreprenori, ceva pe cont propriu? Ai tu impresia ca aia nu au griji, nu se gandesc ce sa dea sa manance copiilor? Ca sunt asa siguri ca au bani constant? Ca nu sunt cacati pe ei daca le pica jumate din clienti? Ca nu stau sa traga de clienti sa plateasca ce e in contract desi ei le-au prestat cu 3 luni in urma si ala zice ca nu are acum? Ca nu stau in alerta ce se intampla dupa proiectelul asta? Ca nu platesc taxe singuri si nu angajatorii? Ca ce fac ei e un bonus asa si ca habar n-au ce e munca? Ca ala nu munceste? Ti-ai pus intrebarea ca daca ala n-ar livra ceva cel putin acceptabil, in 6 luni ar trebui sa se angajeze pt ca toti clientii ar pleca si nimeni nu l-ar mai recomanda?
Bai, daca e asa roz si oricine pe lumea asta castiga atat de bine si freaca pula, de ce nu facem toti asta? De ce alegem sa fim angajati?
Stii cum e? Exact ca pensionarii aia „Eu am muncit in fabrica, nu am fost un trantor ca tine, dai la taste si nu faci nimic si iei o gramada de bani pentru asta”
aș vrea să nu fii genul de dobitoc care crede că blogul ăsta se scrie singur și că oricine poate face asta. merci.
@Cristi:
Asta a dorit, asta a obţinut.
Nu cred și nici nu l-am „acuzat” dar aș avea rugămintea ca nici el să n-o facă! Pentru că fix asta a făcut el, spunând că cei care lucrează de acasă freacă p*la.
Atunci vorbește d.p.d.v al unui freelacer/antreprenor și nu d.p.d.v al unui angajat pe plantația altcuiva! Pentru că sunt două chestii total diferite! Dacă nu-ți dai seama ori nu știi, îți explic.
DA! Dacă n-ai lucrat niciodată în fabrică, nu emite opinii despre cum e să lucrezi în fabrică!!!, emite opinii despre cum e să dai la taste.
@Zoso:
N-am spus asta, însă spre diferență de tine eu respect munca altora.
Ca de exemplu, respect munca instalatorului pe care-l chem să-mi rezolve o problemă acasă. Nu oricine poate să facă asta!
Ori munca „băiatului” de la vulcanizare care-mi schimba anvelopele. Pare o muncă banală, ha? Nu oricine poate să facă asta, crede-mă! Ia gândește-te dacă tu ai putea face asta? Zi de zi (inclusiv sâmbăta!), 8~10 ore pe zi – pentru că așa e „fișa postului”, e cu 10 ore pe zi, întotdeauna murdar pe mâini și negru sub unghii iar după 5~10 ani cu probleme la coloană!?
Work from home = muie open space. Cea mai mizeră chestie inventată
Nimic mai adevarat !
Eu nu ma supar. Mai multe locuri de munca pentru soferi, se mareste bursa locurilor de munca
Aici au inceput sa trimita lumea sa lucreze de acasa, cate 1-2 saptamani pe luna, dar la majoritatea nu le convine, isi iau doar 1-2 zile pe luna. Pe principiul muncesc de acasa cand am eu chef, cand e urat afara, nu cand vreti voi.
Pentru multi jobul e o socializare.
Altii se plang ca acasa muncesti mai mult, 10 ore+, nu mai inchizi la ora X.
Nu înțeleg mania asta la romani legată de locul de unde lucrezi. Dacă trebuie sa fii supravegheat sa îți faci treaba înseamnă ca:
1. You don’t give a shit despre compania la csre lucrezi, munca pe care o prestezi, colegii tai și viitorul tuturor celor din companie in general. Sa tragi chiulul ca sa freci menta e practic să-ți furi tie singur căciula. Nu doar ca nu progresezi, dar ești ca un virus. Mie personal mi s-ar prea de cacat sa fiu intr-o asemenea situație.
2. Dacă trebuie sa fii supravegheat înseamnă ca angajatorii sunt de cacat. Dacă ei nu au încredere in proprii angajați, cultura in companie trebuie sa fie la un nivel execrabil. Dacă echipa lucrează doar dacă pui biciul pe ei, nu ai echipa practic și rezultatele o sa fie pe măsura.
Indiferent ca lucrezi de la birou sau de acasă, compania pentru care lucrezi trebuie sa aibă un proces prin care sa evalueze performanța ta – cel mai probabil pe baza rezultatelor trimestriale ori a obiectivelor atinse in timpul acordat.
Cei care nu au astfel de proces, ori care nu iau măsuri cu low-performing-employees, au o problema ei. Și nu tine de locul unde angajatul își face treaba atât timp cât condițiile de lucru sunt prielnice.
Pe tel. Gramatical nazis beware.
Confirm ce au spus și alții. Rezultatul muncii mele se vede, e ușor de cuantificat și măsurat. Nu pot sa frec menta pentru ca se vede. Dacă ești serios poți fi neproductiv de la birou și dacă ești serios poți fi foarte productiv de acasă. Stau lângă București și fac 35 de minute pana în Pipera, sensibil mai puțin decât făceam când locuiam în Rahova. Lucratul de acasă îmi permite sa nu pierd timpul și sa ma apuc de treaba la 7 30, 8 și sa termin la o ora rezonabila. Nu lucrez mai mult de 2 ori pe săptămână deoarece îmi place Interactiunea cu ceilalți colegi. Însă când vremea e de rahat iarna, flexibilitatea asta este esențială. Sunt de părere ca lucratul remote și programul flexibil vor deveni beneficii tot mai importante chiar la fel de importante precum salariul.. P. S. Cică și blogerii lucrează de acasă