Unul din doi români din mediul urban ar dori să devină antreprenor, arată un studiu iVOX. Ceea ce nu e rău deloc, dar fiind peisajul muncii din România.
Mă gândesc că ajută foarte mult să pornești o afacere și să angajezi oameni sau măcar să ai niște oameni în subordine. Să vezi ce nasol e să vezi cum muncesc în delăsare, cum e să dai salarii, cum e să depinzi de ei și de nemunca lor.
Și, la fel de important, văd cât costă să ai angajați. Cât costă apa, cât costă curentul, cât costă sediul, cât costă uneltele. Vorbeam cu șeful de echipă când mi-am izolat casa și îmi spunea că săptămânal se strică o bormașină la una dintre cele 3 echipe pe care le are. Și folosea Makita din alea de 1.600 lei, nu din alea de 400 lei de care folosesc eu. Când am scris articolul despre aspiratoare, l-am întrebat pe administratorul unei spălătorii ce folosește, la fel, povestea că un aspirator profesional nu rezistă foarte mult la ritmul la care îl folosesc ei, chiar dacă își scot banii dați pe el. Sunt o mulțime de costuri pe care mulți angajați nu le văd.
De asta un stagiu antreprenorial nu ar strica nimănui, ci ar aduce un plus de realitate în conștiința angajatului.
Sunt convins ca se vor ivi comentarii de genul “daca patronul ar plati corect, angajatul ar fi implicat si responsabil”.
Imi place ideea ca acei angajati aveau un caracter frumos pana la contactul cu prostul ala norocos si lacom care are afacerea.
Abia dupa aia se inraiesc si raspund patronului pe masura inimii sale haine.
Nu inteleg de unde a pornit moda asta.
Toata lumea se plange de cat de greu este sa fii patron, cate costuri suplimentare ai, cat de mult stres este.
De ce mai faceti asta, daca este atat de dificil comparat cu a fi un simplu angajat ? Masochism ?
@AndreiG tot de unde a pornit și moda că patronul e om rău, zgârcit și vrea să facă el bani în loc să-i dea angajaților.
Moda ca patronul este om rau, zgarcit si vrea sa faca el bani a pornit de la masinile de lux pe care le afisau toti antreprenorii.
Pe criteriul: daca ai o firma de mai mult de 1 an si nu ti-ai luat macar un X6 (chiar si second hand), nu esti patron bun.
Problema este de fapt dubla masura:
– sunt antreprenori care au fost angajati 5 ani intr-un anumit domeniu si castigau sa spunem 4-5000 de lei/luna
– fiind nemultumiti de acest salariu, au ales sa isi deschida o afacere proprie (de cele mai multe ori in acelasi domeniu pe care il cunosc)
– dar acum se plang de faptul ca nu reusesc sa gaseasca angajati care sa lucreze pentru 3000 de lei/luna
@Andrei G – E vorba de risc, angajatul nu riscă nimic, patronul riscă.
Nu știu de ce ar fi treaba altora ce mașină are un om sau câți bani câștigă.
Nu ma intereseaza ce masina ai, ce casa ai sau unde te duci in vacante.
Dar devine treaba mea atunci cand vin sa iti cer o marire de salariu, iar argumentul tau este ca nu se poate pentru ca ai cheltuieli mari (administrare sediu, contabil, taxe, etc).
Asta fara sa primesc un argument legat de productivitatea mea.
Băi, mulți cumpără mașini „scumpe” pe firmă ca să scadă din taxele date la stat la sfârșit de an.
@Andrei Chira normal nu e treaba mea ce face patronul/ownerul/fondatorul cu banii castigati din firma, dar atunci cand actiunile lui ma impacteaza pe mine… atunci incepe sa ma intereseze. Si cand vad ca nu investeste in firma ci in el, merg mai departe. Mi s-a intamplat sa cerem sa angajeze oameni pentru ca aveam proiecte,mult de munca si trebuia sa facem overtime, s-a auto-felicitat ca aduce business, a motivat ca nu are bani de angajari si la putin timp si-a schimbat masina cu una mai noua. Am plecat cu prima ocazie.
Pe mine ma mira nu ca se plang oamenii, patroni ori angajati la, ci modul cum o fac, patronu: ‘bai da ce angajati varza am’, dar plm cine i-a angajat, eu? Sau angajatul, ‘ba da ce patron nasol am’, plm schimba-l!
Ne vaitam de altii dar cand e sa privim in oglinda parca nu ne mai convin comparatiile
@Andrei G
Tu te întrebi de ce se plâng patronii că e greu, eu îți zic că la fel se plâng și angajații. Toată lumea se plânge, niciunul nu schimbă nimic.
Are o replică Jack Sparrow în Pirați, nu o rețin exact dar e ceva de genul – „au făcut ce au crezut ei că e mai bine, nu poți să le ceri mai mult oamenilor”.
Lumea uită cât de adevărată e faza asta, fiecare face ce crede că e mai bine pentru el, e ridicol să te plângi că un alt om nu a făcut așa cum ai fi vrut tu, cum ți-ar fi convenit ție.
Dacă ești angajat și nu-ți convine ceva, piața muncii e liberă. Sau îți poți face firmă și poți tu renunța la X6 ca să dai salarii mai mari.
@Andrei Chira, ti se pare ca eu am zis altceva ?
Lamentariile nu ajuta pe nimeni.
– daca esti angajat si esti nemultumit de salariu, pot sa faci un curs de specializare si sa gasesti ceva mai bine platit
– daca esti patron si nu gasesti angajati, maresti salariile sau daca nu iti permiti asta, schimbi domeniul de activitate (nu orice activitate este profitabila)
„se strica o makita saptamanal” – le folosesc in loc de ciocane?
poate mușcă din ea.
Poate că au makita cu acumulator și când se descarcă le aruncă și cumpără altele 😃
Am lucrat acum ceva vreme la o firma ce facea betoane amprentate si pardoseli de rasini. Se folosesu atata bormasini scumpecat si aspiratoare cu 3 motoare profi din anglia.
Nu se steica nici un saptamanal si se lucra cu mult praf si multe personaje.
Ideea e sa si „stii” ce sa faci cu scula si cum sa dai cu ea, ca altfel o poti strica in 10 minute daca chiar vrei.
Lucrez la o firma de instalatii HVAC, cumparam des scule, de obicei gama profi de la Bosch..totusi o bormasina Makita costa cat 3 bormasini Bosch, deci preferam sa le schimbam asa, la cateva luni, oricum muncitorii sunt FR (fucking retard) cum le zicem noi si dau cu ele de pamant si le tin de cablu etc. Cine a lucrat un pic in santier stie.
Se strica daca esti idiot. Asa eram eu cand am lucrat pe santier, rupeam un spiral pe ora, cel putin. Daca era din ala lung, luam cate 3 odata de la magazie. Dupa vro’ saptamana m-am prins ca dau stramb si nu le-am mai rupt.
Makita alea, una pe saptamana stricata la 4 echipe, asta probabil pentru ca le ia SH sau sunt destul de vechi. Ca scule sunt destul de bune si rezistente, n-am stricat niciodata una, si sunt exemplu de angajat prost in constructii. Baterica mai crapa, dar nu ai ce sa faci. Probabil problema tipului e ca angajatilor nu prea le pasa de scule, pentru ca nu sunt ale lor, si isi bat joc de ele. Altfel nu-mi explic.
Si isi bat joc de ele nu pentru ca nu sunt platiti bine, ci din lipsa de educatie. Sau ma rog, educatie romaneasca fara lectia despre respect si bun simt. Stiti la ce ma refer.
imi cer scuze pentru greseala, ma refeream la scule „Hilti” care intr-adevar sunt varful de gama, Makita se strica aproape la fel de repede ca Bosch
Ideea sefului de echipă este că sunt maimuţe, ca reuşesc sa strice o scula buna intr-un timp record si asta se explica doar prin delăsare, nu era un comentariu la adresa fiabilitatii echipamentului
Lucrand la izolatii, sunt implicate si schele. Si bormasina e mai usor sa o trimiti de la un muncitor de pe schela la altul mai jos tinand-o de cablu. Si oops, a cazut. Asa ca da, se poate defecta una pe saptamana.
Acuma cativa ani cand am izolat blocul o parte din muncitori nu erau atenti unde puneam bormasina …si se ducea jos gen etajul 5,6,7.
Daca folosesc sculele cum am vazut eu ca se conduceau masinile de firma, incepe sa se explice treaba. Daca pe angajat il doare in dos de lucrurile firmei, ca doar cumpara boul de patron altele, e normal sa se duca dracului in cateva zile, desi, folosite cu bun simt, s-ar putea folosi bine merci.
Iepuraș. Faza văzută de mine live. Ăla care a venit să îmi monteze termopanele a tăiat cu flexul cablul de la flex. Deci PLM, despre ce vorbim? Apoi tot el comenta că aia sunt niste idioți pentru că trebuiau să facă portocaliu sau roșu cablul, nu negru.
Romanii vor multe, iar aceasta dorinta de fapt se combina utopic cu ideea la fel de simplista: sunt patron, am #insert_here_masina_premium_germana.
Problema este ca de ceva vreme, capitalul necesar pentru pornirea si mentinerea X timp a unei afaceri, devine urias, si nu ai de unde sa il iei.
La asta adaugi cresterea salariilor, faptul ca statul iti pune bete in roate peste tot sau piata de desfacere mica.
americanii au gasit rezolvare sa nu se mai strice o makita pe saptamana, fiecare meserias are sculele lui de la surubelnite la makita, firma asigura doar sculele mari.
Adevarul e intotdeauna undeva la mijloc. Angajatorul va incerca sa plateasca minimumul sumei necesare sa tina angajatii la el iar angajatul va lucra doar cat sa nu fie dat afara. Exceptiile sunt rare, de ambele parti ale baricadei.
Da, si ce misto este cand ai datorii ani buni pe sculele tale, ca nu sunt nici ieftine si nici 2 surubelnite. Barbata-miu lucreaza acum cu un prieten ce are o franciza Snap-On si sculele sunt cumparate intradevar de meserias. Si aia, din salariile ‘uriase’ pe care le au, isi procura ce le trebuie. Cand dai niste salarii bune sa ai cu ce sa iti faci treaba, sa vezi ce atent esti.
Indiferent ca e patron sau angajat, director sau cel mai jos din clan un singur lucru ii uneste clar pe romani: toti se vaita de mama focului. A devenit o adevarata cultura vaitatul si bocitul din orice. Cum e sa de cand esti patron ? Ba mi-am luat un X6 dar sa vezi ca platesc apa, curect, si se strica o bormasina de 1600 de lei lunar. Cum e la noua firma unde te-ai angajat ? Ba e salar mai mare dar sa vezi ca trebuie sa stau la lucru 8 ore si sa raportez in ore timpul lucrat pe proiecte, nasol. Etc.
Sa stii ca ai dreptate. Nu mai suport sa i aud pe toti, toata ziua, cat de mult muncesc ei, cum se trezesc ei la ora x, cum n au timp sa citeasca o carte sau sa vada un film, cum asa si pe dincolo. Ba ai dreq, parca numai ei ar munci din greu.
Am niste prieteni de zici ca tocmai s’au intors dintr’un tur in vietnam de fiecare data cand vorbesc cu ei, atat de grea le e viata de stat 8-9 ore la birou.
Si uite ca si eu ma vait de vaicareala lor.
Bun articol, as mai adauga inca 2 factori de „soc” pentru antrepenorul la inceput de drum: statul (impozite, birocratie, functionari, declaratii, mii de legi, itm, mediu, sanatate etc) si piata (stiu eu pe unul care face mai ieftin).
Discutam cu cineva de programul startup si ii spuneam ca il vad ca un program pentru cei care au deja o mica experienta pe cont propriu: numai daca aduni costurile minime cu salariile pentru 2 angajati (pe care te-ai obligat prin contract sa-i ai, timp de 3 ani) ajungi la 180.000 lei in trei ani = 38000euro. Fara un portofoliu de clienti si ceva bani, vei intra in panica la sfarsitul primei luni.
Eu zic ca cel mai rau la inceput de drum e ca esti cam prea optimist. Mult prea optimist. Si cu cheltuielile si cu veniturile. Hai, ca la cheltuieli poti sa nu gresesti asa mult, dar la venituri, mama, mama…
Estimezi ca o sa vinzi de o sa rupi si ca in trei luni o sa ajungi la break-even point.
Si realitatea crunta e ca de fapt cam dupa 12 luni ajungi acolo. Ai nevoie de o lichiditate buna cand pleci la drum, caci altfel risti sa inchizi inainte de a porni propriu-zis.
imi aduc aminte de un articol sau comentariu de aici sau de la cetin in care un angajator) patron de restaurant) isi punea oamenii sa plateasca paharele sparte.Eh pe ala il doare la ciocan daca se strica cuptorul de 10k. il pune pe bucatar si veselar sa faca credit pe 10 ani si cumpara unul nou.
Nu. In felul asta isi invata oamenii sa umble mai cu grija. Daca cu vorba buna nu se poate, se poate cu parul.
Masurile astea sunt normale daca numarul de pahare sparte devine o problema.
Inclusiv experienta clientului are de suferit daca ospatarul sparge cate un pahar de fiecare data cand strage masa.
Normal ca se sparg multe pahare. Se angajeaza oameni fara experienta in horeca ca na, cei ce nu spargeau 10 pahare pe zi s-au dus in tarile cu apa calda unde primesc salarii conform muncii prestate pe cand la noi s-a mers pe ideea ca mai sunt inca 10 chelneri la usa, doar ca intre timp in horeca s-au cam supt toti cand a plecat forta de munca si acum au ajuns la pahare sparte zilnic din simplul motiv al experientei putine…
La lucrari serioase se foloseste Hilti.
Makita e o gluma chinezeasca.
Eu cred ca multi confunda antreprenoriatul cu comertul.
Absolut de acor cu ce scrii, Vali. Eventual pot sa mai vada cum este cu controalele facute doar ca sa se marce banul (fisc, pompieri etc).
La fel de util mi s-ar parea sa se introduca la functionarii publici un stadiu obligatoriu de o luna pe an la o firma privata. Vii la program, trebuie sa iti termini lucrarea, te concureaza firmulitele capusa, sus-pomenitul „e scump la voi, varu-meu a facut undeva la jumatate de pret”, modificari la comenzi primite cu 10 minute inainte de sfarsitul programului sau cu 10 minute inainte de venirea curierului care ridica coletele etc. Minunatele modificari fiscale/legislative ce survin odata la sase luni, s-or mai fi pomenit, dar sunt de nepretuit.
Am apasat prea repede. Am vrut sa zic ca Makita, DeWalt si Bosch sunt cam la acelasi nivel. Un pic mai sus sun Hilti si varful e Milwaukee, probabil singurele scule inca made in USA.
Si toate se strica la un moment dat.
milwaukee au fost candva us made.
acum sunt (chiar si oficial) chinezesti (tti owned.)
Nu se mai fac patroni, devin antreprenori (sic!).
https://www.youtube.com/watch?v=UjcO2mN9exE
oldie, but goldie.
La afacerile mici mi se pare mai usor sa intelegi mersul lucrurilor si sa vezi rezultatele imediate ale muncii tale. Povestea asta e mult mai complexa, sunt aspecte care tin de educatie, de responsabilitate, de disciplina, de incredere, de motivatie.
Eu sunt de parere ca trebuie sa dau tot ce pot, sa ma implic, sa vreau sa dezvolt, sa repar, sa imi asum cand am gresit. Daca angajatorul incalca limitele mele, avem o discutie si ne redresam. Sau nu. E ok, nu ne lasam calcati in picioare, nu avem de ce. Joburi sunt pe toate drumurile. Nimeni nu arunca un om care aduce valoare firmei, departamentului, tarabei. Pe unul care e toxic si munceste in sila, il dai afara cu prima ocazie.
E naspa de cand am devenit patron am bani si trebuie sa am grija de ei
Poate prea bine fi: am pierdut bani.
Nu înțeleg de ce exista impresia ca a “fi patron” este din start echivalent cu a deveni bogat. In realitate îți asumi riscuri imense financiar și personal, înveți pe brânci (de cele mai multe ori) ca sa ai mai multe șanse de success, întreții niște oameni corect, raportat la felul in care (iarăși, de cele mai multe ori) își fac ei treaba delăsător, și 1000 de alte lucruri similare. Pentru ca “a fi patron”, nu e o meserie plătită cu x/ora, ori cu salariul minim măcar.
Dacă ești unul din puținii care reușesc sa treaca de toate aceste obstacole, poate devii independent financiar. Asta nu înseamnă ca nu vei continua sa muncești dublu decât angajații, și sa te stresezi triplu (pt tine, pt ei, pt taxe).
Cine nu cunoaște lucrurile astea a fost doar angajat toată viața lui, și a privit in tabăra antreprenoriatului in necunoștință de cauza.
@andu – din experiență îți spun, trei sferturi din patronii români au in cap doar două lucruri: cum sa parvină financiar cu orice preț, fentând fiscul, partenerii și angajații și dorința imensa de a fi ei regii junglei (firmei) lor, tăind și spânzurând după bunul lor plac! Au plecat câteva milioane de români afară, majoritatea din mediul privat, atunci când nu au mai suportat mizeriile patronului-mojic roman! Este un articol interesant pe republica despre angajații care părăsesc nucompania, ci pe manager, cititi-l, spune lucrurilor pe nume!
Mie mi-e asa de clar ca oamenilor le lipsesc notiuni elementare despre economie si antreprenoriat. Eu sunt acum angajata, dar am si experienta de antreprenoriat din familie. La
pravalia unde lucrez, eu ma bucur ca un catel cand facem targeturile, cand aducem clienti noi, cand facem cu 10% mai bine ca anul trecut. Ca asta inseamna ca pravalia merge mai bine si implicit noua, angajatilor, o sa ne merga mai bine, ca avem bani de dezvoltare etc. Pe colegii mei ii doare in cur. Rup usile cu 10 min inainte de ora de plecare, nu le pasa de clienti, nu se intreaba niciodata „bah, dar eu ce pot sa fac mai bine?”
Despre clienti nu mai zic… „Vai, dar ce scump e produsul asta! Daca ma duc la en gross il iau la jumatate de pret” Pai da, dar trebuie sa te duci la mama dracului unde e en gross-ul si sa cumperi pe firma 10 buc. Aici esti in buricul targului si tu ai nevoie pe persoana fizica de 1 buc.
Oamenii pur si simplu nu inteleg ca un business trebuie sa faca profit, ca are cheltuieli cu chirie, salarii, taxe etc etc etc.
Aici este vorba de cerere si oferta.
Lucrez pentru cat sunt platit, nu mai intereseaza bunastarea viitoare a companiei. la fel cum nici angajatorul nu este interesat de nevoile mele. Salariul oferit este raportat la productivitate, nu la nivelul meu de cheltuieli sau la stilul meu de viata.
Ramona, ma bucur sa văd ca sunt și romani corecți.
Evident Andrei G e fix exemplul de angajat delăsător care poate fi zburat (cu cea mai n-are plăcere) afara din prima luna.
Lipseste motivarea. Cand ai actiuni la compania respectiva esti direct interesat de profit.
Cu siguranta ma vei zbura din firma cu cea mai mare placere atunci cand vei gasi pe cineva care sa faca acelasi volum de munca pentru un salariu mai mic.
La fel cum si eu voi pleca din firma in momentul in care voi gasi pe cineva care sa ma plateasca mai bine pentru ceea ce fac.
Uite un exemplu concret: ING.
Cifra de afaceri este in crestere an de an, dar ei ce masuri au luat pentru bunastarea angajatilor?
Au decis ca trebuie sa inchida cateva filiale pentru a maximiza profitul. Indiferent ca oamenii aia si-au facut treaba si au pus osul la consolidarea afacerii.
Asadar, de ce sa muncesc mai mult decat sunt platit ?
Tu ai fi dispus sa platesti oameni care stau degeaba ?
Cateii au fost domesticiti sa se bucure
Inca o chestie pentru viitori antreprenori, va fi lovirea de realitate, mai ales pentru cei care o tin pe aia cu” daca esti cu toate in regula nu au ce sa-ti faca”. Sa vina organele in control: ITM, DSP, Mediu, ANPC, ANAF,ISU etc, sa te ia la bani marunti.
Gen „ai stingator?, daca ai, e verificat? daca e verificat, e semnalizat corespunzator? daca e semnalizat, e montat la inaltimea corecta? Daca ai raspuns la toate cu da, ai verificarea la prize? Ai pe ele stickere cu 220 la fiecare priza? Galbene? Dar ai stickere cu fumatul interzis? Dar nu ai cu „Interzis Focul deschis”, sau „interzis stingerea cu apa pe panou”, pe care desigur nu ai „Pericol electric”… hehe
Nu zic, multe sunt bune, dar apoi faci o vizita pe la sediile lor si nu respecta nici jumate.
faci o vizită de lucru la sediul lor, să le duci șpaga, da?
Pai de sarbatori e ceva ce e trecut in fisa postului. La noi in firma e un nene desemnat care duce cadouri la ITM, DSP, Mediu, ANPC, ANAF,ISU. Pachetel pentru fiecare.
Si nu suntem singura firma care face asta. Fiindca tinem legatura si cu alte firme. E un fel de spaga, dar nu sa inchida ochii la eventualele nereguli ci ca sa nu fie ticalosi cu noi pe parcursul anului.
Fii atent la una buna, control la un After School.
– Da meniul zilei il aveti afisat?
– Da, uite, e pus aici! Langa celelalte o mie de chestii obligatorii (program de lucru, autorizatie functionare, copie certificat reg. comert, plan evacuare, numar protectia consumatorului si celelalte)
– Nasol, aveti snitzel in meniu. E cu ou, trebuia pus un asterix, cu explicatie jos, ca e produs alergen.
Voiai sa spui 230v nu? Uite deja o neregula, bang amenda tuti ceapa ta, zise pompierul
Băi eu mi-am luat amenda pentru că aveam prea multe stingătoare. Cică sunt pericol de explozie că sunt vase sub presiune. Aveam vreo 20 in 120 mp.
Daca patronului nu ii convine situatia, sa se faca angajat. Daca angajatului nu ii convine situatia, sa se faca patron. Daca niciunuia nu ii convine nicio situatie, poate sa plece in alta tara unde poate fi angajat sau patron. Nu te tine nimeni cu forta sa fii una din cele doua.
Daca patronul roman e nemultumit de angajatii romani, poate sa aduca straini. Poate sa aduca din UE sau din Asia (nepalezi, vietnamezi).
Cand platesti 1000 lei chirie, 500 lei gazul iarna si tu castigi 1800 lei net (sotia castiga si ea 1500 lei, ai si un copil) ultima preocupare e cum merge afacerea patronului sau sa fii dragut cu clientii. Iti cauti cat mai repede un serviciu afara.
Bine bai Vasile
Unde vei plati 1000 de euro chirie, 500 mâncare și câștigi 1800 net. Vasile mai ai soluții d-astea?
Bine bai Andrei. Foarte elaborat raspunsul.
Unul din doi doresc sa fie afaceristi. Doi din aia aia unul, vor da gherla…mai ales in felul in care noi intelegem cum se face o afacere…in Romania.