România a scăpat de o aniversare

26 ianuarie… Ați fost la mausoleu? N-ați fost, pentru că nu s-a făcut…

Imediat după Revoluție au început să vină ajutoare în România.
La mine în oraș nu prea aveau cum să ajungă (cam departe de granița de Vest), dar profesoara de limbă engleză avea cunoștințe în Anglia… de la ea cred că a fost primul pachet de ajutoare care a ajuns la noi. A început cu pixuri și caiete (normal), dar fratele meu a primit (pentru că era mai masiv) un costum de haine. Foarte fain costumul; și acum, după 30 de ani, îl pomenim: îți mai aduci aminte de profesoara de engleză și de costumul de haine pe care ți l-a adus?

*foto 14 ianuarie 1990, Hunedoara: Au sosit ajutoarele din Olanda!

Am plecat la liceu în alt oraș; și acolo “am prins” ajutoare: o femeie de pe strada bunicilor cred că avea cunoștințe afară, pentru că primea destul de des pachete cu haine second hand: cămăși, tricouri, pantofi. Primele clase de liceu le-am făcut în haine “de la ajutoare”. Îmi aduc aminte un tricou Reebok, o pereche de pantofi cu talpă pe care scria “elastomere”, o cămașă în dungi, o pereche de pantaloni verzi.
Industria românească încă mai era în mod de producție: când ne-am mai descurcat cu banii (din punctul meu de vedere, perioada anilor 90 a fost una dintre cele mai negre perioade din istoria României) am cumpărat o pereche de bocanci fabricați în România – care la prima zăpadă au luat apă. Iar pentru că alți bani nu mai erau, iarna aia am făcut-o venind acasă și punând ciorapii uzi pe sobă (locuiam cu bunicul). Mama nu era atât de privilegiată, făcea frigul. Suntem în perioada în care centralele de cartier “dădeau faliment”. Oraș capitală de județ, apartament în centrul orașului, în care iarna se dormea numai într-o cameră.
Într-o zi am primit “cadou de la ajutoare” o cutie de plicuri de ceai negru Lipton 100 de plicuri și un fierbător “termoplonjon”. În următoarele luni, micul dejun și cina mea au fost ceai negru cu biscuiți.

Cum de a ajuns așa țara aceea prezentată atât de glorios la TV?
Cât de repede “s-a furat România”, încât eram desculți la mai puțin de un an de la Revoluție?

Faptul că românul a suferit de frig și de foame e important; dar azi, bând ceai negru cumpărat la promoție de la Lidl, 3 lei cutia, mă întreb: Oare unde am fi fost ca nație dacă discuțiile zilnice între români nu ar fi fost despre mâncare, căldură, haine? În timp ce noi căutam să cumpărăm zahăr, și nu găseam, oare ce făcea liceeanul englez, francez, german, elvețian? (Despre defilările unde mergeam în loc de școală, unde stăteam 7-8 ore și muream de sete pentru că nimeni nu aducea apă la copii, iar asta pentru a apărea fix 10 secunde la TV într-un cadru filmat din avion… despre acestea am să scriu în altă zi)
În ecuația generală, faptul că am suferit fizic de foame și de frig e cel mai mărunt lucru, întrebarea reală e ce efect mental au avut aceste lipsuri?
Dacă mai vedeți nostalgici, și reușiți să vă abțineți să nu le trageți un pumn în gură, dați-le clipul de mai jos. Stați lângă ei și traduceți-le, dacă imaginile nu ajută. Urmăriți cu atenție, pentru că multe imagini par filmate la noi, azi(!).
Azi, “de zi aniversară”, am să trag o flegmă. Sau mai multe.
“Dacă mai trăia ceaușescu”… să nu ne facem iluzii, ajungeam ca nord coreenii.

Rusul din clipurile de mai jos și-a riscat viata filmând pe ascuns:

 

“Aniversarea” poate fi continuată cu un articol și un video pe site-ul Digi24:

„1990, anul zero”. „Ajutoare” – cuvântul care a definit un deceniu
Din toate colţurile Europei au început să vină maşini, trenuri si camioane cu ajutoare, iar popoarele din Vest au trimis ce au crezut că va fi nevoie într-o ţară scăpată după zeci de ani de jugul comunist.

Ministerul de Interne
INSPECTORATUL Judetean Galati
– pasapoarte –
Nr.43448 din 20.01.1989
Catre,
POPA EMIL
Prin prezenta va facem cunoscut ca cererea dv. de calatorie temporara in R.P.Ungara nu a fost aprobata.
Seful Organului

sursa

Mai jos, celebrul cântec: “Mulțumim din inimă partidului”:

 

 

 

C.C. al P.C.R.
SECTIA ORGANIZATORICA

NOTA
Comitetul regional de partid Cluj informează:
In ziua de 12 decembrie a.c. elevul Ciupei T. Valeriu, din clasa aVI-a C a Liceului nr.6 din Cluj a tăiat cu lama în cruciş, fotografiile tovarăşilor Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer, apărute în “Scînteia” din 10 decembrie. Ziarul era expus în afişierul liceului în scopul popularizării lucrărilor recentei sesiunia M.A.N.
Elevul în cauză, cunoscut ca un “copil problemă” este fiul unui muncitor de la uzinele de reparat locomotive “16 Februarie”. Familia respectivă se află în evidenţa organelor de miliţie şi a comisiei de tutelă a sfatului popular orăşenesc, deoarece părinţii nu dau o educaţie corespunzătoare celor 6 copii pe care-i au din căsătorii diferite.
S-a stabilit ca tatăl elevului să fie cercetat de organele de stat, după care va fi pus in discutia colectivului in care munceşte.

 

P.S.: Despre ceaiul bun din Lidl (3 lei cutia) și cănile de ceai din Pepco și Kik (2,5 – 5 lei bucata) voiam să scriu un alt text, mai optimist, cu titlul: “Ceai, cafea, jazz”. Poate am să revin cu el, după ce îmi mai trece greața de comunism. Ceaiul Lipton primit de la englezi costă azi 42 de lei/100 de plicuri. Acum 30 de ani era… WOW, ANGLIA!!!

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

95 comentarii

  1. Comunismul & Securitatea nu mai sunt, dar, comuniștii (nomenclatura) & securiștii încă trăiesc. Au avut & au la dispoziție 30 de ani prin care să-și permeeze influența, puterea, accesul la cheițe de aur.

    Încă n-am scăpat, încă n-am scăpat…

    Comentariu apreciat.1322
  2. Dincolo de asemanarile de suprafata e absolut oribil sa te gandesti ca nu eram foarte departe de aceeasi soarta. Pacat ca trebuie mai tot timpul sa alegem intre “orilipiant” si “rau”.

    145
  3. Tot pentru nostalgici: Despre “ctitoriile” prostului ăluia mi s-a spus o poveste din perioada construirii centralei de la Cernavodă: a venit să inspecteze reactorul în construcție, a văzut că e stratul foarte gros de beton (reactor nuclear!), și a spus: “Risipă, tovarăși! Mai subțire!”
    Până la urmă a fost convins de fizicieni că nu se poate face economie chiar la orice…

    • Prespupun ca e vorba de sarcofagul care imbraca partea nucleara, responsabil cu limitarea potentialelor dezastre. Iti dai seama daca isi bagau nasul mai adanc tov si tovarsa ce catastrofa iesea? Kozlodui cu repetitie. Imi da fiori pe sira spinarii chestia asta..

      179
    • Se dorea la inceput constructia pe modelul reactorului de la Cernobîl.
      A murit profesorul universitar care mi-a povestit intamplarile. Si nu am apucat sa-l inregistrez… 🙁

    • Ba, da noi ce povesti o sa avem? Cum al 15 telefon pe care l-am luat a fost cel mai bun?

      Indecis. Tu ce zici?2719
    • Dex: inflaţie, mineriade, “pacea de la Costeşti” (parcă), războiul din Iugoslavia/Irak/ Afganistan, embargou, Covid, lockdown-ul aproape generalizat. las, avem şi noi destule poveşti.

      Comentariu apreciat.337
    • @AB Cate din cele enumerate le-ai trait tu? Sau la cate ai contribuit cu ceva?

      Indecis. Tu ce zici?1329
    • Dar la ce-a zis Cristici, alea mari, gen reactorul nuclear, câți dintre părinții/bunicii noștri le-au trăit/participat cu ceva?! Puțini.

      Ei au fost contemporani cu acele situații, noi cu ale nostre. Și da, am trăit inflația din ’90, ăia mai din vest au avut treabă cu embargoul și războiul din Iugoslavia, toți încă trăim covidul.
      Prietenii cu copii povestesc cum nu sunt crezuți copii despre realitățile copilăriei lor (noastre).
      Avem și noi ce povesti, nu-ți face griji. O să constatăm peste 20-30+ ani. Dacă om trăi și om fi în majoritatea minților. 🙂

      Comentariu apreciat.263
    • AB acum: “O sa avem ce povesti la batranete…”
      AB la batranete: “Si intre 2010 si 2022 n-am facut absolut nimic. Parca a fost si-o ciuma, sau ceva, dar nu mai tin minte exact.”

      Indecis. Tu ce zici?1222
    • Centrala utilizeaza tehnologie Canadiana – CANDU.
      Ma gandesc ca nici canadieni nu i-au lasat sa faca pe comunisti ce vor cu tehnologia lor.

      153
    • NOU
      #17

      @cristici: eu stiu ca dupa Cernobal s-a dus si le-a spus : “lasati risipa, faceti cum spun toa’sii canadieni, ca ei stiu mai bine…”.

      181
    • din zona povesti io stiu ca se apucasera deja sa faca si cand a ajung canadianu au daramat si au refacut

      cam asa fu si la Lastun. Au mai taiat din el, ca era prea multa risipa.

      113
    • Dex, 2 stadioane (unu mai mic, unu mai mare), un hipodrom, un drum national, 5 statii de epurare (una mai mare, 4 mai mici), un sfert de oras reabilitat trama stradala + amenajat parcari, o sala polivalenta de dimensiuni medii, o ferma + fabrica de lactate, 2 parcuri mari. urmeaza o bucata de autostrada si si ceva rabilitare la canalul dambovitei. astea sunt alea mai maricele.

      la alea mititele intra inca cateva parcuri, extinderi de gaze si apa si canal, reabilitari punctuale la reteaua termica si inca cateva de care nu imi aduc aminte acum.

      la toate astea am luat parte direct iar diversi colegi pot adauga inca altele in care nu am fost eu implicat.

      asta pana acum, la 40 de ani.

      ce zici, am ce povesti nepotilor? sau conteaza numai colosii industriali falimentari inca din faza de proiect?

      226
    • @thebblack Jos palaria. Ai tot respectul meu.
      Problema e ca tu esti exceptia. Marea majoritate ne tocim coatele in munci inutile si lipsite de finalitate si ne pacalim ca extrasul ala de cont de la sfarsitul lunii inseamna ca am facut ceva util in viata.

      1012
    • dex, multumesc. dar nu sunt chiar o exceptie si nici fenomenal. sunt doar unul dintre multi. partea rea e ca, evident, din tot ce am enumerat eu acolo sunt putine facute “nemteste”, desi nici una nu e catastrofala. dar sunt toate acolo, sunt folosite si folositoare. unele din ele (mai ales stadioanele) sunt la fel de falimentare ca si colosii comunisti dar in cazul unui management cat de cat ok ar putea avea o utilitate publica.

      si abia acum vine adevarata problema. ca sa ne fie tuturor bine nu trebuie sa participam cu totii la ideile megalomanice ale unui nebun. e suficient sa facem toti lucruri marunte utile cator mai multi din noi.

      daca in locul listei “mari” ar fi fost tot o lista “mica” eu tot as fi fost multumit. si nu consider ca doar constructiile sunt “miezul”. pentru ca nu am fi putut construi nimic din toate alea fara utilaje, masini, it, contabili, secretare, functionari publici, femei de serviciu, agricultori (sa ne faca de mancare cat timp noi turnam betoanele alea), vanzatori, profesori si restul miriadului de meserii si joburi care fac viata noastra sa fie ceea ce este.

      fa un exercitiu de imaginatie si gandeste-te cum ar fi viata ta in lipsa uneia din categoriile de mai sus sau oricare alta iti doresti. eu sunt gata sa pariez ca ar fi cu totul altfel. in unele cazuri poate mai buna, in altele (cele mai multe as zice eu), mai rea, dar in mod sigur altfel. si acum gandeste-te ca fiecare dintre noi are rolul lui. cat timp nu esti unul dintre aia putini fara care lumea ar fi mai buna, eu zic ca e ok.

      92
    • @thebblack Toata lumea ma omoara cu proiectele megalomane ale lui Ceausescu, incat cred ca am niste carente de exprimare. Nu ma intereseaza alea in mod special. Desi barajul Vidraru sau centrala nucleara mi se par misto, ca exemplu.
      Eu vorbeam de dezindustrializarea de care sufera toata lumea vestica. De faptul ca nu mai producem nimic palpabil, doar servicii si finante. De absenta cvazi-completa a oricaror proiecte de oarecare anvergura. De faptul ca mare parte din infrastructura nici macar nu se repara, si nu vorbesc doar de drumuri, vorbesc de diguri, de lucrari de intarire ale versantilor, de dalele alea cu care sunt pavate raurile si lacurile si care au ajuns in apa.
      Si in primul rand vorbeam de oameni care au facut lucruri. De ingineri, de profesori, de strungari, de constructori, etc. Stau si vorbesc cu cate un batran si imi povesteste cum s-a facut nu stiu ce canal de scurgere prin munte, sau cum arata turbina de la o hidrocentrala oarecare, iar eu stau in sedinte si muncesc 2 ore pe zi la un soft de rahat, pe o gramada de bani.
      Nu regret comunismul, regret ca nu se face nimic, si dispar oamenii care fac si care stiu sa faca, si sunt inlocuiti de pupincuristi plini de ei si de depresii ambulante fara nici o satisfactie in viata, si nici o poveste de dat mai departe.

      Comentariu apreciat.240
    • @Dex, poate softul tău face turbina să se învârtă mai cu spor, sau găsește o soluție să nu se mai colmateze cu mâl sau ceva.
      Faptul că unii dintre noi nu mai facem chestii palpabile nu înseamnă că nu facem chestii utile. 🙂

      25
    • @AB Cand am zis “soft de rahat” poate m-am exprimat gresit. Nu face ceva util, cum ar fi sa elimine rahatul din WC, este de rahat la figurat. Nu face nimic bun, decat bani pentru niste avari.

      60
    • dex, de facut se face. poate nu cat se poate si in mod sigur nu cat ar trebui. dar se face. ceausescu a facut in 30 de ani 100 de kilometri de autostrada. dupa alti 30, ar fii trebuit sa avem inca 3000, dar avem doar 1000. daca nu inseala matematica asta tot inseamna de 10 ori mai mult decat a facut ceausescu.

      un motiv pentru care nu se mai fac chestii cu adevarat mari ar fi si ca sunt cam toate facute. nu e necesar sa intaresti TOTI versantii si sa pavezi TOATA lungimea raurilor. si din alea care sunt, s-au mai reparat.

      iar povestile batranului tau le stiu si eu. probabil chiar din mai multe surse eu lovindu-ma de ei vrand nevrand. si tot asa cum eu voi avea stiu si multi colegi, tineri altfel, care au si ei multe. la o analiza mai atenta, anvergura lor e cam aceeasi, lipseste doar pompa comunista si cultul personalitatii.

      si am mai cunoscut un mos. asta mi-a “explicat”, prin existenta lui propriuzisa, de unde vine depresia multora din cei care zici tu in ultimul paragraf. mosul asta se considera dumnezeu pe pamant, din pozitia de strungar la o fabrica de suruburi(?) de undeva de prin moldova. maistrii? niste lepre. inginerii? niste labagii inutili. directori, contabili, proiectanti, altii? balast. roboti, automatizare, astea nu existau nici macar in vocabular. el, doar el, “facea pese”. o ramasita a educatiei comuniste probabil perpetuata de unii care nu au reusit sa semiste de acolo, de la “Facut pese”.

      30
  4. Am prins anii ’90 ca licean, student, militar cu termen redus, prima experienta (esuata) de angajare la privat (am scris mai detaliat experienta pe alt blog, ar fi trebuit sa fie 2 zile de proba, platite, la McDonalds, au fost 3, neplatite, cu ore suplimentare, fara pauza (prima zi nici macar pauza de masa, 10-11 ore; nefiind fumantor nu am avut nici cele 5 minute acordate fumatorilor o data la nu stiu cate ore).

    Dar dintre toate astea, cel mai mult m-a marcat faptul ca de la 14 ani, avand dreptul sa pot depune bani pe carnetul de CEC, am strans cu mari eforturi niste bani ca sa pot sa-mi cumpar o bicicleta. In ’89 aveam banii necesari (nu mai tin minte suma dar cred ca mai am undeva carnetul CEC pastrat, in jur de 2000 lei), nu aveam ce cumpara. Dupa o vreme cu aceeasi bani puteam sa merg la o buda publica. Adica atat era intrarea la buda publica. Dupa niste alti ani (cred ca dupa denominarea leului) m-au notificat cei de la CEC ca nu se justifica suma aia infima din contul meu ca si cost de operatiuni asa ca mi-au lichidat contul direct, din pix.

    Dupa niste alti ani mi-am cumparat intr-o vara o bicicleta de tip mountain bike, second, dar elvetiana si buna dupa parerea unor persoane avizate. In toamna aceluiasi an am primit interdictie de la cardiolog de a umbla pe munte cu rucsacul sau cu bicicleta pe dealuri. Mda, scuze de off topic, m-a luat valul… “batranetii”

    Comentariu apreciat.931
    • Un Pegas costa in jur de 2000 de lei (click aici pentru scan din presa vremii). Salariul unui om cu studii superioare era de pana in 3000 de lei. Un muncitor incepea cu un salariu de aproximativ 1200 de lei.
      Azi, o bicla bunicica, cu reviews bune, e 500 de lei: Rockrider 50

    • mi se pare mult 3.000 lei pentru acea vreme.
      aici zic că era 1.920 lei cea mai scumpă: https://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/bicicleta-pegas-epoca-aur-era-obiectelor-cool-1_51bacb88c7b855ff568e0e30/index.html
      Da, era foarte scumpă pe acea vreme.

      83
    • @Cristici

      In legatura cu preturile… In 1986 sau ’87 fratele meu a reusit (evident cu ajutorul unei cunostinte) sa isi cumpere o “semicursiera” ruseasca. A fost 2150 sau 2200 lei. Un an mai tarziu, o bicicleta “Ucraina” de dama a fost 1600 sau 1800 de lei. E drept ca asta din urma, desi cumparata de noua, a avut probleme la butuc (“scapa” lantul) care nu au putut fi remediate niciodata de catre noi. Poate au reusit, dupa ’89, sa rezolve cei care au furat-o din pivnita…. 🙂

      Comentariu apreciat.281
    • @Cristici
      Un pegas ea ceva mai ieftin de 2000. Știu că undeva prin 80 a cumpărat taică-meu cu 2000 (cam pe acolo era și salariul lui) o semicursiera rusească Sputnik. Mi-a rămas în memorie pentru că i-a făcut maică-mea un scandal monstru pe temă.

      201
    • @pipzn

      Daca n-ai persoane care sa depinda de tine, poti sa-i bagi de unde-au iesit pe cardiologi.
      Nu te incurajez sa faci excese, dar fiecare e liber sa traiasca/ne-traiasca cum vrea.

      1211
    • Am avut 2 pegas.Niste jafuri. Cel putin ale mele. Ultimul un 3 sferturi rosu asa prost era ca si la vale oboseai dand la pedale. Pinion aiurea. Cumparata noua din mai multe incercari: ba roata spate 8 ba frana mana era slaba..eram tipicar.Ca sa nu plec fara bicicleta, tata se putea razgandi peste noapte, am ales una.insa vara in vacante preferam Tohanul bunicului pe care am si invatat sa merg daca stiti pozitia aia a copiilor printre barile alea de la bicicletele barbatesti…cum se invata pe vremuri 😀
      Ca info,soarta.., in magazinul fost biciclete comuniste vazusem un club de pacanele.

      182
    • @Gogu

      Am respectat indicatiile cardiologului intocmai cam 1 an, inclusiv partea sa evit sa car mai mult de 5-7 kg. Cert este ca statul ala pe bara asa mult timp a avut efecte prin alte parti, asa ca m-am apucat de via ferrata, mai putin anul trecut pentru ca am stat acasa.
      Iar partea cu numarul maxim de kilograme de carat permis s-a “rezolvat” din momentul in care salvarea care a trebuit sa vina la unul dintre parinti (anul acesta la celalalt), nu avea brancardier…

      Nu am fost niciodata omul exceselor. Sper ca anul acesta si cel viitor sa termin de facut (aproape) toate traseele (au aparut cateva noi) de la noi si apoi sa pot sa fac macar bucati din via transylvanica daca nu voi mai ajunge sa fac il camino

      Comentariu apreciat.281
    • @sly: Pe vremea aia am cumparat un Tohan cu 700 de lei si o Ucraina cu 860 de lei.Foarte scumpa era Minimobra si Mobra Hoinar.

      32
  5. Da bine zici,26 ianuarie ziua de nastere Ceaus3scu tara in sarbatoare…
    Dar sigur a facut si romani fericiti ca mai dadea cate o gratiere. In 1988- 26 ianuarie- de ziua lui , Ceausescu a zis:
    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:
    Articolul 1
    Se amnistiaza toate infracţiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa cu închisoare pînă la 10 ani inclusiv.
    Articolul 2
    Se reduc cu 1/2 pedepsele cu închisoare mai mari de 10 ani aplicate de instanţa de judecată.
    Articolul 3
    Se comuta în 20 ani închisoare pedepsele cu moartea aplicate de instanţele de judecată.
    Articolul 4
    Comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare, direcţiile pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale şi conducerile unităţilor socialiste vor asigura încadrarea în munca a persoanelor care beneficiază de prevederile prezentului decret şi vor urmări integrarea acestora în colectivele de muncă în care au fost repartizate.
    NICOLAE CEAUŞESCU
    Preşedintele
    Republicii Socialiste România

    Comentariu apreciat.252
    • dupa fiecare gratiere de 26 ianuarie, mamele tuturor copiilor din cartier nu mai veneau singure de la schimbul 2.

      Comentariu apreciat.482
  6. Va recomand Basilur, dupa experienta personala, este peste lidl. Oferta din supermarket este mica fata de ceea ce au ei pe site. Sunt client de aproape 6 ani si intotdeauna am fost placut surprins.

    614
  7. Măcar nord coreenii se gândesc și la viitorul copiilor, reducând masiv poluarea cauzată de producția energiei electrice, consumerism etc.

    Indecis. Tu ce zici?1633
  8. Dacă ai fost tânăr în perioada ante 89, nu e rău să-ți fie dor de momente de atunci, de excursii, petreceri, de tinerețe într-un cuvânt. Rău e să postezi nostalgii cu tovarășii partidului de pe un dispozitiv extrem de complex beneficiind de internet de mare viteză, rău e să nu realizezi că acum ai libertatea să înjuri guvernul pe unde vrei și să decretezi ce bine era înainte, fără riscul de a ajunge într-un subsol rece și întunecat. Rău e să fii prost, tărătătăm.

    Comentariu apreciat.776
    • Imi place asta: “libertatea sa injuri” o sa o fur. Cred ca ai nimerit-o bine. Oamenii nu vor, de fapt, libertate, vor doar iluzia libertatii, o supapa prin care sa-si descarce frustrarile.

      Indecis. Tu ce zici?1620
    • @Dex mă refer la libertatea de a înjura/contesta autoritatea. Altfel, ai dreptate și cel mai bine s-a văzut în 90 că majoritatea societății dorise doar o supapă și acces la chestii de bază: mâncare, căldură, apă caldă (chiar dacă pt astea a mai durat ceva până să funcționeze acceptabil).

      E o realitate incomod de înfruntat și acceptat, dar cei câteva sute de mii de români care au fost pe străzi la Revoluție și apoi în primele luni din 1990, contestând comunismul și foștii membri de partid, erau de fapt în minoritate.

      192
    • @Dobrică Am inteles, nu am vrut sa ii dau un sens negativ. Doar am facut o antiteza intre injuratura, ca descarcare emotionala, si idea de a-ti exercita libertatea de exprimare ca sa schimbi cu adevarat ceva.

      53
    • @Dex Oricum omul de rand nu prea are altfel de libertate. Daca vrei libertate sociala sau economica asta se poate face doar in doua feluri, daca ai succes in sistem sau daca rastorni sistemul.
      Presupun ca nu ai stofa de revolutionar, si doresti sa te integrezi in sistem.
      Vei avea rareori (poate niciodata) ocazia sa faci “ce vrei tu” (sau macar ceva pe aproape de “ce vrei tu”).
      Acum nu zice nimeni sa nu incerci, dar numai 1% din cei care incearca reusesc efectiv.
      Poate inca vreo 4% reusesc sa atinga un grad vag de libertate, si asta dupa zeci de ani de munca.
      Restul de 95% suntem pielea p*lii, pardon de exprimare.

      84
    • @vosidit98 De facut nu poti sa faci mare lucru. Dar poti sa incerci, cum zici si tu. Pana la urma 100 de oameni care nu fac mare lucru individual, dar sustin aceeasi idee nepopulara, pot ajunge sa aduca ideea aia in “mainstream “.
      Cumva conceptul de libertate de exprimare presupune faptul ca nu esti “liber” cu adevarat. Nu esti liber, dar esti liber sa te exprimi. Ceea ce e bine.

      51
  9. Dar la spectacolele omagiale de 23 August, nimeni?
    Să vezi acolo nenorocire belită. Vara lu ’85 în Bukale, da?
    Cazare la regimentul de tancuri din Pantelimon, trezit dimineata, căruțat cu autocarele, mers pe stadion (tot 23 August) de pregătit 2 ”scene” numerele 13 și 15, una cu combinele în care noi eram cu ”combinele” și niște fete din Brașov îmbrăcate în galben erau spicele treierate apoi ieșeam și pregăteam ”canalul și podul de la Agigea” în care aceleași fete se schimbau în rochii albastre (da, făceam cerc și le ajutam să se schimbe ”la chibrit”, dracu mai ținea cont de rușine) cît timp rula ședința 14. Apoi intram și ridicam podul, eu trăgeam de una din hobanele lungi să-l ridic, un unghi mic iar panarama aia din lemn si placaj avea vreo 300 kg. Oase rupte degeaba, pentru un prost care nici nu vedea din tribună pîna pe stadion.
    Foame, masa de prînz la gamelă, apa clocită de prin instalațiile stadionului, căldură de mureai, praf și soare, nu aveai unde și cum să stai la umbră. Și toate astea timp de o lună, cu sincronizări la cronometru. Așa de bine făcute de specialiști, că la una dintre scene, în spectacolul final, a început ”să cînte ” taragotul lui Fărcaș cînd acesta era înca în drum spre locul stabilit anterior și s-a oprit și a început să mimeze. Apoi Traian Stanescu, actorul pupincurist de serviciu, cu o poezie de-ți înțepenea limba fără să vrei…
    Cînd mă gîndesc la vremurile alea, atît îmi vine să spun celor care le regretă: SIKTIR!

    Comentariu apreciat.754
    • Pe 23 August despre ce mai vorbim? 🙂

      514
    • N am avut norocul tau.
      Am fost doar la o porcărie la palatul pionierilor, cu puține repetiții bonus barca pe Cocioc.
      Dar știu de al un amic ce mișto a fost când sa făcut Universiada și a stat pe 23 ceva timp.
      Mizerii.
      Am fost sa le așteptăm pe boul ala in vizita la imeghebau. 3ore am stat. Am inceput sa cantam rockareala vremii iris compact..erau aia cu geana pe noi dar bulan că în grup erau fii de secu.
      Si oricum, erau cântece de la electrecord:)

      163
    • Scuze de autoincorrect:)

      71
    • Asta daca dex nu e chiar Cristoiu care se lauda cui vrea sa asculte ca el e comunist, dex pare a a fi si el un comunist. Care nu are curajul proletar sa se declare astfel. Sau e in ilegalitate, lipeste afise ca-n Pistruiatu 😀

      139
    • @Dorul Nu ti se pare ironic sa vorbesti de curaj in timp ce esti incapabil sa mi te adresezi mie direct si preferi sa ma mentionezi in comentarii indirecte?
      Mai ales ca ai avea probabil o gramada de sustinatori. Hai, cauta-ti oule in pantaloni si zi ce ai de zis. Promit sa nu te trimit in Siberia.

      Indecis. Tu ce zici?921
    • Cei care au uitat chestiile astea sint retardati.

      65
    • O, cum sa nu.
      Am avut noroc, am fost doar intr-o primavara, cred ca la un 1 mai sau asa ceva. Norocul cel mare era ca nu stateam in stadion, noi eram pionierii entuziasti care il salutau pe tovarasu’ la venire si plecare. Deci doar plictis si sete, stat toata ziua pe acolo. Fara repetitii. Parfum fata de cei din stadion. De, pilosi de capitala…

      21
  10. “faptul că am suferit fizic de foame și de frig e cel mai mărunt lucru, întrebarea reală e ce efect mental au avut aceste lipsuri?”
    Probleme de oameni din lumea intai! Frigul si foametea au fost o constanta in lume pana in perioada moderna, si pentru unii sunt si acum.
    Au dat un mare fail comunistii? Au dat! Doar ca este legat de contextul epocii si de asteptarile lumii moderne. Sa ai un adapost deasupra capului, apa potabila, un venit constant si ceva mancare, cat de putina, ar fi fost belfereala cu un secol in urma.
    Ce voiam sa subliniez e ca avem secole de material pentru a analiza efectele saraciei asupra psihicului. Desigur ne lovim de problema ca in perioada respectiva nu se descoperise sanatatea mintala, dar se poate analiza retroactiv.
    Pe langa saracie si lipsuri, la noi se mai adauga si efectele terorii. Sa traiesti zi de zi cu frica ca cineva te urmareste permanent si ca prietenii, colegii si vecinii iti pot distruge viata cu un simplu denunt, nu poate fi sanatos.
    Acum, ca la orice alta trauma in viata, important este daca este capabil sa intelegi ca exista trauma aia si daca poti o te vindeci, macar partial sau sa o controlezi. Asa, observational, majoritatea oamenilor nu sunt suficient de introspectivi ca sa identifice traumele astea, cu atat mai mult sa le accepte si sa incerce sa le rezolve cumva.
    Asa ca foarte multi continua sa care saracia si paranoia in spinare, in loc sa le lase in trecut, acolo unde le e locul.
    Ca exemplu nenumaratele comentarii cu mostenirea comunista.
    Adica ok, e sanatos sa discutam, sa incercam sa nu repetam greselile trecutului, dar, daca dupa 32 de ani pentru tine, ca persoana, cel mai mare impediment in Romania este tot comunismul, imi pare rau, dar ai o problema. Nu e nici o diferenta fata de ala care se enerveaza cand gaseste un bec uitat aprins in casa, desi cheltuiala cu becul ala e mai mica decat banii zilnici de seminte.

    Indecis. Tu ce zici?1931
    • Spui asa “Sa ai un adapost deasupra capului, apa potabila, un venit constant si ceva mancare, cat de putina, ar fi fost belfereala cu un secol in urma.”

      Pai si avem asa ceva? Sau mai bine de 50% dintre tineri sunt corporatisti proletari?

      Majoritatea tinerilor stau in chirie in orase care n-au treaba cu locul unde s-au nascut.

      Apartamentele comuniste ale parintilor lor (“mostenirea”) nu valoreaza mare lucru. Timpul trece. Nu toata lumea ajunge sa fie consultant sau manager la 40 de ani.

      Ce faci, te intorci la casa parinteasca si stai cu babacii pana isi dau duhul? Te angajezi 2 ani pe santier sau in depozit pana iti rupi spatele si esti declarat inapt de munca?

      Dupa aia ce faci? Stai pe ajutorul de la stat? Daca mai ai frati/surori si vor vanzarea apartamentului, ce faci?

      Ca barbat, risti cel mai probabil sa ajungi om al strazii. Ca femeie, poate gasesti un adapost, poate gasesti o batrana sa o speli la cur/sa-i dai medicamentele.

      Multa lume de pe aici nu realizeaza ce crunt va fi in 20-30 de ani daca tinem directia tot asa.

      Ca tot spunea fluture ca am mentalitate “entitled” si cred ca mi se cuvine ceva pentru ca platesc taxe si impozite. Nu omule, nu. Pur si simplu mi-e frica. Ca oricarui alt om care se uita in viitor si vede ce ne paste.

      172
    • @vosidit98
      Buna intrebare!
      Am scris vreo 2 variante de raspuns si le-am sters. 🙂
      Deci nu stiu. E o intrebare deschisa, la care trebuie fiecare sa raspunda cat mai realist pentru el insusi. Nu cred in nici un caz ca e o problema rezolvata pentru majoritatea.
      Eu imi fac griji pentru batranete.
      Nu am suficiente resurse sa duc 10 ani de boala, fara ajutor, de exemplu. Sau sa imi revin financiar dupa un cutremur sau alta calamitate. Si asta ca om care n-a fost bolnav de nimic, a castigat bine si are o casa si niste rezerve financiare.

      90
  11. bine ca s-a dus dracu perioada aia, cu tot cu prostii ei.

    ca mai am printre prieteni cate un retard care se crede comunist, il tratez cu simpatie ca pe un retard si nimic mai mult.

    235
    • Lasă mâncarea și frigul, dar și entārteinmentu de camera era complicat. Spaima mare pe vremea aia, ca prezervative nu găseau, era sa nu devii tată de tânăr. Sau mamă, după caz. Complicat.
      Era unul, poreclit Bobiță, băiat blajin nu ziceai că executa lucrări, devenise tată într a 12 a.

      203
    • Crede-ma. Se poate trai si fara “entertainment de camera”. Ti-o spun din proprie experienta.

      Fara papa mangia si cu brrr in casa in schimb risti sa faci cunostinta in mod intim cu spitalul sau, dupa caz, mai rau.

      81
  12. Copil de 20kg, subnutrit numai piele pe is. Crescut de mama singura fara rude la tara.
    Amitiri la 5-6 ani cu o sticla de Pepsi sau o felie de carne.

    Au fost prea blanzi ca i-au impuscat – as fi preferat sa rabde de foame ani in sir ca mine

    Comentariu apreciat.606
  13. Cuba and the cameraman, pe netflix, daca va e dor

    34
  14. Cumva m-am tot gândit care-i obsesia asta a celor mai în vârstă cu comunismul și vremurile ‘bune’, pe lângă aceea clasică de ‘mecanismul creierului de auto-apărare, ne amintim doar lucrurile bune iar de cele rele uităm repede’.

    Am observat o chestie, sunteți liberi să mă contraziceți, nu zic că e adevărat, e doar o idee total subiectivă.

    Pe atunci lucrurile fiind cum erau, cumva parcă presiunea de a reuși era mult mai mică, aș zice aproape inexistentă. N-aveai pentru ce să lupți, iar mediocritatea aia era cumva mai simplă de gestionat.

    Țin minte și acum după comunism, când încă mergeau întreprinderile, dar îmi (ziceau părinții că și înainte era la fel), o grămadă de vecini după schimbul de muncă stăteau încă ore bune la spart semințe jos, uneori beți, uneori așa la relax, ore întregi. Efectiv altceva nu făceau după ce veneau de la muncă.

    Azi mi se pare că din cauză că ai toate posibilitățile, există o presiune imensă (pe bărbați mai ales, dar și pe femei) de a reuși. Când toată lumea în jurul tău are mașini străine, firme, salarii mari, lucrat în străinătate, și tu vezi că ai rămas cumva în urmă, te lovesc cumva frustrările.

    Atunci era cumva mai simplă viața, n-avea nevasta ce să-ți reproșeze că e Dacia stricată, că și celelalte 10 din fața blocului erau. N-aveau ce să-ți zică părinții că n-ai loc de muncă de nu știu care, că știau că trebuia să ai pile sau să torni la securitate ca să treci de un anumit nivel. Toată lumea era mulțumită cu puțin și avea așteptări puține. Greutățile erau, clar, nu neagă nimeni, statul la coadă și tot, era un skill de viață în sine, dar dacă eșuai aia era, faptul că reușeai să aduci lapte era o reușită în sine, nu era rezultatul minim așteptat.

    Nu mă-nțelegeți greșit, nu zic că nu se muncea și se freca menta (deși probabil sunt și cazuri destule) ce vreau să zic e că dacă munceai 8 ore degeaba nu erai fraierul familiei pentru că toată lumea făcea la fel, n-avea de ales.

    Azi dacă muncești 12 ore pe zi și tot sărac ești, imediat ți se spune că ești fraier, că trebuie să găsești altceva, să te reprofilezi, să mergi în străinătate, etc. Nu că n-ar fi adevărat, că e, nu poți să-ți pierzi viața degeaba.

    Unii oameni nu-s făcuți pentru asta, ei vor o viață simplă, unde li se spune ce să facă, li se asigură anumite condiții, și asta e. De-asta comunismul e așa de fain pentru oamenii ăștia, că nu mai sunt ei responsabili de eșecuri. E sistemul. Nu se poate mai mult, atâta se poate. Parcă același tip de oameni sunt cei care care azi se plâng că-n românia nu se poate face nimic, totul e nasol, salariile cele mai mici, de ce nu măresc politicienii salariile, etc.

    Poate mă-nșel total și doar mi se pare.

    Comentariu apreciat.661
    • Eu cred ca ai atins un aspect important.
      Partea buna e ca nu trebuie neaparat sa re-introducem comunismul ca sa avem o viata mai simpla si mai putin stresanta. Trebuie doar sa ne detasam un pic, sa respiram intr-o punga din cand in cand, sau sa ne dam seama ca si sistemul asta e tot trucat, fiecare cu metoda care i se potriveste. Ce-i drept acum sistemul lucreaza impotriva ta la capitolul asta, dar totusi nu te impusca nimeni daca nu vrei sa te bagi in lupta asta absurda pentru rahaturi.

      180
    • Poți sa vrei o viata simpla și fără ca asta automat sa însemne sa ți se spună ce sa faci. Pe mine ma doare undeva de presiunea sociala pentru ca…nu o resimt sub nici o forma.
      Daca vreau o locuința, o vreau pentru liniștea noastră și pentru ca după 12 ani de chirie ți se cam ia sa nu poți face nimic ca nu e casa ta. Idem pentru vacante ori mai știu eu ce alte lucruri de genul ăsta. Le vreau pentru ca ne-ar crea noua un confort sau plăcere.
      De aia nici nu postez când mergem în vacanță sau dacă ne cumpărăm o mașină etc, pentru ca nu o facem ca să știe alții, ci pentru noi.
      Cei care regreta acea perioada, din ceea ce știu de la cunoscuți, o regreta evident, nu pentru lucrurile nasoale, ci pentru lucrurile bune care au fost până să înceapă perioada de restricții. Nimeni nu plânge după anii imediat apropiați lui ’89, ci după cei de dinainte.
      Și cum cei care urăsc acea perioada au dreptul sa o facă, la fel și cei ce o regreta ar trebui lăsați în pace, ca oricum, oricât s-ar înjura lumea, fiecare va rămâne la părerea lui.
      Ce se intamplă in schimb, e ca se intensifică tot mai mult ura asta inexplicabila pe faptul ca fiecare are părerea lui.
      Și dacă e ceva ce pe atunci nu exista, sau nu în același procent, e fix aceasta dezbinare tot mai evidenta.
      Insa aparent e nevoie de rău ca oamenii sa fie uniți.

      170
    • si acum poti avea o viata simpla. si daca nu ma insel cam 1 milion de romani se scalda in viata asta simpla.

      diferenta e ca atunci oricat ai fi incercat sa ai o viata mai buna sistemul te tinea tot in mocirla alaturi de cei care nu vroiau sau nu puteau sa se ridice.

      pe cand azi daca vrei ajungi miliardar. iar de aici incept problemele. invidia bate-o vina.

      sa fie ca pe vremea comunistilor cand toti eram la fel, doar ca acum sa fim toti miliardari, insa fara munca.

      nu merge.

      79
    • @wtf
      Majoritatea miliardarilor ajung acolo pentru ca au noroc sau pile (de multe ori ambele). Munca e doar o fateta a monedei.

      Fara noroc si fara pile, doar cu munca, poate ( daca ai nororc 🙂 ) ajungi ca Peter Norton sau Steve Wozniak. POATE.

      Gandeste-te ca varsta pensionarii tot creste, costurile cresc, salariile raman cam tot la fel. Asadar, din munca de salariat clar n-ai cum sa-ti castigi “libertatea”. Si asta oricat de constiicios ai fi, oricat de bine ai munci, oricat de multi bani ai aduce tu firmei.

      Ah, OK, poti sa ai noroc de un patron bun care iti recunoaste contributiile. Dar asta nu prea tine de tine.

      La fel cum si succesul ca antreprenor liber (SRL sau PFA, mai putin important), daca te gandesti sa iei drumul asta, tine mai mult de conjunctura decat de tine.

      Nu zic “vai, ce victima sunt”. Dar depindem mai mult de alti oameni decat avem “taria de caracter” sa recunoastem.

      115
    • vosidit98

      cand zic munca nu ma refer la angajatii cu program de 9-17.
      astia sunt o specie pentru care comoditatea e mai presus de orice.

      eu ma refer la cei care creaza ceva din nimic. gen elon musk.

      515
    • @wtf
      Elon Musk nu a creat ceva din nimic. PayPal a fost o coincidenta extraordinara care s-a facut remarcata intre vreo 30 de alte servicii de plata care faceau… cam acelasi lucru.

      Cine in schimb putea sa faca un “PayPal romanesc” in anii 2000 ? Know-how-ul nu era problema, dar in cazul in care nu aveai vreun unchi sau tata fost securist ce banca ar fi lucrat cu serviciul tau?

      La ora actuala mai toate serviciile din romania unde platesti cu cardul (cu mici exceptii) au logo-ul ING pe pagina.

      Deci Elon Musk a avut parte cel putin de noroc. In rest, stii cum se zice in SUA “primul milion de dolari il faci cel mai greu”.

      Elon Musk e un om, in linii mari, foarte inteligent si vizionar. Cu toate gafele pe care le-a facut tot nu avea cum sa ramana lefter in lipsa vreunui ghinion extraordinar.

      Nu uita ca Elon Musk (cel putin dupa spusele lui) a fost refuzat de Netscape in anii 90.

      Ceva ceva… Harry Potter refuzat de 12 ori… ceva ceva…

      131
    • @wtf De ce Elon Musk? De ce nu Mike Tyson! Michael Jordan! Hillary Clinton!
      Trebuie doar sa vrei si miliardul este al tau!!! Nu trebuie decat sa castigi 8 milioane pe luna timp de 10 ani si gata!

      71
    • @manu144x absolut corect

      @vosidit98 salariile si nivelul de trai categoric au crescut in ultimii 10 ani. Poate nu iti dai seama, sau poate nu la tine. Dar in ansamblu au crescut, la unii mai multi decat la altii. Vezi ce salariu aveai in 2010, si ce puteai cumpara cu el, si compara cu ce ai acum.

      17
    • @Serban
      Sunt programator. Salariul a crescut. Atat de mult incat, daca eram sanatos si nu aveam probleme in familie, probabil aveam deja casa, permis de conducere, masina si propria mea familie.

      Dar intre timp au mai aparut probleme si banii s-au dus. Mai o boala a parintilor, o stricaciune la apartamentul parintilor. Am fost si eu dianosticat cu o problema de sanatate. Au crescut si chiriile. Am fost nevoit sa-mi ajut si alte rude apropiate.

      Zic mersi, locuiesc (chirie) intr-un apartament decent, relativ nou. Leafa e buna, serviciul e OK. Mai greu, dar am pus si niste bani deoparte. Dar am renuntat la iesiri in oras, la vacante, la mancare comandata acasa si la hobby-urile care ma costau bani.

      Cu ocazia asta m-am retras si izolat si am pierdut si ultimii amici pe care-i mai aveam.

      Si cu toate astea, in cel mai rau caz, toate economiile mele nu m-ar ajuta mai mult de 1 an – de frugalitate si minimalism extrem, inclusi mutat inapoi la parinti.

      Iar sanatatea nu-mi permite sa ma mut la tara intr-o casa de 40,000 lei si sa traiesc din agricultura de subzistenta.

      80
  15. Chiar daca se vrea opusul, acest articol reaminteste tuturor de ziuade nastere a lui N. Ceausescu. Cel mai simplu ar fi sa uitam complet de ziua lui de nastere dar sa nu uitam de viata din timpul lui.

    65
    • De fapt, ideea a plecat de la promotia de ceai negru la Lidl, 3 lei cutia, si faptul ca acum 25 de ani era “wow!”, primeai ceai “de la ajutoare”.
      Poate am sa descriu candva, nu pe blogul asta, senzația de neputință a unui elev de liceu care își facea seara ceai cu biscuiți.
      In clasa a 11a am vrut sa ma angajezom de serviciu, pentru ca nu erau bani. Mama mea fiind economist cu studii superioare, “in câmpul muncii”.
      Cum de s-a prăbușit România in doi ani? Oare pentru ca nimic nu era pe bune, totul era de carton?

      204
    • Cum de s-a prăbușit România in doi ani? Oare pentru ca nimic nu era pe bune, totul era de carton?

      La care “doi ani” te referi?

      45
    • Cristi daca iti amintesti exista o diferenta enorma intre cursul dolarului oficial si cel “la negru”. Nu mai retin numerele dar era ceva de 1:5 sau 1:10.
      Cu revolutia a venit si liberalizarea cursului valutar si foarte firesc, dolarului a sarit cumplit in citiva ani.

      23
    • “Cum de s-a prăbușit România in doi ani? Oare pentru ca nimic nu era pe bune, totul era de carton?”
      Fa exercitiul invers de gandire. Romania de acum integrata brusc intr-un bloc comunist. De maine nu mai programezi pentru Microsoft, de maine trebuie sa livrezi 30 de tone de otel pentru Xianjing. Cat de pregatit esti pentru tranzitia asta? 🙂

      Acum mai putin umoristic. Ai un combinat, de articole de cauciuc, de exemplu, care de 20 de ani vinde in Rusia, Cehoslovacia si Ungaria. Te trezesti intr-o zi ca astia nu mai cumpara. Asa ca vrei sa vinzi la altii. Numai ca altii au deja furnizori, cu care lucreaza de zeci de ani. Si te duci sa bati pe la usi ca sa-i iei locul unui fraier. Si toti se uita cam ciudat la tine ca esti imbracat ca-n anii 70. Si te intreaba la ce standard ISO sunt certificate produsele tale, si tu le zici ca la standardul Soviet’89. Si pana la urma ai convingi sa ia de la tine, dar ei vor piesa sa fie de 5 inci, nu de 12,7 centimetrii, asa ca trebuie sa investesti in retehnologizare. Si te duci la o banca, sa imprumuti niste bani, si aia se uita cam ciudat la tine ca esti imbracat ca-n anii 70. Si tot asa.

      Mi se pare ca pentru unii o fabrica e un fel de usb, il scoti din priza aia si-l bagi in cealalta si trebuie sa mearga.

      216
    • Dex, habar n-ai ce vorbesti dpdv economic.

      “economia” romaniei era un cacat cu mot .
      tot ce se exporta de valoare era materie prima.
      ce se producea aici era de cea mai proasta calitate posibila.

      produs in romania era echivalentul celui mai prost lucru posibil pe care il puteai cumpara.

      chinezii au reusit sa fure brandul de cel mai prost lucru posibil doar pentru ca au introdus capitalismul cu cativa ani inaintea noastra si au reusit sa exporte cacaturi pentru saraci.

      apoi nu doar ca produceam lucruri de cacat. cumuleaza si cu materia umana de cacat a acelor vremuri care nu s-a putut adapta vremurilor. atata incapatanare rar mi-a fost sa vad. poate la inceputul anilor 2000 o data cu digitalizarea businesurilor cand unii inca se mai chinuiau cu faxul (si cu el in brate au dat faliment)

      materie umana proasta -> produse proaste -> dezastrul anilor 90

      anii 2000 au venit cu avantul de integrare si dezvoltarea care a urmat pe baza know how-lui occidentla, altfel am mai fi baltit vreo inca 50 de ani in duhoare.
      e suficient sa dai o fuga prin albania sa vezi dezastru sau moldova (tari cu care eram in aceasi barca prin anii 90)

      89
    • când auzi că părinții noștri rupeau norma la cât de mult și de bine munceau, nu pot să nu-mi aduc aminte cât de bună era Dacia mioritică. sau mingea de 35. românii nu erau în stare să facă o minge rotundă.

    • @wtf “economia” romaniei era un cacat cu mot .
      Lasa-ma sa ghicesc, compari cu Germania si SUA, nu? Sau nu compari cu nimic, a fost proasta pentru ca “asa se zice”.
      Nu mi-o lua in nume de rau, probabil ca n-a fost mandria planetei, dar nici acum nu e, si aparent de asta sunteti mandrii nevoie mare.
      Asa cum Pakistanezii pot sa faca adidasi, asa puteau sa faca si romanii, fara probleme. Asa cum exportam azi soft de cacat, asa puteam exporta si atunci cauciuc de cacat. Mai mult sau mai putin, dupa posibilitati.

      Acum serios, a picat un sistem economic peste noapte, cam cat de meseriasa trebuia sa fie economia Romaniei? Tu, in ziua de azi, daca ai o firma cu 10 clienti si maine esti acuzat de “me too” si dispar toti, cam ce sanse de supravietuire crezi ca ai?

      103
  16. @manu144x – ai dreptate, presiunea era ceva mai redusa pentru ca nu existau optiuni, oricat iti doreai sa cresti existau doar cateva optiuni insa spiritul de competitie si concurenta au existat mereu, imi aduc aminte ca un vecin depusese bani de dacie, un var avea 2 butelii (!!), altul avea un prieten gestionar si facea rost de chestii etc.
    Presiunea sociala de astazi e mai mult auto indusa decat un repros si practic se reduce la castigat sau cheltuit bani ca dovada de valoare. Daca te uiti mai cu atentie toti si totul se rezuma la bani – eu castig, eu am dat atat pe masina, eu am casa de atat.

    E mult mai important de exemplu sa ai un Audi de 70 de mii de euro decat sa ai un milion de euro in banca sau 3 apartamente inchiriate. Practic daca nu arati lumii nu se pune, nu exista. Oamenii nu mai pot merge in concediu si sa fie fericiti sau relaxati daca nu dau check in si fac 100 de poze, detaliate, sa vada lumea ce fac ei.

    Eu cred ca minim jumate e auto indus. Mereu mi-a placut imaginea aia din filmele americane unde batranul sta pe prispa, cu pisica in brate sau cainele langa scaun si se uita linistit in zare. Pentru mine inseamna impacare cu sinele si e in contrast cu tot ce vad astazi in jur, unde toti urla efectiv, cerand atentie si comparandu-se mereu intre ei.

    203
    • Batranul ala de sta pe prispa prin filme a putut sa creasca o familie intreaga din salariul de la privat.
      Sau, alternativ, a primit o bucata de mosie de la tac-su si a avut norocul s-o gestioneze bine.

      Azi in Romania, in afara de IT (cat o mai tine), medicina si poate avocatura ce salariu iti permite sa cresti o familie si sa te retragi in timp util pentru pensie la tara, pe prispa, cu un caine in brate?

      91
    • La imaginea batranul pe prispa cu catelul langa “rocking chair” ai uitat sa adaugi winchesterul 73 pe genunchi 😀

      150
    • @vosidit98

      In 2019 am vazut un afis cu locuri de munca pe un santier din Bucuresti. Salariile ajungeau pana pe la 5-6000 RON. In general in domeniile in care se cere munca calificata se plateste mai bine. Si normalitatea de acum e sa cresti o familie cu 2 salarii, nu cu unul. Nici inainte nu prea puteai cu unul singur.

      A, si desi nu pare, ai mai mari sanse sa prinzi pensia acum decat inainte, a crescut speranta de viata.

      47
    • @vosidit98 – nu intelegi ideea mea. Ideea era sa te impaci cu ceea ce ai, nu sa ai mult sau mai mult. Cand eram mic aveam niste vecini, tanti Marioara si nea Gheorghe. Saraci, pensie de colectiv infima, o casa normala si ca orice tarani normali traiau intr-o camaruta lipita de casa buna. Faceau paine, aveau un tv alb negru si venitul lor in banii de azi ar fi cam.. 700 de lei cred. Nu mergeau la oras, nu cumparau haine, nu cumparau suc, aveau niste gaini, curci, 5 oi si un porc. Curent, apa, wc in curte, un aragaz amarat.

      Dupa orice standard erau saraci si amarati. Oricand ii vedeai sau ii intrebai cum o duc radiau, erau calmi, veseli, bucurosi ca traiesc si fericiti. Iti repetau mereu ca au de toate, ca nu le trebuie nimic.

      La acea pace si liniste ma refer, nu la linistea lui Becali sau Tiriac sau fericirea lui Victoras Micula.

      150
  17. NOU
    #88

    @bigbear&manu144x: nu este adevarat. Presiune exista si pe vremea comunistilor. Exista un plan de productie (ca nu exista materia prima e alta poveste). Plan care daca nu era indeplinit se lasa cu taieri de salariu sau chiar neplata salariului. Sua cu consecinte mai grave…
    Va recomand sa vedeti care au fost cauzele izbucnirii revoltei de la Brasov, pe langa toate lipsurile caracteristice vremii.
    Sigur, planul se mai facea si din pix, dar cand era vorba de export asta era mai greu.

    83
    • Nu ai înțeles ideea, nu la presiunea aia mă refeream.

      Ci la presiunea socială, peer-pressure cum îi zic americanii, dată de faptul că oricum toată lumea trăia în condiții mizere și atunci nimeni n-avea pretenții de la tine să reușești mai mult.

      Revolta de la Brașov a fost clar pentru că s-a forțat limita peste noapte, oamenii erau la marginea răbdării, și într-o dimineață i-au anunțat brutal că li s-au tăiat salariile.

      Au fost și comuniștii fraieri. Îți garantez că dacă tăiau salariile complet random, la doar la 30-40% din personal nu mai era nici o revoltă. Dar așa, faptul că au tăiat la toți i-a unit pe toți muncitorii într-o cauză comună.

      Până la urmă nici un sistem represiv eficient n-au fost în stare să facă comuniștii, erau prea proști.

      122
    • Presiunea cea mai nasoala era aia politica. N-aveai voie sa spui nimic de rau. Era o cenzura+prigoana de n-aveti idee. N-aveai voie sa asculti Vocea Americii/Europa Libera, oamenii se dadeau in gât unii pe altii. De ex eu am fost luat la pla (“dojenit” in cancelarie) de un ofiter de securitate. De ce? Pt ca intr-a 12a cand invatam pt facultate, ascultam tare ACDC, “ca de ce, ca e muzica imperialista, decadenta; sa va fie rusine, tovarasi utecisti”. Care n-ati simtit pe propria piele cum era presiunea aia, luati si cititi cu atentie ultima, aia cu elevul de-a 6a. Deci fiti atenti la limbaj/exprimare, si era in 1967 cand chipurile inca nu era ‘cultul personalitatii’, nefericitul in cauza fiind de 13-14ani. Taica-su urmand sa fie ‘pus in discutie’… 🙁 Deci aia care spun ca nu era asa rau, ca se mai gasea X/Y si alte de-astea tip “lipstick on a pig” – bre, sincer, nu stiti ce vorbiti.
      Csf/nu stiu altii cum sant, dar eu personal am urât din tot sufletul societatea aia. Era ca o inchisoare, vb lui’ Iustin Pârvu – cand a iesit din puscarie politica, a constatat ca toata Romania era o inchisoare.

      112
    • Pai au taiat salariul tuturor odata pentru ca asa suntem noi romanii. “Las’ sa curga” sau “strange tare” sunt singurele pozitii de pe robinetul nostru.
      Priveste si la romanii din jur, cati sunt cumpatati si cati sparg banii pe prostii cand dau de ei.

      Zic asta pentru ca si eu fost om prost si am spart in 4 ani vreo 3000 de euro pe echipament audio.

      Pentru un hobby stupid nascut din aroganta si pentru care oricum nu aveam timp, echipament care este acum greu de vandut la cam orice pret.

      43
    • presiunea era probabil mai mare.
      nu doar ca trebuia ‘sa te descurci’, fiindca si ceilalti se decurcau de niste oua de paste, carne de porc de craciun, un kent etc., dar trebuia si sa te ascunzi de dusman in acelasi timp ca sa nu te dea in gat.

      nu aveai nici macar satisfactia pe care o ai azi cand iti vad vecinii passatul tdi parcat la scara, nu puteai sa faci un review ceva :))

      92
  18. Singurul moment cand l-am apreciat pe Petre Roman(fesenistul ala imputit) a fost cand a zis urmatoarele, desi nimeni nu l-a crezut: “In 90 am mostenit o fantana goala dar si o minciuna ca fantana era plina.” Statul era falit, Ceasca a facut o groaza de investitii foarte proaste in ani 80 in special in metalurgie. Multi din pacate nu cred asta.

    146
    • Situația era și mai nasoală de atât.

      Multe întreprinderi erau complet nerentabile, adică fiecare secundă în care funcționau, produceau pagubă curată. Era mai ieftin să plătești să ții oamenii acasă, pentru că materia primă era scumpă, și consumul de energie era enorm și produsele nu se vindeau decât în spațiul sovietic, pe înțelegeri politice, nu economice.

      În țările sărace gen africa și orientul mijlociu deja oricum începeau chinezii să ne facă concurență, și ei puteau vinde mult mai ieftin, oricum ne îndreptam spre un faliment masiv.

      De ex într-un documentar pe TVR despre fabrica de camioane brașov, zice unul ceva fără să-și dea seama. Era ofticat că chinezii ne-au chemat în China să le facem fabrică de camioane, un fel de sub-licență și noi n-am mers. Noi le punem pe picioare fabrica și tot, ca să producă și ei ROMAN-uri.

      Omul ăsta nu se gândea că practic odată fabrica aia terminată, chinezii puteau lejer acapara exact aceeași clienți pe care îi vânam noi, cei săraci și fără pretenții. Eram la același nivel, iar chinezii puteau vinde mult mai ieftin oricum. La fel și cu tractoarele, și cu daciile. Nu cumpăra nimeni dacii în canada sau uk, ne mințeam singuri, atâta că erau foarte ieftine dar odată învățați altădată adio.

      E incomparabil ce face acum Renault cu Dacia și ce făceam atunci. Dacă lăsau să vină Mercedes la Aro, ne putem imagina ce cât % din PIB era Aro azi, luând în calcul explozia suv/crossover din anii 90-2000? Sau dacă la camioane brașov venea MAN să preia?

      Dar când le zicea Petre Roman îl alungau cu furci și topoare că noi nu ne vindem țara. Corect, nu ne-o vindem dar oricum nu eram în stare să facem nimic cu ea…

      112
  19. Țin minte și acum, din vremurile studenției, când faceam naveta cu trenul foamei, eram in compartiment cu 2 pensionari plini de nostalgie ce discutau vremurile bune de dinainte.

    > Ehe, ce-au făcut ăștia de acum? Nimic n-au făcut.
    > Păi au venit ăștia de la partid și ne-au dat scânduri să punem pe podea că până atunci stăteam pe pământ direct.
    > Eu cu taicămeu le-am montat să știi. De la ăștia noi n-a venit nimic.

    Ăștia sunt nostalgicii, generații întregi de țărani care n-au fost în stare să planteze și să taie niste copaci ca să nu mai trăiască pe nămol.

    118

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link, de la PCGarage prin acest link sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube