Am citit o luare de poziție la faza cu Butunoiu care a spus că femeile ar trebui să semnalizeze când vor să facă sex, de la cineva care se ia prea tare în serios și nu s-a prins că Butunoiu glumea.
- Pentru că nu sună înapoi. Asta e clasică.
- Pentru că nu spun salariul și te freacă la icre cu interviuri și după aia afli că salariul de început e mai mic decât ce i-ai spus tu că ai/vrei.
- Pentru campaniile alea de CSR cu vedete. Puteți verifica ușor dacă a fost o campanie de rahat sau nu: are omul de la HR poză cu vedeta pe social media sau pe birou? A fost.
- Pentru voluntariatul ăla forțat, cu chemat angajații de acasă în weekend, să dea bine la poză. Faza aia amuzantă cu TELUS, care a trebuit ulterior să facă o campanie cu Mariciu ca să arate că sunt o companie mișto e emblematică pentru ce înțelege HRul din voluntariat, team building și coeziunea echipei.
- Pentru că nu și-a dat nimeni demisia și/sau nu a dat în vileag exploatarea angajaților măcar în cazul celor care au murit de la prea multă muncă. Niciodată. Nici acum, după 13 ani.
Îmi place maxim ipocrizia asta cu femeile care ar trebui să semnalizeze că vor, mai ales că vine de la oameni de HR. Aceiași oameni de HR care știu foarte bine că expații trecuți de 40 de ani care vin fără familie au nevoie de o asistentă tânără și disponibilă, și ei le-o recrutează. Aceiași oameni de HR care menționează de 2-3 ori că e un colectiv tânăr și dinamic, cu multe fete muncitoare, care vor să avanseze în carieră, atunci când recrutează middle management. Sunt curios, care sunt calitățile pe care le caută la o asistentă tinerică pentru managerul de multinațională care nu mai poate de dorul familiei rămasă acasă. Cum sună anunțul?
Ce m-a declanșat nu e faza cu “oamenii se duc și plâng acasă că au dat afară oameni”, de parcă ar fi o tragedie la HR asta, nu la ăla dat afară, ci aia cu “fac cursuri de public speaking ca să susțină în fața șefilor drepturile angajaților”. Când ați auzit vreodată de așa ceva? Când ați auzit că HRul se luptă pentru angajați? Pentru, da? Nu contra, așa cum credem toți.
Da, nu crede nimeni că HRul e ceva onorabil, pentru că în 99% din cazuri nu dă semne că ar fi. Nu îl apăr pe Butunoiu, demasc ipocrizia și incompetența unei bresle care, de cele mai multe ori, își merită înjurăturile.
Rolul principal al HR-ului nu e să se lupte pentru angajați, ci să protejeze compania de posibilele efecte legale ale acțiunilor acestora (voite sau nu). Unele departamente HR pot eventual să mai facă și câte ceva pentru angajați, atâta timp cât nu pun niciun moment în pericol misiunea de mai sus.
am doar 2 ani de munca la stat dar si eu stiu ca HR-ul e acolo sa protejeze compania de angajati. am inchis articolul doamnei cand a ajuns la miorlaiala cu ajutatul angajatilor. hahahahahahahahahahaha!!!
@neaorin Incurci HR cu departamentul juridic
„…efecte legale ale acțiunilor acestora (voite sau nu) …”
Desi sunt in mare parte de acord cu ce ai zis (neaorin), HR-ul uita ca lucreaza pentru companie si nu pentru sefuletul X sau Y, si in loc sa ia masuri cand sar aia calul, incearca sa bage sub pres. Cred ca din cauza asta nu sufera multi “HR”-ul.
@leco, departamentul juridic intră în schemă atunci când deja a apărut o acțiune legală. Rolul HR-ului este să prevină apariția lor.
Știi când îți dai seama că HR-u o suge în chec?
Când există valuri de plecări din companie, indiferent că este la nivel de muncitori sau de gulere albe. Nu trebuie să fii doctor în rachete să cauți informații pe internet sau să ceri câteva referințe despre situația din interior.
HR-ului nu-i pasă, că oamenii vin și pleacă. Pur și simplu oamenii sunt niște cifre in Excel, ETP-ei cum li se spune la CAP-u unde dau cu sapa. Și dacă graficul spune că indicatorii nu dau bine, peste noapte se rezolvă tot din formule. E simplu.
De aia angajații urăsc HR-u, mai ales când acoperă abuzurile. Angajate care reclamă că șefii femei le terorizează psihic doar că din întâmplare arată mai bine și automat sunt niște curve? Femei terorizate de șefi bărbați, pentru că vor să le fută și alea nu stau, iar pentru asta sunt târâte in ședințe, evaluate prost, țipat la ele și date taskuri imposibile, doar că poate poate îi dă pizdă?
Șefi la HR care fac politicile de parcă ar fi moșia lor și au clinciuri personale cu angajații care le atrag atenția asupra deciziilor tembele, vendete personale și polițe plătite altora doar pentru că pot și că cum ar îndrăzni alții să le zică ceva?
HR-u acoperă mizerii și abuzuri, ca să mențină imaginea. Și dacă te duci la alții și le spui cât de mizerabili sunt ăilalți, mai pupi pula angajare, fiindcă știu și ăilalți că sunt aceleași metehne și poate și la ei, ridici vocea.
Vorbeam acum 6 ani, la niște beri într-un grup fix de tema asta și era o proastă cu noi la masă, tare ofuscată că nu sunt oameni în fabrică și că mereu trebuie să angajeze. Vai, dar cine mai muncește pe bandă? Unde ajunge compania. Restu de dârlăi ne dădeam coate și râdeam de ne căcam pe noi, fiindcă îi știam statutul neoficial de cârpă de șters la pulă a șefilor, de faptul că a futut cam ce însemna middle management pe acolo și era o zdreanță. Fix aia urla și era tare deranjată că oamenii se pișă pe departamentul ei. I-am sugerat toți să se ducă ea pe bandă sau să îmbunătățească condițiile de muncă și să mai dea niște bani la sclavi, iar poate atunci o să mai reducă din transhumanță. Că ei acolo nu sunt mai presus cu nimic decât ăia în salopete. Ironică fiind doamna, ne-a invitat să muncim pe bandă dacă le luăm partea. După ce unul mai cu tupeu a inttebat-o sublim daca se fute cu el, apoi promite că își depune un CV s-a ridicat de la masă și a plecat.
De aia oamenii urăsc HR-u cu grație. Nu sunt așa, dar cate povești aud și sunt relatate, asta este imaginea pe care o lasă.
In completarea lui neaorin rolul hr e sa gestioneze resursa, asa cum spune si numele rolului. Da, cateodata au grija sa faca angajatii happy ca resursa fericita munceste mai bine si pleaca mai rar. Dar pana la urma ei gestioneaza o resursa pentru companie, atata tot.
Cred ca unii confunda hr-ul cu sindicatul:)
Fericirea pe cap de vită furajeră.
”Satisfacția” concedierilor in ”Up in the air”.
HR-ul e in cel mai bun caz – intentii bune, fara o putere reala. Pot sa para empatici atunci cand mergi sa li te plangi de ceva, dar au foarte mica putere de actiune in vreun sens. De concediat lepre e greu s-o faca asa doar din plangerea ta sau +5 plangeri (mai ales daca omul e venit pe pile). De schimbat proceduri – or sa fie din start oameni care se opun, daca simplifici proceduri, unele joburi isi pierd justificarea de a exista. Ce le ramane de facut…solutii ieftine de retention si „employee hapiness” – agende cu pix cadou.
HR-ul nu este proprietarul companiei, este un executant ca toti ceilalti. Faptul ca cineva moare la birou nu este vina HR-ului, poate a sefului direct daca exista si a naturii, desigur.
Doar ca jobul principal al HR-ului ar trebui sa fie printre altele si sa se asigure ca nu se moare la munca.
Adica daca tot ai senzatia ca seful direct ar fi cumva responsabil (desi el nu e direct platit sa se ocupe de bunastarea subalternilor), atunci cum sa zici ca HRul n-are nici o treaba in subiect.
Jobul principal al HR-ului e să se asigure că în caz de se moare la muncă există un înlocuitor pe țeavă.
Am citit pe sarite pana am ajuns la „Și să vă spun despre ce e HR-ul în România. E despre oameni care ajung în meseria asta mânați de drag de oameni.” unde am inchis prompt.
Uadafac.
dude, te-ai oprit unde nu trebuia, chiar după propoziția citată de tine urma:
„Aveți cea mai vagă idee cum e să lucrezi cu prea mult drag de oameni?”
:)))))))
În firma pentru care lucrez, HR e o adunătură de câteva fătuci care ajută compania să se scufunde mai repede decât în mod normal.
HR e TESA, nu sindicat.
HRul este, peste tot in lume, managerul RESURSELOR umane. Asa cum ai un office manager care are grija de toner, sau un administrator care are grij de flota de masini, asa ai un HR manager care are grija, din punctul de vedere al firmei, de flota de oameni. HRul nu e prietenul tau; HRul incearca sa obtina, la fel ca toate celelalte ramuri ale businessului, maximum de profit pentru firma cu minimum de costuri. Un HR iti va propune minimul de bani pe care ti-l poate da, maximul de ore, va incerca sa nu iti dea masina de serviciu daca se poate si tot asa, cat sa nu pleci. E absurd sa crezi ca HRul e prietenul angajatilor in firme in care nu ai voie sa ai sindicat al angajatilor. HR managerul va avea un bonus la sfarsitul anului din economiile pe care le face la salariul si beneficiile tale si isi va lua pumni in cap daca cheltuie prea mult pentru beneficiile angajatilor. HRul iti va cauta in permanenta nod in papura si te va spiona cum poate pentru a vedea daca exista riscul sa devii o liability pentru firma, pentru a te putea da afara inainte ca asta sa se intample.
De ce nu se face nimic împotriva bonusurilor?
E foarte eficient să îi zici unuia că un procent din ce reușește să economisească îi rămâne lui. Deodată „nu mai e buget” în ochii echipei.
Eu vreau doar sa apreciez faptul ca Vali zice din capul locului ca postul ala era o gluma. Am citit postul, si pur si simplu am fost socat de cati oameni cu pozitii mai sus de „maturator de strada” au luat postul in serios. Cat de naiv/idiot pot fi sa crezi ca ala e post pe bune.
Mai ales ca omul a dat si in commenturi hinturi ca e o gluma. Chiar daca ai crede ca el gandeste fix asa, iarasi cat de imbecil sa fi sa crezi ca ar posta fix asa pe linkedin. Cand te gandesti ca astia sunt manageri sau alte pozitii decizionale, care ar trebui sa ia niste hotarari pe baza unui set limitat de informatii psobile.
Omul a ales cu buna stiinta sa zgandare in rahat. Rahat care e asezat pe mai multe niveluri si de mai multe forme.
Intai o ironie atat de provocatoare ca mai mult de jumate nu s-au prins, pe un subiect super sensibil.
Si apoi ca jongleaza intre corectitudinea politica dusa la extrem din tarile civilizate si actuala stare de fapt din Romania, unde chiar exista discriminare dar nimeni nu face nimic, in schimb pe chestiile neimportante si irelevante toata lumea discuta si se ambaleaza degeaba (vezi cazul de fata).
Absolut, sunt 100 de motive pentru care te poti gandi ca a scris asta: ca ironie/gluma, pt. reach, ca sa zgarme in rahat, ca sa faca valuri, ca sa evidentieze o stare de fapt total gresita, etc. etc. Mie de altfel mi se pare un post prost/slab, pentru ca audienta lui l-a perceput total diferit, dar totusi sa crezi ca e o sugestie „pe bune”, denota ca esti rupt de realitate si mai mult de casier la mega-image nu prea esti calificat.
HR – Human Resources sau, pe romaneste RESURSE umane.
Mi se pare o ipocrizie maxima sa sustii ca acest departament e „despre oameni” sau „pentru oameni”. Resursa o EXPLOATEZI, nu iesi cu ea la bere/teambuilding. Cred ca toti angajatii ar trebui sa plece de la ideea „I do shit, you pay me”. Ar fi mai eficient pentru toata lumea.cMi se face greata cand aud chestii de genul „suntem o mare familie”.
Asta cu „suntem o mare familie” ar merge la:
– TAROM
– CFR
– TVR
– (….completati voi)
Și pe mai românește – cadriști.
Absolut, dar exploatarea resursei o fac mangerii, ca nu vine HRul sa iti dea taskuri.
Deci daca o firma are departament de Resure Umane, atunci acel departmant ar trebui sa se ocupe exclusiv de resursele umane. Ca le tine fericite cu team-buildinguri, ca le face un blowjob intre doua cafele, ca le stoarce fructe pentru smoothie, ca le spala pe creier cu company values habar n-am, dar de multe ori pizdele astea nu fac nimic, adica sunt platite degeaba.
La firma unde lucrez „HR”-ul estd un amalgam intre contabilitate si HR, unde sunt cateva țațe care nu difera cu mai nimic de niste functionare de la stat de la ghiseu.
Confunzi managementul financiar și contabilitatea cu salarizarea.
Gestiunea resurselor umane implică, printre altele: încheierea/derularea/încetarea contractelor individuale de muncă, monitorizarea respectării drepturilor și obligațiilor angajaților și angajatorului, supervizarea fișelor de post, a procedurilor operaționale și de sistem, a regulamentelor interne și a celor de organizare și funcționare, strategia de resurse umane (recrutare/ selecție/ integrare), formarea profesională continuă, gestionarea relației cu sindicatele, negocierea contractelor colective de muncă și multe, multe altele. Lucrez în resurse umane de aproape 20 de ani la o instituție bugetară care a avut mereu peste 2200 de angajați (surpriză!) și tocmai am descris mai sus ce am făcut în perioada asta.
Pari unul din categoria celor convinși că încă mai „lucrează cu carte de muncă” (dacă nu o ai pe undeva pe acasă, caut-o la ITM).
Dacă la firma la care lucrați ați văzut doar niște fufe care abia știu cum le cheamă sau, mai rău, la firma voastră cea care se ocupă de HR/salarizare/SSM/PSI/relația cu ITM și contabilitate este „doamna de la contabilitate”, asta nu înseamnă că ați descoperit miezul HR și puteți să vă dați cu părerea. De altfel, văd că mulți comentatori de pe aici confundă resursele umane cu sindicatul. Ba, mai mult, unul susținea că sunt firme care interzic înființarea de sindicate (!).
Citiți volumul „Codul Muncii”, măcar pe diagonală, ca să vă faceți o idee despre ce înseamnă gestiunea resurselor umane…
Salut Gicu, atunci când mai puneți anunțuri de angajare, scrieți salariul și minimizați obligațiile/datoriile pe post.
Apropo, ce/câte sindicate aveți la voi?
@Gicu: HR-ul se ocupă de accounts payable și de bonusuri acolo unde nu există echipă dedicată la financiar. O să vezi asta la multe multinaționale cu pînă-ntr-o mie de angajați. Nu e nici o confuzie între salarizare și contabilitate, pur și simplu se întîmplă ca atribuțiile să fie aruncat la HR.
@Gicule, omul a zis ce a vazut la firma lui. Si inca 90% din cei de pe aici pot sa iti confirme ca asa stau lucrurile in privat unde companiile nu au echipe dedicate pentru fiecare departament in parte, asa cum inteleg ca isi permite bogatul stat roman la institutiile bugetare.
Asa ca la privat HRul face zece joburi, in care normal ca lucruri gen payrolls si salarii sunt mai prioritare decat „supervizarea fișelor de post, a procedurilor operaționale și de sistem…” care de fapt nici nu se mai intampla.
Sa spuna cei care lucreaza pe aici in privat care a avut vreo fisa a postului cat de cat legat cu ceea ce face si nu doar un copy paste de pe net.
@Boros: Salut, Boros. Avem 5 sindicate. Dacă știi unde să cauți, găsești pe pagina de internet a oricărei instituții publice drepturile salariale de care beneficiază fiecare funcție. Că majoritatea le palmează prin locuri greu de găsit, este altă poveste dar există obligația legală de a fi postate de două ori pe an, o dată pe 31 martie și a doua oară astăzi. Fișele de post sunt documente publice (anexă la contractul individual de muncă) și înainte de semnarea contractului există obligația angajatorului de informare a viitorului angajat cu principalele clauze contractuale, inclusiv salariul, deci se prezumă faptul că cel ce urmează a semna contractul este în cunoștință de cauză. Să dea mânuță roșie cei care au pățit așa ceva la angajare, în domeniul privat.
Tot Codul muncii spune că salariile sunt confidențiale, deci nu putem încălca prevederile legale, făcându-le publice în anunțul de angajare.
Altă întrebare!
@Alex: Man, îți dau dreptate, am avut contacte și cu domeniul privat și știu cum funcționează treaba acolo. Ce voiam să spun este că gestionarea resurselor umane este una, calculul salariilor este alta, plata acestora și tot ce ține de inventarieri, gestiunea patrimoniului, plată facturi etc. țin de contabilitate. Sunt chestii diferite astea trei de care povestesc eu. Că la firme private se amestecă și doi oameni le fac pe toate, este altă discuție.
Eu nu dau doi bani pe părerea unui Butunoiu, Bezos sau alt guru în domeniul sau, fiecare se urcă pe un piedestal, sau și-l creează și apoi își arogă dreptul de a spune mulțimii ce să facă.
În vremuri imemoriale, când hălăduiam prin joburile patriei și nu eram 100% decis dacă plec din România, prin middle management, am fost contactat de o firmă de head-hunting, iar tipa respectivă mi-a promis că îmi găsește jobul ideal, tot ce trebuie să fac e să mai patricip la interviuri, blabla; bineînțeles că majoritatea joburilor erau la București (hell, no), de aceea de multe ori nici nu aveam chef să aud despre ce e vorba, sau unele pur și simplu nu mi se potriveau neapărat, că să nu mai zic că m-am ferit tot timpul de toți care la primul interviu iți promit că în 5 ani, dacă totul merge bine, ajungi nu stiu cine știe ce director/manager.
După ceva încercări ratate, am avut o conversație deschisă, despre ce urmărește fiecare, și în care i-am reproșat că de fapt joburile pe care le intermediază, chiar dacă dpdv financiar mi se păreau ok, nu scăpam de sentimentul de ipocrizie, mediu toxic, falsitate, minciună, resimțit la interviu. Mi-a mărturisit că obiectivul ei, că și al celor HR de la firmele respective e să găsească cel mai bun candidat, la cel mai mic cost, pentru jobul respectiv, și să se asigure că îi vând niste povești frumoase ce îl țin în firma măcar 5 ani, asta dacă nu respectivul se mai căsătorește, face rate, copii, ceea ce îl transformă mai legat de glie.
11 ani de la povestea de mai sus, vreme de pandemie, plictiseală, am discutat iarăși, și realitatea nu prea s-a schimbat, patronatele, și oamenii din HR în continuare disimulează realitatea, așa cum probabil și candidații mai înfloresc parcursul profesional, că vorba aia, să fim pe picior de egalitate.
Eu dacă am un sfat, e că joburi bune se găsesc, da, că trebuie făcute sacrificii, mutat din oraș, tara, etc, când mergeți la interviu fiți 100% onești, și cereți celor ce vă intervievează aceleași lucru, nu vă fie frica să întrebați la cât se termina programul, de ce pleacă oameni, etc……garantat o să aveți interviuri de 10 minute, o să stârniți grimase, zâmbete, dar per final veți câștiga.
De acord la partea cu sinceritatea. Am avut un interviu de curand (tot recrutare prin head hunting, nu aplicasem eu), prima intalnire cu sefa de departament si HR-ul a decurs excelent. La a doua (cu seful al mare) se f*tu butonul, vorba doamnei Esca, in momentul in care mi-au spus ca de fapt asteptarile lor ref. calatorii in interes de serviciu sunt considerabil mai ridicate decat ce-mi povestise recruiterul…
Ok, zic, dar asta nu e tocmai ceea ce mi s-a spus și pentru mine work-life balance reprezintă un factor important. La care tipul: “stiu ca asta nu se întreaba la interviu, dar totuși pot sa va întreb daca aveți copii?”
“Aveți dreptate, nu se întreabă, dar fie, puteti. Nu am copii, dar am un sot”.
“Pai atunci nu e nicio problema, nu?”
Mi s-a parut cam ciudata faza. Sefa de departament, de asemenea prezenta, a incercat sa dreaga busuiocul cu o gluma “a avea un sot e ca si cum ai avea copii”, dar pentru mine a cam fost game over in momentul ala. Si cum nu aveam ce pierde (am deja un job si ei venisera dupa mine, nu invers) nu am simulat entuziasmul plenar. Motiv pentru care mi-au comunicat ulterior ca nu corespund profilului cautat, blabla. Ce sa zic, nici ei nu corespund profilului meu. Si daca mi s-ar fi spus din start adevarul, scuteam timpul de ambele parti.
wtf! dacă n-am chef să călătoresc prea mult, nu am chef şi punct. nu contează dacă am 6 copii, dacă am doar soţ, sau doar pisic sau nu am nici măcar o plantă în ghivechi să mă aştepte acasă.
Am fost la interviuri cu niște HR mițipizde de o prostie ÎNFIORĂTOARE.
Puneau întrebări la care ele nu știau răspunsurile.
La unele era clar că îl are pe vărul Tase , dar cheamă oameni ca să iasă la număr de intervievați.
Într-o companie din România, în 95 % din cazuri cred că-s cele mai proaste și inutile persoane.
Propun o noua serie: „HR-ul nu va tolera asa ceva”, sau povesti cu si despre HR.
In alta ordine de idei, HR-ul merita sa moara indiferent de companie, am o scarba fata de HR cum nu am fata de nimic altceva. Am trecut prin urmatoarele experiente si HR-ul nici nu a miscat un deget:
– agresiune fizica in interiorul companiei (detasat in alta tara) – nu s-a intamplat nimic
– agresiune verbala, psihica, disciminatorie repetata (circa 1 an) si nu eram singurul, cam toata echipa – le-a luat 1 an sa concedieze managerul desi stiau ce se intampla
– am cerut arbitrare atunci cand mi se aruncau in brate responsabilitati care nu tineau de mine – a trecut un an de cand am trimis mailul si nici macar nu au raspuns.
Ca sa nu mai vorbesc de cat de jalnice sunt scripturile pe care le folosesc la interviuri.
Acum un an si ceva, inainte de pandemie, am avut un interviu cu o HR-izda de la o companie din Vestul tarii, eu fiind in Bucuresti, sediul in Pipera. M-a intrebat de ce m-as muta din Bucuresti iar eu i-am raspuns la modul cel mai sincer si serios din cauza traficului, explicandu-i de ce m-as muta in alt oras, a crezut ca o iau la misto si a oprit interviul.
La cum te exprimi pari asa genul de plangacios si reclamagiu.
Nu-ti mai place, cauta-ti job in alta parte, e super simplu.
Dimpotriva, mie mi se pare ca-i place jobul si de aia lupta pentru drepturile lui. E ceva ce toti ar trebui sa invatam sa facem, in loc de plecat capul sau plecat din firma cu coada intre picioare ca nu ne convine, ar trebui sa invatam sa luptam pentru ceea ce ni se cuvine.
Cacaturi din astea cu sefi/patroni agresivi, amenintari si altele ar trebui sa nu mai existe si nu, nu trebuie sa pleci tu daca nu-ti convine, trebuie sa plece ala care se comporta asa. Iar daca e patron, merita sa falimenteze.
@Sin,
Intre 1 si 2 sunt doua companii diferite, si nu ala a fost motivul pentru care am plecat.
La punctul 2 HR-ul aproape ca se ruga de mine sa schimb jobu ca sa scap de nebun ca ei stiau dar nu puteau sa-i faca nimic. Ca precizare managerul era francez, localizat in vest iar HR-ul din Romania. Get it? Romanii sunt slugi de mana a 3 a…
Nu-s nici pe departe reclamagiu sau plangacios dar n-am cum sa-ti schimb tie punctul de vedere.
Imi apar intotdeauna drepturile chiar si cu pretul de a-mi angaja un avocat (si au fost cazuri).
@Sin, da, ba, asa suntem noi romanii, ne aparam dreptul de a nu purta masca, de a nu face vaccin (si/sau alte cacaturi), in schimb, cand vine vorba de apararea drepturilor adevarate, preferam sa ne abtinem, sa nu zica careva ca suntem „plangaciosi”, „reclamagii” sau sa nu deranjam pe altcineva, ca nu se stie pe cine calci pe bataturi. Capu’ in pamant, colegu’!
„Și să vă spun despre ce e HR-ul în România
E despre oameni care ajung în meseria asta mânați de drag de oameni. Aveți cea mai vagă idee cum e să lucrezi cu prea mult drag de oameni?”
Saracuta, ce greu e pentru ea..
La ce citesc pe aici am ajuns la concluzia că HR e prescurtare de la HORECA . Clar fierb în aceeași oală !
Feminism pe paine e articolul ala… asa ceva. E ca si cum te-ai duce la razboi si te-ai plange ca uite, tu de fapt esti un om bun, tu nu vrei sa impusti inamici, dar ce sa faci… e razboi =)))
Da – e mișto cum mă sună fete de la HR din diverse companii și-mi înșiră ce abilități Ansible și Kubernetes și PHP ar trebui să am eu, iar când le întrebi ce de îți cer și C# și ce legătură are ăla cu MySQL ori Photoshop încep să se bâlbâie și să repete poezia. Sau le întrebi ce anume vor să faci tu cu Ansible și Docker sau Kubernetes și se blochează, că nu se așteptau la chestia asta și habar nu au ce-s alea. Sau cum tac când le spui că ”depinde CE trebuie să fac în MySQL, că în funcție de aia vă spun un preț”. Cumva, pentru ele, ăla de la IT e ca șaorma: cu de toate. Să nu le plictisească pe ele cu termeni tehnici ci să-și facă treaba, că doar ele au formulat anunț.
Nu pricep rolul fetelor ăstora. În 15 ani nu am vorbit cu _una_ care să aibă habar ce recită. Una care să fi auzit de PHP sau să știe ce-i ăla. Zero interes să se documenteze după ce le prinzi că recită mecanic niște abrevieri. Râsete stânjenite când le ceri detalii despre program ori salariu ori de ce anume ar trebui tu – mă rog, Doamne – să vii în weekend la lucru. ”Hihihi-haha, păi să vedeți”.
La fel de bine poți pune portarul să dea telefoane și să recite fix aceleași chestii, că mare diferență n-ar fi în abilități.
Da, dar parca nu ai vrea sa ii pui mana pe tzatze portarului in teambuilding dupa ce te imbeti.
Cum mai reacționăm când face tranziția hr -> project management? Strânge toată echipa bani de set grătar pentru întors burgerul?! Wurst käse scenario.
Razvan, doua chestii, nu vreau sa para ca le iau apararea.
1. Persoana de la HR primeste un job description. Nu e facut de ea. De ce e photoshop cu oracle si cu sap si cu latina, nu iti poate raspunde ea. Rolul hrului (daca vorbim doar pe partea de recrutare, ca mai are si alte responsabilitati) este sa trieze candidatii, sa isi faca o idee in mare daca acel candidat aproximativ are niste abilitati care se cer in job description, daca da, sa dea mai departe cv-l la manager dupa care sa programwze interviurile. De ce cere Gigel 35 de ani experienta in react cand ala a tehnologia aia a aparut de 4 ani (cifrele sunt doar exemple), nu iti poate raspunde ea ci Gigel care a facut Job descriptionul. Apropo, afara recrutorul ia bani daca tu vei fi angajat, asa ca interesul lui este ca tu sa treci interviurile.
2. In Romania, recrutorul (sau cum cacat se scrie) are cunostinte la nivel general si angajeaza pe mai multe roluri, nu are cu cunostinte tehnice foarte avansate specifice doar unui rol sau a unei tehnologii. Gandeste-te ca tot persoana aia pe langa tehnic intervieveaxa poate si la management, si la financiar si la admin si la devops si tot asa. Tu te astepti sa discute de la egal la egal cu unul care face asta de ceva ani? Vrei sa discuti notiuni de full stack cu hrul? Rolul tau e sa convingi hrul sa inainteze procesul de interviu, sa te puna in legatura cu cei din etapa urmatoare, nu sa faci code review cu persoana de la hr. Tehnic discuti cu tehnici. Nu iti poate zice exact ce trebuie sa faci la proiect? Da-i mail si zi-i sa forwardeze catre hiring manager sau sa te puna in legatura cu ala.
Pe scurt, eu vad recrutorul ca un fel de proxy intre mine si hiring manager (scuzati romgleza). Rolul meu e s-o comving pe tanti aia ca sunt interesant pentru o convorbire telefonica. Acolo incerc sa o conving sa incepem procesul de interviu (probele tehnice). De acolo discut tehnicul. E pur si simplu un proxy, sa imi faca legatura cu manageul care angajeaza ca sa pot sa-mi joc cartile. La final sa negociem oferta.
Bun, ca ar trebui discutat de bani de la inceput sa nu ne pierdem timpul, e alta discutie aici, insa cum am zis Hrul e doar un proxy in procesul de interviu. Nu trebuie luat personal cand vine cu intrebari de genul “unde te vezi peste 5 ani” interesul tau e sa treci la pasul urmator. Don’t kill the messenger cum s-ar zice.
am fost de multe ori în ipostaza „fetelor de la HR” (mă rog, more or less) și pot să-ți spun că genul ăsta de abordare este plictisitoare, complet ineficace; în cel mai bun caz, vag amuzantă. exemplu concret: construcția unei săli de cinema; ca reprezentant al antreprenorul general, selectez 11 posibili subcontractanți cu care mă văd să punem la punct detaliile; cu 9 discuțiile merg pe repede înainte: ai văzut proiectul, ăștia sunt banii, astea sunt termenele, da, ok, acum putem vorbi despre criza politică. și există întotdeauna 2 care încep prin a-mi explica că de fapt eu nu înțeleg cât este de complex ce trebuie făcut, așa, ușor șifonați că de ce mă ocup de așa ceva dacă nu pricep cât de sofisticată este o centrală de tratare a aerului sau alte bazaconii. până la urmă trebuie să mă decid dacă ăștia 2 sunt serioși dar nevorbiți sau sunt și neserioși și nevorbiți-caz în care trebuie să iau de la început căutarea. cam așa este și cu fetele alea: pur și simplu treaba lor este să decidă dacă cineva îndeplinește condițiile minime ca firma să se încurce cu ei pe mai departe-și asta.i tot.
La mine in firma nu exista HR. Exista doar o persoana care inregistreaza angajarile in Revisal si proceseaza concedii, cereri etc. Atat. Managerii isi gestioneaza oamenii si raspund cu capul de echipa, rezultate, recrutare etc. Adica HR cu rol administrativ pur si daca nu ar fi statul asta idiot as inchide complet pozitia.
Cred ca se acorda prea multa atentie acestui departament care tinde sa devina inutil avand in vedere noile trenduri in piata muncii adica angajati la distanta sau hibrid, aplatizarea structurilor ierarhice etc.
Sunt corporatii mari fara HR in afara RO. Chiar in RO din cate stiu nici Autonom nu are HR dept.
Nu doar in Romania.
Stie toate lumea topul celor mai doriti angajatori? Ce de conditii, ce de bla bla bla
Am fost in unul din sediile din Ungaria ale unei firme din Top.
Aveau birou open space si randuri de birouri cu monitoarele spate in spate, iar angajatii spate in spate. Erau ca gainile in incubator.
Cred ca daca dadea unul o “bucurie a surzilor” isi termina cariera si nenorocea 10 oameni dintr-o lovitura.
Employer branding sau cum sa iubesti lantul cu care esti legat de birou.
Austria: cos cu fructe, masaj, usa deschisa la sefi. Ba! Eu is in Romania. Eu ce primesc? Cand esti in Austria poti sa iti iei un fruct, sa te programezi la masaj… plm
Germania: ultima gaselnita era ca mergem in echipe sa curatam anumite zone de gunoaie, ca nu stiu ce plm de zi a planetei. Norocul meu ca sunt in Romania.
Cat despre tanti ce raspunde la Butunoiu, e una din astea ce organizeaza cu pasiune cosuri de fructe si strangeri de gunoi. Vezi ce bine ne simtim in echipa? Asa-i ca iti place lantul?
Ja, mein HR, dar m-as simti mult mai bine daca m-ai lasa in pace si nu m-ai pune sa bat din palme ca o foca la tampeniile tale.
PS cred ca mai mult de 70% din contactele mele pe Linkedin sunt HRtriste.
Credeti ca a sesizat vreuna/vreunul potentialul meu de a promova pe un job cu mai multa raspundere? Pasiune in HR.
pentru cultura mea generala „bucurie a surzilor” = flatulatie? ca sa scriu elegant, nu sa trag o basina.
Nu numai ca nu tin cu angajatul, dar nici macar un mediator cat de cat echidistant nu este. De multe ori nu iti dai seama cand se termina curul managementului si incepe capul HR-ului. A inceput iar lumea sa se imbolnaveasca iar de covid. Cu ceva timp in urma ne dadea un mail sec in care zicea ca un coleg de la departamentul x s-a imbolnavit dar bla bla a respectat bla bla masca. Am facut scandal ca degeaba imi zice de la ce departament daca nu zice si cine. Poate am avut sedinta cu el, poate trebuie sa imi fac un test ceva. Ma rog, a rezolvat situatia, acum mentioneaza numele dar a ramas copy paste treaba cu a respectat bla bla masca bla bla. Asta im masura in care ina afara de cayiva prosti ca mine, mai nimeni nu se deranjeaza cu masca prin firma.
e o prostie sa apara in email numele celui bolnav…tine de confidentialitate..si de barfa
si daca n-ai avut sedinta directa cu ala…dar ai avut cu un coleg de-al lui, coleg care a stat cu el in birou, te simti mai putin amenintat?
Atilla esti bou. Fuck confidentialitate, nu e sifilis. Ce plm e asa de confidential sa iei o boala in timpul unei epidemii?
Au innebunit toti cu confidentialitatea, in timp ce pun pe fb si cat de lung a fost rahatul facut dimineata
opaa…fuck confidentialitate….alt mic carnat „dar eu sunt cel mai important”
:)))))))
Tu esti prostu ala din filmele ci zombi, care ascunde ca e muscat.
HR = ‘unde te vezi peste 5 ani’ ? in oglinda
‘care e cel mai mare defect al tau’ ? am inceput sa uit unde mi-am ingropat colegii
HR: Care consideri ca e cel mai mare defect al tau?
Eu: Sinceritatea.
HR: Vai, dar asta e o calitate, nu un defect!
Eu: Ma doare-n p… de parerea ta!
Mai am una. E cel mai tare interviu pe care l-am avut vreodata.
Firma: confidential. Am aflat la telefon.
Postul: Sales Manager.
Salar minim 2000 euro net pe luna.
Hai sa aplic.
Ma suna, ma programez la interviu.
Firma activeaza in imobiliare.
Nevasta: ba tu esti tampit la cap? Ce cauti acolo?
Eu: hai ma sa vad cum e.
Ajung la interviu.
Poftiti va rog si luati loc.
Birouri open space cu spatiu de asteptare.
In timp ce astept, era alt interviu langa mine.
Ma jur, era alt interviu langa mine. La nici 2 metri era alt candidat ce era intervievat.
Se termina interviul si incep sa aud HRistele cum discutau tintele lor de recrutare.
Baaa! Alea discutau de genul in luna x am intervievat z oameni, in luna x+1 am intervievat z+%z.
Eram in stare de soc.
Vine intervievatoare.
Pisi cu decolteu, fusta extrem de scurta.
Isi arunca bucile in fotoliul din fata mea si i se vad chilotii.
M-am socat rau de tot.
Ba in plm, voi sunteti profesionisti?
Aveau un perete de diplome si trofee.
Incepem interviul.
Isi aseaza bulan peste bulan ca reactie la socul meu la vederea chilotilor.
Povesteste ce presupune jobul.
Sales Manager, adica un fel de coordonator de echipa de agenti de vanzari.
Salar: 2500 lei brut.
Pai si aia 2000 euro? Aia se obtin in functie de cat muncesti si cat efort depui.
Ii explic ce presupune jobul meu, ce clienti am, ce cifra de afaceri am si ce salar am, indiferent de cat muncesc, si cam cat ajunge bonusul daca trag tare.
Acu s-a socat ea.
Mai departe ce doriti de la mine?
Sa veniti la urmatorul interviu.
Nu, multumesc.
Interviu in 2021.
A fost un test de fapt, chiloții afișați aveau rolul de a te distrage și a te pune într-o situație inedită, să vadă cum reacționezi.
Când te-a întrebat ce mai așteaptă de la tine, și ți-a răspuns să vii la următorul interviu, ei îi spuneam zâmbind că nu este răspunsul la care te așteptai, având în vedere cum s-a desfășurat discuția voastră.
Eu niciodată nu le-am spus potențialilor angajatori cât câștigam la momentul ăla, le răspund doar că salariul și beneficiile respective fac parte dintr-un acord care este confidențial, până la urma, și eu îmi respect angajatorii și nu dezvălui detalii din contractele lor.
In locul tau ii luam eu un interviu ei in afara biroului
voi confundati departamentul de HR cu sindicatul…
A doua confuzie mare care se face este intre HR si recrutare. HR nu inseamna doar recrutare, pur si simplu acolo sunt ofurile mai mari pt ca cei mai multi doar cu recrutarea intra in contact.
Si pentru ca in multe cazuri din motive de costuri si de dezinteres in ro lipsesc alte functii importante ale hr-ului (dezvoltare personala – career path, evaluari, …).
Hai sa nu ne mai dam cu curul de pamant. Firmele de HR sunt la fel peste tot. Iar departamentele de HR din cadrul multinationalelor nu sunt puse acolo pentru a tine partea angajatilor, scopul lor principal e sa se asigure ca compania nu poate fi data in judecata pentru ceva. In rest, Dumnezo cu mila.
TL;DR: rant + sugestii despre cum să interacționați cu HR (am lucrat).
rant
Am lucrat câțiva ani în domeniu. M-au interesat recrutarea, training-ul și dezvoltarea organizațională. Am plecat repede din domeniu deoarece e o diferență foarte mare între ce se declară și ce se face.
HR-ul, intern sau extern, e acolo să protejeze compania, să preîntâmpine probleme legale și să minimizeze costurile de recrutare și gestionare (fluctuația de personal, blocarea oamenilor cheie, etc). Nu sunt prietenii angajaților.
Două exemple scurte, anecdotice până la un anumit punct:
– se stabilește suma X ca bonus pentru angajați. Colegelor mele le vine ideea să facă pachete X standard pentru toți (>500 oameni, majoritatea covârșitoare salarii minime). Le spun că mai bine le-ar da oamenilor banii că știu ei exact de ce au nevoie. Evident că au făcut pachete, pentru că cealaltă soluție presupunea muncă, și nu se cade.
– discuție cu un patron/ GM care suferea de leadership și credea că oamenilor le place să muncească pe gratis și din dăruire: după ce ai atins obiectivele financiare ale firmei, de ce nu împarți restul de profit extra cu oamenii? Ai făcut 500k profitul tău net anual stabilit, de ce nu împarți restul profitului cu oamenii? Păi cum așa (siderat)? Păi simplu, ce l-ar motiva mai bine pe om să își facă treaba și ceva extra când știe că își poate lua și el casa mai repede, poate avea grijă de familia lui, etc (practic ce vrea omul ăla cu viața lui). Dar asta ar însemna ca el să fie și facă chiar ce vorbește.
* după ce am plecat din domeniu, am revenit pentru ceva timp în vânzări. M-am înțeles cu patron să împărțim profitul 50-50, și fiecare să își vadă de costurile lui. Acum vreo 10 ani un om de vânzări te costa lejer minim 2000 de euro/ lună. Adică i-am propus să îl scutesc de costurile astea în schimbul a 50% profit din ce vindeam, și el doar să se ocupe de ce se ocupa deja, adică de administrativ + operațional. Puse cifrele frumos pe foaie a văzut că ăia 50% profitul lui îi aduceau mai mulți bani decât dacă eram angajat și acoperea el toate costurile cu mine și păstra tot profitul. Părea win-win nu? Eh, când a văzut că fac din ce în ce mai mulți bani cine credeți că a venit să îmi zică că fac prea mulți bani? Lăcomia din el. Fiind ceva emoțional nu a avut rost să discut cu el, așa că l-am lăsat să câștige de-atunci încolo un 0 invariabil din colaborea noastră. E fix exemplul de mai sus, cu alt patron, doar că de data asta eu am fost „angajatul” în cauză.
sugestii
– toate deciziile luate de cariera voastră străduiți-vă să le luați rațional, în funcție de context și ce vă doriți termen mediu-lung. Nu e posibil întotdeauna să fie ceva bun pentru voi, au americanii o vorbă: am luat cea mai bună decizie în contextul dat
– când sunteți recrutați întrebați și cereți de la început plaja salarială și fișa postului, și asigurați-vă de confidențialitea procesului. ÎN SCRIS. Greu de făcut, nu întotdeanua posibil (context, context, context),dar așa îți dai seama dacă recrutorul e profi, și te acoperi legal de rahaturi care se pot întoarce la tine.
– nu munciți extra dacă nu aveți de recuperat ceva de care ați fost responsabili și nu v-ați achitat, și nici dacă nu sunteți compensați. Ce, la piață când vă duceți și luați un kil de roșii primiți un kil juma’ de ce aceiași bani? Contextul dictează.
– pentru posturile tehnice (și nu numai) întrebați de proces și sondați elegant referitor la cum/ cine evaluează pe hard skills (un manager, cineva pe același post sau un senior e norma). Te prinzi nu doar de profesionalismul celui care recrutează, dar și despre firmă.
– oamenii care vă recrutează nu sunt în general proști, sunt puși acolo ca să aleagă cel mai bun om pentru postul respectiv. Nu cel mai bun, ci cel mai bun pentru ce caută ăia.
– recrutorii au ca scop identificarea candidaților cei mai potriviți, de la salariu la profil, la așteptări etc
– la filtrare de obicei se verifică dacă nu ești nebun, dacă ce ai scris în CV chiar e valabil, adică partea de uman + administrativ. Fătucile alea nu sunt toate chiar proaste, uneori vă provoacă intenționat și spun prostii doar ca să vă vadă reacțiile. Din punctul meu de vedere e absurd să aveți pretenția ca recrutorul să vă poata evalua profesional. Treaba lui e, repet, să evalueze profilul personal și să țină nebunii afară.
– dacă puteți, cereți ca una dintre etapele finale să fie vreo 2-3 zile petrecute în firmă, cu echipa, cu managerul. Ei te evaluează, tu de ce să nu faci asta?
– în caz de abuzuri, aveți grijă la context, nu uitați că HR-ul apară compania și un avocat + ITM s-ar putea să fie de fapt cele mai indicate. Dacă vă prindeți că sunteți pe făraș sau considerați că vreți să plecați faceți tot ce e important în scris. Nimic verbal, doar scris. Legislația favorizează angajatul la noi. Repet, judecați cu grijă, cât mai rațional și obiectiv, și neapărat în contextul respectiv.
– drepturile vi le puteți apăra și cere doar voi. Responsabilitatea deciziilor voastre și asumarea consecințelor țin de fiecare personal. Dacă alegi să lucrezi pentru țepari nu fii mirat când vor dori să îți bage mâna la blană pe gratis și să te ardă. Contextul din nou primează.
– în HR e ca în orice domeniu și peste tot în general: sunt și oameni buni, și proști, și jeguri, și curve, etc
Sugestiile astea sunt scrise pornind de la premiza că cititorii noștri sunt cei mai minunați, capabili și integri oameni. Știm toți că nu e așa. Inclusiv eu sunt curvă și jeg uneori, dacă contextul o cere**. Corolarul e scris un pic mai sus: în orice domeniu și peste tot în general sunt și oameni buni, și proști, și jeguri, și curve, etc
Baftă la pește și țineși mine vorba părintelui Eftimie**: în funcție de context, pe curve ca pe curve și pe doamne ca pe doamne!
tot aud de la oameni care au legaturi mai mici sau mai mari cu hr-ul treaba asta:
„Fătucile alea nu sunt toate chiar proaste, uneori vă provoacă intenționat și spun prostii doar ca să vă vadă reacțiile.”
E in mod clar o chestie lansata ca sa isi mai acopere gafele.
Evident, intotdeauna exista si exceptii de la regula, dar am avut de-a face cu foarte multe hriste (si cu cativa hristi) si din perspectiva de candidat, si de hiring manager.
Majoritatea covarsitoare a hristelor si recruiteritelor sunt proaste, dar proaste rau de tot. Intr-adevar, o parte dintre ele sunt bine intentionate, dar tot proaste.
„E in mod clar o chestie lansata ca sa isi mai acopere gafele.”
Îți dau un exemplu, dacă vrei să îl urmărești.
Pentru pozițiile mai sensibile de management, cu informații confidențiale, etc, fetele programau interviuri 1 la 1 în medii cât mai private. Cafenele chic sau chiar la birou, când nu era lume. În primul rând pentru candidat, deoarece pentru top nu ții omul în recepție să îl vadă cineva aiurea pe-acolo, și apoi, pentru cine a lucrat în vânzări, așa zisul canal de curve.
Adică nonșalant, cu ochii mari și umezi, cum îi fac femeile când vor să te manipuleze, le arătau un decolteu generos sau o bucată de pizdă ca să le creeze impresia că sunt în traistă. După care puneau o întrebare atât de nelalocul ei și de nepotrivită de îți venea să zici „fă tu chiar ești proastă?!”. De exemplu despre ceva confidențial în firma ta (diverse procese, indicatori, bugete, finanțe interne etc). Apoi așteptau. Ce așteptau? Să vadă dacă într-o situație delicată, sub diverse presiuni, tu te torni pentru promisiunea unui secsuleț.
În vânzări funcționează aproximativ așa: vine fata și se vântură prin fața ta, implică că vei avea parte de ceva frumos dacă cumperi ce vinde, și dacă pui botul îți vinde după care dispare ca măgarul în ceață. Pentru că promisiunea de sex nu a fost explicită, ci tu ai extras-o dintr-un context creat cu atenție fix pentru a permite asta.
Nu vad nicio diferenta intre HR si ofiterul politic ( politruc) din orice intreprindere de pe vremea lui Ceasca.
In 2007 am aplicat la un job de conducere IT din al meu oras, la o „multinationala”. M-au sunat de la Adecco. Trimis formulare, chestionare, interviu prin telefon. Fatuca de la capatul tunelului ma intreba ce inseamna linux, web design, active directory. Fost la 3 interviuri cu reprezentantul pe zona de est a europei, acceptat, la intreviul final cu boss, picat. Ala nu a inteles de ce ii dau cu linux si alte cacaturi, ca a apelat la firma si fata aia a zis ca sunt bun dar el nu intelege.
Avea un nepot care a terminat la calculatoare, și avea o treabă să nu înțeleagă.
Am urat cu pasiune cacaturile pt CSR si le-am dat skip. Prima data „cum asa? dar de ce nu vrei sa mergi sa ecologizezi nustiuce padure” a2a oara nu au mai intrebat.
Teambuildingurile la unii erau motiv de baut mintile si incercat vreo colega, la alti stapani era moda sa luam si prietena/sotia…
La noi ideea si munca de HR e putin diferita fata de alte meleaguri, aici parca sunt niste secretare cu un grad in plus.
Cateva idei sa lamurim ca suntem oameni mari totusi:
– HR nu este doar recruiting, mai sunt si alte atributii.
– Butunoiu traieste in alta lume. Ca a trolat, ca nu a trolat, nu conteaza. Omul traieste in alta lume, e genul de batran care stie el mai bine, toti is prosti mai putin el binenteles, pe toti ii ia la misto, e un fel de frate cu Mandruta. E genul care i-ar respinge pe Zuck si Steve Jobs, chiar el a afirmat asta (bine, probabil tot pentru reach). Posturile dansului nu aduc nici o valoare pentru mine simplu cititor, majoritatea sunt pentru reach/starnit reactii. Butunoiu nu e un exemplu, habar n-am cum a ajuns el atat de cunoscut ca recrutor, n-as sta nici 5 minute de vorba cu el chiar si daca m-ar plati pentur discutia asta. Pentru mine, omul nu merita citit, pierd timp pentru articole care nu aduc valoare.
– Pe vremea cand mergeam la interviuri in Romania am dat si de recrutori competenti si mai putin competenti. Exista un buget unde fiecare companie il aloca pentru pozitia asta. Nu poti sa te astepti pentru 2000 de lei pe luna sa ai o fata cu 20 ani de experienta in HR + psihologie + head hunting si mai stiu eu ce. Tipele cu experienta is fac firmele lor, contacteaza firme de afara, fac colaborari cu alea, nu stau pentru 2000 de lei.
– Trebuie inteles din start rolul recrutorului. E doar un proxy intre tine si managerul care angajeaza. Rolul ei e sa trieze candidatii sa vada daca ai are rost sa-si piarda timpul cu tine echipa care tine interviul, rolul tau e s-o convingi ca meriti sa-si piarda timpul, de asemenea e sa stabilesti detaliile din start: ce faci, ce program de lucru, cati bani sunt bugetati pentru pozitia asta, sa te prinzi din start daca e ceva imputit. Ca daca tu vrei 3000 de euro si ei vin cu oferta de 1200, toata lumea si-a pierdut timpul.
– Trebuie inteles audienta careia te adresezi si sa-ti adaptezi discutia la audienta. Nu doar la interviu, in general. Nu poti discuta full stack cu nenea care sta la coada la Ministerul Finantelor. Recrutorul e ca un doctor de familie. Stie cateva chestii dar nu in detaliu. Plus ca probabil recruteaza pe diferite roluri. Nu a facut 20 de ani de devops sa-ti raspunda avioanelor tale si sa mai raspunda si celor care vor pe finante. Nu o lua personal ca nu stie ultimele clase din C# sau ce mai crezi tu (Coloja, aici catre comentariul tau bat). E un doctor de familie, nu stie foarte detaliat chirurgia. Vrei sa discuti de chirurgie? Cere trimitere catre specialist daca simti ca raspunsurile nu te multumesc.
– Recrutorul a primit un Job description (probabil de la hiring manager). Nu l-a facut ea. De ce se cer anumite tehnologii care nu au legatura cu rolul, nu iti poate raspunde ea. In cel mai bun caz ii dai feedback daca e atat de critic ca nu stii daca mergi mai departe in procesul de interviu si ea discuta mai departe cu cei care au facut Job Decriptionul. Chestii low level, cel mai bine ii dai mail cu ce intrebari ai si eventual ea le discuta intern si revine catre tine cu raspunsuri. Daca nu e critic, poti ignora.
– Terminati cu prostiile de copii de gradinita „sa-i demonstrez aleia ca nu stie sau ca nu are habar”, nu iti pierde timpul, scopul tau e sa te ajute sa obtii oferta cea mai buna. Plus ca faptul ca stii cateva chestii pe o nisa, tot prost mori, ca fiecare dintre noi. Suntem cu totii prosti gramada, nu esti cu nimic speial. Nu e un conflict personal intre tine si recrutor. Nu lua nimic personal ca te intreaba avioane „unde te vezi peste 5 ani”. Degeaba raspunzi „in oglinda”, poate doar daca intentia ta a fost sa vii la interviu sa faci misto, in cazul asta toti si-au pierdut timpul acolo.
– Recrutorul, afara nu da feedback pe motiv sa nu-i dai in judecata pentru discriminare. E corect? Nu prea, ti-ai alocat timp pentru ei dar asta e motivul. Ar fi de bun simt sa sune macar sa-ti spuna „bai, momentan am gasit pe cineva cu mai mare experienta dar uite, axeaza-te pe asta si hai sa ne auzim iar”. Asa ca daca avem pe aici recrutor, fiti si voi cu bun simt si dati un telefon, din respect pentru timpul investit de candidat. Am picat de 2 ori la Microsoft acum 15 ani si cu toate ca m-au sunat sa-mi zica treaba asta, tonul pe care l-au folosit la respingere si modul cum au facut-o ma facusera sa zic „ok, vreau sa incerc din nou peste 1-2 ani”. Iar pentru voi, candidatii, mai puneti la suflet toate cacaturile ca x nu a sunat inapoi sau nu a dat feedback. Are balta peste. Tu da mai departe interviuri pana obtii oferta. E ca si cum m-as supara ca cine stie ce nimeni pe strada mi-a zis „bai prostule, ce fatza ai”
Vrei feedback sincer? Nu il lua de la recrutor. Fa mock interviews daca vrei, suna un prieten si da un interviu cu el si cere-i parerea persoanal. Vezi pe youtube cum sa raspunzi la intrebari.
– Sunt si multe fete de astea cu aere pana la cer, zici ca au facut un sacrificiu sa-si puna mintea cu plebeii. Ignora-le dar considera ca red flag, daca asa e ea, posibil si prin firma
– Fa in asa fel incat sa discuti cu managerul care angajeaza, sa vezi care-i faza cu ala, daca si ala e cu avioane si toata lumea proasta, fugi de acolo, cu ala vei avea de lucrat zilnic pana te saturi si iti dai demisia
Trista si adevarata imagina HR-ului.
1. Fost „reprezentant al mangajatilor” – negociam CCM-ul cu sefa de la HR imputernicita de patronatul strain sa se ocupe. Desi nu o presa nimeni aia spunea nu la orice. Pana la urma i-am explicat ca si ea e angajata si beneficiaza de chestiile respective intr-un mail cu aia sin afara in CC.
2. Recruterite tute – mult tupeu, niste texte de zica ca sunt la videochat, habar nu au sa scrie mai biznis. Cand le explici ca oferta salariala e de rahat comparativ cu ce ai in mana mai ca nu fac oferte explicite.
3. Dezvoltare in firma? Medierea conflictelor? Impartialitate – ei ash. Un el si o ea au cerut suspendarea contractului – lui ii se aproba, ei nu, ca nu o placea si cica strainii nu vor. E firma romaneasca si se aplica legile de aici – daca la unul merge de ce nu si la celalalt?
4. Bacground-ul educational precar – majoritatea au ajuns in HR din intamplare.
In urma cu niste ani, șefa HR-ului, cam prostuță dar veche prin firmă, avea probleme medicale cu copilul. Nu știam de asta, dar am aflat de la șefa de financiar, confidențial. Apoi am văzut o pușculița pe la financiar, hotarîseră „fetele” să dea sfoară in firma că cine vrea sa doneze cît îl lasă inima să pună în pusculița aia. Povestea era lacrimogenă, evident, copilul avea nevoie de operații scumpe. Am donat și eu, nu mă lăsa inima, desi tipa nu acceptase cererea mea salarială cu niste ani in urmă și mă adusese la negocieri dure în care tot eu cedasem. Apoi adusesem recomandare unui fost coleg care a fost angajat. Conform procedurilor, eram îndreptățit să iau bonus că adusesem om care fusese angajat și înregistrasem documentul de recomandare. Ete pwla, de fapt HR-ul îl găsise pe BestJobs înainte să dau eu recomandarea la HR, mkay?
Bun, am donat. După care vine toamna și apare teambuilding-ul, adică acel căcat pansat, care la unele firme e futai in cerc departe de familie, la munte, la altele e spargere de bani o zi, undeva de-ampulea la 10-20 km de firma. La mine era al doilea caz, deși am trecut și prin prima situație. Nimic nu e mai scirbos decit să vezi oameni care se bălesc și amușinează ca niște cîini in calduri tot anul in mod evident pe la bucatarie și două zile se fut ca iepurii pe față, de parcă nu există mîine, dar sunt familiști, ce pwla noastră.
Bun, merg la căcatul de teambuilding, că aflasem că nu e văzut cu ochi buni să nu participi. Și a urmat un dezastru: jocuri de societate și construcții de căcaturi pansate. Cum un tip de la firma organizatoare mi se părea cunoscut, am tot întrebat cine e ăla, ce firma e. Și am aflat de unde îl cunosteam, era soțul HR-istei de la firma la care lucrasem înainte. Și apoi bine bomba: soțul HR-istei mele era organizator de teambuilding la cealaltă firma. Făceau în cerc teambuilding-uri, ca să nu fie conflict direct de interese. Apoi am aflat și cam cît costase evenimentul și cam cît era profitul. Să vă zic? 2000 euro profit. Așa scirbă rar atingi, mai ales cind realizezi că HR-ista care te-a cam tepuit la salariu e prietenă de familie cu HR-ista firmei de la care ai plecat, deci a întrebat ce salariu ai, ca să știe cît să-ți dea doar să nu refuzi oferta.
Acum e una noua la HR, începătoare, proastă de pute, baiețoasă și cred că și neepilată, nu mă văd în situația să-mi doresc s-o fut nici dacă vine apocalipsa. Da email-uri săptămânal cu ofertele de job fantastice. Ultima mea discuție cu ea a fost ireala: îmi spunea că a acceptat oferta actualei firme pentru că avea două luni de chirie restanță. Și că un candidat a cerut timp de gîndire o săptămână și apoi a refuzat oferta, care era extraordinară.
In 20 de ani de munca am vazut un singur HR functional cu adevarat si asta abia recent. Am dorit si am schimbat jobul acum 1 an si ceva. Cand am schimbat jobul am aplicat la mai multe companii. Din toate 2 oferte au fost serioase si mi-au trezit interesul, am cantarit si din A si B am ales compania A ca mi-a placut oferta lor. Compania B mi-a urat succes si ne mai auzim. Dupa un an si ceva compania B ma suna sa ma intrebe elegant ce mai fac, cum o mai duc si daca putem discuta de o noua oferta.Nu o sa ma duc ca mie ok la comania Adar… eu ma intreb: in cate compani se tine o evidenta serioasa a interviurilor si cati mai suna vechi candidati ? Sa te bazezi doar pe compani de recrutare e o mare greseala.