Nu-mi propun să fac educaţie prin acest post. Dacă nu o avem de acasă sau din şcoală, am cam ajuns degeaba până aici. Nu vreau nici să ţin o lecţie de civism. Şi nici nu fac pe lupul moralist. Am şi eu defectele mele, poate nu le văd.
Vreau doar să fie ca un ghid pentru… „micile incidente” rutiere ale vieţii de zi cu zi. Sau ce fac/aş face eu dacă… (Ştiu că a mai scris şi Remus, încerc să privesc din alt unghi problema. Atunci când tu nu ești în mașină și nu poți influența în niciun fel desfășurarea evenimentelor.)
Îmi scapă portiera din mână în maşina de lângă. Nu contează de ce. Sunt bleg, neatent… whatever! N-am cărţi de vizită, că nu-s vreo somitate, dar am un pix şi un bloc de post-it-uri la mine în maşina. Sunt oricând bune şi îşi găsesc cu uşurinţă locul pe undeva. Mi-am scris numele şi numarul de telefon şi l-am lăsat sub ștergător (dacă nu plouă). Pentru un incident atât de mic, şansele să fii sunat sunt minime. În schimb, gestul spune multe despre tine. Îmi loveşti maşina în timp ce o manevrezi pe a ta prin parcare. E normal, mai suntem câteodată cu gândul în altă parte… Legea nu te (mai) obligă să declari totul la poliţie, e suficient să clarificăm totul pe cale amiabilă. Nu o să îţi sar la gât, pentru o tablă. Dă-o naiba, se îndreaptă! Dar lasă-mă să ştiu cine a fost. Nu zic să mă aştepţi toata ziua. Poţi să aplici procedura de mai sus. Dacă maşina mea e şifonată bine, s-ar putea să nu mă creadă „organul” şi atunci o să am probleme.
În general, în orice incident, dacă ai greşit, ai RCA-ul ăla. Nu te costă nimic pe tine. Tot eu o să îmi bat capul şi o să îmi macin nervii. Încearcă să mă scuteşti măcar de o plată inutilă (nu săriţi cu gura, da, există şi CASCO dar nu merită să foloseşti poliţa – o să plăteşti mai mult la reînnoire – iar uneori nici nu poţi pentru valori mici).
Nu zice nimeni că suntem toți Nigel Mansell și nici nu se cere excelență în condus pe la noi. Poate doar bun-simț. Dar nici măcar atât! Știi ce se cere? RCA-ul! Că pe ăla îl avem toți, că-i obligatoriu…
PS: Mi-am găsit mașina lovită în parcare. Dar n-am scris la nervi, am așteptat să treacă ziua. Între timp, am mai citit și la Cristian și am realizat că ar fi o excepție să te trezești cu un bilețel din ăla în geam…
Sursa foto: aici.
Hai să vorbim de asta: „în orice incident, dacă ai greşit, ai RCA-ul ăla”? Știi ce înseamnă să îmi declar bunătatea? Prime mai mari de RCA la anu’ (ok, peste 2 ani, dar tot vine peste mine). De ce să plătesc dacă nu m-ai văzut?
Eu nu am lovit și plecat. Am fost victima acestei atitudini. Înțeleg perfect ce spui, subscriu 100%. Doar că nu o fac cei care lovesc.
E o chestie de bun simt. La noi nu prea se intampla asa ceva. Sunt unele exceptii. Un amic a lovit o masina intr-o parcare. Exact cum ai zis tu, cu usa. A lasat omul numarul pe un bilet si si-a vazut de drum. A fost sunat peste 2 zile, iar cel cu masina „lovita” (chiar nu era mare lucru) i-a multumit. L-a sunat doar sa-i multumeasca ca mai exista astfel de oameni. Nu a vrut omul nimic in schimb, nici RCA, nici bani, nimic…
Idea e ca un astfel de bilet te face in primul rand om iar cel care il gaseste te vede altfel pentru ca, asa cum zici, lucrurile astea sunt foarte rare.
Cat despre RCA, daca tot ai atins subiectul asta, e bine ca RCA-ul omului sa fie la o firma serioasa, sa nu fie la Carpatica sau mai stiu eu ce ca degeaba il are omu’. Aia nu despagubesc de nici o culoare
Sunt oameni si oameni, tin mult la lucrurile pe care le am si pentru asta le respect si pe ale celuilalt; in vara eram in oras dupa pauza de masa si am asistat la un mic incident: un incepator a dat cu spatele a lovit o masina parcata fortat de o masina de politie in misiune (masina intrase pe sens invers pe sens unic strada cu o banda + benzi de parcare stanga/dreapta), tipul vinovat a plecat linistit mai departe am alergat dupa el pana la primul semafor si am notat numarul masinii pe telefon, drum pana la serviciu intors cu foaie si pix – notat numar, marca si culoarea masinii; dupa 2 zile ma fost sunat de proprietarul masinii lovite pentru a multimi pentru gest, a reusit sa il gaseasca pe vinovat.
Pe de alta parte am un vecin care sta desupra si numai nabadai am cu el:
– dimineata la 8 langa masina mea curata pamant de pe parbriz si capota (parcarea e langa bloc), sti a scapat un ghiveci de plastic din balcon pe masina, parbriz zgariat nu as fi aflat daca nu il vedeam;
– dimineata sotia in geam la cafea, el vitezoman trece pe langa masina mea si pleosc oglinda se da jos se uita la masina lui o tot mestereste, la a mea nimic; oglinda respectiva fusese vopsita cu 2 luni inaite, vopseaua sarita, nu a zis nimic;
cand i-am zis ca poate sa vina sa imi zica cand se intampla chestii de genul asta sa enervat si nu a mai stat de vorba, ce sa faci cu oamenii de genul asta?
Am pățit exact același lucru ca și tine, deci te înțeleg. Partea bună (dacă îi pot spune așa) e că oricum trebuia să vopsesc bara în primăvară, deci nu mă afectează cu nimic…
E plin de oameni d’astia. Daca ii prinzi asupra faptului mai ca sar sa te bata, nici pomeneala de reconoscut vina sau platit daune. E atat de greu sa intelegi un principiu: ai stricat ceva, ce nu e al tau, asigurate ca il repari pentru ca proprietarul sa se poata folosi de el.
Mai exista varianta in care, din greseala indoi masina cuiva, minor, un stop spart, o oglinda julita etc, si astepti, ca un cetatean ones ce esti,t pe proprietar, ii spui frumos, ce s-a intamplat, iti ceri scuze si te oferi sa ii asiguri costurile reparatiilor. Iar proprietarul incepe si te face orb, idiot, chior, apoi continua cu prima ruda feminina de gradul 1 din viata ta…. Ce faci in situatia asta? Ii mai platesti omului daunele? S-au a2a oara il mai astepti?
Oameni d’astia strica imaginea societatii, si ce e mai grav, ca ii molipsesc si pe cei onesti datorita reactiilor verbale violente.
Merg pe strada, vad la semafoare oameni grabiti trec pe rosu, in oras se depaseste ca in filme facand slalom printre masini, claxoneaza insistent…. Stau si ma intreb unde atata graba ?