Reputaţia jurnalistului şi reputaţia trustului

Mă ştiti, nu sunt genul care să alerge să apară neapărat în ziare sau la tv. N-am un motiv exact, doar că nu vreau să fiu supraexpus sau să apar acolo unde nu merită. Şi mai există locuri unde nu doresc să apar, pentru că redactorii de acolo sunt fie imbecili, fie jegoşi. Gen Adevărul sau Intact.

Situaţia cu care m-am confruntat zilele trecute: ziarist cu reputaţie excelentă lucrând pentru un trust de rahat. Hai să facem interviu. Nu. Îţi promit că totul va fi în regulă. Nu, data trecută s-a întâmplat să dea un jegos telefon şi să nu mai apar în material. Acum nu se va întâmpla aşa, sunt eu, nu se bagă nimeni peste mine. Desigur, aşa zic toti. Am ascultat placa din două unghiuri diferite, amândouă persoanele încercând să mă convingă că de data asta lucrurile vor sta altfel. Dar nu vor sta. Cineva va vedea imaginile la montaj, va alerga într-un suflet ca un sclav obedient şi îi va spune lingăului sau lui vuvuzel, şi apoi aceştia vor face, ca de obicei, sluj pe lângă teolog sau pe lângă turnător pentru a nu mai apărea pe post.

Asta e unul din cazurile în care reputaţia jurnalistului e grav ştirbită de ce a locului de muncă. Oricât de bun ar fi şi oricât de bine şi-ar face meseria, oamenii îl vor încadra în continuare ca fiind obedient şi sclav. De multe ori aşa şi e şi, dacă nu e, devine.

ps: jegurile de la adevărul.ro mi-au furat iar o poza de pe blog, ca să se răzbune pentru muile cu care îi gratulez la telefon.