Reciclarea si sortarea – o abordare personala

Sortez materiale reciclabile de 27 ani. Am respectat cu încredere și o oarecare religiozitate toate consemnele de sortare ale locurilor în care am trăit: sacul galben transparent, sacul albastru transparent, sacul Martin Luther King. Sticlele în tomberonul ăsta. Hainele în partea astalaltă. Bateriile în orice supermarket. Când lucram în „uzina”, mergeam de două ori pe săptămână la „déchetterie” și aruncam conștiincios fiecare mizerie în containerul ei.

Sunt conștient că ceea ce fac eu – noi, fiecare, la nivelul de gospodărie – este o parte foarte mică în combaterea poluării. Trei sferturi din poluatorii lumii sunt industriile, construcțiile, agricultura. Cu toate astea, în ultimii ani s-au intensificat „luptele” pe tărâmul individual, în sensul că s-a transferat mare parte din problemă pe umerii oamenilor, la nivel de individ. Poluarea este o problema la nivel individual, căci industriile nu poluează decât ca să ne satisfacă nouă setea de consum.

Suntem bombardați, asaltați cu injoncțiuni de reciclare, de consum ecologic și responsabil, de boicotarea unor produse (alimentare) care sunt ambalate cu plastice de nu știu ce fel, cu bisfenol, maronobenzochinuanonilhidrazon etc. Ni se dau tot felul de ghiduri – colegul Cristici ne învață chiar să citim cu atenție etichetele, să fim responsabili! – despre ce e bun și ce e rău, ce și unde trebuie aruncat. Acum vreo 2 săptămâni, profitând de faptul că suntem închiși în case, autoritățile de aici au trimis oameni pe teren, din ușa-n ușa!, să vadă dacă oamenii știu ce și cum să sorteze și să le înmâneze încă un ghid cu poze și desene, frumos colorate cu verde și galben. Acțiunea în sine poate fi lăudabilă. Realitatea este că, fiind pandemie și statul protejându-și funcționarii ca orice grupare mafiotă care se respectă, unii oameni au fost trimiși pe teren ca să-și justifice jobul. Divaghez, dar nu chiar. Sunt foarte mulți bani aruncați pe fereastră, fie aparatului administrativ care „gestionează” reciclarea, fie firmelor care se ocupa efectiv de reciclare. Subvenții, ajutoare, certificate verzi etc. Toate astea pentru noi. Noi care plătim deja taxe pentru asta, care îi demascăm pe poluatori, care ne cumpărăm singuri aparate de verificat poluarea din aer, care ne ducem să manifestăm lângă uzinele de aluminium sau alte mizerii.

Revin la tipa care m-a vizitat. Că asta e pentru reciclat, asta nu e, nici asta, nici asta, nici asta. Ho, femeie, într-un final tot ce pot sa arunc la reciclabile sunt sticlele de plastic și cartoane. Și, mai nou, cutiile de conserve din metal. Restul „nu e recunoscut de mașinile de sortare și îngreunează procesul”.

Doar că. Firmele care reciclează au tot felul de mașini și metode de sortare; gravitația, precipitația, flotabilitatea etc. Plus umanul. Care, în general, e formată din imigranți. Care fac o primă sortare „la mâna”. Mâine o sa fie un AI performant. Momentan, mă bucur că lipsa mea de interes în cititul etichetelor dă puțin de lucru unor oameni care au nevoie de asta.

Recunosc că, deși sortez de atâția ani, sunt oarecum deranjat să văd coșul de reciclabile mai mereu plin – arunc, anual, de cel putin 4-5 ori mai multe coșuri de reciclabile decât cele Puff Daddy sau Tupac. Sunt deranjat pentru că-mi dau seama că bătălia cu poluarea e cam pierdută, oricât de mult credem noi că facem ce trebuie cu sortarea, sunt deranjat că eu produc atâta poluare. Și mai sunt deranjat de faptul că nu pot arunca acel coș de fiecare dată când e plin. Pentru că tomberonul de reciclabile e aproape mereu plin. Acum m-am cam setat să-l arunc, chiar dacă nu e plin, în zilele în care a trecut mașina de colectare. Dar e un mic stres pe care nu vreau să-l umflu și mai mult citind etichete și acționând „și mai” responsabil, pentru că așa mă vrea statul. Statul să se ocupe de sticlele de plastic vândute de zeci de ani în magazine. Germania e la doi pași și 15 ani distanță, e imposibil ca nici un ministrul al mediului din Franța să nu știe de „Pfand”!

Pe de altă parte, mi se pare inutil să-i stresezi pe oameni cu zeci de reguli de sortare și colectare, când ei nu vor putea niciodată să compenseze nici a 10-a parte din poluarea pe care o generează când își cumpără o mașină prea mare pentru nevoile lor, când construiesc o casă mai mare decât nevoile lor, când nu le spui că reciclarea bateriei de la Tesla poate costa 4-5 ani de eforturi de sortare și reciclare.

Abordarea personală: arunc la reciclabile aproape tot ce nu e organic. Inclusiv hârtie, servețele, lemnișoare tăiate, ambalajele alea mizerabile din polistiren care cică nu se reciclează. Când am o îndoială asupra unui ambalaj, material, arunc la reciclabile. Pentru că știu că în lanțul de reciclare, la fabrică, cineva va ști unde să le pună/arunce. Dacă le pun direct în sacul Obama, știu aproape sigur că vor sfârși îngropate în pământ, întru propășirea financiară a șefului gropii de gunoi. În felul ăsta, îmi e mai ușor să trec cu vederea inacțiunea statului și transferul responsabilității pe umerii mei. Ca să nu zic că mă simt bine generând locuri de muncă și luptând cu AI-urile :-)

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

30 comentarii

  1. Cough Reciclarea bateriei de la tesla se face prin, iei bateria :) ti-o pui tie acasa pe post de UPS :) done. Masina de spalat si frigiderul nu trag curent ca un motor care impinge 2 tone cu 200 KM/H.

    2. Nu inteleg de ce c*c*t Cora baga mancarea in plastic. Am vrut sa-mi iau un trigon ditamai cutia de plastic. Bro, era imensa, ditamai cutia pentru un trigon mititel. Cred ca un plic de hartie era mai la locul lui.

    3. Imi place ideea articolului. Ai dat 2-3 exemple concrete cu care ne putem reduce amprenta. Stiu si eu pe cineva care a facut niste banuti frumosi din reciclare.

    Dar concret nu ai spus nimic din ce nu s-a mai spus :)

    00
    • Las aici un comentariu pt Zoso (legat oarecum de subiect)

      Daca ii mai tii minte pe domnii de la TurboMag. Am depus reclamatie si tocmai ce am primit raspuns la reclamatie. Ca masura li s-a aplicat „un avertisment verbal” (OAU, doamne cred ca s-au cacat pe ei de frica) si iau rugat frumos sa ceara acordul scris data viitoare cand mai vor sa mai faca poze si fimari pe acolo.

      mda

      00
    • Deasupra este vorba de articolul scris de Zoso atunci cand TurboMagul au bagat BMW_ul in rezervatie naturala (pe motiv ca e electric sau hibrid).

      00
  2. „Pentru ca stiu ca in lantul de reciclare, la fabrica, cineva va sti unde sa le puna/arunce.”
    – de unde stii? La Cluj a fost intai scandalul ca firma care se ocupa de colectarea reciclabilelor le ducea la gunoi, pentru ca nu era rentabil sa le duca la fabrica (aia nu putea primi prea mult ca n-aveau unde le stoca, firma locala nici atat). Apoi, mai nou, cand au mai aparut locatii, astia trimiteau totul la reciclat unde aia se uitau ochimetric. Daca pare ca au multe chestii nereciclabile, le arunca la deseuri mixte si le duc la gunoiul comun. Daca par ok, le sorteaza manual. Nu stiu daca asa e peste tot, dar sigur nu e general valabil ca peste tot fiecare betisor de urechi e examinat manual.

    00
    • Nu vorbesc de România, desi si acolo se vor misca lucrurile din directia „buna”: controale, amenzi etc, pâna când reciclatorii isi vor da seama ca pot face bani si daca fac lucrurile corect, nu doar fentând statul ca sa ia subventiile.

    • @fluture sunt curios de cine vorbesti… in Olanda unde din propria experienta vad ca se incearca vizibil reciclarea a cat mai multe materiale, dupa ce am fost pe la centrele de colectare mari sa duc gunoiul atunci cand tomberoanele erau neincampatoare, poti sa iti zic ca se recicleaza carton, sticla, si cam atat. Si la centrul de reciclare cand am dus ambalajul de la frigider, chair daca l-am impachetat cat am putut de bine sa nu ocupe mult spatiu, m-au pus sa il arunc la tomberonul alb inchis, ca era prea mare, il ard mai bine…

      Dupa articolele lui cristici si al tau ajung la concluzia ca reciclarea e doar de ochii lumii.

      Solutia este sa consumam mai putin, dar pentru profit va fi imposibil. Si atunci ma gandesc ca ar trebui sa punem tot in ambalaje de aluminiu si carton. Singurele materiale cu adevarat reciclabile sau sa inventam un material transparent 100% reciclabil si mai usor decat sticla.

      00
    • Ciprian, vorbesc de Franta. Aici la centrele de colectare – aproape fiecare comuna (mai degraba in functie de numarul locuitorilor din jur, la sate sigur sunt mai rare, aici in jurul Strasbourgului sunt vreo 10) are unul din asta, cu câte 4-5-7 angajati – se sorteaza, in vederea reciclarii, multe chestii. Lemnul la lemn (sau PAL, OSB etc), cartonul la carton, metalele la metale etc, pâna si cablurile electrice au propriul container. Mai nou – de câtiva ani – am vazut butoaie mari pentru ulei.

    • Ca sa completez: centrele astea de colectare sunt arondate localitatii. Ca sa poti sa arunci acolo trebuie sa locuiesti in zona. In unele locuri se plateste, in altele nu. Daca esti firma ai alte tarife, mult mai mari. Intri cu masina in interior, iti descarci singur mizeriile, dar angajatii de acolo stau cu ochii pe tine, sa nu amesteci. Se arunca chiar si moloz.

    • Macar atat ar trebui sa ducem la centrele de colectare. Substantele toxice. Sa mai salvam ce putem din apa. Si aici se colecteaza vopsea, ulei si alte substante pe care nu trebuie sa le aruncam in WC sau la canal.

      00
    • La fel si in Olanda, sunt centre arondate pe zone. Cei care locuiesc in zona arunca gratis (ma rog, platesc anual 300 de euro taxa pentru gunoi), firmele au un abonament ca sa poata avea access la acele locatii.

      00
  3. Ce am învață și eu din doua articole despre reciclare/poluare: intr-adevăr sunt foarte puține materiale care sa poată fi reciclabile, dar ce nu se poate și ajunge acolo în fabrica este transferat catre uzinele de ciment unde se ard multe deșeuri (producând desigur co2 plus multe altele) ; elicle de la centralele eoliene sunt nereciclanile și după o durata de viata de 20-25 de ani sunt ingropate.

    00
  4. NOU
    #12

    Daca vrei sa ajuti mediul cu adevarat, sinucide-te.

    Daca insa nu esti dispus sa mergi pana acolo, se mai poate face cate ceva. Ce incerc sa fac eu:
    – nu cumpar prostii in nestire, doar ce e necesar;
    – daca totusi fac greseala sa iau ceva aiurea, il donez sau il vand;
    – incerc sa merg cu masina „la consum”;
    – reciclez tot ce nu este murdar, iar ce e murdar, spal inainte sa reciclez;
    – incerc sa nu arunc mai nimic, ci sa dau de pomana sau sa fac upcycle din ele.

    Stiu ca aproape totul de mai sus este degeaba, dar ma face sa dorm mai linistit noaptea si – de ce nu – cu mai multi banuti in buzunar.

    00
    • You’re a fucking God! :-)

      Principiul e sanatos, dar, din pacate, societatea ne demonstreaza zilnic ca nu e popular.

    • Sa speli înainte să reciclezi nu e tot risipa și altminteri poluare. Detergent risipit care poluează sa l produci, apa care ajunge la tine, e încălzită folosind combustibil fosil, etc. Altfel, ai rezumat perfect, singura modalitate de reducere a poluării este reducerea consumului. Dar ce facem cu locurile de munca care o să dispară. Concluzia, lasă o că mere și așa..

      00
  5. Si la noi (Romania) se recicleaza dar cred ca depinde de zona si bun simt. In orasele mari exista tomberoane pentru haine, sticle; exista saci galbeni pentru carton/hartie, plastic, aluminiu (doze suc/bere); exista vreo 3-4 perioade pe an, cel putin in Timisoara, cand poti duce electrocasnice la reciclat gratis, bateriile/acumulatorii se pot duce in aproape orice supermarket. In orasele saracacioase sau la „sat”, nu cred ca intereseaza pe cineva reciclatul sau daca intereseaza, procentul este foarte mic.
    Nu stiu cum este pe dincolo reciclatul polistirenului. La noi nu ai voie sa-l arunci la pubele si trebuie dus la firme specializate. In Timisoara am gasit 2 firme, m-am plimbat cu polistirenul in masina aproape o luna. Ramasite ramase de la cateva electrocasnice. 4,5 RON Kg. L-am dus, l-au cantarit, am primit factura, am platit, am plecat. Cunost o groaza de persoane care-l arunca la pubela, „nu am timp sa ma duc pana acolo si sa mai si platesc…”. Bineinteles, daca-l arunici la pubela, nu-ti zice nimeni nimic…
    Cred trebuie sa mai treaca o generatie doua, pana sa fie lumea mai eco-friendly. Nu stiu nici daca exista vreo lege/regula cum ca poti fi amendat daca nu respecti regula produselor reciclate.

    PS. sa nu uitam si de compost

    00
  6. Mafia italiana e bagata in afacerea cu gunoaie de la 1900. Ar fi pacat sa lasam alti neexperimentati sa se ocupe de o chestie atat de sensibila pentru sanatatea oamenilor. Si a mediului desigur.

    00
    • Cred ca e valabil in multe tari. Sunt domenii in care oamenii de afaceri cu costum, camasa alba scrobita si cravata nu se baga. Basca nici cei din ierarhia administrativa nu au chef de sedinte cu privire la gunoaiele oamenilor, la modul de colectare, la rata de colectare, la citit contracte – o sa se plictiseasca si Clotilde, in ploaia de probleme pe care va trebui sa le rezolve – si tot ce decurge din asta. Si daca esti inspector pe undeva (Mediu, Sanatate etc), tot nu ai chef sa te plimbi pe la gropile de gunoi sa vezi daca se respecta tonajul, daca e totul facturat sau suprafacturat etc. Deci un paradis financiar, fiscal etc, dar in care n-are chef nimeni sa se bage. Doar smecherasii, interlopii, mafiotii.

  7. Ar fi minunat daca in fiecare clasa/incapere de la pregatitoare la facultate sa existe mici tomberoane pentru colectare selectiva.

    Intr-un deceniu s-ar face pt mediu in Ro cat nu s-a facut de la Burebista incoace.

    00
  8. Fluture in sfarsit un articol bun si la obiect.
    Bravo!

    00
  9. aia cu mașina prea mare a durut. te țin minte și știu și unde stai :D

    • Daca aduci niste busteni in ea când mai ajungi prin Ilfov, te iert :-)

    • serios, fluture – și cititorii să mă judece dacă te judec aiurea – decât să bați câmpii metafizic, mai bine o arzi pe articole la obiect – gen ăsta. Scrise frumos, inteligent, comprehensiv – gen ăsta :). Blogu’ ăsta e-n imaginea owner-ului – foarte down to earth, și pleznelile alea ale tale mergeau ca nuca-n perete. Anyway, keep it going.

      00
    • Danutz, nu stiam ca se mai gaseste must in decembrie.

    • acum am portbagaj, aduc, că la voi la câmpie nu aveți păduri, vi le ia Prins Pol.

    • Ni le luam inapoi dupa ce le taie hotii… si le plantam ca niste hipsteri, ca sa fie si pentru hotii de peste 80 ani.

  10. La naiba, am scris si eu unul. Vin cu un „add-on” in zilele urmatoare. Cu poze. :)

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.