Psihologia poporului român – fragment

Pe terenul vie¡ii politice acordul este foarte vag. La noi este un fapt recunoscut că legile, care sunt obligaţii contractate prin reprezentanţii majorităţilor cetăţeneşti, nu se respectă. Nu se respectă nici de cei care le fac, nici de cei pentru care se fac.

În principiu, s-ar putea zice că nerespectarea legilor, acolo unde se constată, este datorită educaţiei cetăţeneşti necomplete. Acesta nu este cazul la noi. La noi, nerespectarea legilor este o manifestare directă a individualismului subiectiv. Românul consideră nerespectarea legii ca un titlu de mărire şi de putere.

Pe terenul vieţii economice acordul este şi mai vag. Libera concurenţă nu este câtuşi de puţin intrată în moravurile poporului nostru. Românul cere beneficii pe baza dovezii că este român. În nici o altă ţară nu se respectă aşa des expresiile: fiu al poporului, fiu al ţării…Sunt fiu al ţării, deci trebuie să am o parte la beneficii.Vechiul descendent al răzeşilor, ca unul ce are în sânge milenara aşezare a satului pe spiţele de rudenie, îşi cere dreptul ce i se cuvine la moştenire.

Nici pentru viitor să nu ne facem iluzii, în ceea ce priveşte adaptarea sufletului românesc la libera concurenţă. Subiectivitatea caracteristică acestui suflet se va împotrivi întotdeauna.

Pe terenul vieţii sociale, aici unde se produc, în ţările din Apus, cele mai semnificative manifestări ale spiritului burghez, acordul este cu desăvârşire inexistent. Gestul iniţiativei individuale, în scopul de a susţine progresul social prin întreprinderi riscate şi prin invenţii, este cel mai plăpând vlăstar al sufletului românesc. În decurs de aproape un secol, cu toate stăruinţele, şcoala nu l-a putut fortifica. Şcoala românească, organizată după programele şcolii burgheze din Apus, a voit să formeze cetăţeni de iniţiativă, care prin muncă îndârjită să creeze un comerţ şi o industrie naţională. Ea a ajuns la ceva just contrariu.Sufletul tinerimii şcolare româneşti din zilele noastre(1937) stă într-un complet dezacord cu spiritul burghez pe acest teren. În loc de o muncă individuală, pornită din spirit de iniţiativă, aşa cum cere burghezia apuseană, idealul tinerimii noastre şcolare, de toate gradele, merge într-o direcţie opusă. Tinerimea noastră nu fuge de muncă, dar vrea o muncă în condiţii speciale;vrea o muncă fără liberă concurenţă, care să se răsplătească nu după produsul ei, ci după intenţiile muncitorului. Tinerimea noastră, în contra spiritului burghez, care-l consideră pe om ca o forţă salariată anonimă, vrea dimpotrivă să facă din omul muncitor un membru al marii familii naţionaliste române ortodoxe, căreia Dumnezeu i-a hărăzit pe vecii vecilor să muncească pe pământul pe care locuieşte.De aceea în programul de reforme al tinerimii noastre nu se găsesc revendicări realizabile pe planul obişnuit al măsurilor legislative, ci se găsesc revendicări care cer transformări radicale, într-un timp incalculabil. Tinerimea noastră vrea o nouă Românie. Pe câtă vreme această nouă Românie este nerealizată, ea se crede furată de un patrimoniu legitim şi, prin urmare, se crede nedreptăţită.

Atitudini analoage cu aceea a tinerimii şcolare române întâlnim şi la alte popoare. La ruşi, în secolul al 19-lea, şi la germani, în mai multe rânduri. Totuşi nu cu aceeaşi semnificaţie. Ceea ce este semnificativ la români este împrejurarea că atitudinea tinerimii este datorită corpului didactic chiar al şcolilor în care această tinerime a fost crescută şi pe care statul le-a organizat în spirit burghez. Adică statul român a impus şcolilor sale, prin programe, spiritul burghez, dar acest spirit a fost trădat de însuşi corpul lor didactic. Sub mantaua naţionalismului, membrii acestui corp didactic au strecurat în inima tineretului tendinţe antiburgheze. Unii prin propagandă directă, alţii prin toleranţă pasivă.Mentalitatea tinerimii noastre nu este un accident romantic, ci o fatalitate ereditară.

„Psihologia poporului român” – 1937, de Constantin Rădulescu Motru

romanianvineyard

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

7 comentarii

  1. Asta e prima carte dată ca lectură obligatorie la cursul de masterat de Geopolitică de la Hyperion!

    00
  2. Dupa 70 de ani nici o schimbare. Nu cred ca exista natie ca romanii care sa creada ca lor li se cuvine totul fara sa ridice un deget, doar pentru ca sunt romani.

    00
  3. Iar peste zece ani de la aceste randuri, comunistii alungau Regele si incepeau prigoana adevarata a „burghejilor”.

    00
  4. Deci noi nu suntem cu 50 de ani in urma, suntem cu 75…nice…
    Pe langa faptul ca o mare parte din romani asteapta pomana de la stat eu am mai observat un fenomen: pe romani nu ii poti convinge sa se mute din locul in care s-au obisnuit iar daca mai au si o locuinta in proprietate deja devine imposibil.
    Mie imi urca tensiunea cand vad persoane care mai au un pic si mor de foame sau ajung in imposibilitatea de a le cumpara copiilor o amarata de haina de la second pe cand incepe scoala dar refuza cu obstinatie sa se mute in alt oras unde pot castiga mult mai bine (si chiar li s-a oferit deja posibilitatea). Scuza e ca „stii, e greu sa te muti, acuma ca mi-am cumparat si eu apartamentul asta (n.r. adica un cotet de 50 mp intr-un fost camin de nefamilisti in care stau 4 persoane) vreau si eu liniste in viata”…ce puma mea de liniste poti sa ai cand tu faci o munca de rahat pe un salariu de 150 EUR/luna si depinzi de mama si de tata care lucreaza in Spania la 50 de ani??? Ce e asa de greu sa te muti undeva unde nivelul tau de trai ar fi de 10 ori mai bun? Cat iti ia sa te acomodezi in alt loc…3-4-6 luni?
    Mai mult, aceleasi persoane spun ca ar pleca in strainatate cu prima ocazie…cu ce dracu e mai usor decat sa te muti in alt oras din tara? Oricum, la ce experienta de munca (si de viata) ai nu o sa castigi extraordinar dincolo si in plus ai foarte multe alte obstacole: limba, obiceiurile, toate sistemele (invatamant, sanatate etc).
    Parerea mea…

    00
  5. 4 comentarii? Wow. Cred ca e record: postul cu cele mai putine comentarii. Cam astia sunt concetatenii nostri, cu ei trebuie sa comunicam/facem lucruri impreuna…

    00
  6. NOU
    #6

    Spre rusinea mea, nu stiam de cartea asta pana sa puna Vali pe blog.
    Am cumparat doua exemplare de la libraria Eminescu, un exemplar pt mine si unul sa il fac cadou.
    Cartea este magnifica! Si deabia sunt la jumate…
    Multumesc Vali.

    00
  7. NOU
    #7

    Sunt bucuros sa observ ca va preocupa asemenea discutii,comentarii despre cine suntem si cum suntem; va recomand,pentru o imagine completa si pe Draghicescu,desi este cam dur, dar si pe Vulcanescu (Dimensiunea) si pe Cioran si pe Tutea; si eu vad ca suntem diferiti de altii privind munca,libera concurenta,mai ales;asa se explica de ce avem azi 1.200 .000 bugetari cand ar trebui sa fie mai putin de jumatate;asa se explica si de ce tradatorii de azi au vrut sa-l demita de doua ori pe presedintele ales,dl.Traian Basescu ca si tradatorii de altadata;in ceea ce ma priveste as dori sa aflu cand s-a produs ruptura,diferenta si mai ales de ce,deoarece in perioada primitiva am fost toti cam la fel,dar in ceea ce va priveste,presupun ca sunteti tineri,sa aflati ce puteti face pentru a putea schimba in bine poporul roman,in nici-un ca a-l blama,pentru ca noi,cei care stam de vorba azi,acum sau in viitor”daca nu am fi romani,nimic altceva nu am fi”

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.