De vreo 10 ani, cred, urmăresc la sfârșitul lunii septembrie filmul „Septembrie” (1978):
Acţiunea filmului se deşfăsoară în luna septembrie. Vali are părinţii divorţaţi. Tatăl , Abrudan, s-a recăsătorit, locuieşte în Bucureşti şi are un copil, preşcolar. El lucrează ca magazioner. Vali locuieşte în Braşov. La examenul de facultate, pică. El lucrează la un atelier auto, împreună cu Fane şi alţi colegi. Anturajul şi prietenii îl fac pe Vali să devină un om …mai şmecher. Un accident de maşină, duce miliţia pe urmele unui furt. Cei implicaţi declară că Vali, le-a fost complice. Acesta are nevoie de un alibi. Ia o motocicletă şi pleacă la Bucureşti, pentru ca tatăl său, să-i ofere acest alibi. Soţia acestuia nu este încântată. Chiar îl denunţă la poliţie că i-a furat banii. Vali merge la un bar şi agaţă o chelneriţa-practicantă de acolo cu care pleacă pentru o zi la mare. El ia motocicleta furată, frumoasa chelneriţă, se fereşte de miliţie şi porneşte spre mare. Între timp miliţia continuă cercetările iar Vali continuă aventura.
A fost primul film al minunatei Anda Onesa:
Anda Onesa (n. 21 mai 1960, Pucioasa, Dâmbovița, România) este o actriță română de film.
A debutat la 17 ani în „Septembrie” (1977, r. Timotei Ursu), când încă nu terminase liceul. Actriță fără studii de specialitate (a terminat Facultatea de Filosofie din București în 1983), apare într-o serie de filme românești din anii ’70-’80, aducând un stil de joc proaspăt și devenind „un fel de Dan Nuțu feminin”.
Bineînțeles, e un film românesc, cu sfârșit de film românesc…
(Am citit undeva, nu mai găsesc unde, că cinematografia românească era inspirată de cea italiană, unde… dar mai bine vedeți filmul.)
Dacă știe cineva ce coloană sonoră e folosită în film (de exemplu, cea folosită când ei sunt pe plajă), mi-ar plăcea să ascult mai multă muzică de acest fel.
Al doilea film, tot de vară/toamnă, e „Nu filmăm să ne-amuzăm” (1975). Toma Caragiu, Gheorghe Dinică…
Un film foarte bun, care trebuie văzut de mai multe ori, și mai mult „prin el”. Am să-l mai citez de câteva ori, la alte subiecte.
Păcat că avem prea puține comedii de acest tip în cinematografia românească veche.
Pentru că e duminică, „Tată de duminică” (1975).
Am scris cândva despre Amza Pellea că a fost cel mai complet actor pe care l-am avut. Acesta este unul din roluri. La câțiva ani după acest film făcea „Nea Marin miliardar”.
Filmul este foarte bun, mai ales în era feministelor și a familiilor fără tați (mult mai „populare” în State decât la noi, cred). Ne putem identifica cu copilul, cu mama, cu tatăl… la alegere. De aceea mi se pare un film bun, că ai putea fi oricare din cei trei, să vezi filmul de trei ori, în trei moduri.
„Un om în loden” (1978)
„Un om în loden” este un film polițist thriller din 1978 regizat de Nicolae Mărgineanu (debut regizoral). Rolurile principale au fost interpretate de actorii Ovidiu Iuliu Moldovan și Victor Rebengiuc. Este o adaptare a romanului Moartea vine pe bandă de magnetofon de Haralamb Zincă.
Idem, s-au făcut prea puține filme polițiste bune în România.
(putem ignora, de exemplu, că în 1978 se putea duce cineva la miliție să îi roage să îi pună telefonul sub urmărire… cred că știa oricum că are telefonul ascultat, nu?)
Film plin de actori celebri, aproape numai actori celebri!
Dan Stamatiad (Victor Rebengiuc) este un inginer singur, angajat al unui Institut de Geologie și deținător al unor date secrete privind zăcăminte importante. Acesta începe să primească telefoane și scrisori de amenințare cu moartea, de asemenea în unele nopți are impresia că aude râsul sarcastic al unui bărbat care i se pare cunoscut. El găsește în camera sa ascunsă o bandă de magnetofon, după ce o ascultă vocea unui necunoscut îi spune că-i va afla identitatea și motivul pentru care va veni să-l ucidă. După ce sora sa este împușcată în lift și pentru a rezolva misterul și a-și pune ordine în viața sa, Dan spune ce i s-a întâmplat la Securitate. Cazul său ajunge în grija unor agenți de contrainformații ai Securității (prezentați într-o lumină pozitivă): Col. Panait (Mircea Albulescu), Cpt. Lucian (Ovidiu Iuliu Moldovan), Lt. Frunză (Constantin Diplan) și un alt ofițer de Securitate interpretat de Dumitru Furdui.
– Mai are câte un cuplaj… (…), dar până la urmă tot acasă vine…
– Cum o cheamă?
– Habar n-am. Pușa… Duța… Naiba să le ia, pe toate le cheamă la fel.
Am căutat „loden” în dex, ca nu știam ce înseamnă:
LÓDEN, (2) lodene, s. n. 1. Stofă groasă și păroasă, de obicei impermeabilă. 2. Pardesiu (raglan) confecționat dintr-o astfel de stofă. – Din fr. loden, germ. Loden.
Acum că am citit definiția, ce înseamnă raglan? 
RAGLÁN, raglane, s. n. 1. Croială specială a unor obiecte de îmbrăcăminte, la care mâneca pornește de la răscroiala gulerului. 2. Palton sau pardesiu cu o asemenea croială. – Din fr. raglan.
Cinemaraton este un proiect (?) extrem de bun pentru România. Nu știu ce surse au pentru filme, bănuiesc că originalele.
Sper să nu le taie barbar la 16/9, dacă au surse 4/3, sau să forțeze imaginea. Pentru „Septembrie” aș fi pus captură după Cinemaraton, dar imaginea era forțata la 16/9 din 4/3, unde capetele oamenilor apar turtite.
Da, vârfuri de pălării, pantofi, ceasuri pe perete, tablouri care apar în cadru… Chiar nu e nevoie să taie cineva munca regizorului, că nu degeaba lasă unele elemente în cadru. S-a filmat 4/3, aia e, vedem 4/3.
Încet dar sigur ma pierzi. Nu vrei sa vii cu noi in mileniul asta?
Când eu vă zisei că scanarea manualelor comuniste, chipurile, manuale scrise de comuniști pentru învățământ (care sunt niște exerciții tâmpe pentru permearea ideologiei partidului, agitație, propagandă și dezinformație) e ceva neregulă, acum cu filme care au ajutat la spălarea creierelor cu tot felul de mizerii și clișee de estompare (a gândirii), glume care instruiesc ca oamenii să se comporte docil sau precum clovnii față de autoritate (mai țineți minte dansul pinguinului din 2005-2006? apogeul filmelor de comedie românești făcut de telespectatori, taică), și tot felul de mimetică bizară (să nu zic expirată) a comportamentului, mișcărilor de mâini, felul de a vorbi, felul de a arăta emoțiile feței șamd.
Tovarăși, trebuie să filtrăm cu atenție, să ne uităm doar la chestii ideologic acceptabile si corecte politic, nu putem lăsa oamenii să se uite la filme de astea că vor deveni spălați pe creier, se stie că cei din ziua de azi nu mai au discernământ, eventual punem disclaimer cum au făcut cu aripile vântului, atenție rasism. Să banăm și Tom și Jerry pentru violentă șabada.
/sarcasm
vai cum se-aude Septembrie ala… as lua toti sunetistii si i-as pune in bazait dintr-ala vreo saptamana in continuu
toate filmele romanesti sunt la fel. fara subtitrare n ai ce sa „vezi”
Eu urăsc ca in cam toate filmele au folosit același zgomot de pistol, același zgomot de tun samd. . Trage ăla cu pistolul sau pușca, același zgomot, trage pe camp sau intr-o cameră același zgomot cu același ecou. Mă zgârie pe creier. In rest iubesc filmele românești…
Film despre Vali din Brașov ? De unde îl știu oare pe tip ?
Cu părinții la bucurești.
nu știu de unde ai luat citatul ăla pentru ”septembrie”, dar cine a scris textul era cam certat cu gramatica. și mie îmi plac virgulele, dar nici chiar în halul ăla.
din synopsis si o scurta vedere pe youtube „septembrie” ala e sinistru de prost. si odios de odios. probabil concurand cu muscaturi la beregata la cel mai prost film al anului.
altfel spus viata mea e prea scurta ca sa pierd mai mult de 30 de secunde incercand sa urmaresc mizeria aia. ce chestie, braila (ca si multi alti actori mari sau regizori faimosi) a facut si filme proaste….
Cristici, o chestie interesanta e ca muzica, filmele, cultura au rol de evadare din epoca lor. Si fiind forme de evadare, sunt in mod necesar opuse epocii lor, ca de evadat vrei sa evadezi in ceea ce nu ai.
Daca te uiti la epocile cele mai dure din istorie, o sa gasesti ca muzica este incredibil de dulceaga si sentimentala. Noi n-am putea sa o suportam. Dar pentru aia care sufereau consecintele epocii, era balsam pentru suflet.
Daca te uiti la epocile cele mai stabile si linistite, s-ar putea sa descoperi ca distractiile devin din ce in ce mai violente si mai stridente.
Oamenii vor ceva diferit decat realitatea curenta.
Interesanta observatie. Am sa fiu atent la asta.
Asta ca vrei sa evadezi in ce nu ai si folosesti pentru asta filmul o fi valabila pentru adolescenti.
E prea simplist sa spui ca din cauza ca nevasta te tine sub papuc, d-aia esti abonat la pornhub.
Poate gresesc dar cultura mare e despre intelegerea prezentului, prezentul tău, fie ca vii cu o poveste actuala fie ca vii cu una istorica, SF sau de dragoste. Vacantele in polinezia sau excursii in teritorii de canibali sunt nemaipomenite, dar pe Discovery si au un public totusi limitat.
In clipa asta ma uit la un film in care sunt impuscati oameni si au explodeaza masini.
Numarul de oameni pe care i-am vazut impuscati in lumea reala: 0.
Numarul de masini pe care le-am vazut explodand in lumea reala: 0.
Skgur. Si ai avut pistol cu capse cand erai mic si impuscai pe toata lumea, dar tot construiai in mintea ta o poveste ca sa justifici asta.
Asta e capcana: ramai la nivelul literal. Zici: Ma uit la Spiderman. Numarul de ziaristi care sar de pe un zgariei nori pe altul vazuti im viata reala: 0. Etc
Discutia va continua. Am sa postez restul pe blogul meu.
Cristici, cu tot respectul, sub nici o formă nu vreau să te jignesc, filmele alea sunt mizerabile și atât. Nu știu în ce zonă nostalgică-ți duci zilele dar zău așa…
Da exemplu de 4 filme bune romanesti, facute intre 1970 – 1980. (eu consider ca alea din perioada 1980-1990… 2020 chiar, sunt niste rahaturi – cu foarte putine exceptii).
De fapt, da exemplu de 10 filme romanesti bune.
Aia e. Asta avem, cu astea defilam.
Păi aia e problema, că nu avem. Nu e neapărată nevoie să defilăm cu filmele noastre…
Uite un film excepțional https://www.imdb.com/title/tt0089748/?ref_=nm_flmg_dr_20 – din spatele cortinei, de bine de rău.
de aia alea de comedie sunt cele mai bune pe care le avem ca restul (cu mici exceptii) sunt doar drame obosite filmate de zici ca sunt reconstituiri la scena crimei..
Nu există filme românești bune după 1970, din cauza tezelor din iulie 71 ale lui Ceaușescu, care implicau și arta și cultura în crearea omului nou.
Filme românești bune trebuie sa mergi mult înapoi, prin anii 50. „Răsună valea” sau „directorul nostru” sunt clasice de văzut
IMO Septembrie a fost si cred ca mai este un film foarte bun, e drept ca nu l-am mai revazut demult sa imi mai dau seama cum il vad acum.Trebuie situat in epoca ;este un film curajos , in contracurentul ideologic de atunci ,cu doi protagonisti antieroi frumosi (cat am mai visat la Anda Onesa in acei ani). Sunetul in filmele acelor ani este asa pentru ca asa si-a propus regizorul , dublajul in studio este mult mai simplu ,priza directa da un plus de realism, de adevar, pentru ca asta lipsea filmelor romanesti de atunci- viata.Din acelasi motiv al realismului si al adevarului este teoria acelor danezi care filmeaza cu aparatul in mana. As aminti si Proba de microfon ( cu finalul sonor tot asa in priza directa in care se aude vag o injuratura si grafic cu niste linii paralele care coboara una peste alta si la un moment dat apare o linie stramba..superb), Croaziera , Glissando , Iacob ..ale lui Daneliuc .Nu pot uita Ilustrate cu flori de camp cu Carmen Galin , Faleze de nisip, si un film cu Bleont care imi scapa acum …intr-o perioada dominata de filmele istorice de propaganda , de Sergiu Nicolaescu, in care comediile erau voit aseptice, cu vagi si atent cenzurate trimiteri la realitate filmele despre actualitate nu prea ieseau ..As recomanda dintre filmele de acum Sierranevada, un film atat de romanesc…
Balață
Hârtia va fi albastră
California Dreamin
Sa nu uitam de Nunta muta.
pentru mine, Terminus Paradis, raportat la realitatea romaneasca, este ceea ce a fost Natural Born Killers pt societatea americana, cu nimic mai prejos; as mai nominaliza E pericoloso sporgersi; pacat ca ambele au sunet si imagine mizerabila
„Tata de duminica” mi s-a parut foarte bun, de celelalte nu stiu.. desi daca il vedeam cand eram mai tanar poate nu m-ar fi atins. E interesant de revazut filme cu trecerea vremii, le vezi cu alti ochi.
Frate…din nou actori de film are se cred pe scena teatrului… iar sunetul !!!
Am avut vreodata actori de film, altii decat cei luati de pe scena teatrului? Exista scoala de film in 1970, in Romania?
Adevărul e că nu aveam tehnicieni pe sunet în vremea aia, și nici lavaliere, mixere și alte scule decente.
Actori de film – doar de film! – nu cred că avem nici acum.
singurul film românesc pe care l-am văzut și mi s-a părut că are un sunet cel puțin decent a fost ”usturoi”, făcut de Groparu, care e cam nespecialist în făcut filme.
Tehnicieni de sunet existau, dar cred ca tehnologia era (si este) cea care lasa de dorit…
De fiecare data cand ma uit la un film romanesc (chiar si mai nou) imi aduc aminte de o scena dintr-un film cu fratii Marx (parca?), legata de sunet in filme. Atata doar ca filmul cu fratii Marx era fcut prin anii ’30….
@ AB: Dacă vreodată ne-om intersecta cărările, să mă tragi de mânecuță, te rog, ca să scoată bloggerul o bericică rece, bună și urmată de altele.
@Groparu, ne-am intersectat.
(s-ar putea chiar să mai am și un autograf pe undeva prin sertarele de acasă) și câțiva ani mai târziu, la MȚR, am adus și vreo 2 prieteni. 
La un festival (sau ceva de genul) de film pt copii (multe au rulat la cinema studio, în piața romană)- io eram aia care nu era copil și nici cu copil.
Fără glumă și fără periuță, „usturoi” a fost „chiar nu-mi vine să cred că se pot face filme cu sunet că lumea în România „.
@ AB: Sunetul ni l-a scos din HDD-uri și l-a mângâiat să crească mare însuși sunetistul lui Tiesto. Omul chiar știe bine ce face, e un nene olandez, Mark (nu-i mai dau numele de familie), actualmente e sunetist (și) la Untold. Luci, regizorul Usturoi, zice că e cel mai bun din lume. Poate n-o fi așa, dar sigur e ceva de vârf. Dacă am fi avut și sunetist profesionist la turnarea filmului, ar fi fost și mai oglindă.
PS: Data viitoare poate facem rost de niște sâni pentru autografe, să știm exact unde le-am pus.
Am vazut Septembrie si bonus, pe acelasi canal youtube, Salata rapidă de rosii unguresti la 2Ron/kg pentru ca alea romanesti erau 4Ron/kg.
Adrian Enescu … coloană sonoră , probabil nu toată .
Daca nu ma insel, raglanul ca origine vine de undeva din Irlanda de fapt
Lordul Raglan, britanic. Oricum tot aia este
De asta știai ?
https://eventbook.ro/program/cinemateca-online?page=3
Sfârșitul filmelor românești m-a făcut să le evit cat de mult am putut (asta și filmările de noapte și replicile țipate și date una după alta)
De curând însă am văzut un film Românesc care nu mă enervat și pot chiar sa spun că mi-a plăcut. Neidentificat parcă se numea…
Am ținut mereu minte începutul ăla din „Nu filmăm să ne-amuzăm”. Absolut atroce, frazele alea, ideile alea, propaganda aia bolșevică, ayaya, aproape insuportabil. Bine măcar că este Mircea Albulescu și nu Silviu Stănculescu, ăla era abonat la roluri legate de partid și responsabilitățile aferente și juca la fel de bine ca o scândură de gard.
Groaznic.
„Am scris cândva despre Amza Pellea că a fost cel mai complet actor pe care l-am avut.”
Aceste cuvinte ne doare si ne zgaraie la ureche! Davai, gramatica!
De acord in rest!
„Tată de duminică” e o porcărie melodramatică, an prins-o unde sunt forțate niște coincidențe și care își cam bate joc de valoarea actorilor. Acum poate are valoare istorică să vedem cum se gândea in perioada aceea și cum se îmbrăcau oamenii și cum arătau orașele sau locuințele.
Urmăresc Cinemaraton și ma doare sufletul citi bani s-au consumat pentru filmele de propaganda cu șantiere și alte cacaturi. Acești bani i-a plătit tot poporul cînd s-au achitat datoriile externe.
Să mă întorc la filmele vremii, cele din 70-80 aveau fondul sonor realizat cu niste acorduri de sintetizator de toată jena care probabil că dorea să introducă spectatorul intr-un mediu modernist tehnicizat.
Film deosebit de care nu mă satur niciodată „Ion”, și ar mai fi Iacob.