Am vrut să repar un monitor stricat.
Se vedea aiurea rău, tremura imaginea… l-am desfăcut.
Când scot capacul, văd că a mai fost umblat în el.
Nu știu cine a încercat să-l repare, foarte prost a lucrat. Fără estetică, de parcă nu a urmat cursul de lipit piese de la cercul de electronică de la „Casa pionierului” (nu tot ce a existat în comunism era nasol).
Anyway, nu am reușit să-l repar.
Dar parcă nici nu vreau să renunț.
Monitor LCD din 2005, cu defect; noi suntem în 2021.
Se vedea aiurea rău, tremura imaginea… l-am desfăcut.
Când scot capacul, văd că a mai fost umblat în el.
Nu știu cine a încercat să-l repare, foarte prost a lucrat. Fără estetică, de parcă nu a urmat cursul de lipit piese de la cercul de electronică de la „Casa pionierului” (nu tot ce a existat în comunism era nasol).
Anyway, nu am reușit să-l repar.
Dar parcă nici nu vreau să renunț.
Monitor LCD din 2005, cu defect; noi suntem în 2021.
Acum m-am oprit să gândesc.
Vreau să repar monitorul, sau… ce e cu mine, ce e în capul meu?
Un monitor din acesta e 25-50 de lei pe olx, și merge, nu trebuie să-i fac nimic.
Tehnic vorbind, eu fac mai mult de 25-50 de lei în trei ore de muncă pe meseria mea reală – care e alta decât „depanator radio-tv”. (trei ore din momentul în care am pus mâna pe surubelniță)
De ce nu mă opresc? Ce mai vreau de la monitorul ăsta?
Vreau să repar monitorul, sau… ce e cu mine, ce e în capul meu?
Un monitor din acesta e 25-50 de lei pe olx, și merge, nu trebuie să-i fac nimic.
Tehnic vorbind, eu fac mai mult de 25-50 de lei în trei ore de muncă pe meseria mea reală – care e alta decât „depanator radio-tv”. (trei ore din momentul în care am pus mâna pe surubelniță)
De ce nu mă opresc? Ce mai vreau de la monitorul ăsta?
Am dat-o în întrebări despre oameni: Când consideri că ce faci/ce încerci e suficient, și decizi că nu se mai poate face nimic, trebuie să te oprești?
Despre orice legat de oameni: să ajuți un prieten, să suporti măgarii de la patroni, să bagi divorț, să închei o relație, să… Când trebuie să spui „gata!”? Când decizi că ai facut tot posibilul?
Despre orice legat de oameni: să ajuți un prieten, să suporti măgarii de la patroni, să bagi divorț, să închei o relație, să… Când trebuie să spui „gata!”? Când decizi că ai facut tot posibilul?
–
Zilele acestea am îngropat un om. Un om apropiat, care renunțase demult să lupte cu viața, cu problemele vieții. Renunțase să trăiască. Era mort cu mult înainte de data decesului. Un om care nu a fost bolnav în viața lui. Dacă răcea, era considerat un eveniment. Un taur de om.
Asistam neputincios la cum se distruge. I-am spus, am încercat să-l ajut, am încercat să-i arăt lucruri, i-am spus să încerce cu pași mici să facă ceva. L-am și înjurat, i-am dat și cateva palme, apoi pumni, că poate trezeam ceva în el…
Oare am făcut ORICE, TOTUL pentru a-l ajuta?
(am scris un text special despre lupta cu viața de zi cu zi, despre oamenii care abandonează… astept să îl pot citi cu capul limpede înainte de a-l posta aici)
Asistam neputincios la cum se distruge. I-am spus, am încercat să-l ajut, am încercat să-i arăt lucruri, i-am spus să încerce cu pași mici să facă ceva. L-am și înjurat, i-am dat și cateva palme, apoi pumni, că poate trezeam ceva în el…
Oare am făcut ORICE, TOTUL pentru a-l ajuta?
(am scris un text special despre lupta cu viața de zi cu zi, despre oamenii care abandonează… astept să îl pot citi cu capul limpede înainte de a-l posta aici)
–
Fără legatură cu decedatul, un fel de pildă despre cupluri, în temă cu subiectul articolului:
Doi bătrâni la nunta de aur. Sărbătorită și la Starea Civilă, ca o adevărată nuntă.
Un reporter îi întreabă:
– Cum ați reuşit să rămâneți împreună timp de 65 de ani?
– Ne-am născut într-o vreme când, dacă un lucru se strica îl reparam, nu-l aruncam la gunoi.
Răspunsul meu ar fi: când nu îți mai face plăcere.
Reparatul monitorului era un fel de joc. Era o relaxare. Ca un rebus. Întâi sa găsești ce e stricat și apoi daca e posibil sa il rezolvi. Nu cred ca mai conta câți bani ai pierdut, probabil și piesa stricată costă mai mult ca unul funcțional, dar satisfacția ca l-ai reparat tu e neegalabila.
și în exemplul de sus găsești o plăcere?
Crezi că găsești o plăcere în a repara o căsnicie care nu-ți mai place?
Eu lcrurile pe care le reparăm nu cred că le reprăm pt plăcerea efectivă de a repara acel ceva ci pt plăcerea finală de a vedea un lucru care funcționează cum funcționa înainte, când îți plăcea!
Toma, nu poti compara o casnicie cu un „motherboard” de monitor busit. Ca nu mergi la piata si iei 10 mariaje cu 20 de lei.
Imi place ideea de a mesteri chestii, chiar daca nu sunt rentabile. Eu fac bratari / cercei handmade, cand ma plictisesc de comentat pe situri. Faza amuzanta este ca sunt un baietoi si nu port nimic din chestiile astea. Dar imi plac pietrele semipretioase si sa mesteresc cu degetele. Imi place sa mai reconditionez cate ceva, chiar daca timpul meu teoretic costa mult mai multi dolari decat cacareaza respectiva.
Nu totul se reduce la bani si eficienta, trebuie sa ne mai si simtim bine.
Cat priveste oamenii … prefer sa ma indepartez tacut de cine mi se pare toxic. Nu port ura, pentru ca am facut si asta acum niste ani, fara niciun beneficiu. Negativitatea apasa si te face nefericit. Prefer sa vad binele in toti si sa ma agat de partea frumoasa a fiecaruia.
Cristici, condoleante. E greu cand pierzi pe cineva suficient de apropiat, incat sa-ti pese.
Eutanasia la cerere ar fi o binecuvantare pentru multi romani, la final de drum, cand viata este insuportabila. „Mama” mea (bunica, pentru ca maica-mea mi-a facut vant la nastere) a murit acum 4 ani de cancer, un final complet nemeritat, pentru cat de buna a fost. Ma intreba daca pot sa o duc la doctor, sa-i dea o injectie, sa scape. Din pacate cainele familiei (eutanasiat cu 2 ani inainte, cand era clar ca nu mai are decat de suferit) a avut o moarte mai buna si sansa de a nu suferi la final. Ea nu a avut aceasta posibilitate, desi ne-am fi dorit-o cu totii. A murit greu, in chinuri.
@ Dojo Poate eutanasiere e destul de extrem. Mi se pare destul de bun sistemul german. Aici există medicină paliativă. Adică pentru cei în faze terminale se încarcă să aibă cât mai puține dureri. Asta se face ori in clinica ori acasă pentru cei care doresc. Cunosc un medic care cu asta se ocupă. Merge acasă la oameni si le administrează morfină sau thc ca să treacă mai ușor peste dureri, precum si consiliere psihologică. În același timp se ocupă si de consilierea psihologică a apartinatorilor și chestiile sociale.
si eu fac o gramada de lucruri care sunt lipsite de valoare fix pentru ca imi ofera placere.
daca nu te costa bani e pasiune, daca mai si investesti banbi in asta atunci devine hobby 😅
În România, eutanasierea asistată este ilegală, deontologic și penal. Suferinzii (indiferent de situație) sunt condamnați la tortură.
Nu cred ca dorea sa moara, desi nu vedea nici un scop in a trai. E… ciudat.
In ultimele clipe se vedea pe el ca nu dorea sa moara…
Daca aveti nesansa sa dati peste unul din asta, sa nu il credeti cand spune ca vrea sa moara. Nu vrea. De cele mai multe ori, as indrazi sa spun ca in 99% din cazuri, nu isi doresc sa moara.
Dar și când vrei cu adevărat să mori, persoane bonome ca tine vor prelungi durerea și chinul. Bineînțeles că există o frică în iminența morții, dar nu înseamnă că ți-o dorești mai puțin.
Toti cei aflati in situatii din astea n-ar vrea sa crape. Daca s-ar gasi o solutie pentru problemele lor si s-ar putea ridica pe picioare pentru a munci din nou.
Dar intr-o tara saraca, unde nimanui nu-i pasa e usor sa propui eutanasierea asistata cand costul tratamentului este „prea mare” (dubios dat fiind ca rareori tratamentul depaseste costul cumulat al platilor facute catre CNAS de oricine n-are strict minimul pe economie).
Depresia este o boală gravă care necesită ajutor adecvat de la psihologi si/sau psichiatri. Atât timp cât imprejurimea își bate joc de psihologi și doctori, atât timp cât oamenii care au nevoie de ajutor dapdv sunt stigmatizați vor muri mulți oameni din cauza acestei boli.
Trebuiesc începute campanii de remediere a situației actuale, trebuie oferit prim ajutor și ajutor pe termen lung oamenilor care suferă de această boală.
„persoane bonome ca tine”… i-am spus ca in oras un sicriu e intre 450 si 1300 de lei. La 750 de lei chiar arata ok. Daca tot zice ca vrea sa moara, sa imi spuna ce sicriu vrea, si ma ocup. (Ceea ce s-a si intamplat, intr-un final, a murit. Dar, in mod ciudat, nu de depresie, ci de prima si ultima boala pe care a avut-o in toata viata lui)
Ia, mai zi ceva cu „bonom”.
Pffffaaaaai, da’ cine v-a lucrat aicea???
Mai ales cand pune strap care se lipeste de alt traseu…
Poti face bani multi din altceva și anumite chestii neprofitabile sa le faci din placere!
De exemplu pe mine ma relaxează sa lucrez prin gradina, dar as putea sa angajez un grădinar și în timpul petrecut în gradina sa produc bani cat sa plătesc 10 grădinari!
Domnul Videanu, sunteți Adriean, nu Adrian. Cu respect, un admirator.
Da, da, prefer oricând sa grădinăresc decât sa pun borduri!
Mi-am adus aminte de o chestie amuzanta, la mine în sat este un băiat care muncește cu ziua și ii dau 250-300 ron/zi. Azi s-au luat vecinii de mine ca l-am învățat la bani și nu mai vine sa muncească la ei!
si la noi la corporatie e la fel.
Eu-am relaxt să pun vreo 20mp de pietre rupte prin grădină. Am făcut un drum și un loc ptr. masa din grădină. A fost in jur de o tonă de bolovani. I-am asejat, potrivit la locul lor, am săpat ptr fiecare locul, le-am bătut cu ciocanul de cauciuc, le-am acoperit cu pământ, le-am udat, reașezat, reastupat, udat, iarăși bătute cu ciocanul, dat cu grebla, curățate de pământ.
Munca m-ar fi costat cu un grădinar probabil undeva pe la 600-800 de euro și ar fi fost (mult) mai bine făcută într-o zi sau două. Eu am muncit după amiezile a 10 zile. Negru de sub unghii l-am scos în trei zile (nu, nu pot purta mănuși la lucrul manual). Însă, însă, satisfacția este enormă – încă nu-s la vârsta sa zic căi mai bună ca sexu’, dar tot orgasmică este. Trebuie să mă apuc de sudat!
@Adrian tocmai ai vazut de unde se trage mentalitatea patronului roman
Cat mai repede. Viata e prea scurta sa lungesti decizii proaste. Legat de povestea alora ce au facut nunta de 100 de ani. Unde am stat in bloc la inceput eram copil dar era un cuplu ce se tot certau. Nu erau violente dar oamenii nu se intelegeau si doreau sa divorteze. Si toti din bloc, de unde lucrau, parintii, alte rude, prietenii au insistat sa nu divorteze. Ce sa vezi ? Au divortat dupa alti 20 de ani la batranete de trait ampulea fiecare in camera lui ca doi straini, cu mancare separata, cu chin si jale in loc sa se desparta(era si un copil la mijloc care a fost chinuit la randul lui). Deci nu. Poti sa incerci sa repari dar daca nu merge si nu merge arunca/schimba … clar !
Știi ce, măcar au divorțat! Măcar la bătrânețe sunt liniștiți. Au/au avut/vor avea măcar câțiva ani fără râcă, ranchiună, certuri, tensiuni.
De la om la om!
Nu te mai gândi la câți bani pierzi. Continuă să lucrezi la el până reușești să îl repari sau până te plictisești.
E sănătos să-ți ocupi mintea cu lucruri care nu sunt neapărat necesare sau care n-au legătură cu viața de zi cu zi.
Succes!
OT: Imi puteti recomanda o pompa de stropit electrica (cu acumulator) de 10-12L?
funebra?
Cici: Nu fi marlan.
Pompa de stropit copacii contra dăunătorilor sau pompa de stropit, adica udat, gradina?
Există la Dedeman un model de la Ruris, RS1700. Foarte simpatic, doar că acumulatorul ar trebui să țină 40 de minute. Ține doar vreo 15. Următorul are capacitate de 20l, acumulatorul ține, teoretic, 4h. Este la 286 lei acum
După ce ca te lauzi ca ai gradină, ocupi thread-ul aiurea, știi ca e doar un singur model de pompa de stropit electrica pe piață (as putea spune ca o faci cu intenție) și nici nu știi de gluma..
@Oana
Pe asta o am,sunt foarte multumit de ea.
https://www.megadepot.ro/pompe/pompa-vermorel-de-stropit-electrica-campion-16l.html
@kilroy Multumesc. Si da, e pt stropit pomii.
Cici: Nu am gradina. Incerc sa imi ajut parintii cum pot. In cazul asta, sa le fac munca mai usoara. Apoi, sunt f multe modele de pompe. Cauta pe eurounelte sau emag si ai sa vezi. Frustratule!
frustrato se scrie. si tot nu stii de gluma
Legat de ștrapurile din poza ta, altă soluție nu era. Tipul ăla de cablaj e făcut pe substrat de rășină fără fibră de sticlă, nu e FR4, padul piesei e rupt, se exfoliază ușor. Dacă era FR4 cu gaură metalizată și eu săream în sus că că ăla care a lucrat și-a bătut joc.
Și eu repar chestii care merită, am luat jafuri din târgul de vechituri cu 10 lei și le-am adus la viață. Am un Grundig din ’70, un Graez Page din ’68, un Nokia 100 din ’95 perfect funcționale. Am luat un monitor LCD de la gunoi, de la firmă, avea firul de la lampă rupt, l-am făcut și l-am donat unui copil la țară. Dacă avea ceva care dura mai mult de 10 minute, îl aruncam.
Lanterna Varta de la Vali era pe listă când a început pandemia, se pretează bine pentru upgrade. Are led de 3 W dar sursa are randament de 50%, așa face Varta să-și vândă bateriile. Urmează să-i pun led de 10W, sursă cu randament de 90% și acumulatori Li-Ion. De ce? Din plăcere, aș putea să-mi cumpăr 10 lanterne, dar am piesele în sertar, stau degeaba. Lampa de cort de la Decathlon de 20 lei avea led de 0.3 W. Acum are 3 trepte, roșu, 0.5W și 3W. Puteam să o iau de la Decathlon cu 44 lei.
solutia era sa fi indoit totusi, putin sarma aia, nu crezi? chiar sa vina fix peste alt traseu, si ala exfoliat?
Fuck, acum m-am uitat mai bine, cu zoom.
Și sârmă strâmbă, și lipitură rece, fludorul fara plumb e păcătos rău. Acolo e un tranzistor, nu-i așa?
Dacă e vorba de oameni: când simți că nu mai poți, că relația, încercările de ajutor îți fac rău ție, în orice fel: psihic, fizic, etc.
Nu orice egoist e ceva negativ.
Nu ești psiholog, psihiatru, terapeut să poți ajuta fără să te încarci pe tine.
În plus, într-o relație sunt mereu 2: este necesar ca și celalalt să depună un minim de efort, sau să-si dorească să depună efortul să se salveze pe sine sau să salveze relația.
Dacă e vorba de lucruri: dacă îți face plăcere munca respectivă sau e vorba sau e vorba de un obiect cu valoare sentimentală, oricât.
Dacă e un obiect oarecare, un pic, acolo, să nu zici că n-ai încercat, apoi altul la rând.
curiozitate si spiritul de a nu te da batut iar uneori e pur ‘sunk cost fallacy’
depinde si cat esti de sedat si dependent de dopamina pe care ti-o ofera un anumit lucru pe care-l faci
In ziua de azi e foarte usor sa renunti la o relatie cu un om. Ai social media, foarte multe oportunitati de a creea si opri relatii sociale.
Asa ca e usor sa spui sa renunti cand nu-ti mai place. Dar ce inseamna ca nu-ti mai place. Ca omul ala ti-a cauzat un discomfort sau a spus o gluma proasta? Doua glume proaste? Trei?
Din nou aici intervine dorinta moderna de a te asocia doar cu oameni care sunt „deasupra” ta si care aduc strict „plus valoare” tangibila (bani, relatii) de parca un partener de discutii la o bere nu mai are nici o valoare.
Cat despre reparat lucruri. Ai schema electrica disponibila?
Daca n-ai simti ca merita sa faci diagnosticul la nivel de componente „orbeste”?
Cat de familiar esti cu electronica digitala?
Aparatura moderna devine din ce in ce mai greu de depanat de un utilizator casnic echipat cu un letcon si o rola de sacaz.
Nici condensatorii nu mai cad atat de des, mult mai des cad circuite integrate logice care controleaza distributia semnalului in circuit, si care sunt aproape imposibil de reparat si foarte dificil de inlocuit daca ai o piesa de rezerva.
rola de sacaz? nu de fludor?;))
de cele mai multe ori e vorba despre niste contacte imperfecte, lipituri reci. un minim de incercare nu strica.
https://jestineyong.com/lcd-monitor-with-hazy-display-repaired/
am reparat masini de cusut electrice, m-am bagat prin masini de spalat, am schmbat SMD-uri prin laptopuri… Oricum, sa depanezi o scula ce are o schema electrica de 40 de pagini nu e ceva placut. Nici nu ma complic, daca e mai mult decat ceva ce pot incerca rapid.
Am „reparat” patru becuri LED defecte… care „defect” = aveau un contact imperfect. Becul actual din veioza de pe biroul meu e luat si reparat de la „reciclabile”… era un fir iesit, contact imperfect.
Pe blogul ăsta te simți ca pe TPU sau Softpedia: toți se pricep la orice, indiferent că sunt autori sau comentatori. Probabil doar 1% (sau chiar mai puțin) și au habar despre ce vorbesc. Cel mai amuzant e când aceiași oameni abordează 50 de subiecte din domenii diferite, cu siguranța unui expert în dezamorsat bombe. E caz clasic de manual de psihiatrie, dar nimeni nu îndrăznește să-i spună împăratului că e gol.
Tu intelegi notiunea de „la piata”? Aici suntem la piata, daca nu te-ai prins.
Daca am vorbi despre ce ne pricepem cu adevarat, nu ar mai fi trafic pe blog.
Ce vrei sa stii, din ce ma pricep cu adevarat? Articole saptamanale despre cerneluri si suporti pe care se poate printa cu cerneala (eventual cerneala praf) ar aduce trafic, ai da click? As fi mai „interesant” daca ti-as explica un workflow prin care sa optimizezi executia unui catalog de 2000 de pagini?
AICI SUNTEM LA PIATA, intelegi asta?
Oricum, „expertul” pare ca esti tu, „cu siguranța unui expert în dezamorsat bombe”. Ai opinii foarte „sigure” despre lucruri, asta spune comentariul tau. Pare ca tu stii, ca tu cunosti exact „care e treaba”.
–
Am sa fac un articol despre „ligatures„, ca ma enerveaza sa tot vad in limba romana lipite grupul de litere „fi”, „fl”, sa vedem cate click-uri aduna.
As mai putea scrie despre istoria fonturilor, cine a fost Garamond, de exemplu. Sau despre Giambattista Bodoni, ca tot era din Piemonte.
Sunt sigur ca lumea abia asteapta, vor fi zeci de mii de click-uri, sute/mii de comentarii.
Daca ai o problema, o intrebare (fie ea si retorica), ar trebui sa nu scrii, sa nu spui despre ea, sa nu (te) intrebi.
Apropo, care e primul cuvant din titlu, interesantule?
„cu siguranța unui expert în dezamorsat bombe.”
Cacat.
Asta fara a spune ca un expert in dezamorsat bombe nu e niciodata sigur pe el.
Ce alte expresii de om interesant mai ai in caietul cu cacaturi de scris in comentarii?
Eu nu-s Ionuț dar sper că am voie să întreb?
Cum tatuez o geantă de la LV (cred ca este din plastic, piele falsă). În incinta unde am atelierul sunt și niște mari artiști de tatuaj. Mă înțeleg bine cu ei și i-am rugat să-mi tatueze o geantă mai vechie. Unul mi-a zis ca nu știe cu ce fel de cerneală ar merge și să cumpăr cerneală ptr. piele. Am cumpărat și nu a ținut.
Chiar dacă nu tatuez, cu ce fel de culoare, cerneală, vopsea aș putea desena (bine nu eu, ci „băieții”) pe o asemenea geantă. Mi-mi trec culori tari prin cap, gen Pink, galben, verde, roșu, etc…care să nu aibă un finish ieftin și să și țină.
Ar (ai
) fi genial dacă mi-ai putea măcar indica o direcție.
Mersi.
PS: cum se optimizează workflow-ul unui catalog de 2000 de pagini? Sau cum se începe?
@Cristici – fa frate articolele despre fonturi si despre workflow-ul pt catalogul respectiv! Poate nu o sa aiba Vali traficul obisnuit dar tot o sa ai un cititor interesat (eu)…!
Dragă Ionuț, dacă am vorbi de fiecare dată doar despre ce ne pricepem bine sau la ce suntem specializați ar fi o tăcere continuă. Greu găsești pe cineva dispus să te asculte in chestiunea la care ești tu specializat. Probabil printre noi suntem unii pasionați de anumite chestii, pe care le practicam neprofesionist și unde ne dam cu părerea din experiența acumulată. Probabil e un scriitor de coduri care citește in timpul liber cărți de psihologie și își da cu părerea când se discută despre asta. Poate e vreo hr-ista care in timpul liber coase goblene si îți poate recomanda o sursa buna de ate. Știu ca am fost învățați sa recitam comentarile altora la niste opere literare si era interzis sa ai părerea ta, dar poate e timpul sa ne mai relaxam.
Cristi, scrie articolul despre Garamond. Mi-ar face mare plăcere să îl citesc
@Ionut
Gol pe dinauntru?
Atunci când te prostituezi pe likeuri, în loc să scrii despre ceea ce știi… Influencer fun, doar suntem la piață, trebuie să acoperim niște goluri, niște lipsuri emoționale…
la viata nu renunti niciodata.
restul sunt subiective toate.
cred ca am fi surprinsi sa vedem cate putem sa toleram, cateodata devenim idiot de toleranti chiar daca n-ar trebui.
PS nici la cola/pepsi nu se renunta niciodata!
@Bogdan – ultima data am baut cola/ pepsi acum vreo 7 ani. Dar beau apa minerala
Poporul ăsta a stat 30 de ani sub comunism. Asta spune totul.
În general noi ca popor de idioți, cum spunea o mare personalitate, nu putem suporta o agresiun decât atunci când impactul este unul violent sau când îți ajunge cuțitul la os și s-a umplut paharul dar dacă agresiunea este continuă și de intensitate moderată atunci poporul român o suportă zeci de ani și ba chiar pare să-i și placă fiindcă și la mulți ani de la întreruperea agresiunii încă îi mai este dor de ea, a se vedea nostalgicii comunismului.
@Crimsonware
Boss vezi ca deasupra capului tau este o mare ceatza.Comunismul in Romania a existat oficial intre 1947 si 1989.Cred ca sunt mai mult de 30 de ani.
Da, eram sigur că nu zic cu precizie dar nici nu m-am obosit să caut pe Google. Oricum, chiar și cu acest contraargument al omului de paie vii tot în apărarea a ceea ce am zis eu și nu mă contrazici absolut deloc, ba din contră eu spun că romârlanii au supt ciocanul de la un cizmar 30 de ani tu zici că stai puțin că totul este greșit în ceea ce spui, de fapt au luat-o în cioc peste 30 de ani. Ok.
@Crimsonware
Problema este un pic delicata,romarlanii nu prea au vrut sa suga din 47 pana pana in 58 la buricul comunismului,beleaua este ca ne-au ajutat sovieticii si cu onor scarbele de engleji,care ne-au dat la schimb tatucului in schimbul Greciei.Era si o vorba,noi le dadeam graul,iar ei ne luau petrolul.Pana prin anii 77,comunismul romanesc a facut totusi cate ceva pentru romani,in sensul ca le-au facut fabrici,au dezvoltat infrastructura(pana atunci se circula cu carele cu boi pe campuri),au inceput sa dezvolte localitatile,au tras apa curenta in loc de fantani,au electrificat sate care pana atunci nu calcase picior de om strain pe acolo,etc.Greseala mare a fost colectivizarea fortata,cu absolut toate foloasele in favoarea statului si tortura taranilor care erau impotriva colectivizarii si confiscarii bunurilor,cai,carute,vaci,mori de cereale,etc., colectivizare urmata de exodul fortat al oamenilor catre localitatile devenite centre industriale.Din acesta cauza romanul si-a pierdut si identitatea,nu a mai stiut ce este,taran,muncitor,orasean,de la tara,etc.
Pana prin 1974-1976 traiul in comunism era destul de bun,se gaseau alimente din belsug,tot felul de marfuri de import,etc.Se gaseau de exemplu pe vremea aia inclusiv tigari Kent ,ala cu castelul, la tutungerii.Dupa 76 a inceput nebunia,deoarece Ceau si-a pus in cap sa nu mai aiba de a face cu Fondul Monetar si cu nimeni,prin plata totala a datoriei externe.Acest tel s-a si realizat,dar in defavoarea cetateanului roman care dintr-o data a inceput sa cumpere salam,oua si paine pe cartela si alte marfuri in cantitati limitate sau deloc.Asta pana in 1989 cand occidentul si-a dat seama ce piata virgina sunt tarile din fostul bloc comunist si ne-au implementat democratia.
@Viorel, iar mă apucă dracii. ai început rezonabil în primele 2 fraze, când ai ajuns la anii ’77 ai început să zburzi.
comunismul n-a făcut toate alea pt români. dezvoltarea, curgerea istoriei- nu știu cum să zic- au făcut. vezi tu vreo țară aflată cât de cât în secolul ăsta care a rămas varză pt că n-au avut comuniști.
disclaimer. eu citesc aproape exclusiv beletristică, doar că în beletristica aia indiferent de subiect, întâmplările și personajele principale au un fundal. nu am întâlnit cărți într-atât de proaste încât fundalul să fie nerealist (întâmplările și personajele principale da
). de regulă, fundalul, atât cât apare, este destul de realist raportat la epocă.
de vreo 2-3 ani am făcut o pasiune pt o serie de cărticele pt copii, cu pisoiul Findus și stăpânului lui, Petson. cărțile se petrec în Suedia, un personajul principal uman e un moș care are o fermă. punând cap la cap vârsta personajului cu diverse informații răspândite ici și colo prin cărțile seriei, am dedus că perioada e undeva puțin după al doilea război mondial. ei bine, moșul avea privată în curte.
tot privată în curte apare și în serialul ”the durrells” care se petrece aproximativ în anii ’35-’40, fix înainte să înceapă războiul. privata era asortată la o vilișoară de 2 etaje. oferită pt închiriat.
până în anii războiului foarte multe țări care sunt azi departe, cel puțin în rural, erau cam la același nivel sau, cel mult foaaaarte puțin în față, față de românia la capitolul infrastructură.
comunismul nu a scos românia din noroaie. ba chiar a mai ținut-o acolo.
Casa Pionierilor, curs de electronica, frumos, am prestat si eu. Apropo codul culorilor de pe diode se mai foloseste?
Sigur nu te referi la rezistente / condensatori ceramici?
ba da, my bad.
Haha ce se mai enervase laborantu de CCP din Polizu pe mine ca-s discromat si facusem varza din rezistente. De parca era vina mea.
Ma uit acum ce pistoale de lipit finute sunt acum si ce foloseam noi pe vremuri, cred ca aveau minim juma de kg, faceai electronica dar si bicepsul frumos in acelasi timp, combinatia perfecta!
Chiar. Aveam vreo 8-9 ani când ma apucasem sa ma joc cu asa ceva și cred că cantarea ala jumate din greutatea mea. Ca sa nu mai zic de aparatele de măsurat. Chiar ma uitam ieri in oferta de la lidl ca acum au pistol de lipit ca un creion mai mare cu acumulator.
Pistolul ala e chiar bun, de putere mica sa nu arzi circuitele. Merge la lipituri mici. Pacat ca nu aduc si pompe de cositor si sacaz. Eu folosesc pasta decapanta pentru sudat tevi de cupru, nu stiu cat de safe e.
@hash
S-a deschis in Bucuresti vizavi de Kaufland Sebastian,un magazin chinezesc destul de mare.De acolo mi-am luat pompa,fludor si sacaz.
Gasesti un cablu coaxial tv cu tresa din cupru si rezolvi problema curatatului. Merge mai bine ca o pompa mediocra luata de la chinez.
Până când încerci? Până la ultima suflare.
Când spui gata? Niciodată.
Cel ce spune gata, e mort demult.
Relațiile nu trebuiesc forțate, ele nu pot fi reparate. Dacă o relație nu merge, atunci mai bine fiecare pe drumul său. Dacă mototolești o coală de hârtie, indiferent cât de mult vei încerca s-o aduci la starea inițiată, nu vei reuși.
Cât despre cuplurile care rezistă 50 ani au ajuns la performanța respectivă pentru că fiecare dintre cei doi își cunoaște locul și rolul în relație.
Apropo de faza cu hartia motolita: think outside the box.
Iei hartia motolita, iei un fier de calcat la intensitate mare, dai cu apa pulverizata peste foaie, treci frumos cu fierul de calcat, si ai hartia perfecta ca inainte, daca nu mai bine!
Faptul ca unii renunta sa indrepte foaia fara sa se gandeasca si la alte solutii mai radicale spune destul de mult despre perceptia unora despre relatiile interumane.
Numa’ zic.
@Nutriționistul: da, ai putea face așa, dar tot nu vei avea foaia de hârtie exact ca-nainte, n-ai cum. Tot vor exista microfisuri în structura hârtiei, pe care chiar dacă nu le vezi, știi că-s acolo și asta te face să iei o coală nouă de hârtie.
Da’ poate nu vrei altă foaie.
) și să depună efort real și activ pt asta. Ambele amândouă.
Poate o vrei/îți e sufientă aia, chiar și cu urme.
Ideea e ca ambele părți să-și dorească să îndrepte foaia după ce a fost mototolită (cuvântul ăsta sună și se scrie senzațional
@AB: 8 ani am încercat să îndrept foaia, m-am făcut luntre și punte și ce să vezi, tot n-a ieșit cum trebuia.
Dacă ambele două părți depun efort suficient, ce să vezi, nu mai există nici o foaie mototolită.
@John Temple, în niciun caz doar una dintre părți trebuie să facă eforturi să îndrepte foaia.
dacă doar una trage, atunci ura și la gară!
1. Intrebarea nu e corect, nu intrebi cand „decizi că nu se mai poate face nimic”. Intotdeauna se poate face ceva, intrebarea e cat mai merita sa faci ceva. Cat timp ceea ce poti obtine justifica efortul solutiei.
2. Tu amesteci doua lucruri fundamental diferite. Sa faci eforturi pentru casnicie, job nu e acelasi lucru cu a repara un obiect. Pentru ca in cazul casniciei sau al jobului (seful de la job, etc) nu ai in fata in obiect inert asupra caruia iti exersezi skillurile si nu are vointa proprie. Un obiect in mana ta nu schimba din mers si din proprie vointa circumstantele problemei. O placa de baza nu-si muta rezistorul mai la stanga cand vrei sa-l lipesti.
… daca nu esti de acord cu #2, nu mai are sens sa citesti in continuare, doar iti pierzi timpul …
la o casnicie nu „repari casnicia”. Nu exista asa ceva. Cel mult lucrezi la tine. La ce poti face tu, ca lucruri esti dispus sa schimbi la tine, cum gandesti, ce faci, etc pentru a merge inainte si a face situatia comuna mai buna. Nu e strict comunicare, poti discuta in fiecare zi cu celalalt, ce te deranjeaza, ce il(o) deranjeaza, ce puteti face, etc, impreuna. Dar la partea practica fiecare lucreaza la el insusi. Si ai multe situatii …
Poate ca celalalt incearca dar nu se poate tine de schimbarile pe care s-a angajat sa le faca, sa se razgandeste, sau zice ca nu mai merita … sau poate tu.
Sunt oameni care pur si simplu traiesc pentru asta, pentru provocarile din casnicie si gasesc placere in a-si demonstra lor insisi ca pot mai mult (iar celalti profita de asta). Sau altii carora le e pur si simplu groaza (sau au uitat efectiv) cum e sa fie ei insisi, sau sa fie ok pe cont propriu (sau au ajuns intr-o casnicie pentru ca n-au fost niciodata ok cu ei insisi).
Reparatul casniciei nu e in aceeasi clasa de probleme cu jobul sau televizorul. Si e ok oricand sa spui gata, pentru ca daca ti-a venit ideea atunci sigur in curand se va restrange drastic disponibilitatea de a lucra la tine insuti pentru a ramane parte dintr-o casnicie.
referitor la monitor… la electronica nu ma pricep nici cat se pricep altii la dezamorsat bombe. am incercat o data sa repar o ghirlanda de pom, d-aia cu leduri, si era sa dau foc la bloc. never again.
dar reparatia acelui monitor mi se pare mai mult „hoarding”. doar daca reparatia a fost facuta put de hobby iar o data reparat a fost dus la reciclat. pentru ca exact cum zici si tu, se gasesc la preturi derizorii monitoare mult mai performante (si energetic si din punct de vedere al sanatatii utilizatorului) si perfect functionale, fara reparatii de nici un fel, pe genunchi sau profesioniste.
iar gata ar trebui spus atunci cand beneficiile rezultate in urma „relatiei” sunt depasite de costuri. a nu se intelege neaparat financiare. ti-ai facut damblaua si placerea si ai reparat monitorul ala. dar de acum nu ai decat de pierdut de pe urma lui.
zic eu ca e valabil si pentru oameni. relatia trebuie sa se termine in momentul in care unul din parteneri nu mai are decat de pierdut.
Multimetru, un flux bun amtech, o tresa ca sa cureti tot fludorul ala imprastiat si niste fludor. O iei usor la masurat si cauti schematica de la el, uita-te la condensatori daca-s umflati si sparti, la smd-uri si alte piese de pe acolo daca-s arse sau au alta culoare spre ars, succes.
complet of topic. @Cristici, știu că ești cu cafeaua și ofertele.
poate te interesează.
https://www.lidl.ro/ro/p/bucataria-ta-in-stil-italian/pahare-cani-cu-perete-dublu-din-sticla-termorezistenta/p53976
acum vreo 2 ani eram cu treabă într-un biroul care nu era al meu. cine n-avea treabă cu mine comanda o cană asemănătoare pe interneți. dacă-mi amintesc bine, spre 50 lei bucata.
Vali help! Înainte de fiecare video la care vreau să mă uit pe YouTube îmi apare reclamă la edukiwi, și jur că nu am căutat chestii de genul…
Iar acum am văzut o variantă nouă a reclamei, în care Doru Pelivan îmi vorbește de visul lui…
click pe i-ul ala dintr-un colț și marcheaz-o ca scam sau spam.
@Eugen: ar trebui sa dai funda…
@zoso la aia cu harrasementul spotify. si revolut o practica: e perioada de urgenta deci buletinul expirat NU trebuie actualizat. de fiecare data cand intru in aplicatie fac asta. niste jegosi.
Well… deja e bushit. Asa ca da-i inainte cu tupeu. Bafta!