Este incredibil câtă lipsă de respect pot avea unii față de dulceața de cireșe amare. Pentru că nu au făcut-o ei, oare de aceea?
A pus capac de la zacuscă peste dulceață. Știați că dulceața „trage” (mirosuri, gusturi)? A stricat 10% din borcan.
Clătite cu dulceață de cireșe amare… doar dacă e 20 de lei o clătită, plus 40 de lei „taxa de ignoranță”.
Pâine cu unt și dulceață de cireșe amare (eventual cireșe amare albe, care sunt muuuult mai rare decât astea negre, care și ele sunt rare). Îți dau să pui pe pâine cu unt, dacă pâinea e tăiată foarte subțire, eventual prăjită puțin, iar untul abia se vede. Și numai o linguriță vei primi de la mine, pentru asta.
Am scos sâmburi pentru dulceață, mi-a luat un sfert de oră pentru o ceașcă de cireșe, care mai și scad la fiert.
Un sfert de oră să pui tu pe pâine… Înțelegi ce mult te-aș aprecia dacă ți-aș da așa ceva?!?
Dulceața de cireșe amare nu e gem de prune, e un fel de caviar ar dulcețurilor. Apreciați-o!
Bine măi, Cristi, dar cum mâncăm dulceața de cireșe amare?
Festiv. Pe farfurioară de dulceață. Eventual lângă o cafea și un pahar de apă rece, duminica în vizită – unde de duci îmbrăcat cu cămașă. Trebuie să ai pantofii lustruiți dacă vrei dulceață de cireșe amare. (îți permitem și alte ținute doar dacă ești copil).
Gazda nu a muncit câteva ore pentru fiecare borcănel de dulceață pentru a o mânca tu pe clătite!
Nu mai sunt bunicii de altădată, să ne învețe maniere…
Ai găsit tu la Lidl? Ia de la Lidl, că poate rămâi fără dinți de la sâmburi. Apropo, în aia de la Lidl s-a pus lămâie tăiată subțire, pe care să o găsești „bonus” în borcan? A fost aleasă cireasă cu cireasă, că nu pui chiar orice în această delicatesă? 😉
Un singur om mai cunosc (să fie în viață) care face dulceață de cireșe amare cum făcea bunica. Iar problema nu e că omul acesta va dispărea cândva, ci că deja dispar cireșele amare.
–
P.S.: Niciodată nu puneți peste dulcețuri capace refolosite. Niciodată! Numai capace noi. Obligatoriu. Dulceața „trage” mirosuri și gusturi. Am spălat bine-bine un capac de la borcanul de cafea și l-am pus peste faimosul meu gem de prune*. Gemul a luat puțin gust de cafea. Jumătate de borcan, partea de sus, a avut gust de cafea. De asta pe vremuri se punea celofan, nu capace. Și pentru că nu se găseau, dar și pentru că un capac „ciudat” strică o dulceață bună.
* despre gemul meu de prune, și de ce e „faimos”, poate revin cu text și mai multe poze. Mi-am pus problema să îmi fac chiar un brand: Cămara lui Ciuri. Ajunsesem să vorbesc cu piețari prin Obor să le cumpăr toată producția, negociasem cât ar fi dacă mă duc eu în livadă, să culeg când trebuie, să fie drumul cât mai scurt, în timp, din copac până la borcan…
Dă-mi o curte ca în poză și-ți fac dulceață de fiecare sărbătoare legală.
Cu manierele nu ajungi nicaieri. Obraznicul mananca praznicul
dar o să se audă manele pe fundal…
Dacă asculți manele în timp ce faci dulceață, dulceața va avea gust de afumătură.
mi-e frica si pe youtube sa intru nelogat
Hai sa ascultam si maneaua din fundal
https://www.youtube.com/watch?v=qJzghjRLXHk
Dacă lași la soare, cîteva zile, borcanele alea și pui încă o prună pe etichetă o să ai un brand vechi deja: ochii lui Dobrin.
„Ciolofan + capac =Love”
Dulcețurile de cireșe amare, frăguțe, trandafiri, rabarbăr … doar dacă le-ai preparat împreună cu vreo bunică le vei putea aprecia la justa lor valoare.
Mulțumesc pentru articol.
0st world problems.
Da click pe cuvantul „maniere” in text, si ai sa intelegi de ce este o problema sa nu ai respect pentru dulceata de cirese amare. E fix continuarea textului acela, „teoria relativitatii”. Azi nu ai respect fata de dulceata de cirese amare, maine nu ai respect fata de tine.
> Azi nu ai respect fata de dulceata de cirese amare, maine nu ai respect fata de tine.
+
> Gazda nu a muncit câteva ore pentru fiecare borcănel de dulceață pentru a o mânca tu pe clătite!
Deci tu faci gesturi gen oferit mancare „pentru tine”, nu „pentru musafiri”, si tot eu n-am respect fata de mine. Got it, n-avem nicio sansa sa ne intelegem pe subiectul asta.
Musafirii mei sunt musafiri pentru ca-s oameni faini, nu pentru a epata eu cu dulceata la ei. Daca ei vor s-o manance pe mici cu mustar, treaba lor. I don’t give a fuck. Maniere smaniere, e mai important sa se simta lumea bine decat sa avem „clasa”.
In incheiere, o chestie pe care o auzeam in copilarie cand ne suiam in ciresi, parafrazata:
„Da da-te domle jos din turnul de fildes, ce cauti acolo?”
Dacă primesc oaspeți nu înseamnă că pot desena pe pereți, că pot intra cu încălțările pline de noroi pe covorul meu alb și focos de lână (am pe post de covor ceea ce bunică-mea numește plocad (cergă cred că îi spune în alte zone) are culoarea naturală a lânii), că se pot bate cu mâncarea la care am muncit ore, sau mai știu eu ce.
Da, o gazdă merită respect, da munca merită respect, da, anumite mâncăruri merită respect.
Astea fiind zise mă duc să manufacturez niște macarons.
PS. Toată mâncarea merită respect, dar unele produse merită un pic mai mult.
@AB hai, tati, ca poti. Stiu ca poti sa faci diferenta intre un comportament care afecteaza pe altcineva (e.g. a intra cu pantofii murdari pe covorul ALTUIA) vs. care te afecteaza pe tine (e.g. a baga la mat ce si mai ales in ce combinatii preferi). Daca tot ne bagam in discutie, hai sa fie pe subiect, ca altfel nu ajungem nicaieri.
Revenind, a conditiona oferirea unui lucru de un mod de consum e un snobism maxim, si bate apropouri la un consult de la domnul Razvan, colegul de blog, pe teme de control, „4×4 mare”, etc.
Bai Gabi, „check your logic”, cum ar spune englezul. Faci tu niste ecuatii, dar nu au sens. Nici rezultatul nu are sens.
–
Stiu pe cineva care manca crenvursti cu gem, „ca asa e el”. Dupa 20 de ani, tot „asa a el”: neinsurat, fara femei in viata lui, acelasi tricou, pute la fel dupa el ca acum 20 de ani… E si ăsta un stil de viata. Doar ca eu, de cativa ani ma chinui sa fiu altfel; incerc, sper sa-mi iasa. Acum 10 ani ma imbracam cu pantaloni facuti din huse de stand (real, am sa povestesc in alta zi despre asta), ca nu conta cu ce ma imbracam.
Intre timp, am mai imbatranit, acum conteaza. As vrea sa conteze. Mental, sa conteze. Ma ajuta mental. Nu scump, nu cu cheltuiala. Incerc, poate imi iese „cu clasa”. Camasa. De la SH, dar camasa. 10 kile in minus…. Din astea mici, pasi mici…
Scriam intr-un text pe-aici ca italienii m-au influentat fara sa-mi spuna nimic. Am vazut la ei niste chestii, mi-au placut, mi-am dat seama ca nu e greu sa fac la fel, si ma simt bine cand imprumut niste purtari. Apoi am inceput sa vad ce au ei in plus, DE CE fac ei chestii… din acelasi motiv pentru care si bunicii nostri le faceau. Noi nu le mai facem, nepotii bunicilor italieni le mai fac.
Oricum, e lung tare drumul, iar eu am facut doar cativa pasi, daca si pe aia i-am facut… doar am zgariat suprafata.
@Gabi, la tine acasă mănânci ce și cum vrea pula ta, la mine acasă mănânci ce și cum servesc eu.
Nu-ți convine, ne vedem la birt. Nu-ți convine extrem de tare și ți se pare că-s snoabă, putem să nu ne vedem deloc.
Ziceam de macarons, muncesc de 2 ore. Mai am de muncit vreo 2+ în afară de timpul de așteptare să se usuce. Am cumpărat câteva ustensile special pt rețeta asta. Să nu zic de ingrediente, făina de migdale și coloranții alimentari, nu-s chiar ieftine. Singura rețetă pt care am aruncat de vreo 2-3 ori totul la coș până mi-a ieșit ceva comestibil. În oraș sunt minim 100 lei/kg în condițiile în care restul fursecurile sunt cam jumătate.
E ok să nu-ți placă, dar m-ar enerva să-și bată cineva jos strivindu-i, aruncându-i la coș sau considerând că se fac ușor.
Apropos de făcut ușor. Mai duc câte o chestie la birou sau în altă parte. „Oau, ce bun, mai bun ca la cofetărie, vreau și eu rețeta ” dau rețeta cu toate trucurile experimentate de mine „ah, e complicat, durează, iau de la cofetărie”.
Cristi, am scris mai sus ca nu vom fi de acord pe subiectul asta, deci sunt de acord ca tu crezi ceva, iar eu altceva. Eu nu incerc sa te conving. Ti-am spus cum se vede trecut prin gandirea mea. Nu e vorba de logica, ci de reactie. Ca asa functioneaza chestia asta cu blogul: tu scrii ceva, cititorii reactioneaza, si vali face banu cu traficul. Altfel n-are sens, cum zice melodia.
E ok ca tu sa faci si sa crezi cum stii mai bine pentru a-ti fi bine. Dar nu te supara cand cineva iti spune ca esti snob. E treaba ta cat pui la suflet ce spune un anonim pe net, e treaba ta cat te gandesti la ce comenteaza lumea legat de articole, e treaba ta de ce scrii articolele astea. Dar daca tot scrii, lasa-ne placerea sa comentam. Mai ales cand e loc de tras de maneca.
@AB, eu o sa ma retrag din discutia asta, ca tu tot duci discutia in alta parte. Cristici zice de „nu mananci dulceata cu paine si unt”, tu zici „sa le striveasca si sa-si bata joc”. Projection much? Adica tu te lupti cu niste demoni, dar ei nu vin de la mine. Nu eu am scris asa ceva. Citeste tot, pls. Si ramai pe firul unei discutii, ca altfel ne pierdem, ne enervam, si nu iese nimic frumos.
Spor la facut macarons, si pofta buna. Sper sa-ti iasa.
@Gabi, este posibil să ai dreptate și să am eu „traume” anterioare.
Dar te-ai gândit o clipă că modul în care se mănâncă ceva despre care vorbește Cristici să nu aibă treabă cu snobismul?!
Poate un anumit dulce/o mâncare are un gust, o aromă foarte subtile, sau dimpotrivă, foarte pregnante și cel mai bun mod de a te bucura de ele este să le mănânci intr-un anumit mod.
Pt unii mâncarea nu e doar o chestie doar așa să, fie, tot în maț se duce, îți trebuie ca să trăiești.
si nu vorbesc de cantitate. Pentru ăștia mâncarea se mănâncă într-un anume fel pt a oferi o plăcere cât mai mare.
Pt alții mâncarea este o plăcere. Aromă, gust, savoare, chiar și aspect. Mâncarea poate fi o plăcere aproape la fel de mare ca sexul.
Este posibil chiar ca felul recomandat se servire să fie benefic pt digestie (sau sănătate în general), sau măcar mai puțin nasol pt sănătate.
Dar dacă totuși e snobism, îmi asum. Oricum suspectam de mai multă vreme.
@cristi cat de cacat sunt astea, cum il privesti tu pe ala de sus ca nu e insurat (lol), de parca asta e obiectivul tuturor in viata, sa-si ia nevasta, copil si sa faca gem. Dupa care purcezi in a te bate pe crestet ce tare esti tu ca nu te mai imbraci cu pantaloni din huse de stand, ci „cu clasa”, de la second hand. Si nu mai ai 120 kile ci 110. Cu siguranta esti foarte invidiat de ceilalti.
Uneori, modul în care se mănâncă ceva derivă din cât greu se găsește un anumit ingredient, cât de rar/scump este și/sau cât de complicat sau cât de mult durează prepararea unui anumit fel, câtă muncă implică.
În definitiv și trufele sunt niște ciuperci, și icrele negre niște ouă de pește, dar eu nu știu pe nimeni care le-ar face pe primele tocăniță cu roșii sau ciulama cu smântână ca pe champinioane, sau pe cele din urmă să le frece cu ulei și zeamă de lămâie ca pe icrele de crap.
Și parmezanul e tot un cașcaval, și jamon serrano tot un mezel, dar sunt câteva zeci de euro kilu fiecare și nu prea știu lume care să le taie ciobănește ca pe Rucăr sau salam victoria să le bage la maț la micul dejun.
nm.bradu, ce sa stau eu sa-ti mai explic, daca tu atat ai inteles. As pierde timpul.
„cum il privesti tu pe ala de sus ca nu e insurat ” – nici eu nu sunt insurat. Nu il privesc de sus, ci ma intreb de ce se plange ca n-are familie, si sufera pentru ca n-are… I-am dedicat si un text special, pe care am sa-l public aici mai tarziu, numit „De ce unii oameni abandoneaza lupta cu viata?”
„Dupa care purcezi in a te bate pe crestet ce tare esti tu” – asta s-a inteles de aici, ca ma dau rotund ca… nu mai sunt atat de rotund?
Ieri nu puneai pret pe viata ta, vezi tipul sus-amintit, dar aplici „teoria ferestrelor sparte” la tine, ca om, si incepi sa… Cauta si citeste despre teoria asta.
Jordan Peterson a spus-o mult mai bine decat as putea-o spune eu: „Vrei schimbari in viata ta? Incepe prin a-ti face curat in camera.”
@Gabi, lucrurile astea le vei inteege doar daca vei munci tu perosnal la ceva foarte dificil, iar cei pe care ii servesti si vor bate joc.
Cum spuneai, tu poti sa mananci dulceata de cirese amare si pe mici cu mustar daca asa iti place. Dar asta nu inseamna ca vei mai primi si a doua oara asta. Data viitoare probabil ca vei fi servit cu o dulceata de 8 lei din Lidl, ca oricum in combinatie cu mustarul nu se simte o diferenta prea mare.
Este aceeasi situatie sa spunem si daca un prieten desface o sticla de Whiskey de 2-3 mii de lei, iar tu amesteci Cola in pahar.
Sigur, daca asa iti place tie, nu este o problema. Dar din nou sunt sigur ca la urmatoarea vizita vei fi servit cu un Jack „clasic”.
Anul trecut am cumparat vreo 5 kg de cirese amare pentru dulceata.
Un sezon jumate de serial am vazut pana le-am scos samburii. A meritat.
Dulceturile astea mai fancy (sau chiar si gemul) rezista cel mai bine in borcane mici, cat sa se manance la o masa. Nu sa se tarasca prin frigider.
Sper ca ai folosit manusi cand ai scos samburii.
Un borcan am mancat aseara. Am mai lasat asa putin pe final :))) d’alea negre. Daca dispar de pe aici, nevasta-mea m-a omorat :))
Este aparat de scos samburi. Mai mult sau mai putin eficient dar ajuta.
Am doua. Nu merg, ciresele amare sunt sfert cat alea „normale”.
„Mai mult sau mai putin eficient” e diferenta intre delicatesa si „mi-am spart un dinte”.
Cum zice Cristici. Cireșele amare (amări zice bunică-mea) sunt cam cât o unghie de la mână de copil de maxim 2 ani.
PS. Cristici, cum ai scos sâmburii la ele. Că poate mă întâlnesc cu așa ceva.
Mai eficient decât un dispozitiv din ăla este un pai de plastic.
Ab, se scot relativ decent cu agrafa de birou, numa ca stropesc si petele ies la foarfeca. Gen dude negre.
As pune si recoltarea din pom la munca multa, al meu face cat sa imi iasa 2-3 borcane, dar sunt rasfirate rau. Imi iau minim o saptamana sa culeg vs 1-2 zile la visini/ciresi.
petele de cirese amare ieseau cu visine, strivite direct pe pata si apoi spalat normal. Dupa culesul cireselor amare negre miinile se frecau intii cu bucati de visine si apoi se spalau cu sapun…
fac dulceata in casa fiindca si dupa 2 ani isi pastreaza aroma, aia de cirese miroase si are gust de cirese, aia de capsuni la fel. Inca mai am dulceata de cirese amare galbene de acum 3 ani, dar anul asta improspatez cu inca 1 kg, mananc rar si doar de pofta, iarna. Dulceturile din comert sunt niste rateuri insipide.
de la bunica-mea nu am invatat sa fac dulceata, iar amintirile cu ea si dulceata sunt doar cu scarbosenia de prune pe care si acum o urasc si nu o prepar sau manac nici dupa ce am scapat de-acasa.
Primeam de la bunici dulceață de cireșe albe, o nebunie, dar primeam prea puține borcane. (Eram și departe de bunici și nu îi vedeam foarte des). Și atunci le mâncam foarte rar și eu consideram că e festiv: duminica dimineață, pe pâine cu unt (știu, omoară-mă, dar asta aveam atunci și e unul din gusturile copilăriei mele) și cu o cană de cacao lângă.
Pe cele de cireșe amare le mâncam și mai rar.
Lasa dulceata ca ajungi iar la UPU 😂
Revenind, e buna rau dulceata de cirese amare si nu doar cea de la Lidl care, dupa umila parere, are prea mult zahar.
Cirese amare, nuci verzi, prune albe rotunde sau ovale si regina lor: pepenele verde ( o specie de pepene cu miezul verde spre galben la recoltare, forma lunguiata, care trebuie lasat in beci cateva luni inainte sa faci dulceata si nu se poate consuma ca un pepene rosu). Stie cineva cum se numeste soiul? As vrea sa cumpar seminte.
E prima dată când aud de acest soi.
@Oana.
https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/agrotehnica/4360-pepenele-pentru-dulceata.html
@Oana. Caută pe gogule,,D 99 CITRON WATERMELON,,.
Paco, multumesc. Stiam de Citron, dar nu e la fel. O sa pun si de asta, sa vad ce iese.
Acest post are aprobare 99,99%. Cu observatia ca magiunul de prune cu aroma subtila de cafea este bun.
Aroma subtila de afumat e buna (prune uscate si afumate), nu de cafea . Adica… cafea bei langa el, daca vrei.
)
Si nuci. Unii pun nuci in magiun. E bun, dar ii scade termenul de valabilitate, daca pot spune asa. Merge si cu nuci – putin prajite daca vrei – dar pui tu, peste el, cand mananci.
Acum doi ani am facut peste 100 de borcane de gem de prune. In ture, numerotate de la 1 la 6. Am invatat suficient atunci, cred. Adica… gem pe gustul meu stiu sa fac.
Iar cand absolut toti cei carora le-am dat au spus ca e excelent… mi-am tras niste etichete.
Vedem, poate la pensie infiintez Cămara lui Ciuri. (am facut si gem de dovleac!
@cristi da, cu nuci merge super bine magiunul. E gustul copilariei cand ma servea nenea maistru in atelierul lui mega fascinant si plin de scule murdare. :))
@Cristi, intradevar daca pui nuci in magiun scade „termenul de valabilitate” fiindca nucile rancezesc si strica tot gustul.
Am primit un borcan de la matusa mea, care face dupa reteta bunicii.
Ca o mama buna, le-am dat copiilor sa guste. Nu le-a placut.
A fost cea mai fericita zi din saptamana aia.
Cred că de lidl am luat la un moment dat niște dulceață de vișine. Mă pocnise o poftă de avortam. Niște sirop destul de subțire în care erau mici și puține bucățele amărâte de fruct. Never again.
Din aceeași categorie mai sunt dulceața de trandafiri și cea de nuci verzi.
Nu mă bate, dar merg și capace folosite. Dar nu folosite la orice: nu de la zacuscă, nu de la murături, nu de la conserve „sărate” (poate, maxim de la fasole/mazăre opărite și conservate la borcan în apă cu sare), nu de la cafea. Toate miros puternic și se păstrează mirosul în capac. Oricât ai spăla capacul, mirosul se simte. Se simte mirosul, folosești capacul doar pt același tip de conservă și nu la altceva.
Merg capace de la compot. Atat „aprob” eu.
Oricat de reciclator as fi, si sunt, nu are sens sa risti. E 30 de bani un capac nou.
Eh, da, cele de compot sau alte dulcețuri
In loc de capace de tabla poti folosi celofan si albus de ou pe gura borcanului,dupa care dai la bainmarie pentru sterilizare.
@Viorel, am căutat de vreo 2 ori celofan pt altceva.
Dai cu tunul și nu mai găsești. Am căutat inclusiv la librării/papetării. Nici chiar la florărie nu mai folosesc celofan. Fie se uitau la mine cum s-a uitat cândva un angajat din Cora care punea produse la raftul de condimente când am întrebat de ghimbir pudră – „da’ sunteți sigură că există?!”-, fie îmi ofereau folie din aia subțire, alimentară. Cu greu am reușit să găsesc celofan.
În plus, eu nu mai am cămara sau beciul bunicilor, un spațiu mai răcoros, mă simt mai liniștită cu un capac etanș.
@AB, cauta prin piete pe la tarabe. In magazine este mai greu de gasit fiindca nu prea se mai cauta celofanul.
@Andrei G, am căutat și acolo, crede-mă. Am senzația că ultima oară tot la librărie am găsit.
Oricum, cea mai importantă „contră” e lipsa unei cămări adecvate. Am ceva spațiu de depozitare, dar nu cămară/beci cum avea/are bunica și nici măcar cămară cum avea mama la bloc.
În vizită, pe lângă cămașă, trebuie și pantaloni? 😉
Tot bună este și dulceața cea de vișine, dar scăzută mult. Merge foarte bine și asta pe farfurioară, cu pahar de apă și o cafeluță tare de stă lingurița în picioare, cum scria Vlad Mușatescu.
Pândesc cireșul amar și tufele de coacăz negru și de agrișe să se coacă. My precioussss 😛
Mi-a crescut un pom langa casa, la inceput l-am ignorat pentru ca crescuse printre lilieci.
Apoi a crescut mai mare si mi-a placut ca avea o forma frumoasa, doar ac nu stiam ce pom e. Frunza arata ca frunza de cireasa doar ca nu facea cirese.
Anul trecut a facut in sfarsit o cireasa, mica neagra si amara. A vazut-o cu ochii mei.
Acum e plin de cirese, din alea mici negre si amare.
Ultima data cand am mancat asa ceva a fost in copilarie.
Cristici, zi după mine: vi-și-ne. Vișineeeeeeeeeeee! jL3UuJ8UJK8.
Cirese amare n-ai, da vi si ne…
Lol. Cele negre nu sunt atat de rare. Sau, ma rog, sunt rare in sensul in care nu sunt cultivate in masa. Dar asa au devenit rare si prunele… mai ales cele ciorane.
Unde am copilarit (Militari) era un pom la scara de langa mine, iar acum (Titan) e unul la 100 de metri de mine.
+1 pentru art direction
My kind of man….🙄
Si aia de nuci…
Șiiiii… să înțeleg că de la anul purtăm trening la nunți și evenimente? Tot adidas?
Cuvantul saptamanii, sursa dexonline:
fetiș (Fig) Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate.
Las aici un link, sper sa ma lase Vali. E un business de familie, am fost la ei, am văzut de unde sunt culese, cum se fac, cum se păstreaza, am si cumpărat.
https://poianafermecata.ro/delicatese/dulceata-din-cirese-amare/
Vând online, au magazin și în Sinaia.
Site-ul merge groaznic, dar produsele sunt foarte interesante
Acum 3 ani am dat lovitura, am găsit în piață 3 kg de cireșe amare sălbatice, din pădure. Am scos ca un pușcăriaș sâmburii până am făcut febră musculară, cireșele erau ca afinele de mari. Au ieșit 4 borcane de 400g, 3 au devorate imediat dar unul am reușit să-l ascund în beci.
Anul ăsta, când erau înfloriți cireșii, am dat o tură prin pădure și am marcat vreo 20 cireși mai accesibili, poate dau lovitura din nou.
Mmm, nu am mai mâncat dulceaţă de cireşe amare de vreo 40 de ani. Şi da, tot de pe o farfurioară am degustat cu un pahar de apă rece proaspăt scoasă din fântână.
Oare numai în Moldova era (mai este?) moda cu servirea musafirilor cu o dulceaţă pe o farfurioară ?
Era obicei in lume, n-am inventat noi asta.
Apare, de exemplu, in scrierile lui Caragiale. As paria ca au/aveau si italienii, francezii, englezii, sau germanii.
Eu mă refeream la provinciile noastre istorice, Moldova, Ardealu’ şi Ţara Românească…
Că obiceiul a venit din „afară”, e clar.
Motivul curiozităţii mele este că eu sunt originar din Moldova dar trăiesc de vreo 45 de ani în zona Ardealului şi nu am văzut sau auzit de aşa ceva.
Eu am prins, când eram mic, anii 88-90, de câte ori mergeam cu bunica in vizită, sau primea ea musafiri. Farfuriuță cu dulceață și apă rece sau cafea.
În Câmpulung-Muscel, că tot vorbeați de Tudor Mușatescu.
@Shoric, eu îmi amintesc din copilăria mică. Îmi amintesc și acum niște farfurioare speciale, mici și ușor adânci (nu erau de la setul de cafea) pe care le avea mama. Sudul Olteniei la granița cu Muntenia.
De bunică-mea nu-mi amintesc foarte sigur, mergeam numai în vacanțe și nu stăteam chiar toată vacanța, dar parcă și ea servea cucoanele cu dulceață. Nordul Munteniei.
@Costi, același Câmpulung și bunică-mea.
În 89 am mers în București la târgul ala ce se făcea odată pe an.Am mers cu școala cu colegii,după 2 zile de plimbat și băut înainte de a pleca acasă am vorbit cu străbunicul meu la telefon sibm-a chemat la el acasă.Statea intr-un apartament de 2 camere la etajul 6(cred)!!El fost moșier cu sute de hectare, ne/a primit cu obfarfuriuta de compot!!!asta în condițiile în care eu și prietenul cu care am fost numai mâncasem de 1 zi!!!!:))după ani și ani am înțeles amândoi ce s-a întâmplat atunci cu farfuriuta
!!!!din păcate cred ca e o lume pierdută
L-am servit o dată pe un texan cu o țuică făcută de mine pentru mine. I-am explicat cum am ales doar prunele coapte, cum am separat fruntea și cozile, cum am ținut-o in butoi de dud. Apoi el si-a pus niște Cola oeste ea, mi-a mulțumit si a băut-o. Eu am interpretat in cheia aceasta de lipsă de respect gestul lui.
Io scoteam direct Coltu’ şi-l împuşcam. În gură
Cum ar fi spus Eminescu ai pus margaritare in troaca unor porci.
Am fost eu la o masa de boieri, care ne-au servit cu somon füme, norvegian.
Eram cu un gagiu care a pus doua felii de salam peste el, ca de, „in burta nu conteaza”. Mi-a fost rusine.
Daca faci italienilor din astea, a doua oara nu mai prinzi vreo invitatie la ei la masa.
In acelasi registru, era sa fiu tras de urechi pentru ca am fiert „orecchiette” (sic!) si voiam sa le fac cu branza.
– Ce e cu blasmefia asta!? Orecchiette se fac numai cu cime ri rapa!
Noi radem, dar italienii stiu ei ce stiu. Nu-s atat de tampiti sa faca 100 de feluri de paste, degeaba. De ce s-ar mai chinui, daca nu ar conta?
Am la tara cirese negre amare si cirese albe amare.Plus prune albe din care fac magiun(pe alea albastre le pun la cazan) fara sa adaug zahar aproape deloc.La un ceaun de 17kg de pulpa de prune albe,am pus 500 de grame de zahar pentru a se inchega amestecul.Puietii de prun alb(galben deschis) i-am gasit pe la o ferma din Tulcea si una din Botosani,dupa indelungate cautari.
@Cristici Daca treci prin Bucuresti donez doua borcane de magiun din prune albe.Mail si se rezolva.
Sunt curios ce părere aveți de dulceața de soc?
N-am încercat.
După cea de afine, e cea mai mâncată la mine în casă, fac în fiecare an câte 10 borcane. În august colind toate dealurile din jurul Brașovului după boabe „eco”.
Iese „zemoasă”rău așa că opresc sirop separat pe care îl folosesc ca toping la cheesecake.
Încercați la micul dejun: felie de mămăligă rece rumenită la tigaie cu puțin unt, peste care turnați niște dulceață de soc și o mână de miez de nucă.
hmm, boabe de soc ?!? io ştiu doar de flori de soc din care se face socată care e beutură.
Am citit/auzit de dulceață de flori de salcâm.
Se face foarte ușor și gustul e înrudit un pic cu dulceața de struguri să zicem. Atenție, boabele de soc încă verzi sunt toxice, trebuiesc alese cu grijă doar cele bine coapte, negre complet. Parte bună este ca nu mulți știu de ele așa că le găsești cu ușurință și fără să ai concurență la cules.
@ido, și coapte sunt toxice, au cianură, dar dispare la fiert. Ungurii cultiva socul, fac pălincă din boabe, e vreo 400 lei/litrul.
hai că pun și poze, pentru ăia care au dat mânuțe roșii, să le stea în gât!
https://photos.app.goo.gl/2cMHJQojodkXvkiEA
Plina de seminte. Mai am borcan de acum 3 ani.
Excelentă. Oare se mai găsește? Ce găseam pe la noi înainte de 89 era de la ruși și moldoveni.
@Nimeni, se mai găsesc și acum dulcețuri (și băuturi) de peste Prut. Lidl are o săptămână dedicată periodic, a fost acum 1-2-3 săptămâni, dar va reveni într-o perioadă rezonabilă.
Presupun că se găsesc si în alte supermarketuri.
Mie îmi plac nectaturile. Un pic mai scumpe ca altele, dar bune rău.
Nu știu dacă au și dulceață de soc.
@Nimeni, fix săptămâna asta. de joi. https://www.lidl.ro/c/bunatati-aduse-de-peste-prut/c3668/w1
nu văd dulceață de soc, dar au de coacăze și gutui, printre altele.
Dacă tot vorbim de dulcețuri bune, de soc nu zici nimic?
A zis @Ido mai sus.
Așa e când sari peste comentarii…
this is an ad
Textele tale sunt delight.
https://www.youtube.com/watch?v=bPe0ZXsHMjQ
dulceata de cirese amare… uau. nu, pe bune, uau. nu stiu de unde le lua bunica-mea. dar uau!
ps si de mancat se manca cu lingura, direct din borcan. e putina, might as well actually enjoy it.
ps 2 asta e, sunt un taran neciplit :D.
ps 3… pe clatite.. UAU!
ps4… sa mai zic si de un pinch de dulceata de ardei iute pe aceasi clatita?
Dulceata de ardei iute merita si aceasta o mentiune speciala. Face legatura intre desert si friptura intr-un mod foarte rafinat
Nimeni dulceață de gutui?
Meh. Alegi gutuile care au viermi, pe care le dai pe răzătoare. Nu este ca la cireşele sălbatice dar este bună şi aia:)
Ciprian, am pot face un text si despre asta. Penbtru ca eu am facut gem de gutui – 40 de borcane, dar matusa (70+ de ani) a facut dulceata de gutui, care e alta treaba.
Eu am facut „muncitoreste”, ea a facut „delicatesa”. Am filmat-o, am si poze comparative.
Nu mai stim, se pierde… Daca nu filmam, notam, mostenim, ajungem sa fim toti „gem”, nu „dulceata”.
Care e diferenta, totusi, intre gem si dulceata? Gemul nu se poate servi in farfurioare, arata a caca. Gemul e „dulceata saracului”, e „dulceata de consum”.
Cand un tip e super fain ca om, nu spui „e un gem de baiat”, ci „e o dulceata de baiat”. lol
Cand ajungi sa scrii texte despre capace de borcane e clar ca nu ti se mai scoală.
Care ar fi textele care asigura un cititor ca autorului i se mai scoala? Ceva de Oculta Mondiala, Bill Gates? lol
ok, boomer
Mi-a placut mult textul asta, si Cristici are un obicei frumos de a ma face sa-mi amintesc lucruri care s-au dus de mult cu mama si bunica. Multumesc
Si asteptam retetele
Buna ziua.
Ma numesc …. si declar ca sunt dependent de dulceata de cirese amare.
P.S. Cam 10-15 kg anual.
Dulceata de cirese amare facuta in casa era preferata mea cat eram in Romania. Acum in Norvegia m-am adaptat la gemul de coacaze negre de la supermarket. Dulce si amarui. In clatite e super, merge si pe paine cu unt, dar mai ales pe paine calda cu Philadelphia cream cheese.
Ce faci, dulceață? Singurică, singurică?
dacă tot am adus în discuție, poate primesc învoire de la stăpânire să mă laud un pic.
https://imgur.com/a/lsQKwVS
Prima data in viata mea cand aud ca ciresele amare sunt pe cale de disparitie.
Am in curte cativa ciresi amari. Nu, nu sunt visine, daca va ganditi deja la asta. Sunt cirese, dar amare ca ma stramb mereu cand musc dintr-una, iar dupa imbucatura inca imi fuge un muschi pe fata cateva secunde.
Gemuri si dulceturi delicioase,naturale,aromate-gasiti la pravaliile traditionale cind mergeti in Turcia.Fara rabat la calitate.Delicioase.Fructele sint intregi si crocante.Top of the line e dulceata de dovleac,turcii sint artisti la asta.
Eu in fiecare an merg in padure, echipat cu ceva piese de alpinism, ma sui in niste ciresi pana la cer si culeg cateva ore la cirese (nu rup crengi cum fac unii tarani). Apoi merg frumos acasa si stau alte cateva ore sa stoc samburel cu samburel. Nevasta-mea se ocupa de fiertul dulcetei. Nu stiu de ce este clar una din ratiunile mele de a fi
Dulceata de cirese amare se mai cheama si dulceata NATIONALA – probabil nu degeaba.
Fain articol !
ete pula. Ti-o scot si pe masa sa o vezi.
singura motivatie cinstita la a nu manca dulceata cu paine si unt este ca iti e teama de calorii. SINGURA!
In rest: painea + unt + ce dulceata vrea pitpalacu tau = love. Pentru ca toate gusturile alea se imprietenesc si fac sex la tine in gura.
dulceata cu apa: „vai, ce maniere am”. Ia pula.
me, a gentelman
Am cautat pe net sa vad si eu, taranul, cum se serveste corect dulceata, si am inteles ca se recomanda ca dulceata sa fie adusa de catre servitoare, pe o tava de argint. Ce pot face in cazul in care nu am tava de argint?
merge si pe tava de titan.
Nu inteleg, de ce sa facem dulceata din cirese, cand le putem folosi pentru o tuica nemaipomenita….