În vremuri în care conversațiile politice abundă, adesea uităm de întrebarea esențială: cum ajungem, ca societate, de la supraviețuire la prosperitate? Și cum o păstrăm, într-o lume tot mai complicată? Haideți să facem un exercițiu de imaginație simplu, dar profund.
Etapa 1: Economia de subzistență – o lume închisă
Imaginați-vă un sat românesc, pierdut între dealuri. O sută de țărani ară pământul cu o sută de vaci puse la jug. Agricultura este de subzistență. Fiecare produce pentru el și familia lui. Schimburile se fac în natură: grâu contra făină, porumb contra nutreț. Nu există surplus real, nu există economii. Tot ce se obține se consumă. Dar totul este, să zicem așa, 100% autohton.
Este o lume închisă, aparent stabilă, dar vulnerabilă. Orice secetă, boală sau conflict rupe echilibrul fragil. Nimeni nu câștigă cu adevărat. Nimeni nu pierde totul. E o viață pe loc.
Etapa 2: Productivitatea și saltul spre prosperitate
Până într-o zi. Un sătean, mai curajos, decide că se poate și altfel. Accesează fonduri europene și cumpără 10 tractoare din Olanda, contribuind cu 10% cofinanțare printr-un credit la o bancă franceză. Angajează un agronom, câțiva mecanici și tractoriști chiar din sat. Într-un sezon, productivitatea sare de zece ori.
Sătenii nu mai ară doar pentru ei. Încep să producă surplus. Îl vând. Își permit să investească. Cu timpul câștigat, cresc vaci pentru lapte, deschid mici afaceri, repară, întrețin, inovează. Da, o parte din bani pleacă din sat: la banca franceză, la producătorul de tractoare, la benzinăria austriacă. Dar valoarea adăugată rămâne în sat: prin locuri de muncă, competențe, standard de viață.
Satul se transformă. Devine un centru regional. Cumpără terenuri, reinvestește profitul, educă noile generații în inginerie in Olanda, în finanțe in Franța. Și mai important: devine un exemplu.
Etapa 3: Dinamica geopolitică – când avuția stârnește invidia
Dar prosperitatea vine cu un preț. Satul vecin, încă prins în jugul vacilor, privește cu suspiciune. Îi este greu să înțeleagă cum „fostul său egal” a devenit lider. Invidia se transformă în ostilitate. Și într-o zi, frustrările acumulate în satul vecin, devin scânteia unui conflict – nu cu arme moderne, ci cu 100 de furci și resentimente vechi folosite pe post de justificări.
Aici intrăm într-o altă etapă: cea a alianțelor și a securității colective. Și apar trei lecții-cheie.
–
1. Apărarea poate fi un serviciu, nu doar un sacrificiu
Satul industrializat are acum resurse. Nu mai este nevoie ca fiecare cetățean să lase plugul pentru a apăra gardul. Poate angaja un sat aliat, poate plăti armate profesioniste, poate dezvolta un sistem de apărare bine pus la punct. Plusvaloarea generată permite externalizarea securității, fără a pierde controlul.
2. Interdependența economică aduce responsabilitate geopolitică
Satul olandez care a vândut tractoarele, banca franceză care a finanțat, benzinăria austriacă ce alimentează – toți au un interes în stabilitatea satului industrializat. Nu vor sta cu mâinile în sân. Intervin, economic sau militar, pentru a-și proteja investițiile. Astfel, apar alianțele economice și strategice: rețele de protecție reciprocă bazate pe interese comune.
3. Solidaritatea devine interes comun
Cetățenii din satul prosper nu mai luptă doar pentru mândrie, ci pentru confortul câștigat. Realizează că prosperitatea atrage amenințări, iar vulnerabilitatea unuia poate deveni problema tuturor. Așa apar alianțele militare – sisteme de apărare colectivă unde un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor.
–
Gardul nu mai protejează. Relațiile, da.
Astăzi, gardul nu mai ține loc de protecție. Nu mai oprește migrația, nici fluxul de capital, nici ideile. Izolarea economică și culturală este o capcană. Poți construi ziduri înalte, dar nu oprești progresul altora. Poți cel mult să-ți ascunzi sărăcia.
Adevărata securitate vine din investiții, educație, colaborare și încredere reciprocă. Din contracte, nu din frici. Din integrare, nu din izolare.
–
Concluzie: Ce alegem? Să arăm cu vaca sau să gândim ca o comunitate europeană?
Această analogie nu este despre sate și tractoare. Este despre România, despre Europa, despre lumea în care trăim. Este despre decizia de a rămâne într-o logică învechită, autosuficientă și defensivă sau de a participa activ, încrezător și inteligent la marile circuite ale dezvoltării globale.
Nu este vorba despre idealism naiv, ci despre luciditate strategică și planificare economică. Pentru că viitorul nu aparține celor care se baricadează, ci celor care colaborează.
Nu am preferințe politice, dar sper sincer ca, indiferent cine va fi președinte, să încerce să ne unească, și să înțeleagă cât de important este să rămânem aliniați cu partenerul nostru strategic de peste ocean și simultan să consolidăm legătura cu familia noastră europeană. În unitate și colaborare stă adevărata noastră forță.
Istoria ne-a arătat că zidurile, deși par solide, nu opresc timpul, progresul sau dorința de bunăstare. Țările care au construit ziduri, au sfârșit prin a rămâne în urmă, privind cu regret cum alții construiesc poduri.
De la jug la prosperitate, drumul e tras de încredere și împins de alianțe.
Zici că e adaptare la Ferma Animalelor de Orwell.
Autorul articolului nu înțelege că, geopolitic & geoeconomic, tot pe tonul acela biblic, întotdeauna va exista un Cain undeva departe, care se va folosi de tirania distanței să îți încurce calculele.
Fragmentul acesta:
Nu înțelege sau nu vrea să înțeleagă, exact ca restul românilor cu „pacea pe pământ” din propaganda ceaușistă, că strategia curluntrismului este motivul alfa și omega, primordial, de ce nimeni nu va avea încredere în noi.
Când citesc „euroatlantic”, mă apucă de jos în tăcere exasperarea: curluntrismul nu a funcționat niciodată și din cauza asta am suferit secole. Curluntrismul este motivul pentru care am fost întârziați în Schengen.
S-a meritat? Normal că nu, am pierdut (rotunjit) 20 de ani pe care nu ni mai dă nimeni înapoi ca dezvoltare.
Nici catolicii, nici reformiștii, nici mohamedanii, nici comuniștii, nici americanii nu suportă și nu au încredere în curluntriști.
Până când, sau vreți dizolvarea geopolitică în mod intenționat?
@Semnal slab. Verbu a merita nu este reflexiv, Asa ca nu se merita. merita simplu.
Faptul ca momentan US e condusa de un limbric portocaliu nu inseamna ca US a devenit inamic. Pastratul aliantei UE si US nu inseamn curluntrism. Curluntrism e ce vrea ungaria. Si cu pula lu putin in cur si cu mana in borcanul de miere de la ue.
Maaamă, ce alegoric ești azi! Alegoricule!
„Tot ce se obține se consumă. Dar totul este, să zicem așa, 100% autohton.” Și bio?
Dar biserică este? Cu popă, evident.
Dar școală? Bibliotecă?
Crâșmă? Cu păcănele.
(Bag bățul prin gard, știu. Dar nu dau cu toporul.)
Eu doar as inversa ordinea aici: „să rămânem aliniați cu partenerul nostru strategic de peste ocean și simultan să consolidăm legătura cu familia noastră europeană”
Important este mesajul final si l-am inteles bine. Sa vedem daca matematicianul independent si onest pe deasupra, o sa aiba sustinere politica sau daca o sa ajunga jucaria sistemului. Parerea mea e ca fuge de primaria capitalei pentru ca are multe polite de platit catre avocati si multe penalitati contractuale. El crede ca rezolva orice in justitie, chiar daca nu are dreptate.
Un articol care descrie o ideologie. Un țăran care ară cu vaca nu are 20 000 EUR pentru a face credit pt tractor de 100 000 EUR. Iar Făt-Frumos ara ziua și fura noaptea motorină din rezervorul tractorului. Tocmai își cumpărase un BMW de la vărul lui, Prâslea Cel Voinic. Basme.
Bani au fost. Dar in loc sa-si ia tractoare, sa se asocieze, sa lucreze unul cu altu, s-au deschis „saloane coafor” la sate, pe „fodunri”. Sau case de locuit „pensiuni”. Sau cate si mai cate. Bani ar fi fost, dar noi furam dalele din canalele de irigatii si dupa aia ne plangem ca popa cere bani sa faca slujba de ploaie. Cam acolo suntem.
@A
”Iesplicația” e mai complexă de atît. Ilici și ciracii lui au avut grijă ca pămîntul să fie restituit parțial și pe bucățele mici, unde nu ai cum ajunge cu tractorul și nici nu rentează drumurile la parcelele aflate în 4 zări. Poate-ți aduce cineva aminte cum ”proprietatea e un moft” (Ilici dixit).
După 50 de ani de ciordeală cu CAP-urile, țăranii fac cu greu cooperative, că încrederea se obține greu și se pierde ușor. Aici vorbim de periaoada cît au mai trăit cei obișnuiți cu munca în agricultură. Acum e dezastru.
În plus, după ”revoluție”, plăteau degeaba salarii muncitorilor de la Tractorul Brașov și alte fabrici de utilaje agricole, că țăranul nu avea bani de ele. Era mult mai rentabil să le dea gratis contra recoltă (un tractor cu ce-ți trebuie după el la 50 hectare, o combină la 200, etc) și atunci țăranii se puneau la comun, dar statul nici după 20 de ani nu a restituit TOT pămîntul, deci ce încredere să ai? Și ne întoarcem la paragraful 2…
Andrei, știi ce salarii au bugetarii din Ministerul Fondurilor Europene ? Pentru banii aia nu ar fi trebuit să facă și muncă de teren , să verifice cu ochii lor in ce se bagă banii de la UE ?
Că așa am ajuns sa ne salveze AUR, sau Mesia Nicușor…ambele variante la fel de ridicole…
@Mihai exact.
E o mostra de manual pentru cum sa manipulezi folosind o poveste, pt a umaniza niste aspecte care nu convin taberei opuse, daca comenteaza cineva sigur vorbeste prostii, e om rau, lenes etc.
– „Accesează fonduri europene și cumpără 10 tractoare din Olanda, contribuind cu 10% cofinanțare printr-un credit la o bancă franceză.” Aici am indoieli. Daca trebuie sa cunosti pe cineva sa ti se aprobe proiectul sau acel 10% procent cofinantare e nereal (sa nu zic mincinos de mic), restul povestii de succes cu productivitatea si „munca munca” dispare in secunda doi.
– Sa zicem ca esti un taran cu bani si teren mult mostenit, daca tu in conditiile astea incepi sa faci pl mare la cei din satul vecin ca „uite tu ai reusit, ei de ce nu fac averi”, nu e crestineste, dar e de inteles de ce se vor gasi oameni din satul vecin sa isi doreasca sa iti dea cu sapa in cap. Nu are legatura cu invidia dupa mine, ci cu lipsa de empatie ca aia nu au pornit de la nivelul tau, dar nu te-ai oprit de la a urina pe ei.
– Luam alt scenariu: sa zicem totusi ca tu nu te-ai nascut in familie cu pamant mult, ai pornit cu putin, ai muncit, ai strans, DAR ai facut asta cu niste zeci de ani inaintea mea taran tanar in exact aceeasi situatie de unde ai plecat tu. Doar ca fereastra de oportunitate pt mine a inceput sa se inchida sau e deja inchisa (daca nu va prindeti, ma refer la outsourcingul pe IT din Romania, epoca reconversiei s-a cam dus, plus partea cu emigratul in afara in special ca necalificat).
Bun trec peste. Sunt serios, muncesc, nu am stat sa imi pice din cer, am cultivat alimente mai cautate, m-am miscat, si totusi mie mi-a scazut puterea de cumparare in ultimii 5 ani, in ziar mi se zice ca e greu peste tot in lume si ca bate vant de criza, DAR cumva bancile si supermarketurile au facut profit record din nou. Cum ar trebui sa ma simt?!
Am cateva hectare luate in arenda, strang bani sa cumpar un hectar sa fie al meu, ma chinui, munca, munca etc. Cand sa il cumpar stai ca s-a dublat pretul ca piata libera cerere si oferta etc. Il vad pe „vecinul” proaspat intors in sat, toata viata a fugit de munca, dar cumva acum cumpara terenuri pe banda rulanta si nu pot concura la pret cu el. Ma interesez prin sat si sanse sunt ca raspunsul sa fie ca a avut legaturi cu statul, fie ca femeia lui culege castraveti in strainatate. Cum ar trebui sa ma simt?
In fine, ma resemnez ca nu o sa imi depasesc conditia, macar sunt sanatos si sunt ok cu asta. Observ totusi ca si copilul meu, daca e nascut la sapa tot la sapa va ramane, cum ar trebui sa ma simt cand pe net mi se zice ca putem sa ne ridicam prin munca?
Vine primarul care e un hot sa imi ceara votul, ii dau un spitz in fund si ii transmit sa propuna pe altul mai capabil. Ei nu inteleg, propun in loc o fosila disparuta din sat de 10 ani, mai e si lenes. Apare un tanar nou in sat, pare destept, cam timid el asa, fara scoala vietii, pare bine-intentionat, doar ca nu prea a demonstrat (si pare cam oportunist), treaba e ca m-am mai pacalit o data grav cu un neamt laudat de presa ca „tace si face”. Ziaristul ala din sat de cativa ani, in loc sa educe lumea, sa trateze cu calm subiectele, tot o arde alarmist, ba mai mult ar vrea sa imi dicteze el pe cine sa votez, el care doar a luat bani de la primar. Cealalta optiune e unul care minte de stinge, dar macar nu ii e scarba sa imi stranga mana.
PS: Votez Nicusor sa nu avem discutii
Desi plin de clisee, textul e bun, mesajul e corect, asa e. Problema e ca in mare suna a old man yells at clouds. Ca n-ai pe cine sa convingi cu texte de genul asta, daca sunt dusi deja. Ca nu s-au dus acolo prin argumente, au fost dusi prin emotie, lipsa de gandire critica si alte cele.
Apoi, daca stam sa privim nuantat, discutia / comparatia nici nu-si are rostul, pentru ca noi oricum NU suntem in stare sa facem nimic singuri. S-a vazut asta si pe vremea lu nea nicu, unde lucrurile s-au facut cu hei-rup, si a mers pana n-a mai mers. Noi ne tehnologizam cand altii se automatizau, si ne-au sarit niste valuri importante de eficienta si alte cele. Fabrici de suruburi cu 30k angajati. Combinate cu tehnologia anilor 60-70 puse sa se bata cu altii in anii 90. N-au facut nimic. Mitul cu „eram buni la x” s-a dus in primii ani cand s-a iesit din tara. Eram o lupa buni.
Asta se vede si azi cand te uiti pe exporturi. Materie prima. Mana de lucru ieftina. Niste soft (dar si ala gandit de altii, executat de noi ca suntem putin mai buni ca aia de la est si putin mai ieftini ca aia de la vest). Chestii proprii? Putine, ineficiente, necunoscute. Cand sughita industria auto europeana, cate companii de la noi sughita? Cati investitori au venit cu planuri mari si-au plecat cu coada-ntre picioare cand au vazut ca toti vor sa ciupeasca si nimeni n-are chef de munca?
Deci singuri oricum nu putem. Despre ce vorbim de fapt?
Atâta timp cât ai o bună parte din societate care nu se simte deloc reprezentată nu o să avem liniște. Ce nu a priceput deloc clasa politică europeană (și aici suntem exact în trend cu uniunea) e că cetățeanul obișnuit se simte uitat de conducere. Nereprezentat. Ba chiar luat peste picior cu tot felul de idei crețe, când nivelul de trai dă înapoi și perspectiva sociakă europeană e neclară, Bruxelles-ul se preocupă de toaletele trans, drepturile femeilor în Iran și gheii din Ghana. De aici Fico, Meloni, Le Pen, Orban, Weidel etc. Simion face parte și el din trend, populist, demagog, suveranist, tot ce trebuie ca să adune nemulțumirea populară. Atâta timp cât societatea nu are deloc dialog social, aici se ajunge, la trumpisme, MAGA sau mai știu eu ce. Culegem ce s-a semănat de la criza din 2007-2008 când politici sociale au fost abandonate dar am făcut bail-out. Totul se plătește.
Ai scris mișto, poate ai ridicat semne de întrebare.
Prea simplist. Cât timp există crăpături ignorate voit de eurofanatici în fundație, edificiul va suferi.
Nu exista casa fara crapaturi, la fel cum nu exista barbat fara par pe sfarcuri.
GUEST_AUTHOR, tu vorbesti din experienta (adic-ai făcut de la punctul 2 încolo sau vorbești cum ar trebui sa se faca (i.e. ești consultant de accesat fonduri ioropene)?
Clar e ”din Călinescu”… Nu cel cu chestiunea.
Teoretic sună bine, eu chiar aș vrea să locuiesc în satul ăla…… Unde e, în Polonia ?
Aici la noi nu se aplică, noi personal știm mai bine nu ne luăm după alții, noi ne dăm foc la sat doar să moară capra vecinului….
Și satul ăla trebuie să aibe primar și deja încep problemele…..
Bravo GuestAutor-ule. Mi-ai dat un pic de speranta ca nu sunt singurul care vede lucrurile de ansamblu.
Numai ca, hai sa privim realitatea, si ce a ajuns Romania la 30 de ani de la momentul cand ne puteam reseta ca societate.
1. clasa muncitoare (fara scoli) + COPII lor (cu mai multe scoli dar fara sa fi ajuns la facultate), in Majoritatea lor, au fost Sacrificatii de serviciu, primii-parintii au sclavagit in anii 90 in mastodontii industriali falimentari, ceilalti-copii au sclavagit in corporatii, pe 3 schimburi, fara sa fie promovati si bagati in seama. Sau au emigrat. Chiar acum, cand vorbim, parintii s-au reprofilat in paznici iar copii baga weekend-uri la 12h pt ca orele platite le ridica mult salariul, iar capsunarii stau 10 in camera.
1a. Taranii sunt aparte de categoria 1. Ei au fost sacrificati/ignorati si lasati sa SUBZISTE pana in 2007 cand au inceput sa ia bani europeni, sa aiba acces la fonduri. Cei care au lucrat cat e ziua de lunga si au fost un pic destepti (toti sunt), s-au ridicat enorm, dar au o greata maxima de tot sistemul romanesc, care nu i-a ajutat cu nimic, dar care ii mulge si ii ia de sus. Astia muncesc 12-14h pe zi si pupa mana birocratului si ii dau ploconul ( vezi cateoria 3) ca sa beneficieze de ce le da Europa. Deci, chiar daca inteleg ca banii sunt europeni, tot de niste japite depind.
2. clasa medie, parinti si copii lor, au suferit in anii 90 dar au reusit sa se ridice si sa isi depaseaca conditia in anii 2000, in mediul privat si corporatii. Noi astia, stam pe blog la Zoso si vedem cum se duce totul pe pwla.
2a. IT-stii sunt generatia urmatoare, au viziune, bani, dar sunt relativ cruzi, nu au sacrificat/pierdut inca. Si sunt putini.
3. NOMENCLATURA, parinti si copii de angajati ai Statutului care se impart in
3A. PRIVILEGIATII, judecatori, cei din servicii, militarizatii, sunt SINGURII, ADEVARATII castigatori in societatea romaneasca. Salariul e salariu (de cativa, multi, ani), relatiile sunt relatii (seful institutiei isi angajeaza sotia/fata la corporatie, fara concurs), nu mai vorbim de contracte date la prieteni si rude + spagi mascate.
ahhh, majoritatea sunt si pensionari la 50 de ani, fac urticarie cand le zici ca sunt Speciali: ei au dreptul sa ia si pensie si sa lucreze in continuare, chiar daca au fost pensionati pe caz de boala sau apt condititionat medical ca angajati ai statului, in ultimii ani de lucru.
3B. PWLIMEA, angajati la stat, plimbatori de hartii de o viata, au ajuns sa aiba salarii de 7000, 9000, 12000 ron, dupa cum le este norocul, fara sa fii =schimbat un job, fara reinventare profesionala la 6 luni, fara stretch target, fara evaluare 360g, fara sedinte lunare de 10h pe PL -pregatite in 3 zile anterioare cate 12h, fara PPM. Ma jur, astia se uita la mine ca la Aliens, cand le zic ce fac eu intr-o zi la corporatie. Astia nici nu prea inteleg prea bine ce e cu Europa, ei cred ca birocratia a ridicat Romania. Si nici nu stiu engleza, citesc numai ce le este tradus/ pus pe tava.
Acum, voi ce credeti, cu cine a votat categoria 1 si 1a?
Chapeau !
Vaporul de croazieră a ancorat în unul din porturile sud-americane. E o zi însorită, plaja sclipește auriu, cerul este albastru, iar apa verde este vălurită de o briză plăcută. În depărtare, un vulcan stins străjuiește peisajul idilic. Turiștii, îngrămădiți pe punte, și-au scos telefoanele și au început, click, click, click, să-și facă selfie-uri. Unul din turiști, un businessman din America, observă ceva în cadrul unei fotografii. Pe țărm, un pescar, prost îmbrăcat, moțăie într-o barcă mică fără să bage în seamă cohorta de turiști de pe vapor.
Dorind să fie amabil și de ajutor, businessmanul merge la țărm și, ajungând în dreptul bărcii, întreabă:
– Ce mai faci?
Adunându-și bruma de engleză pe care o știa, pescarul îi răspunse:
– Tocmai m-am întors de la pescuitul de dimineață.
– Ziua e frumoasă, și ai suficient timp la dispoziție. Ai de gând să te întorci în larg pentru o nouă captură?
– Nu, răspunse pescarul. Am pescuit deja suficient și nu trebuie să mă întorc pe apă în următoarele două zile. Am de gând să mă odihnesc o vreme, apoi am să mă joc cu copiii și voi dansa cu femeia mea.
– Dar dacă te întorci în larg, ai să prinzi mai mult pește, nu-i așa?
– Probabil că da…
– Cu banii în plus pe care ai să-i câștigi, ai putea să cumperi un motor pentru barcă și ai să prinzi și mai mult pește, în fiecare zi.
– Da, și apoi? întrebă pescarul curios.
Businessmanul simți că ar putea fi de folos localnicilor din port cu un sfat util, oferit gratuit:
– Ai putea să economisești banii și să-ți cumpere o altă barcă.
– Dar eu sunt un om singur, cum aș putea pescui cu două bărci?
– Ei, aici e chestia, spuse businessmanul cu însuflețire. O să ai un venit suficient de mare ca să angajezi pe cineva să te ajute. Și asta îți va spori și mai mult cantitatea de pește prins.
– Aha…Și apoi?
– Apoi va trebui să investești într-o stație frigorifică sau o fabrică de conserve, pentru că nu poți păstra peștele proaspăt prea multă vreme.
– Da, și apoi?, întrebă din nou pescarul, cu o voce șovăielnică.
Businessmanul se însufleți și mai tare:
– Ai putea să-ți expediezi produsele direct în America, la Miami sau la New York. Ai putea să te muți într-o casă mai mare, într-un oraș mai mare, unde să-ți conduci afacerea cu succes. Va fi mai multă muncă, dar apoi…
– Ce se va întâmpla apoi? voi pescarul să știe.
– Ei bine, apoi vei fi liber să mergi în vacanțe când vei dori și vei putea să moțăi pe malul mării, să te joci cu copiii și să dansezi cu femeia ta!
– O, da, exclamă pescarul, răsucindu-se alene în mica lui barcă. Sună ca o viață bună…Dar eu am deja toate astea…
Asta a ajuns de la „da mai departe pe mail” la postat pe fb inspirationale la linkedin motivationale, si acum la vali pe blog.
Asta era bancu cu jamaicanu de prin 2005, umpic mai scurt si ceva mai exotic
Suveranistilor cu 2 neuroni le poți spune tu câte pilde vrei, ei tot daci liberi care votează cu cre(ș)tinii aia doi vor rămâne
Eu am trecut peste emotia celor 41% scoase de Simion. Nu e dracul asa de negru.
Bine, clar mergem si votam cu Nicusor dar nu va smulgeti parul din cap daca iasa Simion, o sa explic.
–
Simion este un sarpe politic si un oportunist. E un Ponta2 dar mai pe sterorizi si mai norocos. Schimba macazul in functie de cui se adreseaza si ce ii foloseste ca sa creasca politic. Daca e intre patriotarzi le face o tara mandra si le da cadou Moldova si Cernauti. Daca e intre vestici pai sunt aliatii nostri ! Daca e intr-o fabrica cum a fost la Alba pai o sa le scada impozitele sa le ramana banuti ! Sunt multe exemple unde declara ca impaca si capra si varza dar nu explica nimic ca nu are cum. Next !
–
HAUR. Pai HAUR e plin de baroni fosti pesedisti mai de mana a doua flamanzi mai ales din judetele sarace. Pe aia nu-i intereseaza cacaturi. Aia vor proiecte, ajutoare, etc si sa fure cat pot si dau voturi la schimb. Nu poate sa le intoarca spatele. Astia nu vor alegeri anticipate si mizerii cheltuitoare, astia vor putere pe repede inainte si il trag de maneca. Next.
–
Georgescu. Pana acum il punea PM. Acum zice ca il pune PM daca isi doreste, ati observat nuanta. Si parca venea turul 2 inapoi ? Hahahah. Mie Georgescu nu mi se pare genul ce vine la guvern si sta in sedinte pana la 19. Georgescu vroia sa se plimbe pe covorul rosu, adulatie si sa povesteasca tampenii. Pai PM e de lucru, e de impartit bani, influenta, sforaraie. Next.
–
Anticipate si CCR. Iara campanie, iarasi cheltuiala ? Visteria e goala si asta nu e o gluma. Partidele sunt falite, totul a costat o carca de bani. Nu cred ca va fi greu sa intre la guvernare HAUR cu PSD plus Ponta care are in spate tot o aripa pesedista ce il sustine.
–
Nu am o concluzie dar nu cred ca o sa ne scoata din UE si o sa vorbim ruseste…
Scenariul 1:
Simion presedinte
CG prim ministru
Ponta sef la PSD.
Dupa prima intalnire a lui CG cu creditorii, nu ne mai finanteaza nimeni deficitul fara reforme dure.
CG se retrage la apa lui, urmeaza guvern de sacrificiu.
Zburati 500.000 de bugetari
Cursul euro leu la 7 lei, inghetate salariile la stat si pensiile.
Vine Ponta prim ministru.
Totul in 3 ani.
Scenariul 2.
Nicusor presedinte.
La fel ca scenariul 1, dar cu alte personaje si cu powerpointuri si cu studii de impact.
ONG style.
Nicusor se retrage la boschetul lui dupa 5 ani.
Pare copiat dintr-o carte cu povești educative pentru copii de cinci ani.
Sper că autorul a fost vreodată la țară, într-un sat fără drum asfaltat.
Trimite la zece persoane sau iese Simion președinte. Ah, stai…