Nu e doar în online asta, e o apucătură veche a omenirii: cea mai bună meserie este să intermediezi. Nu produci, nu cumperi, nu vinzi, intermediezi sub titlul valorii adăugate și iei un procent.
Cum se manifestă asta în online? Dacă mai țineți minte, acum vreo 10 ani SO Vîntu se plângea că producția de știri de la Realitatea TV costă 1 milion de euro pe lună. Și nu sunt doar știrile. Comentariile. Recenziile. Pozele. Video-urile. Graficele. Sunt zeci de tipuri de conținut.
Am pornit de la cerința unui cititor de pe blogul lui Radu, care voia articole mai tehnice pe bloguri. Analize. Recenzii. Explicații. O să pornesc de aici și o să extrapolez, nu doar la conținut mai tehnic/specializat, ci la conținut mai mult și/sau mai bun.
Prima problemă e frecvența conținutului. Nu ai cât de mult să scrii despre routere, SSD-uri, boxe audio, camere foto, camere auto și alte minuni.
Iată un ghid foarte bun pentru alegerea unor boxe bune: măsoară camera, află ce putere s-ar potrivi, ia-ți de câți bani ai. Cât articole de genul ăsta poți să scrii? Cât de des?
Aduceți-vă aminte de camerele foto DSLR. Într-o vreme, toată lumea scria de ele, până când nu au mai adus noutăți și nu au mai fost cumpărători pentru ele. Și-atunci, 90% din site-urile și blogurile care scriau despre asta au dispărut.
A doua problemă e monetizarea. Cum monetizezi tipul ăsta de conținut? Te plătește producătorul sau vânzătorul echipamentului? Atunci cât de credibil mai e conținutul?
O subproblemă e că România e o țară mică și nu sunt destui cumpărători pentru orice ce nu e detergent sau bere la PET. Nu are rost să scrii despre 90% din orice, pentru că nu are cine să citească, mulțimea celor care caută azi să cumpere un X e relativ mică, nu e rentabil să produci genul ăsta de conținut specializat. Aduceți-vă aminte de recenziile de pe blogul F64, mișto, informative, bune de tot, rezultate foarte slabe. Articole despre ceasuri? Nu-i pasă nimănui.
Și mai e o problemă cu decizia. Cumpărătorul român de pe internet nu ia decizia prea repede (de aia a și murit afiliere pe bloguri). Vede azi ceva ce are nevoie și are bani să cumpere, nu cumpără azi, se mai gândește, se mai uită și săptămâna viitoare, mai caută un review, mai doarme, și cumpără după 2 luni. Nu îl pot trece pe tabel în categoria “influențat de zoso să cumpere”, că i-am pierdut urma. Dacă nu pot face asta, nu pot cere bani de la producător pentru că i-am adus clienți. Dacă nu pot cere bani, nu mai are rost să scriu.
Sunt convins că sunt oameni care ar vrea și ar putea să facă conținut text sau video pe diverse teme, dar nu pot scoate bani din el nici după 2 sau 5 ani, așa că își văd de treaba lor și caută activități care aduc bani, pentru că oricât de romantică ar fi societatea asta în care unii produc pe gratis, iar alții consumă pe gratis, ea n-are cum să existe în realitate.
Cât privește perspectiva mea, două chestii mă frustrează:
- că oamenii au impresia că e foarte ușor de produs conținut. nu blogul ăsta neapărat, ci așa în general. oricine poate scrie bine, oricine poate face poze bune, oricine poate face clipuri bune. și
- că lunar mai apare câte o agenție de intermediere, pentru că asta e foarte ușor de făcut: angajezi 2-5 oameni și dai clienților prețuri mai mici decât agenția de unde ai plecat.
Patreon? 
După părerea ta, tu despre ce ai scris în toţi anii ăştia de când ai blog?
Pentru mine contează că ceea ce este aici scris mă ajută în a lua decizii în mai multe situații nu doar în a cumpăra un produs.
Scrie in titlu: despre feșăn, topoare și mașini.
Iti zic eu despre ce, ca m-am abtinut la articolul „Ce îi ține pe oamenii ăștia împreună?”.
Despre futerea de grija!
Nu merge Patreon-ul, vere! Mi se pare cerșeală la cap de pod și deja e prea aglomerat acolo de #reziști… Eu cred că atunci când o să vadă că nu îi mai preia nimeni comunicatele/nu scrie nimeni nimic despre produsele lui moka, asta în timp ce plătește o căruță de bani unei agenții de PR sau influenceri, clilentul o să se prindă cam care este treaba…
Pe urmă, pe partea de content ar trebui puțin explicat: că unii din piață cred că o piți care se pozează pe ea în diverse ipostaze înseamnă content
Patreon-ul iti ofera posibilitatea sa oferi continut contra cost, pentru cerseala poti sa folosesti direct paypal, nu are rost sa mai platesti un comision in plus.
Nu stiu pe ce te bazezi cand spui ca tu crezi ca o sa se schimbe ceva, eu vad ca oamenii fac aceleasi gresesli constant si nu invata nimic. ROI-ul in mediul online e ceva de domeniul fantasticului, inca se plateste absurd de mult pentru notorietate care nu ajunge sa se transforme in vanzari. Cui ii pasa ca publicul tinta este total gresit, sa curga like-urile.
Eu stiu ce face patreon, dar spun cum a fost stricat de unii de pe la noi. Cât despre ROI, a explicat Zoso în articol de ce este greu de urmărit. Noi avem o problemă mai degrabă de targetare: spre exemplu nu m-aș duce să fac o reclamă cu Dorian Popa la un produs destinat celor peste 18 ani, că ăia nu se uită la Dorian Popa, dar uite că sunt agenții care fac asta și se mulțumesc cu likeuri date de minori
Nu mă aștept să scot vreodată bani din conținutul de pe blog, dar dacă simt că am reușit să ajut 100 de oameni să înțeleagă mai bine economia, parcă merită efortul.
Legat de treaba cu produsul de conținut pot să spun că publicul vrea mult, dar nu oferă aproape nimic la schimb. Și nu vorbim de bani aici, blogul e prea mic și prea nișat pentru asta, vorbim măcar de atenție. De multe ori oamenii nu vor nici măcar să ofere atenția necesară pentru a citi textul până capăt.
Iar cel venit de pe Facebook (care își ia știrile de acolo) e de regulă cel mai rău.
Eu lucrez în consultanță, am un background economic și scriu despre economie. Altfel spus scriu despre lucrurile pe care le practic și la muncă și pe care mi-am construit o carieră de aproape 9 ani de zile. Până și blogul are ”economie” în titlu.
Puteai afla asta cu un click pe numele meu, chestie care ar fi durat 10 – 20 secunde maxim.
Gresesti, am urmarit zeci, poate chiar sute de bloguri de cand navighez pe internet si totusi in ziua de azi am ramas cu cel mult 10 care le urmaresc zilnic, ideea e ca nu poti face ceva bine daca nu esti dedicat 100% si nu te poti dedica 100% daca nu iti castigi existenta din asta(in cele mai multe cazuri)… Lumea in care traim cere sa fii la zi cu technologia, sa n-ai nokia 3310… si altele, iar astea toate costa bani sau coloana vertebrala… si atunci apar foarte multe paradox-uri, paradox-uri care nu-s usor de „rezolvat”. Ca vrei sa ajuti oameni, e ok asta, dar dc sa ajuti 100 cand ai putea 1000… si tot asa… poti extrapola incat nimic din ce zici sa nu mai aiba sens.
Am uitat un aspect foarte important… distractia cu ajutat oamenii e natura lor, majoritatea nu se vor ajutati, iar cei care chiar ajung sa fie ajutati uita in secunda doi … si atunci mai adaugi si frustrare aiurea.
Ce treabă are ultimul model de iphone cu ce scriu eu?
Publicul care caută informații despre ultimul iphone nu a intrat niciodată la mine pe blog pentru că oricum nu găsește nimic de genul ăsta acolo. Nu fac recenzii la telefoane, televizoare sau mașini pentru că am alte pasiuni în viață.
În plus de ce să fac recenzii mediocre la așa ceva când pot scrie despre chestii la care chiar mă pricep gen ce e deficitul de cont curent sau de ce anumite taxe au / n-au sens.
Nu cred că înțelegi conceptul de blog economic.
Nu stiu ce te face sa crezi ca nu am dat click inainte sa scriu comment-ul, dar e ok… poate ai tras concluzia gresita cand am zis ca ai nevoie de ultimele tehnologii, ceea ce e universal valabil in ziua de azi, lumea e superficiala, n-ai ultimul iphone majoritatea nu te mai asculta dupa a 10-a secunda… si tot asa. Fiecare face cum crede, dar in final e gresit sa dai vina pe indolenta oamenilor.
Da , Patreon! fie ca e site-ul sau tequila , catre acolo ne indreptam… direct paid content.
Tequila e Patron.
Pe aproape.
„oamenii au impresia că e foarte ușor de produs conținut. nu blogul ăsta neapărat, ci așa în general. oricine poate scrie bine”
S-au înghesuit românii la scris reviewuri despre mașini… A fost o pauză așa de lungă după mine încât am zis că gata, s-a terminat, tot ce a fost de spus s-a spus…
man, cititorii sunt consumatori, asta e altă poveste…
În principiu, ai mare dreptate cu tot ce spui în articol. Dar uneori depinde și de motivația pe care o ai în spate, când produci conținut. Eu mi-am asumat de la început, de exemplu, ca am mici șanse să monetizez cumva. Dar sunt pasionat de ceasuri și a scrie un articol despre asta, dincolo de faptul că mă scoate din zona mea de confort, mă motivează să caut și mai multe informații, surse etc. Bugetele celor care vând ceasuri am văzut că se duc în poze frumoase pe Instagram.
Scri mișto, ptr. mine ramai cam la suprafata (te inteleg de ce :). Ai putea face review-uri despre ceasurile cititorilor.
Exista un forum in limba Romana asemanator uhrforum.de, r-l-x.de sau watchlounge.com?
Îți mulțumesc pentru încurajări.
Ceasornicar.ro e cam singurul forum de la noi dedicat domeniului, care este cât de cât activ.
E dificilă treaba cu scrisul. Mai ales dacă ai și un job full time. Nu e mai ușor să bagi un story cu chiloți pe Insta?
Eu cred că ar fi oameni care să dea bani ca să nu bage Vali story cu chiloți pe Insta…
Și alții care ar da!
#fanteziibolnave #geanina
În general mulți pot să scrie bine și mulți ar putea să facă mai bine orice facem noi zi de zi.
Problema multora este însă consecvența.
Cât poți să scrii zi de zi, în fiecare zi, pe aceeași nișă?
Și evident că o dai la un moment dat în chestii subțirele gen playtech.
Personal apreciez oamenii care scriu consecvent decât cei care fac spectacol o dată.
Mă chinui(mult spus chinui, că mă pasionează) de vreo 4 ani cu site-ul de avioane, crescut cât am putut, dar pe subiectele foarte mari nu te bagi că nu poți lupta cu publisherii mari, iar pe subiectele mici dacă prinzi ceva ți-au luat-o cu copy paste fără jenă.
Și da, problema majoră cu conținutul în România este…România. În general mi se pare că suntem producători de conținut peste media din .com dar ne scăldăm în piața asta atât de mică și atât de repulsivă la orice formă de publicitate. Și e un cerc vicios din care .ro nu va ieși. Păcat și de afiliere, că de bine de rău sprijinea conținutul bun..
@Claudiu, vezi clar dacă „consecvență”=”constanță”. Am vaga impresie că nu.(nu eu am dat minusul)
Da, ms, a dat un pic cu blue screen.
pt continut platit solutia e : luati toti bloggerii din top 20 si stabilit „ba de maine facem toti continut platit”. gata cu gratis !! degeaba faci tu continut platit daca strica altii piata. e ca la curve, face una muia cu 50 de lei si clientii care dadeau 100 zic dau 50 si 50 ii mananc.
solutia patreon nu mi se pare buna.prea multi rezistenti care cer bani pt nimic, taticul lor malin bot cerseste bani sa se bata el cu ciuma rosie,dragnea si tot teleormanu si lumea ii cam da viteza. deocamdata mai pacaleste oameni din diaspora care se informeaza de pe facebook si singura lor legatura cu romania e pe facebook.
blogurile nu sunt site-uri de știri, să aibă toate același conținut (aceeași știre).
„O subproblemă e că România e o țară mică și nu sunt destui cumpărători pentru orice ce nu e detergent sau bere la PET.”
Permite-mi sa corectez: o MEGAPROBLEMA.
Daca nu il platesti sa ia gratis, consumatorul roman ia „eftin si bun si mult”.
Romania nu e o piata in care sa faci bani. Esti la subzistenta ca 90% din populatie.
Romania poate fi o baza de productie pentru a crea continut ce il poti vinde in SUA, de exemplu.
Ma uimeste cum lumea uita chestii simple de economie. Cauta piata care plateste cel mai mare pret pentru produsul tau. Porneste de la un pret mare pentru a-ti stabili pretul in piata. Etc.
Cu Patreon zic sa ai grija. E o melodrama referitoare la Sargon of Akkad si concluzia mea e ca Patreon e:
– impotriva liberei exprimari
– impotriva pietei libere
– Patreon nu se considera un intermediar. Ei iau banii de la patroni si ii dau cui considera ei ca respecta ce cred ei de buna cuviinta. T&C? Buna gluma asta.
https://youtu.be/Hv7hvZee-PQ
necris, e o mega problemă pentru că suntem cu 50% mai mulți decât ar trebui să fim, ca populație. și e greu să te dezvolți ca țară când jumătate din populație te trage in jos.
„Cumpărătorul român de pe internet nu ia decizia prea repede ” De cand e asta o chestie rea?
. Aia care cumpara la impuls sunt aia care iau credite cu buletinul sa-si ia Iphone 15 – fix in afara target-ului blogurilor in general…
În mod normal, companiile ar plăti o colaborare cu bloggerii pentru a publica pe blogul lor materiale similare. Tu pe Decathlon şi pe Dedeman (sau eMAG/topoare, sau Hornbach), Radu pe routere şi burgeri, Mariciu pe şpriţuri etc.
Dar nu trăim într-o lume ideală, aşa că cele mai multe companii n-au bloguri sau zonă de content marketing deloc, iar alea care au, le dau pe mâna unor puştani care scriu în sictir.
eu de ex beau Glenfidich dupa ce am citit la Radu pe blog ceva…
De pe Finestore am comandat una alta dupa ce am citit pe unu doua bloguri de ei.
Ce vreau sa zic e ca poate nu se monetizeaza intotdeauna, insa mie imi raman in creier niste conexiuni de genul.
știu, toți ați cumpărat la un moment dat câte ceva pentru că ați citit aici. și asta e cheia. „câte ceva”. prea puțin ca omul care recomandă să poată trăi doar din asta.
pe mine ma zgarie pe creier o chestie.
pe de o parte ne deranjeanjeaza ca romanii (si nu numai) sunt impulse buyers si asta provoaca multe chestii nasoale, micro sau macro economice.
pe cealalta parte ne deranjeaza ca romanii vad un produs si se culca pe o ureche 1 zi 2 5 o luna pana se hotarasca sa cumpere… what gives?
nu ne deranjează. subliniam o realitate.
plus, una e când te gândești 2 luni la un DSLR și alea e când te gândești 2 luni la o pereche de șosete sau un parfum, nu?
la americani și alte nații procesul e mult mai scurt. aflu de produsul x. am nevoie de el? mi-l iau. n-am nevoie de el? trec mai departe. sigur, acolo e și pentru că și-l iau pe credit…
dacă procesul ăsta nu ar fi scurt, n-ar fi nici prea mult conținut în limba engleză.
mno, urmeaza truisme
asa mi se pare si normal… o pereche de sosete sau un deodorant, orice bunuri de consum curent nu ar trebui nimeni sa se gandeasca mai mult de o secunda. cand vine vorba insa de obiecte care sar de un anumit pret, pe care si-l calculeaza fiecare dupa cum il taie capul (dupa parerea mea, nu dati cu pietre, ar cam fi salariul pe o zi), sau pe care le folosesti din an in pasti chiar e necesara o reflectie serioasa.
amuzant e, daca ma gandesc mai bine, ca de fapt romanii fac exact invers, o soseta, un sapun, o periuta de dinti intra la categorie reflectie serioasa in timp ce iphone x sau ultimul dslr si obiectivul ala de 2000E sunt luate pe nerasuflate.
tara vesela, dar trista.
Parerea mea
1. Producerea de continut numai pentru romania incepe sa fie din ce in ce mai nerentabila. In primul rand suntem din ce in ce mai putini. In al doilea rand o parte semnificativa dintre cei care pot fi influentati deja stiu ceva engleza, au auzit de aliexpres sau alte surse si numarul lor creste. Nu citesti numai la zoso, nwradu, buhnici sau mai stiu eu cine …din contra, multi au reflexul sa caute in primul rand in engleza review-uri. Si nu zic de nisa it-istilor sau care mai sunt pe blogul asta. Pe toate domeniile se intampla asta. Anul trecut mi-am „luat” ceva hobby-uri gen espresso, acvarii, alergare pe munte: pe fiecare nisa lumea e foarte documentata si cei nou veniti capata foarte repede informatii.
Calitatea continutului. Sa fim realisti, majoritatea chestiilor scrise sunt doar asa de trecerea timpului. Ori dau scroll pe facebook ca robotul, ori citesc pe aici e cam tot aia, no offense. Uneori o fac mai des, alteori mai rar. Mai degraba sunt curios de comment-uri pentru ca ma distrez. Depinde si ce stomac ai ca sa faci asta, continut adica. Scoti 4-5 mii de euro pe luna din blog si chestii direct legate producand continut pana la urma irelevant? Daca esti impacat cu tine totul OK. Am prieteni care au sute de aplicatii pe appstore/playstore – niste mizerii, clone la care le tot schimba denumirile, grafica – gen 100 de flotari in 30 de zile, 1000 de flotari pe an, radio online, filtre pe poze. Ei sunt foarte OK cu asta, le ia cateva ore pe zi sa le administreze, castiga cateva mii pe luna din asta. Dar pana la urma sunt niste tepe nu sunt continut util. Nu poti sa te plangi cand nu-ti mai merge.
Bani eu dau la Casa Jurnalistului de cand au aparut, dau la teleleu de cand le-am citit cartea si la Fondul pentru Democratie care contribuie la alte proiecte – e genul de continut pe care il vreau. Nu neparat ca stil si tema, dar ca seriozitate care ma inspira.
Legat de tracking/referral – se (poate) face cu un AI. Nu la modul tabel – X produse s-au cumparat de la zoso ci ~X s-a cumparat de la zoso&co. Cam cum functioneaza si reclamele la tv.
pe mine ma amuza o chestie care s-a intamplat in timp, dar oarecum Vali a urcat pe val chiar daca a fost luat la bascalie initial si pe alte teme era razboinic, aici a preferat sa preia bascalia si sa o duca la categoria arta > vorbesc de partea cu topoarele si diy-urile de pe langa casa
este de ajuns ca o masa critica de cititori sa sugereze ceva, si de obicei blogerul daca vrea sa ramana sus, trebuie sa adere la traznaia aia
Patreon patron – daca nici tu nu iti mai monetizezi blogul, atunci-sa cine?