Probabil cea mai mare oportunitate din viata noastra

Va rog sa ma credeti ca nu mi-e usor sa revin printre voi, dupa ziua de ieri. Chiar si când l-am injurat pe un scotian mort, voi tot ati gasit ceva sa-mi refutati. Aici ar fi trebuit sa pun un asterisc sau sa fac cu ochiul, blink. Nici nu stiu cum sa fac sa va intru in gratii.

De ce cumpara lumea hârtie igienica cu atâta frenezie? Mi-a raspuns un trailer de pe Netflix. Cel la serialul „Freud„. Trailer pe care mi l-a aratat Netflix vreo 3 zile, pâna a aparut alta mizerie de promovat.

Lumea, la nivel individual – si, prin extensie, in cazuri ca cele de fata, la nivel societal – este inca in faza anala a dezvoltarii. Va las sa cautati singuri stadiile freudiene de dezvoltare, sunt texte pe toate gardurile Internetului. Iar faptul ca suntem in faza anala, as spune ca este o veste buna. Noi care credeam ca suntem gata sa descoperim viata vesnica (ma intreb ce mai face Sergey Brin, ca el parca era convins ca tehnologia pe care o dezvolta il va face sa dainuie vesnic; ma intreb – retoric – daca are masti si gel acasa in acest moment), suntem, de fapt, intr-o faza incipienta a dezvoltarii noastre. Si, repet, asta este o veste buna. O lume plina de oportunitati. Nu avem 20-30-40-50 de ani, avem 4-5 ani si abia de acum ne construim viata.

Criza virusului este, in opinia mea, cea mai mare oportunitate din viata noastra. Daca pâna acum eram nemultumiti cu ea, cu viata noastra, cu cei din jur, cu oamenii care ne conduc, cu idiotii de la impozite si taxe, cu hotia comisioanelor de la banci, cu orice eram nemultumiti pâna acum, avem o sansa extraordinara sa incepem sa schimbam multe lucruri.

Prin criza asta ni s-a acordat un nou moment zero. Un reset. Cu posibilitatea instalarii unei noi versiuni. Direct din BIOS (aici le fac cu ochiul la IT-isti). O noua versiune, cu orice feature avem nevoie. Gratis. Ca o versiune de Linux, dar usor de instalat, chiar si pentru cei care n-au pus niciodata mâna pe un computer. Chiar si pentru cei care n-au computer!

In primul rând, avem posibilitatea sa schimbam ce nu ne place la noi. Sau sa amelioram ceva ce ne place dar consideram insuficient si nu gaseam niciodata timpul sa o facem. Stiu ca pare contra-intuitiv, ca suntem mai mult preocupati de numarul de morti, de spitalul din Suceava, de Orban, de Iohanis. Dar daca luati o gura de aer si inchideti toata mass-media pentru câteva ore, veti vedea ca suntem exact in punctul ala. In punctul in care putem face orice pentru a ne schimba viata. Pentru a ne-o face asa cum vrem! Nu zic ca va fi usor, nu zic ca ai facut un dus si ai iesit alt om, dar din acest moment, ai posibilitatea sa-ti faci viata asa cum ti-ai dorit-o pâna acum si nu ai avut timp sa te ocupi de ea. Iti poti gasi alt job – ca oricum l-ai cam pierdut pe asta care poate nici nu-ti placea -, poti sa-ti schimbi total domeniul de activitate, poti sa-ti faci un ONG daca te-ai saturat de 15 ani de corporatism (blink), poti sa faci aproape orice. Desigur, cumva cu foamea-n gât o perioada, cu oameni tristi (sau morti) in jurul nostru, cu pierderi de persoane dragi, cu tot ce se poate intâmpla in cazul unei molime. Dar este aproape singurul moment in care viata iti da un reset de genul asta.

In al doilea rând, avem posibilitatea sa schimbam sistemul politic (si, implicit, cel economic) de care suntem tot mai nemultumiti de câtiva ani incoace. Avem posibilitatea sa cerem mai multa putere pentru noi si mai putina pentru parlamentari, de exemplu. Mai multa democratie participativa (vezi sistemul elvetian, cu referendumuri nationale, cantonale etc, chiar daca nu e neaparat cel mai bun exemplu de tara), mai multa consideratie pentru votul nostru, pentru efortul nostru financiar (taxele, impozitele etc) care este aproape singurul care produce wealth (blink) in aproape toate tarile.

Avem o sansa extraordinara. Depinde de noi când alegem sa stingem televizorul.