Am intrat de câteva săptămâni într-o spirală în care aud constant în jurul meu de la oameni, prieteni, amici, despre cât de nasol a fost lockdown-ul. Cât de deprimant, cât s-au plictisit, cât nu mai suportau, cât nu era nimic de făcut. În partea cealaltă, oameni care își dau demisia fără să clipească când li se impun 2 zile de muncă la birou, pentru joburi care nu necesită prezență la birou (de obicei, motivate de „am construit/închiriat sediu, trebuie să îl folosim). Unii s-au mutat în provincie, alții în altă țară, și au silă de ședințele în care nu se stabilea nimic, doar se freca menta.
Revenind, pentru voi cum a fost? A trecut ceva timp de atunci, am avut spațiu să reflectăm asupra situației…
Eu cred că sunt un caz aparte, eu deja munceam de acasă și am și spus că mie îmi place familia mea, îmi place să îi am în preajmă, nu a fost un stress să îi văd acasă. Nici soția nu se resimte, juniorul cred că a fost cel mai afectat, de la frecușul cu „hai la școală, hai stați acasă, hai la școală iar” și de la lipsa interacțiunii cu copiii de vârsta lui.
Nu stiu cum a fost, dar daca e cazul de un nou lockdown, sa se pregateasca sa ma tina in casa ca-n China cu sudat usa de la scara, ca eu nu mai stau de buna voie.
Din moment ce toate amenzile au fost anulate, nu vad cum ar putea cineva sa mai ia in considerare un nou lockdown, oricat de dedicat ar fi. Si nici macar nu e vorba de lockdown, in viitor orice alta masura care necesita cooperarea populatiei, alternativa fiind o amenda, nu va mai fi luata in serios.
Trebuia sa depui contestație la amenda respectiva.
Nu se anulează nimic de la sine.
Nici nu m-am gandit la amenzi cand am zis ce am zis.
Teoretic lockdown ul a fost pentru ca nu eram pregatiti dpdv medical. Si tot teoretic nu ar trebui sa mai existe un altul.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Da, asta ma gandesc si eu. Doamne fereste sa apara un nou virus/noua varianta COVID la fel de contagioasa si mortalitatea de cateva ori mai mare. Abia atunci ar reusi cu adevarat „planul ocultei” de a reduce populatia. Am muri ca sobolanii pe sarin, dar macar am face-o liberi!
Pai o iei pe Sosoaca in gazda.
Undeva mi se pare cumva o ipocrizie – toti vorbesc despre lockdown si cat au pierdut ei in acel timp insa azi stau degeaba, nu e ca si cum merg din experienta in experienta.
@Gabi – e o confuzie pe care vad ca nu sta nimeni in loc sa o clarifice – nu exista un singur Covid, sunt x variante, inrudite insa diferite ca efecte. Ce a fost la inceput a avut un grad de mortalitate mare, dupa aia s-a mai calmat, ce este acum nu prea produce victime, de aia nu se agita lumea.
Selectie naturala, my friend rasta!
@Bigbear, si tu te-ai dus pe fenta… gradul ala de mortalitate mare a fost pentru persoanele in varsta si pline de comorbiditati. apoi a aparut vaccinul, virusul a mutat de vreo 3 ori, dar lock-down-ul a rezistat in continuare. dar nici asta nu mai sta nimeni sa o clarifice.
Probabil sunt mai multe spirale, am tot auzit si eu asta
Mie mi se pare o scuza la indemana pt anumite lucruri „nefacute”.
Come on … a trecut ceva vreme
O intreaga categorie sociala „sufera” dupa lockdown si ar vrea sa il aduca iar si iar in discutie. De ce? Ca sa se poata revolta din nou privind „chinurile” la care au fost supusi.
E posibil sa fie si o strategie a consultantilor AUR, sa incerce sa nu lase subiectul sa se raceasca. Multe puncte in sondaje de acolo le vin, de la „lockdown” si „vaccinarea obligatorie”.
Cred ca efectele Lock-down-ului se vor vedea in viitor in sanatatea mintala a multora…
Presiunea pusa (eu de exemplu am avut posibilitatea de a lucra acasa, dar nu a fost obligatie) pe indivizi combinat cu sentimentul acela de singuratate cu siguranta nu a facut bine la psihic
…basca Long-Covid-ul
Au bubuit economia globala.
Mi-as dori din suflet sa incetezi cu memele astea comuniste, scrise de unii care habar n-au ce-i comunismul, pentru ca vin dintr-un capitalism dur, nasol cu unii si prea bun cu altii, dar care n-au experimentat comunismul asa cum l-am experimentat noi.
Nu stiu, mie unul imi ies bubite pe corp cand vad memele astea de pe /r/antiwork. Nu vreau sa se mai intoarca comunismul.
Fuck communism, fuck Stalin si pe aia de la Moscova!
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Eu nu inteleg de ce sarim de la capitalism dur direct la comunism, exista si socialism intre ele, chiar o varianta mai potolita si cotrolata de capitalism.
Comunismul e mort ca mumia lui Lenin.
Daca sociologia ar fi matematica, comunismul ar fi 2+2=5.
Si capitalismul asta, nu e chiar capitalism pe bune si nici statul nu e socialist pe bune.
Statul e imbarligat de companiile mari sa creeze legi impotriva firmelor mici si a consumatorului.
Ultimul exemplul e cel cu cabinetele medicale.
Ia zi, de ce doctrina tine asta, de comunism sau capitalism?
Fix statul „socialist” ia masuri impotriva cetatenilor si fix companiile „capitaliste” vor masuri impotriva concurentei perfecte.
Subscriu la faza cu memele. Multe dintre acestea cer o minte de scolar nu prea dezvoltat care sa le aprecieze, doua-trei sunt amuzante (dar nu cine stie ce)
pentru aia care o ardetzi cu proletariatul si pentru ceilalti care impingem la capitalism:
In his paradigmatic magnum opus, Georgescu-Roegen argues that economic scarcity is rooted in physical reality; that all natural resources are irreversibly degraded when put to use in economic activity; that the carrying capacity of earth – that is, earth’s capacity to sustain human populations and consumption levels – is bound to decrease sometime in the future as earth’s finite stock of mineral resources is being extracted and put to use; and consequently, that the world economy as a whole is heading towards an inevitable future collapse, ultimately bringing about human extinction. Nicholas Georgescu-Roegen, adica TLDR: ne ia gaia pe toti…
La plozii care nu au trăit în comunism prinde. Nu știu de fața urâtă a comunismului.
aluziile de care vb se refera strict la societatea americana. ‘Capitalismul’ ala nu este cu nimic mai bun decat a fost comunismul de la noi.
@Andrei: „comunismul nu o să moară niciodată, iar dacă-l reduci la stalin, castro, ceaușescu, denotă incultură.”
Pai da-ne tu, cultule, alte exemple, de conducatori luminosi comunisti care au eliberat poporele si i-au condus spre bunastare si fericire. Poti sa ne spui si de tari care prosperat minunat sub astfel de regimuri.
Si nu as vrea sa aud basmele cu „dar nu a fost corect implementat niciunde, hai sa mai incercam inca o data, ca de data asta ne iese”.
Nu ne iese. E logic sa nu iasa. Ar fi bine sa incercam sa intelegem:
comunism = nationlizare active. Active nationalizate=o intreaga clasa sociala lasata fara bunuri, care clasa sociala va face urat. Cum rezolvi problema? Puscarie, lagare, politie politica. Ca o nota: in Romania de azi exista azi 1.2 milione de firme. Cat de fericiti ar fi actionarii daca maine statul da o lege si desfiinteaza orice forme privata de proprietate asupra unei companii cu activitate economica?
comunism = un singur partid politic. Mare parte din natie va deveni frustata si nereprezentata politic. Nu poti sa ii schimbi nici macar formal pe cei de la varf. Un om politic calareste tara 15-20-25 de ani, pana cand moare. Rezolvarea pentru cei care fac gura? Puscarie si politie politica.
comunism = nationlizare active=fara piata libera. Asta va duce extrem de rapid la rezultate mizerabile din punct de vedere economic. Populatia va face gura din motive pur economice, nu neaparat politice (vezi revolta muncitorilor din Brasov 1987 sau chiar iesirea muncitorilor pe strazi in decembrie 1989). Solutia? Evident: armata pe strada, politie politica, puscarie, morti
Nene, capitalismul e cam naspa si e normal sa iti doresti sa fie luat la pila, sa ajunga la o chestia mai rezonabila pentru cei saraci si marginalizati. Dar nu visa la cai verzi pe pereti.
Cand aud pe unii ca tarile nodice au socialism si functioneaza…tarile nordice au tot capitalism, dar cu politici puternice de protectie sociala.
Este absolut ultimul meu comentat aici. Blogul a devenit pentru mine destul de toxic (!) – toți se plâng, urlă unul la altul si majoritatea sunt destul de stânga ptr a putea fi considerați comuniști. Nu mai articole din care să pot prelua ceva pozitiv.
Acum la 2Du:
Intre 2035- 2040 diferența economică dintre UE si SUA va fi identică cu cea de acum dintre Japonia si Ecuador. La ora actuală puterea economică a UE este la aproximativ 50% din cea a SUA.
Cine vb limba germană găsește pe Spotify podcastul bto (behind the obvious de dr Daniel Stelter): vb mult despre decăderea rapidă a Germaniei, din când in când si despre decăderea UE (care ca sa fim cinstiti este cam același lucru)
Dar înțeleg că este mai trendy să vrei bani fără sa muncești si sa împarți 50/50 cu cel care are riscul întreprinzător. Sloganuri comuniste duc la comunism!
pai nu comunism, dar macar un socialism democratic care sa placa la toata lumea.
trebuie sa fii retard si sado-maso sa fii angajat si sa militezi ca aia bogati sa devina si mai bogati, da-i in plm, sculati voi oropsiti ai sortii!
@AlexF: dar unde momentan sa traieste mai bine, SUA sau UE? ca daca ne luam dupa orice metrici de calitate a vietii, aia cu economia lor foarte bazata traiesc ca prostii
Pai aia e, ca nu se poate in practica. Ai spus socialism, ai omorat initiativa privata si inovatia. Aia din meme care plang dupa vremurile de dinainte de capitalism…da era misto, dadeai taxa de protectie din bruma ta, smecherilor de la castel si iti mai dezvirginau si viitoarea nevasta sau fiica, inainte de nunta.
@2Du
Un lucrator in depozit la amazon din SUA castiga 30k pe an si are health insurance platit de angajator. Sa nu mai vorbim ca daca esti motivat poti invata o meserie gen electrician si deja ajungi la 70-80k pe an. Cum poti compara asta cu comunismul de la noi? Ce oportunitati aveai atunci daca nu erai nomenclaturist?
Nemultumirile oamenilor vin din inegalitate. Mai ales de cand cu social media, iti poti da seama ce viata au oamenii care s-au nascut bogati.
Da, health assurance….. Până ai nevoie! Și când te-or plezni cu o factură de 10k$ pentru o noapte la urgențe, cu ceva analize.
Ce-mi plac mie ăștia de vorbesc din auzite (doar din bula lor)….
@perkele: „socialism democratic” nu exista. Suna cam la fel ca atunci cand Iliescu a spus ca se poate democratie si intr-o dictatura, dar cu un despot luminat. Sau cam asa ceva.
Toate regimurile comuniste erau de fapt „democratii socialiste”. Pentru ca, am mai spus-o, comunismul era un ideal (o utopie in realitate) ce nu putea fi atinsa decat dupa parcurgerea anumitor etape. Cum a fost cea de societate socialista multilateral dezvoltata (mai ales pe lateral…)
De fapt, tu te referi la social-democratie, care nu are nimic in comun cu socialismul democratic.
@Fisherman, de pe reddit, si toate comentariile erau in aceeasi nota. Daca ai health insurance ok, serviciile medicale sunt net superioare celor in Europa.
„Amazon saved me a quarter million and more through medical bills and an extensive brain surgery. i would literally be broke, in debt or dead if probably not for their insurance. Everyone would always comment “you have really good insurance”.
Im still learning how to adult and understand whats best for me but from the feedback and experiences I’ve had i think i can say amazon does have good health insurance.”
„TBH I could say a lot of negative shit about Amazon, but I’m over the moon with their insurance. It’s actually good. Literally one of the only reasons I’m there and deal with the toxicity.”
@mb si e nemaipomenit de bine, nu? Sa accepti un loc de munca prost doar pentru ca iti ofera asigurare de sănătate, fiindca altfel abia te asteapta spitalele sa te jumoale de bani? Pai si asta nu e tot taxa de protecție? Misto viata sa-mi bag picioarele
@Ion vorbim aici de oameni care nu au nicio alta pregătire, doar pretenții. Stau acolo și pentru ca alternativa e sa meargă la McDonald’s sau sa locuiască cu parintii, nu doar pentru asigurare. Sunt sigur ca s-ar plânge la fel și de joburi în depozit în Europa, pe salarii mai mici.
Singurul argument ca Europa o duce mai bine decât SUA pe plan economic/social e asta cu sistemul medical.
@dufu
Toate regimurile comuniste erau de fapt „democratii socialiste”.
Doar daca pronuntai cuvantul democratie, te salta o masina neagra. Intreaba-i pe-ai batrani si nu mai regurgita ce-auzi prin media. E plina de aia care conduceau masinile negre.
@ Ion
Preferi sistemul romanesc unde platesti si cand ajungi la spital trebuie sa mai dai (vezi cazul recent cu cei 2 doctori de la Nasta)?
Sau ajungi sa te operezi si n-au instrumentele dezinfectate pentru ca … bijuterii (Secureanu+Vrabi)?
Sau spala aia pe jos cu pisu de maimuta si mori de nosocomialele (SexiFarma)?
Eu as prefera sa dau 300-500E/luna (de fapt dau mai mult) si sa nu imi fac griji.
@GoGu: boss, eu in 1989 aveam 19 ani. Tu?
nu mi tine mie teorii din niste vremuri in care tu inca te scobeai dupa muculetul din nas. Asta daca existai. Pune mana si mai citeste odata ce am scris. „Socialismul democratic” sau „democratia socialista” erau ceva total diferit de ce se intelegea si ce intelegem noi azi prin democratie. N-ai invatat la scoala ce inseamna un cuvant sau o asociere de cuvinte puse intre ghilimele? Uite, eu pot sa spun : GoGu e „destept” fara sa dau de inteles ca as cita pe cineva. Tu de aici intelegi ca esti destept?
@zoso care lockdown?
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Mai vreau un lockdown.
A fost incredibil de eliberator sa putem scapa de traficul din Bucuresti, lucrand de acasa (minim 2 ore economisite pe zi). Si sa scap (eu cel putin) de zgomotul de fond de la birou din open space.
Imi place sa-mi petrec timpul cu familia bipeda si patrupeda.
Imi place sa ma duc la magazin si sa fie 1-2 m fata de urmatoarele persoane .
Am iesit si prin oras evitant aglomeratiile. Am fost in concediu in RO – am facut turul tarii de 2 ori.
Probabil cei cu copii acasa au resimtit mai acut si au mai multe puncte negative, dar la noi nu e cazul.
Când ai fost în concediu prin țară nu era lockdown, era pandemie. Decât.
Idem, copii mai putin afectati ca erau mititei. Da ieseam la plimbare prin complex. Dadeam asa ture (al mic era de carucior inca). Am petrecut mult timp impreuna si culmea nu ne-am certat deloc. Acum ma bate un gand sa cumpar o casa la tara, undeva mai spre Transilvania spre Sibiu… Daca vine iar lockdownul sa fug acolo. Si asa e o caldura insuportabila in Bucuresti.
Eu ma gandeam sa o cumpar sa stau acolo toata vara plus celelalte vacante ale copiilor. 4 luni pe an la verdeata si aer liber e vis.
@Motanes, da, ai dreptate. Erau alt fel de restrictii. Dar nu schimba foarte mult perceptia, am scapat de naveta si am invatat sa ne organizam mai bine. Din fericire nu am avut nevoie de spitale in perioada respectiva (nici COVID, nici alte bolesnite) ca sa vedem fata urata a perioadei
mie mi-a placut. am stat cu familia, totul era mai slow asa, imi aduc aminte melancolic cum ma trezeam fara nici o graba inaintea familiei, puneam de cafea, ma spalam, scoteam pt micul dejun, apoi mancam toti 3, ma asezam la munca, completam o hartie si ieseam pe afara, practic pe oriunde pe unde aveam si inainte drum, seara era liniste pe strada. in perioada aia am facut mai mult sport, am mancat mai bine, am strans mai multi bani. sunt convins ca sunt un caz fericit si ca au fost si drame in randul celor care au ramas fara job, am si o gramada de colegi care eu divortat
acum dimineata nu stiu ce sa fac mai repede si incotro s-o apuc.
pai de ce e drama ca au divortat ?
lockdown-ul i-a ajutat sa ajunga mai rapid la niste concluzii. Daca nu rezisti cu cineva inchis in casa 2 luni nu ai cum sa rezisti 20-30 de ani in relatie.
Personal am fost zero afectat avand avantajul de a avea casa la curte. Am inteles ca trebuie sa fac o hartie ca sa pot iesi din casa, am comandat majoritatea chestilor via internet. Aveam de la birou adeverinte de tot felul si am batut tara in lung si in lat. Culmea, am fost oprit o singura data de politie fix in ultima zi de carantina, nici nu s a uitat la adeverintele mele, a vrut doar actele masini si a constatat ca nu aveam ITP
Am petrecut timp de calitate cu piticii mei, am revazut filme si seriale, trecand peste episoadele cand luam covid ( am facut de 3 ori, de remarcat primul care a fost tare nasol ) as zice ca nu am avut mare stress. Dar da, jobul nu mi a fost afectat ( ca si nisa ) si cred ca asta conteaza in primul rand ( dpdv al veniturilor ).
Românașii dau downvote. Să moară capra vecinului, futu-l în gură, că din cauza lui n-am și eu casă și nu mi-e bine.
Bronsone vezi ca nu ti-ai baut lapticul de soia pe ziua de astazi.
Cum zice și F. mai sus, a fost foarte bine. Am avut și copil cu școala online, s-au rezolvat toate. Și mie îmi place familia pe care o am, nu am avut surprize cum am auzit la alți colegi, care au descoperit că nu le plac copiii lor, că sunt gălăgioși, că soțul/soția sunt insuportabili etc.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
1990 isi vrea glumele inapoi
masa are 4 picioare.
de măsuțe d-alea rotunde țărănești, cu 3 picioare n-ați auzit/văzut?!
@IonutO
e mai putin haz, dar mai mult nervi.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
@Andyan
Amuzant ca nu intelegi, desi am explicat specific ca am cerut fiindca m-am saturat sa stau inchis in casa, nu fiindca se prabusea ceva.
*Articol sponzorizat de Oculta Mondială care testează aplicabilitatea următoarei apocalipse
Acum, serios, nu m-a afectat prea mult. Am lucrat 80% de acasă, eu cu soția nu ne plictisim împreună. Am avut ce face împreună, chiar și Covid…
Am gătit mult, ne-am întâlnit cu un cuplu de prieteni în fiecare săptămână, când la unii când la ceilalți acasă, unde găteam și beam vin roșu, când restaurantel erau închise. Cam așa mi-am petrecut eu apocalipsa.
A fost aiurea aia cu declarațiile… Într-o zi am scris declarație că mă duc la Altex să-mi iau fier de călcat, că se stricase ăla vechi. Mă gândeam că dau peste vreun jandarm care să-mi spună că fierul de călcat nu e necesitate în lockdown. Nu m-a întrebat nimeni niciodată de declarațiile alea, deși am trecut pe lângă echipaje care cereau porcăriile alea de hârtii…
M-am mutat din tara sa petresc lockdown-ul prin locuri cu mancare mai buna, dar in schimb cu oameni mai naspa. Win some, lose some.
te-ai mutat in moldova?
@Boris: probabil Franta, adica Moldova vestului.
@Sans Hosen: sans blague?
Mie mi-a placut si telemunca. Mai mult timp cu jumatatea, mai mult timp cu familia, minus 3 ore pe zi pierdute pe drum, minus 30 de min pregatit, aranjat, machiat, etc.
Dar lucram in vanzari, si cand vrei sa vinzi de la distanta anumite servicii, mananci carbuni, no more bonusuri.
Si acum, cand noua firma si-a mutat sediul la 2 ore dus de casa mea (viata fara masina in Buc – nu am, nu vreau, nu-mi trebuie) ma parchez frumos in bucatarie pentru 3-4 zile pe saptamana, si in afara de faptul ca invat mai greu unele chestii pe teams vs de la birou, pt ca imi place sa te vad facand si sa pun intrebari, in rest functionez la fel sau mai bine de acasa.
Nu mai fac 4 ore pe drum, nu rup „usa” sa prind autobuzul spre casa, deci poate mai prestez 30 de min, o ora, cand simt ca vreau sa termin ceva.
DAR eu am sefi si colegi de calitate, care desi m-ar vrea la birou, pe mine si pe toata echipa, imi intelege motivele si de altfel, din ziua 1 (acum 1.5 ani) n-a fost nevoie sa imi explic zilele de office vs zilele de telemunca. Treaba sa mearga.
Pentru noi a fost binisor. Ne-am adaptat destul de repede. Am dat apartamentul la inchiriat si ne-am mutat la casa, am facut al doilea copil si viata si-a urmat cursul firesc cu bune si cu rele.
Fix inainte sa vina lockdown-ul am cumparat apartamentul pe care l-am renovat de la placa de beton. Sincer, am avut mare noroc ca sotul meu a putut sta acasa platit full de firma la care lucreaza timp de 6 luni. Au fost 6 luni in paradis, avand timp pentru renovare, vizitat magazine de bricolaj, planificand design-ul cuibusorului pana la ultima placa de faianta, comandand mancare de la cele mai bune restaurante, jucand jocuri impreuna. Era ca si cum timpul nu exista, nu am avut griji sau certuri. Si locuiam intr-o garsoniera de 24 de mp, mergeam aproape zilnic printre blocuri pana la apartament. In Galati, daca aveai hartia la tine, politia nu-ti facea nimic.
Pentru mine a fost extrem de aiurea, dar recunosc că am fost si tâmpită. De ce? Pentru că am respectat regulile, pentru alții pe care îi durea in dos! Am lucrat numai de la locul de muncă (specificul muncii impunea, am avut hârtie) dar ma duceam singură, deși as fi putut fără probleme să-mi iau si copiii, că doar școlile si grădinițele erau închise și, probabil, le-ar fi plăcut si lor plimbarea până acolo. Nu știu cât mai apucam să muncesc cu ei pe cap, dar trebuia sa incerc. Văd că nu numai la mine a fost jale, in general in lume a crescut enorm consumul de droguri, pur și simplu nu suntem făcuți să trăim in captivitate. Eu ieșeam zilnic și tot mă simțeam parcă eram pedepsită, doar la muncă si la magazin (acolo luam si copiii), eventual o plimbare pe lângă bloc, de unde înainte plecam dimineața de acasă si veneam seara. Încă nu mi-am revenit, acum nu mai stau deloc acasă, am cheltuit pe vacanțe si distracții cam tot ce am strans in perioada de „pedeapsa, pușcărie cu executare”.
m-am jucat warzone, am facut bani si mi-am luat caine. not that bad.
a fost cam ingheusiala cu 1 copil cls 1 si unul la gradinitia in 3 camere + sotia si work from home. A fost ok cand s-a mai incalzit cu mersul la gradina si lucrat de acolo, dar daca mai vor astia lockdown si lume aaccepta, inseamna ca suntem mai prosti decat am crezut.
Lejer. sotie, whiskey, cox, distractie.
un revelion care nu se mai termina sincer sa fiu
eu m-am dus la birou în fiecare zi. că nu sunt bugetar de muzeu sau pe unde au mai stat acasă. inclusiv în martie-mai 2020 când fost mai drastic.
mi-am făcut cumpărăturile strict pe drumul casă-serviciu-retur, nu am hălăduit lelea.
am avut hârtie de la locul de muncă pt ieșit și mi-am completat declarația vieții.
nașpa a fost:
1. în prima parte a perioadei nu s-au găsit măști. a trebuit să fac tot felul de improvizații cu eșarfe, șervețele umede, spirt. nici nu mai știu. după aia, altă vreme, s-au găsit greu și au fost scumpe.
2. nu toți colegii luau în serios chestiunea, o vreme purtatul măștii în birou a fost opțional.
3. cum v-am mai zis, într-o vreme (fix în vremea aia) îmi treceau prin mâini aproape toate actele intrate în instanță. era deosebit de ”amuzat” să găsesc azi o cerere de amânare a unui dosar de la un avocat pe motiv că e pozitiv/suspect covid, când același avocat fusese în biroul pe care îl împărțeam cu alți colegi cu 1-2-3 zile în urmă cu masca sub nas sau depusese personal 3 teancuri de hârtii, care trecuseră tot pe la mine.
4. eram foarte nouă în oraș, mutată special pt job, fără rude/familie/prieteni/cunoștințe rezonabil de apropiate. m-a măcinat serios ideea că dacă mă îmbolnăvesc și ajung în spital, pisicul meu moare de foame/sete până ajung ai mei de la mama naiba, mai ales cu restricțiile de călătorie. mă gândeam că un copil dacă aș fi avut, mai de milă, mai de silă, mai de presiune socială, p-ăla tot mi l-ar fi luat vreo colegă, sau măcar Asistența Socială. dar pt un animal de companie nu cred că se agita nimeni.
una din puține părți bune e că orașul e mic, ajung oricunde am treabă pe jos, covidul în bucurești, cu schimbat 2-3 metrouri și un autobuz ar fi dus stresul într-o nouă dimensiune.
astea sunt așa, fără să mă gândesc, ce m-a măcinat mai mult, chestii care probabil încă mai repercutează la psihicul personal.
@AB Thumbs Up pentru faza cu pisicul.
Mie nu mi-a displacut deloc. Lucram de acasa oricum, aveam caine, deci trebuia sa ies, ieseam cu bicicleta, era mai gol pe strada (eu venind din Cj, unde aveam atacuri de panica non stop pe strada), mai putine gunoaie, barbatu’ incepuse sa lucreze si el de acasa. 3 ani mai tarziu, inca lucram de acasa si ne place, barbatu’ s-a dus 3 zile la job si zicea ca nu mai suporta sa lucreze de la birou ca nu se poate concentra. Singura chestie ce mi-a displacut a fost purtatul mastilor si cand mai trebuia sa atentionez vreo baba sa isi acopere dreq gura si nasul cand tuseste.
Am făcut un copil, iar WFH m-a ajutat la creșterea acestuia.
Tot răul spre bine.
Sotia a fost mai stresata, ca ei ii place la serviciu, lucrand in asistenta sociala a fost mai ciudat. In schimb, pentru mine a fost foarte misto, stand la casa si perioada de primavara, am avut de lucru prin gradina/curte in fiecare zi. Iar lipsa traficului din oras a fost o experienta de neuitat
Per total nu a fost tragedie. Ceva emotii legate de job, cazusera vanzarile destul de urat si s-au facut disponibilizari doar acolo unde se freca menta si oamenii nu isi justificau salariul. Am avut adeverinta de la locul de munca deci iesitul din casa nu a fost o problema. Trafic lejer, nimeni in curul tau la cumparaturi, bani pusi deoparte si liniste. A ramas valid lucrul de acasa, fara pandemia vietii pierdeam si acum 2 ore zilnic doar pentru a face de la birou ce fac acum de acasa. Partea nasoala e ca s-au intors bombardierii si cersetorii si au ramas.
După ce au trecut temerile inițiale ca te oprește politia, în special membri de sindicat cărora le place penis de interlop, care te iau la bătaie pe strada pt ca nu ai „papieren” sau masca, pandemia a decurs insesizabil și a fost o chestie pozitiva pt mine.
2020
-Am scăpat definitiv de munca la birou.
-S-a spart teava cu oferte de munca remote și hibrid, trend care persista și acum.
-M-am căsătorit. Ieftin.
-Am fost în vacante la munte și la mare. Ieftin și fără aglomerație.
-Am făcut cursuri de fotografie și am luat examenul pt calificare. Ieftin și lejer.
2021
-Am cumpărat și renovat apartament. Ieftin.
-Vacante ieftine.
-Am devenit tata.
-Am emigrat.
Practic mi-a mers mult mai bine pt ca multa lume s-a închis în casa.
Nu sunt nici Itist și nici antivaccinist. Am învățat o lecție valoroasa în comunism: regulile tâmpite sunt o oportunitate pt a le fenta prin metoda mergi pe burta, apa-i mica, cu scopul de a beneficia de lipsa de competiție.
Asta-i sondaj de opinie sa vezi cati dintre comentatori sunt introvertiti/extrovertiti?
Mie mi-a placut. Atunci am inceput sa ies pe-afara si sa fac miscare cum se cade, mi-am organizat niste treburi personale ce tin de rutina zilnica, m-am hotarit sa divortez (bine, „am inceput sa ma hotarasc” pentru ca nu a fost hotarire luata la o bere), treburi de-astea. Inca un lockdown ar fi magic. Mi-e dor sa fie drumurile goale, sa poti respira…
Ideea cu carantina a fost poate cea mai proasta idee pe care lumea civilizata a avut-o. Iar motivele sunt cuprinzatoare incat sa realizam vreo 2 luni de stat in casa nu au salvat pe nimeni. In schimb au creat niste chestii care mai greu pot fi oprite:
1. Munca remote unde se poate a devenit o realitate. Daca inainte de 2020 era ceva iesit din comun sa poti lucra de-acasa, acum se fac „revolutii” daca acest lucru este scos. Chestia asta este o sabie cu doua taisuri.
2. Inflatie exportata de catre SUA. Nu stiu cati mai stiu, dar in SUA s-au printat bani pentru oamenii care stateau acasa, iar afacerile lovite din plin de pandemie puteau cere ajutor federal de pana 200k USD daca nu ma insel. Mai mult la nivelul guvernului federal nimeni nu stie cate din cererile de ajutor pentru afaceri sunt reale sau nu. Meme stock, crypto si tot ce tine sunt rezultatul. Criza economica spre care ne indreptam o sa fie cireasa de pe tort.
3. Schimbarea mentalitatii in felul in care ne raportam la munca. Inainte de pandemie tot bullshitu cu suntem o familie, uite valorile era omniprezent. Acum toate astea au pierdut teren si companiile descopera ca oamenii vin acolo, doar pentru a primi salariul, daca este unul mare cu atat mai bine. Chestia asta este evidenta pentru unii, dar mult middle-management este ingrijorat sau distrus dupa aceasta schimbare de paradigma.
4. Imobiliarele. Aici este mult de discutat, dar multi au descoperit ca locuintele pe care le au sunt cam de rahat, iar concepte de tip plan deschis cu bucataria, nu prea fac sens daca ajungi sa lucrezi de acasa. Pe langa asta multi au realizat ca este greu sa nu zic complicat sa ai un copil in timp ce tu stai in 50mp sa nu zic mai putin. Asta o sa se traduca prin natalitate din ce in ce mai mica.
Ce inseamna STAT IN CASA??? Cine naiba te tinea in casa??? Eu am iesit ZILNIC in perioada aia. Completam mizeria aia de formular cind era cazul, puneam pdf-ul pe telefon, ieseam. Absolut nici o problema. A, si ca sa comentez direct pe punctele tale…
1. Lucram remote de vreun deceniu deja, deci aici nu s-a schimbat nimic.
2. Criza spre care ne indreptam, cel putin la nivel local, e mai ales rezultatul imbecilitatii conducerii locale din ultimii 30 de ani, la toate nivelurile.
3. Era si cazul sa existe ceva care sa clarifice acest aspect. Aia cu familia e buna…
4. Natalitatea oricum se ducea la vale…
@KodrutZ
Perioada de carantina a fost sa-i spun diferita pentru multi. Insa trendul a fost sa se respecte cat de mult se poate acele reguli tampite, pentru ca politia romana trantea amenzi dupa cum ii pica. Cunosc cazuri care au trebuit sa se imprumute pentru plata acelor amenzi si care nici nu si-au recuperat banii. Faptul ca unii sau alti au profitat de asta se reflecta in gradul de nemultumire ce e prin societate cam la orice propune statul. O sa treaca niste timp si probabil vom descoperi ca am stat degeaba in casa si ca multe dintre restrictii nu prea au avut sens.
Munca remote o chestie comuna inainte de pandemie, iar companiile ofereau beneficiu ca tu sa lucrezi de acasa gen 1-2 zile pe luna sau vinerea/lunea. Pandemia a schimbat oranduirea si impactul este unul profund in multe chestii, incepand de la imobiliare si culminand cu sanatatea psihica.
Despre criza nu ma refer la ceea ce o sa se intample pe plan local, ci fix la ceea ce se intampla in SUA si prin China. Iar asta o sa afecteze multe economii indiferent de statutul lor. Cel mai nasol caz este o stagflatie asemanatoare cu anii 80 sau de ce nu cu ceea ce experimenteaza Japonia de vreo 30 de ani.
Partea cu natalitatea are contra-efectul numit gerontocratie pe care Vali l-a comentat acum ceva timp. Asta si cu imbatranirea populatiei o sa arate ca agenda publica si politica in urmatoarele decenii se va schimba de la labarelile actuale ecologiste la cum facem sa ne fiu noua astia mai in varsta bine. Daca te uiti pe o piramida a varstelor din orice tara bogata, vei vedea cum tineretul tinde sa devina o minoritate. Sigur ceea ce vorbesc eu nu o sa fie ceva brusc ci lent, insa cu efecte impresionante in societate.
Lumea analfabeta financiar vrea sa se îmbogățească din imobiliare.
O familie tânără nu își permite un spațiu locuibil suficient de mare pt a creste copii.
Dacă statul intervine pt a construi spatii de locuit decente ca preț și generoase ca spațiu, lumea sare de cur în sus pt ca le scade valoarea apartamentelor cutie de chibrit cu finisaje penibile cca 2000, cu care fac bisnita.
De ce oare scade natalitatea? E un mister.
Munca remote exista de când exista internet, cloud technology și outsourcing. Ești în România și administrezi un cont în Germania, și te poți loga oriunde pe orice pc cu profilul corect de securitate. Aia e munca remote și descrie majoritatea joburilor din diverse corporații.
Pt unii, chestia asta se întâmpla încă dinainte de pandemie. Pandemia a introdus și cadrul legal care definește mai bine locația de unde îți poți desfășura activitatea.
Sa petreci cel puțin una-doua ore pe drum spre locul de munca și inapoi, unde așteptarea este sa lucrezi la fel de eficient, în gălăgie și forfota din considerente de „team building” desi 90% din timp îl petreci cu capul în monitor, lucrând la chestii care ajung într-un cloud, sau „remote” în teleconferinte, și sa nu realizezi contradicția și ironia penibila a unei astfel de conjuncturi.
De acord, multe restrictii nu aveau absolut nici o logica si nici un fundament. Exemplu scurt. pe la craciun aveam de mers in Lidl. Eu, virozat nasol (nu era Covid, sau daca o fi fost, doesn’t matter) si cu 38.5. Aia mica nu se ducea singura, clar. Maica-sa cu risc nasol in caz de Covid (embolie pulmonara din care scapase cu niste ani in urma, alte probleme) + paranoia, nu se punea problema sa mearga. Eu ma simteam cam nasol, dar nu e bai, eram functional cit sa merg pina in Lidl si sa car doua sacose inapoi. Ma duc relax incolo, era frig afara. La intrare, gelul ala de miini era intre usa exterioara si cea interioara, spatu neincalzit. Ma dau cu gel de-ala pe miini bine, intru, bag mina in scanner, low temperature. Intru si-mi vad linistit de treaba. Nu-mi sariti la jugulara, desigur ca am purtat masca. Si de distantat ma distantez de aia din jur de cind ma stiu, deci no problem nici acolo.
Legat de criza, am prins ideea. M-am exprimat eu dubios. la noi va fi efectul crizei de afara + mamaligutzele care se sparg in perioada asta… iar jegurile astea retarde nu fac nimic cu cap.
Sper sa nu ajung foarte mosneag. Desi mi-ar place sa am pe unde sa ma plimb omeneste cu bicicleta peste 20 de ani macar…
@Ioan
La nivel de imobiliare ne aflam la o rascruce. Pe de o parte sunt oamenii care nu inteleg ca si in domeniul asta poti iesi in minus vezi preturi prea ridicate pentru ceea ce ofera. Pe cealalta parte sunt oamenii care nu-si pot permite o locuinta decenta. Decenta inseamna in oras si cat de cat spatioasa(50 mp 2 oameni, 70 mp 3 oameni) nu vrajeli de tip open plan.
Asta se intampla peste tot in lume, iar natalitatea dublata de costul tot mai mare al vietii e in pom. Practic daca iti doresti neaparat copil si vrei sa iti conservi stilul actual de viata, veniturile pe familie trebuiesc crescute cu minim 20% sa nu zic 30%. Aa desigur daca te multumesti si accepti ca viata ta nu va mai fi la fel lucrurile se schima. Problema este ca asta este foarte greu de obtinut in conditiile economice actuale, din nou vorbim de oameni normali nu de tip buzatu. Rezultatul putini se mai indreapta spre a-si intemeia o familie. Si din nou stiu cliseele, dar sunt si multi care gandesc rational. Nu fac o virtute ca altii din asta, dar statisticele consemneaza asta.
A doua chestie, munca remote inainte de pandemie era ceva rar. Cine cunoaste cat de cat piata muncii stie ca extrem de putine companii acceptau asta din varii motive. A trebuit sa vina o pandemie sa rastoarne masa. Efectele sunt profunde. Piata de inchiriat birouri primeste o grea lovitura, companiile au acces la oameni care inainte nu-i puteau gasi. Toate astea schimba un pic paradigma economica. Momentan Romania a fost castigatoare neta din joaca asta, dar cu timpul o sa se descopere ca mai sunt si alte tari mai ofertante ca Romania si o sa vedem cum se intampla chestii neplacute.
În afară de plânsetele isterice și de faptul că oamenii și-au descoperit cea mai rea parte a lor în perioada lockdown-ului, cred că a fost o chestie acceptabilă pentru mine, dar și eu puteam să lucrez de-acasă și mă înțeleg foarte bine cu partenera.
Mai mult m-a afectat online-ul, care a venit și cu rele și cu bune. Pe partea negativă sunt plânsetele isterice și nebunia conspirațională, pe partea pozitivă a fost mica comunitate de oameni faini pe care am construit-o pe discord și cu care am putut să comunicăm și să ne ajutăm măcar cu o vorbă bună dacă nu cu altceva.
Sunt chestii pe care aș fi putut să le fac mai bine, și dacă ar mai exista vreun lockdown le-aș face mai bine, dar cred că lucrurile puteau să meargă mult mai prost decât au mers.
Da. Deci la muncă a fost fix la fel, ture, program dement, deși mai light că lumea nu mai hălăduia după bunul plac. N-am mai plecat afară că mi-a fost teamă să nu mă prindă pe acolo restricții și am evitat cât am putut. S-au petrecut chestii bune in familia mea. Singura chestie care m-a stresat a fost faptul că s-au închis sălile de sport și s-a interzis alergatul pe faleză. (Asta, ultima, era chiar de manualul de psihiatrie, cum dracu să iei covid când alergi in aer liber pe lângă fluviu?), Dar mi-am trasat perimetru in jurul cartierului și am alergat printre mașinile parcate, asta sigur era safe, cu suportul de telefon pe braț în care îmi îndesam câte o declarație din aia.. In plus m-am vaccinat de trei ori și n-am făcut niciodată covid, deși interacționam și cu mii de oameni pe zi. Ulterior n-am mai făcut nici măcar o răceală ușoară. Știu, conspiraționistii vor fi oripilați.
Am auzit multe cazuri de persoane care au divortat (sau s-au despartit de partener/pertenera) din cauza ca au fost nevoiti sa stea impreuna zi de zi.
Nu stiu ce sa spun, dar in situatiile respective poate ca pandemia le-a facut un bine: le-a aratat problemele din relatie si au avut posibilitatea sa renunte inainte sa le distruga viata.
Sa zic si ceva legat de subiect. Pentru adultii din familie a fost relativ ok, avand posibilitatea sa lucram de acasa. Pentru copii a fost greu. Lipsa de socializare a avut efecte nasoale. S-a simtit mult si in privinta educatiei, scoala online a fost cam la misto.
Consider că din pandemia asta am rămas și cu niște chestii bune, sper să le continuăm.
1. S-a forțat digitalizarea și a dracu, ne-am descurcat! – până la pandemie plana „nu se poate, cum să….?”
2. Ne-a oprit puțin din viteza vieții și ne-a făcut să ne gândim mai mult la familie, la lucrurile mărunte care ne compun viața. În pandemie nu se mai gândea nimeni la țoale, mașini și lucuri care nu contează.
3. Cât de fragilă este viața, bombardat de decesele din jur, am fost pus să mă gândesc „ce s-ar întâmpla dacă…”, cum fa fi cu copilul, soția ?
Per total, s-ar putea ca lockdown-ul sa fi avut un efect pozitiv asupra societatii.
Bine, nu putem sa spunem ca pandemia a fost un lucru bun, pentru ca au murit foarte multi oameni. Unii direct din cauza Covid, iar altii indirect din lipsa accesului la tratamente medicale pentru alte boli.
La mine lockdwon-ul a inceput aproape cu doi ani inainte, in aprilie 2018, cu mutat la tara si muncit de acasa, continua si acum fix la fel, as mai putea s-o tin exact asa inca vreun an, pana intra copiii la scoala.
Decât comunism mai bine mort.
Si zici ca in pandemie/lockdown te-ai luptat cu autoritatile pentru dreptul tau la libertate?
Sau ai stat cuminte in casa si acum esti zmeu pe Internet?
Deloc, am stat cuminte în casa și prin curte.
M-am luptat eu, cu cereri in instanță și mi s-au respins ca lipsite de interes, noaptea minții!
@Lia: am 2 prieteni care au obținut în instanta anularea unor amenzi pt neuitat masca, dar atât.
dRePtUl TaU lA lIbErTaTe
@punKreas, dreptul lui la libertatea de a sta in curte.
@Cristi, nu ca vreau sa comentez aiurea, dar ma nelamureste ce inseamna „Decât comunism, mai bine mort.”
Astia din IT sunt by default antisociali.
Mie mi-a mers bine si mi-a placut.
La mine in sat am cutreierat padurile, am iesit cu copiii cu bicicletele, ne-am simtit bine.
Cum am firma proprie, mi-am facut hartie de zbor liber si orasul era gol.
Afacerile au mers si ele bine.
La scoala privata s-a repliat rapid pe online si lucrurile au mers binisor.
Pentru copii a fost rau, pentru ca totusi a lipsit socializarea cu alti copii, exceptie cresa din cartier.
Juniorul abia era constient la 3 ani si salbatic cand s-a terminat lockdown. Stia doar de familie, bunici si 4 copiii din cartier pe care nu ii vedea foarte des.
In pandemie erau politisti la fiecare colt, locali, jandarmi, de toate.
Te verificau si in caz de ceva zbang amenda.
Unde sunt acum? De ce nu ies pe strazi sa dea amenzi(sau sa previna, dar asta e un banc).
Motive de amendat se gasesc peste tot, le dau eu pont cu o trecere de pietoni unde pot sa ridice minim 10 permise pe ora.
Acum lucreaza si ei de acasa, prin parcari la un somnic, prin birouri.
Si daca lucreaza, opreste pe cine nu trebuie, ii gaseste droguri in masina, masina cu acte in neregula si poate primeste un telefon si ii da drumu. Iar dupa cateva ore cel oprit omoara 2 oameni pe strada.
Domnii politisti se odihnesc dupa cat au muncit in pandemie. Mai au vreo cinci, maxim zece ani de odihna, sau pana ies la pensie
Bună fraza asta: „Ne-a oprit puțin din viteza vieții și ne-a făcut să ne gândim mai mult la familie, la lucrurile mărunte care ne compun viața.”
Fix așa m-am simțit în primele luni de lockdown/pandemie. M-am simțit ca o albină care zbura cu viteză, văzându-și de treabă, iar la un moment dat s-a lipit în zborul ei de parbrizul unei mașinii care circula cu și mai mare viteză din sens opus.
Obiceiuri bune pe care le-am deprins în pandemie și pe care le practic și acum ca pe un automatism:
1. Fac sport regulat.
2. Citesc (citeam și înainte, dar prea puțin, prea încet. Acum citesc sistematic, regulat).
3. Petrec mai mult timp în natură. (cam o dată pe săptămână, undeva în pădure, la munte/deal, fără agitație/device-uri)
4. Mănânc mai organizat și mai sănătos. (înainte, din cauza muncii, masa de prânz era la ore destul de random și cam pe fugă, ceea ce începuse să ducă la un început de gastrită).
5. Mi-am făcut o rezervă financiară pentru situații de urgență. (strângeam bani și înainte, dar aproape niciodată cu scopul de a avea o plasă de salvare)
6. Am înțeles importanța de a avea casa pusă mereu la punct. Curățenie, reparații frecvente, lucrări de întreținere. Înainte mai neglijam din lipsă de timp.
7. Lucrez aproape exclusiv de acasă. (lucram și înainte de foarte mulți ani, dar sporadic). Asta îmi permite să scutesc cam 1h 30′ pe zi, timp pe care îl pot folosi să fac altceva: curățenie, sport, citit, plimbări în natură, etc.
8. Nu e un obicei personal, dar merită menționat la chestii pozitive: am reușit să rezolv mai multe probleme birocratice prin telefon / e-mail. Chestii pentru care înainte eram nevoit să fac 2-3 drumuri pe la administrație…
Chestii nasoale pe care le-a adus pandemia (cel puțin pentru mine):
1. Am realizat că un job e doar un job. Înainte munceam cu mai multă tragere de inimă, pentru că pe lângă job mai erau și alte aspecte motivante: glume cu echipa, bonusuri dacă îți atingeai target-ul, recunoașterea din partea colegilor/șefilor, posibilitatea de a călători. Poate nu e vina pandemiei, poate e doar job-ul actual sau faptul că am ajuns la o anumită vârstă, dar pentru prima dată în viață, munca se simte cu adevărat ca o rutină. În plus, lucrând remote, nu mai relaționez deloc cu colegii (pe mulți nu i-am văzut niciodată la față, nici măcar pe Zoom).
2. Corolar la punctul 1: Nu mă mai pot imagina lucrând 40 de ore pe săptămână într-un birou, cu navetă zilnică. Pur și simplu nu pot. Nu știu cum făceam asta înainte și mai aveam energie și de alte activități, dar acum o săptămână de lucru intensiv înseamnă maxim 30 de ore pe săptămână, iar astfel de săptămâni sunt poate 4-5 pe an. În rest, volumul efectiv de muncă e undeva la 20-25 ore/săptămână.
3. Lipsa de optimism/încredere în viitor. Sau mai degrabă prudența excesivă. Chestii pe care le-am făcut sau le-aș fi făcut acum 4-5 ani, mi se par acum riscante sau nebunești. Combinația de pandemie + război m-au făcut să cântăresc mai bine decizii financiare sau personale. Poate nu e neapărat un lucru negativ, poate e și vârsta de vină.
Ah, și era să uit, la chestii pozitive: conștientizarea ca 80% din drumurile făcute prin oraș sunt complet inutile.
Nu eram oricum genul care să frece mașina aiurea prin trafic, dar și mai multe lucruri au putut fi rezolvate doar din telefon/zoom/e-mail. De foarte multe cumpărături nu ai nevoie, iar dacă ai nevoie, le poți rezolva cu o comandă online.
Pai am scris fraza pentru ca acum ma uit mai atent la viata, la lucruri mult mai marunte care ma fac mai fericit bucata cu bucata.
Eu stau la casa, nu am avut probleme cu inchisul. Insa sunt o fire foarte sociala si mi-a cam lipsit interactiunea, plus ca si locul de munca pe asta se bazeaza, nu exista locul meu de munca fara socializare.
Si da, fonduri de urgenta si chiar mai mult decat urgenta.
eu am niste cascaval pus deoparte, nu mult, cat sa-mi ajunga, si nu cred ca sunt o exceptie. un pretext sa ma trezesc la 10, sa n-am de dus copilul la gradi, sa nu-mi sune telefonul cu zilele, sa n-am de dumnezeit in trafic, sa dispara imbecilii sau hienele cu care am de a face zilnic, sa stau toata ziua sa gradinaresc si sa fac gratare, dupamiezele la sprituri cu vecinii, iar seara Purcari si Netflix sau ce mai gasesc pe speedapp, well.. la mine e foarte binevenit. As da si niste bani pe-un lockdown de ala la sange de vreo cateva luni, pana in primavara, sa zicem.
La fel.
În lockdown s-au luat cele mai tâmpite măsuri.
Nu pescui că îi dai covid peștelui.(Te alegi și cu un flagrant mai nou)
Nu alerga pe afară singur, sau cu familia, de ce sunteți patru? fiecare cu câte un copil, maxim trei.
Ce căutați la bibliotecă, în parc? S-a închis, marș în mall.
Blocat tot ce înseamnă șantiere.
Blocat transportul de mărfuri, pufuleții aveau covid.
Carantinat 1.3 milioane de români.(sursa: guvernul, același care petrecea la Șică în birou)
Închis spitale: unii doctori încă mor la UPU de epuizare, alții au uitat să mai practice medicina.
Am uitat? Și astea doar că nu mă mai ține memoria.
Măsuri care au fost, sunt și vor fi tâmpite și n-am zis nimic de educație și dezvoltarea copiilor ca să nu ne comparăm cu niște nevertebrate așa de luni.
Plus furatul. Furatul a fost ceva colosal. Dintr-o dată bugetele s-au mărit de zece ori, nimeni nu mai verifica nimic. Cum credeți că a ajuns puță ăla de la administrația spitalelor la 200.000 numai șpaga lui. Ăla de la Unifarm a rămas cu șpaga de 700.000. Polițista de la vamă cu 200.000 în sutien.
La fel, doar ce îmi aduc aminte.
Ministerul Sănătății a început iar să transmită în teritoriu măsuri legate de Covid.
Rafila mai e sinistrul sănătății?
Sa ne intelegem, lockdown a fost perioada aceea de 2 luni in care era inchis peste tot si nu aveai voie sa iesi fara foicica aceea.
Stiu, m-a tuns sotia ca nu aveam unde sa o fac plus alte inconveniente, dar avand in vedere ca aveam de-a face cu un virus despre care nu se stia mai nimic, nu as spune ca a fost o decizie foarte rea. Poate a fost putin cam severa, dar sa nu ne cacam pe noi, stim cu totii ce natie proasta e romanul ca trebuie sa-i pui stalpi de fier pe trotuar ca sa nu parcheze acolo sau sa pui garduri pe linia de tramvai ca sa nu o ia pe acolo.
Deci, numai pentru faptul ca l-a afectat pe romanul prost, m-a uns pe suflet,
Altfel, mie mi s-au parut cretine deciziile de dupa lockdown. Adica sa porti masca afara, in parc etc au fost de un cretinism istoric.
Chiar daca a trecut ceva vreme, unii inca au un junghi in inima cand aud de perioada aia in care au suferit cumplit. Ii vezi prin comentarii la orice stire care anunta decesul unei persoane de sub 70 de ani (e de la vaaaxxxxxxxxx sau cat mortii lor de icsi baga acolo :)))
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
„Desi e postare doar sa facă ceva trafic…”
man, ești genul ăla de muist care spune prostii și apoi se plânge că nu mai poate comenta?
Nu, e doar genul muist simplu :)) kakatau
pai nu pentru asta e postarea? fix sa se agite lumea pe aici în comentarii.
plus punKreas care face laba la orice postare.
deci dacă sunt comentarii inseamnă că se agită lumea.
tu de ce ești aici? de ce te agiți?
„tu de ce ești aici? de ce te agiți?” – la om e fisa postului. Omul (parca el e) are retard asa sever ca ne face marxisti pe toti – asta este o declaratie de un umor nebun
mai ușor cu traficul de cortizol, acum se autosesizează DIICOT
de unde ați luat cortizol și unde vroiați să îl vindeți?
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
ah, da, mâna sus cine n-a făcut covid deloc.
N-a făcut nimeni din familie, dar nici nu ne-am cautat-o, am evitat aglomerațiile.
Am facut cred ca anul trecut prin primavara. Noi doi si fetita mica, ne-am dat seama dupa analizele ei. In rest, nu stiu daca am facut, dar nu am avut simptome.
Cum ai reușit să nu faci COVID?
Nu pot să știu dacă am făcut sau nu, că nu am făcut niciun test. Dar simptome nu am avut niciunul si nu ne-am păzit deloc, am respectat doar ce a fost obligatoriu și fix cât a fost obligatoriu (să fi știut atunci că oricum se vor anula amenzile!)
eu n-am facut covid, am fost racit de vreo 2 ori si mi-am bagat niste betisoare din alea in nas si a iesit negativ (o data si la aeroport)
@vali Eu!
Eu. Dar am fost vaccinat de 3 ori. Toți membrii familiei au făcut, inclusiv soția. Eu nu m-am izolat de ei, dar nu am luat. (m-am testat, nu aveam nici pe dracu!)
Posibile explicații:
– vaccinul a funcționat.
– aveam oricum imunitate bună.
– am făcut covid-19, dar a fost nesimptomatic, deci probabil nu m-am prins că am.
– all of the above.
Oricum, am respectat cu strictețe regulile, m-am vaccinat devreme, m-am testat când a trebuit sau am avut ocazia, etc.
mihail, reguli și vaccine.
@Mihail: cred ca prevenția a funcționat în sensul ca nu am interacționat decât cu alți prieteni care stăteau și ei în casa. Socializam în fiecare weekend mai ales pt cei mici, sa se joace. În rest, munceam de acasă toti și nu ne aventura aiurea în aglomerații și în general am urmat toate recomandările de atunci (masca, spălat des pe mâini, etc).
Cam greu să găsești pe cineva. Eu stiu doar un om, dar nu sunt convins că nu a avut, doar ca nu stie sa fi avut, nici el, nici familia
3 vaccinuri, 3 ÎPLM!!! La primul, migrena. Al doilea, febra 40! Al treilea, 3 zile de bolit! Covid m-a lovit in 2022, vara la 2 saptamani dupa o gripa venita dupa o raceala. Incepuse la deruta cu o diaree de 24 de ore si peste cateva zile eram disperata ca mancarea nu mai avea gust.
Nu am facut pentru ca am respectat „confinement”, statul a facut campanii de testare si de vaccinare, medicul de familie mi-a recomandat sa mai vaccinez cand a fost cazul (am asadar 5 doze, toate Pfizer) si trebuie sa-l vad pana la sfarsitul anului, cand iese la pensie, mai mult ca sigur imi va recomanda sa mai fac rapel (ca un anti-gripal normal).
Eu si familia mea, parintii, 3doze de vaccin fiecare (din ala bun), plus respectat normele/recomandarile. Fetita s-a nascut in pandemie si atunci am avut tot interesul si energia sa nu o expunem la ceva necunoscut.
Si acum fac cumparaturi la 21:30, cand sunt mai multi angajati in supermarket decat cumparatori.
Eu (si nimeni din familie) n-am facut COVID.
Pentru Mihai:
Am avut insa un prieten – am mai povestit pe aici despre el – care radea de noi, astia care stam cu masca pe fata, ca botnita, era convins ca toata treaba cu COVID e o conspiratie a ocultei, ca nu-i decat o simpla raceala si ca vaccinul mai mult rau face decat bine, asa ca purta masca la misto, sub barbie, nu tinea cont de nici o recomandare a medicilor, ca i-a spus lui Sosoaca si Simion ca totul e o facatura. Ei, el a luat COVID. Taman astazi sunt 2 ani de la inmormantarea lui.
Nici noi n-am facut. Am avut pe cineva din familie care a prins virusul dintr-o conjunctura nefericita, anul trecut. In rest, regulile de bun simt (evitat aglomeratiile) si vaccin, cand s-a dat drumul.
Anul asta facem o titrare de anticorpi sa vedem cum stam, si daca e nevoie, facem rapel.
Io nu am făcut. A avut una din birou care stătea vav de mine, după care un altul. Am fost singura care nici macar nu a răcit. Ținând cont că ãia in fiecare primăvară și toamnă erau într-o continuă behăială și muceală, dar în afară de ora pauzei când eu deschideam toate geamurile, in rest stăteam în ac dat pe 25 de grade de mai că simțeam fizic cum colcăie virusachiurile in aer, sistemul meu imunitar a avut ceva de lucru.
La soț a ieșit pozitiv un test după ce într-o zi a strănutat de câteva ori și i-a curs nasul. A doua zi nu mai avea nimic, in afara de o hârtie care îi validase speranța că o să poată sta acasă 10 zile. M-am testat și eu dar …a doua zi mergeam la muncă.
Nu am evitat nici aglomerațiile, am purtat masca doar unde era obligatoriu, nu am spălat ambalaje… pe scurt nu am modificat absolut nimic din obiceiurile noastre.
Sotia a facut, eu nu, desi am stat zi de zi in aceeasi casa cat a fost infectata.
Sotia a facut chiar dupa ce a facut prima doza (dupa 4 zile) ca ne si intrebam daca nu cumva ori fi efecte adverse ale vaccinului.
L-am făcut și eu și soția acum doua săptămâni.
Draga Sabotor, ideea e in felul urmator: eu nu aveam absolut, dar absolut nici o problema cu vaccinul si covid-ul, ai mei parinti insa erau antivax, si am avut niste certuri absolut monstruoase, ultima din ele terminandu-se cu „mai bine mor decat sa ajunga legume de la vaccin!”. Atunci am zis ok, nu mai insist. Medicul meu de familie intamplator specializarea lui e gerontologie si se ocupa si de un EPHAD (casa de batrani, dar nu neaparat azil al groazei ca in Romania). Si el mi-a povestit cand a inceput campania de vaccinare, aici in Franta s-a inceput cu populatia cea mai fragila, deci cei mai in varsta: mi-a zis textual asa: „ca sa ii pot vaccina a trebuit sa ma vaccinez eu primul. La inceput n-aveam nici ace ca lumea, ne dadusera niste ace de cal, de intrau si ieseau prina mainile slabe ale batranilor.” Eu m-am vaccinat cand mi-a venit randul, facand programare la vaccinodrom. Apoi avand oarescare factori de risc, de fiecare data cand se punea problema, mergeam si-l intrebam: dom’ doctor, ma mai vaccinez sau nu? El zicea „clar da”; plus ca s-a inceput vaccinarea la farmacie, deci mult mai simplu.
De ce am comparat vaccinul cu ala anti-gripal. Ca ultima data cand a venit vorba despre covid, mama era „te rog, te implor nu te mai intzepa” (asta e iar o vocabula a anti-vaxilor). Si cam asta i-am zis ca pentru mine rapelurile asta sunt la fel ca vaccinurile antigripale pe care le fac toamna / iarna.
A si apropo am mai cunoscut antivaxxeri aici: un fost vecin, un francez ma bombarda cu Didier Raoult, si chlorochina, si propriul meu avocat, aveam RDV eram cred ca intre primele 2 doze: ajunsesem nitzel inspumat, si zice „sunteti vaccinat?” zic da „zice hai sa vedem; si-mi lipeste telefonul de mana (telefonul meu)” la naiba, evident ca tinea, eram lac! mi-a facut poza si zice foarte serios „vedeti asta e dovada ca sunt cipuri in vaccin”. Am avut 90 de minute cele mai way out of here dupa ce am discutat ce aveam de discutat, in care tot ce citisem / doar vazusem ca se propaga, imi spunea un om asezat la celalalt capat al biroului.
No din pacate a murit prin decedare anul asta, dar nu de la COVID.
@Mihai
Draga Mihai, am gresit numele celui caruia ma adresam. Trebuia sa fie Mihail
Desi am facut si eu si sotia, copilul nu a avut nimic. Nu stiu daca la el a contat si faptul ca avea antigripalul facut, noi aveam antigripalul si doua doze de pfizer. E drept ca a fost usor covidul, nimic grav.
Și eu la fle ca @vali, mască și vaccin. Asta până am dat de Omicron și ne-am întâlnit în final. Cu tot cu mască FF22. Simptomele au fost atât de ușore, încât nu m-am prins că am COVID.
Ne-am mai întâlnit acum o săptămână și ceva, dar pare că nu am și discutat. Probabil discutăm în curând..
Pt mine a fost ok, au aparut oportunitati profesionale sau personale, multe neincepute, unele da, petrecut mai mult timp cu familia, timp care e criteriu de decizie in orice activitate necesita deplasare, am pierdut teporar o sursa de venit atunci care si-a revenit la 1 an dupa, per total foarte ok pentru mime
Dramele au fost pt cei ce au avut probleme medicale. Multi doctori s-au autosuspendat pe perioada pandemiei si nu au mai consultat/operat. Colegiul medicilor nu a zis nimic asa cum nu zice nimic nici de spagile ce inca conditioneaza actul medical.
Si pe mine m-a lovit mai mult inchiderea spitalelor, decat sperietura de COVID.
Eram in mijlocul unei operatii de scos pietre la rinichi, care trebuia facuta in 3 etape, la cate 3 saptamani: pus stent, scos pietre, scos stent.
Primele 2 etape au fost OK. Dupa aceea a inceput pandemia si s-au inchis toate spitalele, asa ca ramasesem cu stentul care deja incepuse sa dea simptome urate si mai risca si sa se infecteze.
Aici s-a vazut si ticalosia lui Arafat, care a dat ordin sa se inchida spitalele pentru orice altceva in afara de COVID si urgente, apoi nu mai recunostea ca a dat un astfel de ordin. Dar daca sunai la orice spital, spuneau ca nu mai fac astfel de operatii, ca a venit ordin de la Arafat.
Am reusit pana la urma sa fac operatia clandestin, tot la clinica privata la care m-am operat. Oficial era inchisa (ordin de la Arafat) dar m-au primit pe usa din dos. Plata a trebuit sa o fac cash, ca ei lucrau la negru atunci.
@Dan ai dat peste medici care chiar tin la pacienti.
In cele 2-3 luni nu s-au facut nici monitorizari de sarcini. La internare pentru nastere naturala sau nu, trebuia sa vii cu testul COVID negativ, nu mai vechi de 24h si bineinteles ca au fost luni in care nu se putea face in maternitate.
Da uitam prețul la motorina ce vremuri…
Pai na, cerere si oferta. Sa fie invatare de minte pentru aia care stateau la coada sa alimenteze de un leu :)))))))
Am alimentat acum 2 zile. Scump domne scump, “inainte” era mai bine
Eu încerc să privesc partea plină a paharului: lucrat de acasă fără probleme (înainte trebuia să ajungi la dumnezeu să-ți aprobe o zi de work from home; acum văd că vechile metehne să mergem la birou au revenit). Am scăpat de traficul și aglomerația din București (~1.5h pe zi) pe drumul înspre și dinspre serviciu. Petrecut mai mult timp cu familia, între timp s-a născut și copilul și lucrând de acasă am reușit să trăiesc extraordinar de multe momente inedite, pe care în mod normal le-aș fi pierdut.
Înainte de pandemie aveam impresia că sunt pregătit pentru tot, dar pandemia / restricțiile mi-au contrariul, au fost ca o resetare pentru mine și am început să lucrez și să rezolv problemele.
Au fost părți bune, altele mai puțin bune, dar în general a fost ok.
(aici băgați de soundtrack piesa din ”Dirty Dancing”, aia cu ”Time of My Life”)
Măi, a fost glorios pentru mine. Era liniște pe străzi. Nu tu urlete noaptea din partea oamenilor care ies de la restaurante (stau într-o zonă mai animată). Puteam ieși miercurea la 14:00 pe stradă și era ca-n ”28 Days Later”, dar mai curat și fără zombi. E foarte mișto să te plimbi ziua pe stradă și să fie pustiu. Toată lumea era în case, nu era aglomerație la supermarket, nu erau cozi la casele de marcat. It was awesome and I want to go back.
Personal, mă cam doare la baskeți dacă mai vine un lockdown. N-a fost așa de rău la anteriorul, mie-mi place familia mea și mi-a plăcut să stau blocată cu ei. Perioada pandemiei mi-a dat ocazia să mă auto organizez și să pot lucra eficient de acasă (eu nu am cu adevărat să lucrez dintr-un birou niciodată). Mi-am schimbat și jobul, înainte să se pună problema întorsului la birou, cu unul 100% remote. În momentul ăsta, pentru mine un job cu prezență fizică vine cu dezavantaje greu de trecut. Un nou lockdown acum ar fi mai problematic pentru fiu-meu, care ar fi la altă vârstă, iar pentru jumătatea mai bună ar fi la fel de complicat cum a fost primul, în domeniul lui remote nu există de fel.
efectele lockdownului se vad deja in sistemul de invatamant, care este la cel mai jos nivel din ultimii 2000 de ani
Iudă, efectele unei asemenea degradări nu se văd instantaneu (ori in 2-3 ani, că tot instantaneu se cheamă).
E nevoie de decenii. Care decenii au inceput să treacă: loazele produse de învățământul deja degradat în anii ’90 au ajuns profesorii (si, mai ales, părinții) loazelor care abia incep să devină adulți (unii fac prunci, alții se pregătesc să se așeze la catedră – ce generații vin? Se sparie gândul!).
Izolarea m-a făcut să îmi dau seama cât de sedentar sunt de fapt. Și după, am început să fac mai multă mișcare. Și am sărit de la 500 de pași pe zi, la zile cu 10 sau chiar 20.000 de pași zilnic.
Eu am pierdut niste prieteni dragi, vecini decenti, tocmai cand pandemia parea ca dispare si ca exista scheme de tratament eficiente. Raman amintirile.
Al meu copil a fost ok, s-a conversat si jucat online cu amicii, nu a devenit antisocial, se descurca excelent la scoala fie online,fie fizic. Ba chiar am facut si sport in casa amandoi ca sa nu amortim. Am gatit mai mult, am dormit mai ok, a fost mai liniste in oras.
Asta cu mersul la birou vad ca devine un subiect fierbinte. Singura justificare pare sa fie: asa fac altii. Sau ca s-a investit într-un birou care sta gol. Dar sta gol pt un motiv, oamenii nu isi doresc sa mearga. Acum firmele au o perioada de avantaj, incep sa folosească tehnica ‘sunt 1000 la usa’, dar deja incep sa apara joburi si cine și-a batut joc de oameni cred ca o sa aiba surprize in viitor.
lockdown ul a fost nasol pt ca nu stiam ce se intampla, ce urmeaza, cat o sa dureze, murim, nu murim!
WFM prestam si inainte, dar nu la modul 100%. datorita acestui sistem mi-am schimbat job-ul ajungand sa lucrez la o firma din celalalt capat al tarii. am mai schimbat o data job ul intre timp.
A fost bine. Stateam in casa cu sentimentul ala de „invelit in patura pufoasa”, ca nu trebuie sa ies din casa, ca nu am nimic de vorbit cu nimeni.
Cumparaturile veneau la usa si nici nu trebuia sa vad la fata curierul. Documente, proceduri, totul era online, nu trebuia sa schimb o privire cu nimeni.
Puteam iesi in curte sa ma uit la soare si la stele, mai schimbam o vorba cu vecinii din curtile lor, pastrand vreo 50 de metri distanta.
Stateam relaxat ca stiam cum va evolua virusul (ca va deveni mai contagios si mai putin letal) si stiam si cum va evolua economia (ca vom munci mai mult pentru bani mai putini, si asta pentru cel putin un deceniu).
Una peste alta m-am reorientat, tot ce vreau sa fac e sa fac mancare in casa si sa ma joc pe calculator. Pentru totdeauna.
locdaunuiti-va voi care va e dor de vremurile alea si ati dus-o bine, eu (si altii) nu mai vreau sa trec prin asa perioada
Mă amuză/descumpănesc comentariile care spun că la următorul lockdown suntem pregătiți, nu mai stăm nici cu forța în casă, ne doare la bascheți, o să fie și mai cool.
Parcă la următoarea pandemie (să sperăm că nu mai prindem ) o să vină fratele geamăn al lui covid19, o să îi secere doar pe ăia bătrîni, bolnavi sau fără de noroc, noi așteptăm în liniște, mai tundem iarba, ne mai uităm pe netflix până când mai inventează pfizer un vaccin.
Să sperăm că până la următoarea pandemie de genul mai sunt 100 de ani. Chiar și nepoții noștri vor fi bătrâni.
Noi avem nevoie de un cod de proceduri standard. Masca nu a fost inventată în timpul COVID, ci e de secole cel puțin.
Lockdown-ul si pandemia au fost absolut epice pentru mine. Liniste, fara inghesuiala, nu fara o mie de oameni care sa se imbulzeasca ca vitele intr-un spatiu mic. EPIC.
Ai grija cu pozele alea ca imediat te iau la rost „capitalistii” neaosi – si ai cativa pe aici.
Mai aveam noi șansa să vedem live pe TV înmormântare ca a lui Pian?
Nici nuntă n-am văzut așa, live pe toate canalele de știri.
Restul înmormântărilor. Șpaga aferentă.
Atitudinea demnă a miliției, armata pe străzi, amiral căzut din izoletă.
Doar știrile cu vizitele tovarășului în fabrici și pe ogoare pot rivaliza cu cantitatea inumană de rahat mâncat de presă în ultimii 4 ani.
Medicii eroi au plimbat un tânăr între patru spitale până a murit.
Mie mi-a placut in lockdown doar partea cu telemunca. Faza cu amenzile si cu declaratiile ca sa iesi din casa a fost mizerabila. Sa-l frec in nas pe gunoiul ala cu freza de comunist care a fost la interne atunci. Si pe porcul de despescu!
Corona chiar a facut modificarea asta, vreau sa cred ca ireversibila, cu telemunca pentru multe domenii, asta a fost un lucru grozav. Am avut noroc ca am putut sta la sat atunci, am stat cu familia, m-am ocupat de livada, de animale si a fost foarte ok. Stiu insa ca am avut noroc in comparatie cu altii.
Vad ca lumea a fost in general multumita de lockdown („mi-am cumparat un apartament, am scapat de sefii tampiti de la serviciu” etc).
Un singur comentariu care se refera la „tunurile” financiare date in lockdown si in restul pandemiei de cei de la putere….trist…
Pe mine m-a afectat lockdown-ul ca eram obisnuit sa merg mult pe jos, in aer liber.
In rest, vaccinat, purtam masca de cate ori ieseam afara si urmaream la televizor aparitiile lipsite de orice empatie pentru populatie ale lui Johannis ori deciziile tampite (cum a fost aia cu inchiderea magazinnelor la ora 18,00) ale autoritatilor.
da, că am intrebat cum te-a afectat personal, nu despre corupția din pandemie.
Lipsa accesului la medicii curanți a dus la niște situații în cercul apropiat, deloc plăcute.
Lipsa interacțiunii copiilor de asemenea. Logoped trebuia să mă fac sau pshiholog.
Frumos, plăcut, aer mai curat, mai puțini oameni. Că așa sunt oamenii, vor să uite părțile urâte, cine vrea să își aducă aminte foamea și frigul de dinainte? Plimbatul cu hârtia după tine ca ultimul infractor, legitimația de la întreprindere.
Ar mai merge un lockdown?
Da, să fie cu drone cu megafoane, cu omuleți in halate pe străzi. Sci-fi.
Ați primit pastilele de iod?
Inflația care a urmat după a apărut de la Doamne-Doamne, nici o legătură cu lockdownul.
Inflația și facturile la energie cât de personal le luați?
Eu am folosit ora aia de dimineata ca sa fac ceva sport. Chiar mi-am zis… ba frate a trebuit sa vina covid ca sa descopar cat de fain e cu bicla.
N-a fost prea fain insa cu izolarea, desi eu sunt antisocial.
Cu munca am un punct de vedere mai aparte, am constatat. Inital a fost cool. Toti acasa, ca o vacanta in casa. Insa long term nu functioneaza treaba asta. Eu unul am nevoie de o separare clara intre munca si altceva. Nu sunt (atat de) productiv acasa. Am si schimbat jobul in timpul unui lockdown, a fost ciudat si greu sa stii cu cine trebuie sa interactionezi.
Cred ca cel mai bine e hibrid. Cateva zile la birou, 1-2 acasa. Nu cred ca full remote e o solutie. Am lucrat si asa, inainte de pandemie. Dar era un job specific – bazat pe proiecte bine definite iar managerul era foarte ok, stia sa integreze o echipa in care unii lucram remote. Insa chiar si asa, lipseste interactiunea. Imi gasisem un coleg cu care stateam de vorba, schimbam idei… (in joburile tehnice) ai nevoie de asta, sa discuti un design, etc…
Am lucrat si cateva zile dintr-o vila, ai mei erau in vacanta. Nu merge. Faceam minimum necesar. Insa am bifat si asta de pe wishlist
Cred ca persoanele independente si „driven” n-au nici o problema cu remote work. Insa in cazul lor cad in extrema cealalta… lucreaza non-stop. Ei ar avea nevoie de office work ca la un moment dat sa puna stop. Altfel e problema de sanatate (mintala chiar).
Iar pentru copii… da, e cel mai rau. Au nevoie de scoala, nu doar ca sa invete lucruri, ci ca sa traiasca. Unii copii au fost loviti tare… au terminat scoala/liceul si n-au apucat sa-si ia la revedere ca lumea, de exemplu. Au pierdut timp care nu se mai intoarce.
Pe timpul pandemiei lucram la un magazin de bricolaj orășenesc ceva de genu: ace, brice și carice. Cu masca pe bot 8 ore pe zi și cu zeci de clienți zilnic, fără vizite nenecesare pe la neamuri, am ”reușit” să nu iau nimic. A venit o zi faditică de octombrie 2021 când a fost o perioadă mai relax, am zis să merg pe la socri în vizită pentru că era ziua lu soacrămea și am aflat atunci că socrumio nu se simțea prea bine că era umpic răcit la plămâni după spusele lui și a membrilor. Asta a fost duminică și cam pe joi, m-am trezit dimineață că nu mai aveam gust și miros. I-am sunat să-i facă teste alea de Covid care binențeles au ieșit pozitive. Pe socru nevaccinat l-am îngropat după o săptămână după refuzul inițial de a merge la spital, unde oricum a ajuns și unde a și murit. Nici nu mai zic ce scandal a fost la înmormântare când nevastămea a fost acuzată : L-ai dus la spital unde l-au omorît ăia că dacă nu-l duceai, scăpa.
Dacă mai vine ceva peste noi, io o să port 3 măști de alea, una peste alta, oriunde aș fi.
Apropos de 3 măști una peste alta, mi-am amintit că am răcit prin februarie sau martie 2021.
Răcit, nu covid.
Am avut un morcov cât turnul de apă câteva ore până am ajuns la farmacie să-mi iau test. 70 lei unul. Pzm.
A trebuit să le prezint testul colegelor de birou de la vremea aia, deși ele era genul „e o făcătură/o răceală banală/eu nu port mască/antivax”.
2 săptămâni am purtat 2 măști una peste alta, una pe față, una pe dos. N-a luat nimeni nimic de la mine.
Pot sa intreb care e rationamentul sa porti o masca pe fata si una pe dos?
@Sabotor: o fi legat de purtarea chilotilor.
@Sabotor, în spațiul public de la jobul meu exista la acel moment ideea că masca e purtată ”corect” ca să nu iei ceva.
în acel moment eu eram cea bolnavă, care putea să dea ceva.
au existat presiuni pt a purta masca ”pe dos” pentru a-i feri pe ceilalți de virușii mei.
în același timp și eu voiam să mă feresc pe mine.
nu știu ce să zic, poate că a fost o tâmpenie, dar,
1. nu locuiesc în capetele conspiraționiștilor să înțeleg cum funcționează.
2. nu eram 100% sigură cum funcționează masca și chiar dacă aș fi înțeles, n-aș fi reușit să conving pe alții.
3. foarte important. s-a întâmplat într-un moment când panica încă era generalizată și se murea pe capete în spitale. fie mai erau câteva săptămâni până să apară primul vaccin, fie abia apăruse phizer și era crimă, jale și durere până te înscriai pe o listă pentru vaccinat peste x săptămâni. știu oameni care și-au luat 2 zile de concediu și s-au dus la dracu’ cu cărți, sute de km și 8-12 ore cu trenul pt că doar acolo au găsit loc, iar călătoriile în județele din jurul bucureștiului pt vaccinare ajunseseră uzuale.
4. având în vedere toate cele de mai sus, am considerat că e mai simplu să țin cont atât de ideile mele de protecție, cât și de gărgăunii din capul altora.
Aia e o prostie. Mastile DOAR asta fac – ii protejeaza pe ceilalti de virusii tai. COVID, ca orice alt virus transmis pe calea aerului, se raspandeste prin particulele de saliva pe care le imprastii in atmosfera atunci cand stranuti, tusesti sau pur si simplu vorbesti. Rolul mastii e sa opreasca acele particule de saliva. Singura chestie e ca partea exterioara a mastii e un pic hidrofoba, in timp ce partea interioara nu e, ca sa opreasca mai bine particulele alea de saliva.
Iar daca porti doua nu injumatatesti sansele de a transmite un virus mai departe, in cel mai bun caz poate reduci sansele de a transmite un virus cu niste fractiuni de procent (fata de cazul in care porti o singura masca).
Nu am susținut că eu sau colegele mele ne-am purtat complet rațional în acea situație.
Așa cum am zis, panica încă era la putere în acel timp.
Sa nu ma intelegi gresit – nu incercam sa arat ca vai, cum ati putut face asa ceva, ca e o prostie sau ceva de genul. Am fost doar curios de treaba cu mastile una pe fata si una pe dos.
Well, ceva de genul: https://knowyourmeme.com/photos/1989760-daddy-what-did-you-do-in-the-great-war-fucking-legend-dad + https://i.kym-cdn.com/entries/icons/original/000/033/664/Introverts_Extroverts_Quarantine_Banner.jpg
N-am avut dificultăți în a mă obișnui cu situația, chiar dacă am schimbat mai multe adrese într-un oraș mediu. Purtat masca indiferent dacă e vară sau iarnă, ba am purtat mască spre disperarea tatălui chiar pe un traseu montan deschis iarna (Cascada Urlătoarea, zona Bușteni).
Lucram de acasă și înainte.
Am parcurs toata Creasta Craiului, nordica si sudica, intr-o zi, cu masca pe fata si cu „rucsacel” de 16kg in spate, cu cort, sac de dormit, apa si mancare, haine. Dormit in fata la Curmatura si apoi langa refugiul din Saua Funduri. Si unii tipau ca nu le da voie sa respire masca …
am purtat masca mai mult decât oricare altă persoană din jurul meu. am purtat masca în birou cu un singur alt om, care se uita la mine cu milă, am purtat-o pe stradă și în magazine, am purtat-o la serviciu până prin mai-iunie anul trecut (2022) și parțial chiar și după, dar să de-a naiba dacă aș fi purtat-o pe un traseu montan, alături de alți 1-2-3 (maxim 3) oameni în care aș fi avut încredere că s-au protejat până atunci și n-ar fi venit în excursie/drumeție dacă ar fi fost bolnavi/și-au făcut testul și e pozitiv.
vorbesc strict de traseu, alături strict de oameni de încredere. nu de cabană sau mai știu eu ce.
și nu pt că m-ar fi ”împiedicat să respir”, am purtat-o suficient să știu că n-avea nicio treabă, dar pt că mi s-ar fi părut absurd s-o port în mijlocul pustietății alături de foarte puțini oameni de încredere.
@AB alaturi de 3 persoane de incredere am fost. Dar m-am intalnit cu peste 150 alti necunoscuti intr-o zi de weekend in vara si nu stiu daca ai ajuns pe Creasta Craiului, dar dai nas in nas cu ei pe multe portiuni cu ei, pentru ca in dreapta e perete si hau de 50-100m, un pas in stanga de duci de-a tavaleagu. Urcarea din Saua Crapaturii pe vf Turnu e pe lanturi/sufe. De cel putin 10 oameni am fost intrebat de ce port masca si acolo.
Și eu am purtat mască peste tot și primeam aceleași priviri ”miloase”. În octombrie anul trecut, am avut o viroză și de atunci am dat jos masca și o port doar în situații excepționale.
Mie mi-a plăcut perioada aceea. Mai degrabă, perioada după lockdown. În ideea că în continuare lucram de acasă full time, puteam pleca să lucrez de oriunde, atâta vreme cât aveam internet. Se păstra o distanță în magazine, nu se băga nimeni în sufletul tău. Și pentru ăia care se băgau, aveam căruciorul de cumpărături pe care îl puneam între noi la casă. Am fost mult mai liniștită, relaxată, fără stres. Am putut călători, cât am călătorit în perioada pandemiei nu am făcut-o niciodată într-o perioadă atât de scurtă de timp. În fiecare weekend mergeam pe undeva prin țară, în apropierea orașului, gen la 2-3 ore distanță. Îmi place casa mea, partenerul meu, nu a fost un chin să petrec mai mult timp cu el. Mă simțeam mai liberă. Acum, sunt mai legată de oraș fiindcă merg o zi pe săptămână la birou.
Vali, ce zici, banii ăia care s-au furat în loc să meargă la școli, spitale, infrastructură în general, „tunurile” astea nesimțite care nu s-au oprit nici când situația era atât de gravă, au fost ok? Nu ne-au afectat personal fie și indirect?
Lockdown-ul nu a fost greu pentru mine, m-am bucurat că m-am odihnit mai mult și că nu trebuie să mă expun aiurea la un virus despre care nici azi nu se știe prea mult.
Am învățat să mă spăl mai bine pe mîini. /s
La mine a fost bine.
Mi-am dat demisia.
După ce a trecut valul, prin iunie, m-am angajat mult mai bine.
În lockdown m-am uitat la filme, am citit. pentru prima dată după două decenii, cred, am avut liniște.
Din întâmplare familia a fost prinsă la Brașov și am fost singur-singur, tot așa, cred, prima dată după vreo 10 ani. Am avut timp să mă gândesc și la mine, chiar dacă vorbeam cu ei zilnic pe whatsapp.
La mine a fost bine în lockdown.
Eu nu aud lamentarile astea despre lockdown. In schimb, din ce observ, mi se pare ca treaba aia ce o ziceau psihologii cu „de abia mai incolo vom vedea efectele” incepe sa se intample.
Mereu cand ies din casa sau din oras am senzatia ca oamenii au luat-o razna. Nu exista drum cu masina in care sa nu trecem pe langa un accident sau in care sa nu vedem vreun idiot cum o forteaza. Ok, aici este si povestea cu politia care nu sta pe strada, de care tot zice Vali in live-uri.
Dar si lasand la o parte masinile, mi se pare ca oamenii sunt scapati de acasa, nu mai vad nicio urma de retinere, de bun simt, de jena, nada, nimic. Zici ca s-a rasturnat carul cu giboni.
Pare ca toti traiesc like there is no tomorrow, doar ca nu pare ca se gaseste un sens in actiunile pe care le fac.
My 2c.