Povestea unui intelectual

O variantă a poveștii lui Ionuț.

A fost o dată ca niciodată un om căruia îi plăcea să citească și să își pună întrebări. De mic a fost curios. Curios de ce se oprea radioul în casă când bătea cineva la ușă, curios de ce tot veneau cetățenii la costum să stea de vorbă cu părinții lui, curios de ce una și alta.

Timpul trece, cărțile de filosofie și sociologie trec și ele, biblioteca de cartier devine neîncăpătoare. Se roagă la părinți de un abonament de autobuz, ca să ajungă la Sadoveanu, care era un reper al vremii.

După o facultate corespunzătoare și câteva slujbe poporene, scrise prima carte, motivat și de reacțiile bune la editorialele pe care le publica sporadic în presa vremii. Cronici amestecate, unii criticau limbajul prea dur, alții lăudau sinceritatea rece cu care trata subiectul. Per total, nu rău pentru un debut.

Vin spre el niște colaborări plăcute, bani buni pentru cineva cu puțin interes pentru lucrurile materiale, dar care trebuia să mănânce totuși. Iată, așadar, aprecierea! Se poate să fii profet în țara ta. E frumos să fii apreciat și să primești semnale că schimbi ceva în țara asta.

Trec niște ani, mai apar niște cărți, una mai bună ca cealaltă. Consensul general este că avem nevoie de mai mulți oameni precum intelectualul nostru, că doar așa se va schimba România în bine. Dincolo de aprecieri, viața lui nu se schimbase prea mult. Rămăsese modest și cu picioarele pe pământ. Nu chiar populistul cu geacă de de mătase de la TV pe care îl știm cu toții, dar pe acolo. Nici n-avea nevoie de mai mult. Viața e despre viață, nu despre lucruri. Poți să stai și la două stele când vizitezi un oraș nou, nu e musai 4. Se poate și fără să închinăm odă mașinii sau uleiurilor de corp, cum s-au mai văzut cazuri.

Două lucruri se întâmplară în paralel în acești ani. În anturajul lui apărură oameni din aceeași generație, cu cărți mai prost scrise și cu păreri mai prost argumentate, dar care se bucurau de mai mult succes financiar, fără a fi aparent de unde și cum se întâmplă asta. Cineva a fost mai bun negociator cu editura, își spuse el în sinea lui. Nici când fuse împins într-un colț nu se alarmă. Noua generație, trebuie să-i facem loc, e mersul natural al lumii.

Trecură vreo 4 ani grei, de lipsuri mici. Uneori nu se ajungea cu banii. Alteori trăgea de o haină parcă prea mult. Știți cum sunt intelectualii, excentrici, de aia umblă cu haine ponosite, contează mai mult ce ai de spus decât cum ești îmbrăcat. Viața merge înainte. Apare însă un sentiment de confuzie. În ciuda interacțiunilor pozitive de pe stradă, interactiunile pe bani refuzau să se mai arate. Nici pe la televiziuni, nici pe la simpozioane, nici pe la cercuri literare.

Nori se risipiră însă și soarele răsări și pe strada lui. Apăru un ONG care avea nevoie de serviciile lui. Și o televiziune cu necesitatea unui invitat permanent. Sigur, o căutare pe gugăl ar fi risipit nedumeririle cu privire la sursele salariului, dar când ai stomacul lipit de șira spinării nu faci din astea. E timp destul după ce te dă afară să scrii despre cum nu știai, despre guzgani rozalii, despre principii și alte asemenea. Important este că se putea respira din nou. Se putea cumpăra pâine și se puteau schimba cămășile roase. Se puteau face concedii modeste. Se putea spera la o mașină.

Și, de fiecare dată când cineva îi ridica oglinda în dreptul feței, intelectualul nostru o întorcea rapid invers.

Inspirat de aici și de aici. Gata, ultimul text pe anul ăsta, ne auzim la anul.

question-everything

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

36 comentarii

  1. La multi ani si spor in noul an.

    Referitor la text, pot spune doar ca am obosit sa mai sper ca o sa ne facem bine. Asta e starea cu care intru in noul an.

    21
  2. An nou fericit, cat despre articol, daca este cerere mereu vor exista lautari „ia de aici o suta, baga pe aia cu democratia”

    01
  3. –Voi care mai sunteți bă?
    –Societatea civilă să trăiți!
    –Societate civilă, vezi că la secretariat vă așteaptă cererile că schimbați banca. Trebe doar să le semnați că trecem la o bancă românească patrioată, IMG Romania îi zice. Boicotăm Austria bă, sau cumva sunteți austrofoni?
    –Doamne ferește!
    –Păi și atuncea ce dracu’ v-ați lipit de mine că căcatu de izmene? Marș la secretariat. Pas alergător!

    00
  4. Adică nu avem intelectuali autentici că nu au din ce trăi, de aia trebuie să slugărească pe unde apucă.

    20
  5. La mulți ani și mulțumesc pt conținutul de calitate!

    00
  6. Intelectualul nostru are o scuza, pana la urma oameni suntem si trebuie sa traim, preferabil mai bine :) … Cei care n-au nici o scuza, sunt idiotii utili, care au luptat si au sprijinit din proprie initiativa masurile care au dus la starea de fapt :) :) :) … si care acum sunt stupefiati si indignati de ce se intampla, si tot nu inteleg ca mare parte li se datoreaza :) :) :)

    00
  7. > Una dintre dezbaterile ușor de rememorat este cea legată de cartelele telefonice prepay.
    Citeşte întreaga ştire: „SRI și-a făcut propria societate civilă, ca în Kazahstanul lui Nazarbaev”. Iar exemplul este Alexandru Cumpănașu

    https://zoso.ro/cartele-de-telefon-doar-cu-buletinul/

    https://zoso.ro/cartele-buletinul-amenintare-adresa-libertatii-gargara-inutila/

    https://arhiblog.ro/cartele-prepay-doar-buletinul/

    https://www.nwradu.ro/2016/03/in-curand-va-trebui-sa-alegem-intimitate-sau-securitate/

    Cât mai dă SRI-ul pentru un articol?

    31
  8. La mulți ani!

    00
  9. Hodor e exemplu din manualul lui Stalin. Cum să închizi gura unuia incomod fără să-l mierlești (în caz că nu vrei să stârnești iureș). Îi ofer o funcție. The end.

    10
  10. ,,Gata, ultimul text pe anul ăsta, ne auzim la anul.,, Sigur, sigur ?
    Dacă da, atunci ,,Fie ca tot ce efectuezi în această perioadă magică din an să fie tihnit și fastuos și pentru noul an care urmează să intre în circulație doar finalizări de excepție ,,.

    00
  11. Aia cu Hodor pare servita. A vorbit de rolul securității la revoluție de m-am plictisit sa îl ascult și sa îl citesc. Ce se declara în articol nu prea se pupa cu realitatea.

    10
  12. Reminds me of Tiganul care canta dupa ’89 la o agapa:

    Foarte bine te descurci coane cu acordeonul, ai cantat, dar pe vremuri ai cantat soimilor patriei?
    -am cantat..

    -sa iti fie rusine
    -dar la primarul X ai cantat?
    -am cantat…
    -rusine
    Refrenul de mai sus x3

    Vine tiganul acasa suparat, tranteste acordeonul scoate teancul de bani, il arunca.
    Piranda: ce s-a intamplat?
    Pai uite asta.
    Pai si nu puteai sa le spui ca nu?
    Pai cum asa…daca erau toti acolo

    50
    • ?

      00
    • Hai ca te ajut eu Laurentiu.

      Deci tiganul canta in 1990 la o petrecere. Lumea de acolo il lua la pula ca a cantat pentru diversi comunisti in trecut (un fel de Tudor Chirila)

      Nevasta l-a intrebat de ce nu a mintit iar ek a zis ca nu avea cum sa faca asta ca toate persoanele din intrebari erau acolo. (Aici tudor chirila a zis ca el nu a luat bani de la PSD ci o firma, deci vezi, daca stia si tiganu de firme/chestii legale putea sa faca si el asta)

      Doar ca acu acele persoane nu mai erau niste comunisti, erau democrati.

      60
    • Ia citește aici:
      „Reminds me of Tiganul care canta dupa ’89 la o agapa”.

      Câte lucruri ți se par în neregula?
      Îți zic eu: de la „reminds” pana la „agapa”!

      10
    • Laurentiu, manutele verzi pe care ti le acorzi tu tie iti genereaza orbire.

      01
    • Și? Te oftici???

      00
  13. La multi ani ! Frumoasa poveste, desi povestile reale nu prea au sfarsit fericit. Suntem in tara asta cativa intelectuali, care abia supravietuim. Cu cat ai mai multa scoala, cu atat esti mai sarac, proverbul comunist ”daca ai carte, ai parte” nu mai tine, s-a rasuflat demult. Exista un singur criteriu al valorii : banul.

    20
    • „Suntem”? Va încadrați la categoria ‘telectuali ca inginer textilist?

      11
    • Laurentiu, „suntem” ala e echivalentul manutei verzi pe care ti-ai acrodat-o singur… dar da, eu ma oftic…. :))

      00
    • si suntem in tara asta cativa, eu, zoli, iulica, chiar si nea ion a zis ca vine, si am vrut sa iesim si noi undeva de revelion. ba si nu mai aveam loc de ei… au facut si ei cateva sute de milioane si sa vezi figuri pe ei.

      si am zis, dai dracu, hai la soelden. cand am aterizat acolo ne-am dat seama ca e in austria, schengen, suntem baieti salon, da-i dracu. ne-am urcat la loc in avion si ne-am oprit la davos. si acolo am dat de jeff, bill si elon. ba ce figuri pe ei, au facut si ei cateva sute de milarde si nu ne mai suporta acum, s-au urcat fiecare in avionul lui si au plecat, parca eram ultimii saraci, niste bulangii..

      00
    • Adică ești un bulangiu ofticos???
      Asa, la început de an?

      01
  14. La multi ani, Tovarasi!

    “La vremuri noi, tot noi” Caragiale
    “Dupa noi, tot noi” Walter Roman ( tatal lui Petre Roman )

    00
  15. NOU
    #30

    Retine faza cu chemtrails ca să îți aduci aminte peste vreo 10-20 de ani ce prost erai în 2022. Fără nici o legatura cu nimic de altfel.

    00
  16. Offtopic: nu mai putem cu Cadar. E prea evident ca primește bani pentru review-urile alea, părerea mea. A făcut în ultimul timp review-uri aproape doar la Asus, face niște ”recomandări” pentru achiziție de laptop cu specificații de toată jena. Nu mai exista Lenovo, HP, Dell deloc?? A mai făcut review unei console la care unii-altii au recunoscut ca au fost plătiți. NU e deloc în regula în ce punct a ajuns omul asta, chiar ii apreciam videoclipurile. Se vede ca omite produse cu un scop.

    10

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la de la Aceeași Mărie.

Pun clipuri pe Youtube