Sunt, in general, niste egoisti.
Temporizam un pic si reamintim ca, in general, când vorbesc de o categorie de oameni, ma refer la o majoritate, nicidecum la TOTI posesorii de animale de companie.
Avem tendinta sa confundam posesorii de animale cu iubitorii acestora. Mai ales dupa cum ii vedem de aprigi in apararea câinilor vagabonzi. Eu cred ca iubitorii reali de animale sunt un procentaj infim dintre cei care poseda o pisica sau un câine. Iar pe acestia ii gasim, cu precadere, printre cei care iau animale de la adaposturi, care adopta un animal gasit pe strada, ranit etc. Restul, cumparatorii ca sa zic asa, pot fi printre cele mai egoiste animale bipede. Ele cumpara animalul pentru uzul propriu, la fel cum ar cumpara o masina sau un aspirator. Si, de multe ori, se despart mult mai usor – in câmp, pe strada, ca niste lasi – de animal decât de aspirator.
Când locuiam in Belgia am vazut statistici gen 3 milioane de câini si 5 milioane de pisici. Vedeam pe strada, câteodata, cupluri fiecare cu câinele lui. Pentru ca, nu-i asa, oamenii acestia iubeau doar câinele reciproc, nu câinele aluilalt, care era mai dragut, mai simpatic, mai amabil cu proprietarul lui. Vreau si eu câinele meu, sa stea la mângâiat la mine si sa-mi asculte mie comenzile.
Dar, cei mai multi isi cumpara câini pentru paza. Oricât de mic sau oricât de mare, sa imi tina de urât, dar sa si latre un pic daca suna cineva la usa. Sa alerteze vecinii. Cei mai haini oameni mi se par cei care au un câine mediu/mare intr-un apartament. Fie el si de 100 m2 sau mai mult. Poti sa fii tu cel mai jucaus stapân, cel mai amabil, care iese cu câinele si pe ger si-n noapte, tu, ca persoana, esti nu numai egoista, ci chiar sadica.
Pe aici, prin Franta, vad multe persoane care le cumpara copiilor (pre)adolescenti animale – in general câini – ca cadou. Ca cica ii responsabilizeaza, ca sa ai grija de un animal face din tine un om de nadejde al societatii. Asa e, la fel cum si o consola Nintendo face din tine un om de baza al societatii frumoase pe care o construim impreuna. Cam ca orice cadou. Fiecare cadou pe care-l primim ne face mai buni si mai responsabili. Da, de aceea sunt pline adaposturile de animale de pe aici si fac campanii regulate sa adoptam un animal parasit. Pentru ca niste adulti necopti au responsabilizat niste copii pe care nu mai stiu a-i educa.
In comentarii, ma astept ca cei mai aprigi dintre voi sa fie exact cei pe care i-am descris mai sus. Cu toate explicatiile pe care le veti da inainte de a improsca frenetic.
Cel putin, e bine ca semnalizeaza.
PS. In ultimii ani, psihiatrii sau gerontologii propun persoanelor in vârsta si/sau depresive sa isi ia un animal de companie, mai ales daca sunt singure. Presupun ca nu e cazul tatuatilor cu cane corso sau pitbull de prin IOR.
Nu zic că n-ai dreptate cînd vine vorba de posesorii de cîini, dar posesorii de pisici n-au încotro decît să se transforme ori în iubitori de animale, ori să le dea altora. Pen’ că pe pisici le doare fix sub coadă de părerea ta și de cheful tău. Nu știu cît de mult responsabilizează un cîine la casa omului, dar pisicile te obligă să înveți că pe cei din jur tre’ să-i mai lași și-n pace și că, în viață, mai au și alții personalitate. Iar dacă refuzi, meet their claws.
N-am insistat prea tare pe pisici, pentru ca ele, cum zici si tu, au alta treaba cu noi. De fapt, ele n-au fost domesticite in acelasi fel pentru „uzul” uman, si atunci au pastrat o latura „salbatica” si „independenta”. Dar sunt inca destui care cumpara si pisici pentru amuzament, „cadou” pentru copil sau pentru ca „isi doreau câine dar e prea mica garsoniera”.
Pisicile au fost domesticite tot pentru uzul uman.
Ba, io stiu ca tu vii aici doar ca sa-mi dai cu barda. Dar poti, te rog, sa fii mai explicit si sa-mi spui ce n-ai inteles din afirmatia mea de mai sus? Si de ce ai tinut mortis sa ma „corectezi” cu fraza asta de rahat?
In majoritatea cazurilor animalele sunt cumparate strict pentru companie, utilitatea lor fiind irelevanta in cazurile respective.
Cat despre afirmatia ta, se intelege ca pisicile au fost tolerate nu domesticite si ca nu au neaparat o utilitate bine definita. Cel putin asta inteleg eu, e posibil sa fi inteles gresit. Daca as fi venit doar sa te contrazic as fi facut-o la toate articolele tale.
Pisicile s-au „domesticit” singure.
Eu cred că voi n-ați înțeles esențialul: pisicile au domesticit humanii, nu invers.
100 de puncte pt Alex Mihăileanu.
Prin natura noastra suntem egoisti, nu vad de ce ar fi diferit cand este vorba de animale de companie. Totusi e o parte buna, bine ca nu facem copii din acelasi motiv pentru care detinem animale.
Realizezi cei doi puteau sa aiba fiecare cate un caine inainte sa fie un cuplu, nu?
As putea sa realizez. Mai lasa-ma câteva zile, te rog.
“Fa copil ca sa aiba cine sa-ti aduca o cana de apa la batranete” nu se numeste egoism?
Cei mai multi care isi iau/cumpara animale de companie mai degraba nu isi dau seama ce implica cu adevarat acestia. Myself included. Inainte sa fie egoisti, sunt(em) mai degraba neinformati sau intr-o eroare grava. Asta si pentru ca faci planuri inainte sa intelegi ce fel de legatura se creaza.
Inainte e doar: dimineata il plimbi tu, seara eu, in weekend iesim cu el impreuna.
Dupa devine: pai si atat? il scoatem de 2 ori pe zi, punem un bol? l-ai dus la tuns, l-ai dus la vet, l-am dus eu la maica-ta, nu avem cu cine sa il lasam in concediu, ar fi trebuit sa il dresam, latra noaptea, face in pat pe perne, ce ne facem??, etc.
By default nu prea esti niciodata pregatit pentru un caine. Ironic, esti mai degraba pregatit pentru un copil, macar instinctiv.
Nu as vrea sa ma avant in a crea un profil psihologic pentru posesorii de caini mari care traiesc in apartamente comuniste si mici, ci doar vreau sa fac un mic anunt, in speranta ca se vor aduna suficient de multi la acest articol ca sa discute cu Fluture sau ca sa-l injure : coaie, in apartamentele voastre pute. Pute de la dificil la imposibil de suportat a caine ud, a transpiratie de caine, a blana uda, a grajd de animale. Puteti sa aveti voi absolut lux in apartament, curatenie ca-ntro farmacie la prima vedere, sa aerisiti zilnic ( hint : 99% dintre voi nu aerisiti apartamentul nici pe departe atat de mult cat este necesar adaugirii unui asemenea locatar blanos ). In 25 de ani de viata, in absolut orice apartament am intrat, prieteni, cunostiinte, vecini, unde exista situatia de caine mare traind in 2-3 camere, mirosul persistent si aproape imposibil de suportat era mereu acolo.
As da sincer ceva legi sau reguli stricte impotriva gazduirii animalelor de gabarit mare in niste spatii atat de mici. Nu stiu cum puteti suporta.
Trebuie insa sa notez ca trendul a inceput sa dispara. La moda acum pentru cei de la bloc sunt bichonii, buldogii francezi, pugsii etc. rasele mici, si este incomparabil mai rar sa vezi caini mari la bloc. Pe vremuri nu exista vreo scara de bloc cu 2 camere fara pitbuli, caini lup, caini ciobanesti etc.
Fun fact: cîinii nu transpiră.
Asta nu înseamnă că nu sînt de acord în ceea ce privește miresmele.
Am o baba comunista in bloc cu un caine cat o pisica. Baba parcheaza intotdeauna pe doua locuri ca atat o duce capul. Cainele ala latra la luna stele si soare si lipsit de orice repere ale unei evolutii naturale sare sa muste toti cainii care trec pe langa el indiferent de marime. Macar e adevarata vorba aia ca stapanul si cainele dupa un timp seamana izbitor, sunt doua fiinte cretine.
Greșești.
Nevastă-mea e alergică și are astm. Surpriza: la noi în casă nu pute. Folosim purificator și aspiratorul robot, geamurile deschise doar noaptea fiindcă avem orientare spre vest și e crimă să le lași deschise după 13:00.
Am și doi câini în casă, niciunul de salon. Un fox terrier de lucru și un ciobănesc german. Pute? Da, orice câine pute dacă proprietarul gândește ca tine. Se ling, se curăță, saliva conține tot felul de enzime. Pentru asta s-au inventat sampoanele uscate, periile sau baia.
Țin să te asigur că ciobanescul e în pat acum, se urcă lângă nevastă-mea imediat ce mă trezesc eu. Nu, nu tușește, nu face alergie, nu moare lângă câine cu toată alergia ei. Nici tratament n-a mai facut de vreo 3 luni de când am luat purificatorul.
P.S. pute. Tocmai s-a bășit fox terrierul. Al dracu, la asta nu m-am gândit. Băsinile mele nu put.
Put si cainii mici.
raman la parerea ca cei de la apartamente au probleme de isi cumpera caini. ca or fi psihice sau altceva e clar ca nu omul nu e normal. de ce ai chinui un caine sau pisica?avea o fosta prietena un motan si ala ca sa mai scape pe afara, sarea de la etajul 1.
pe langa faptul ca e egoism, ca animalu nu a fost facut sa traiasca la bloc, dar e plin de rahat de caine frate. e belea cu astia, l-am vazut pe unu ca venise cu cainele unde era un mic parculet unde se jucau copii. plus ca vrei si tu sa dormi si vrea ala sa se pise la 12 noptea si incepe sa latre…..
as pune taxa peste taxa si amenzi de zeci de milioane daca te-am prins ca nu ai strans.
Niciodata nu am inteles cum se strange pipi -ul de caine din nisipul de la locul de joaca(vecinii mei – 2 camere, normal – asa sustin, ca strang tot si de aceea se poate kk/pisha linistit ciobanescul lor in parc)
In Germania ai citeodata impresia ca isi iubesc mai mult ciinele decit copilul. Pe mine ma deranjeaza cei care lasa in urma rahatul. Sa vezi cum se uita la cer cind ciinele se caca pe trotuar apoi o ia la sanatoasa sa nu cumva sa-i atraga atentia cineva.
Insa rahatul de ciine e mic copil pe linga rahatul de cal. La nemti sunt o gramada de oameni care tin cai ca animale de companie. Chiar sunt in stare sa inchirieze loc in grajd si suprafata de pascut pentru animal. Citeodata ii vezi calarind prin sat sau plimbindu-se cu calul parca ar fi un catel pe trotuare sau pe pistele pt. biciclisti. Acolo intilnesc destul de des gramezi imense de balega. Curios, pentru asta nimeni nu comenteaza, numai pentru rahatul de ciine e galagie.
Cit am stat in Romania in blocul vecin era o pensionara cu un foxterrier. Odata ciinele a facut pe trotuar chiar sub ochii mei. Am atentionat-o pe doamna sa curete mizeria catelului. Mi-a raspuns suparata ca nu ciinele ei a fost, ci ciini vagabonzi. Nici o problema, am strins eu rahatul si i-am bagat punga in cutia postala, avind grija ca punga sa se rupa cind a intrat in cutie.
Avantajul – daca-mi permiti – balegii de cal e ca este MULT mai vizibila, as spune chiar si pentru nevazatori
Pe de alta parte, chiar are vreun rost sa te superi in halul ala? Crezi tu ca contribui asa mult la educarea nemtilor nesimtiti? Adica, ok, partea cu atrasul atentiei, 100% de acord, dar sa umblu cu pungulite la mine ca sa pot sa le pun pline de rahat in cutiile postale…
Driver, zi-o si p-aia cu programul de latrat al cainelui in caz de vecini alergici la zgomot
Fiind de ‘origine’ vegetala, balega de cal e mai inofensiva decat rahatu de caine care contine urme de carne si alte bacterii asociate.
Egoismul pur, majoritatea proprietarilor nu îngrijesc animalele la domiciliul , nu au condiții la bloc.
Ce ai uitat sunt ce-i pe care i-am identificat în orașe. Snobii. Cei ce-și iau câini complementar genților LV (bine și Hermes sau Tods). Întâi geanta, după aceea buzele și la sfârșit un mops ori vreun buldog franțuzesc.
Buzele se dezumflă, geanta se rupe sau se vinde ca nu mai este „in” și câinele ajunge în cel mai bun caz la azil…
si, de obicei, partea feminina aduce un catel acasa. unii zic sa vada daca esti pregatit sa fii tata.
„nuu, eu il scot, stai linistit, tu n-ai nimic de-a face ma cu el”
am adunat mii de kile de cacat in ultimii zece ani, cine-l duce la tuns? „eu nu conduc daca nu arde”
cine-l duce la hotelul de catei? e o ora de condus, in afara orasului. „eu stau cu copilul, haidee ce naiba”
cel mai convenabil, 20€ pe zi, avem concediu mai lung anul asta, deci platit la greu.
tuturor care vor sau se gandesc sa ia un animal in casa, recomand asa: daca dupa 3 weekenduri tot te mai duci la un adapost de catei sa ajuti la tot ce e nevoie (de la dat la lopata, jucat, plimbat, spalat), da, e pentru tine, baga.
Ma doare n brisca , d aia mi am luat broasca testoasa !
Sa il vezi pe unchi-miu, bine, el se bucura sa scoata cainele ca avea liniste…inclusiv la 5 dimineata, numa ca acum acel caine e foarte batran, are vreo 18 ani si foarte bolnav. Desteapta de matusi-mea, care nu stiu daca a calcat vreodata la vreo plimbare cu el, in loc sa il eutanasieze, tot insista sa pompeze bani in curul lui, sa ii dea, pregateste-te, mancare mestecata, ca dintii cainelui s-au dus demult si sa il puna pe unchi-miu sa il care in brate afara ca nu mai poate umbla singur si e orb…deci cat de dementa tre sa fii sa faci asa ceva? Nimic de zis, frumos sa tii la un animal, dar asta e chin pentru el si da, aici e egoism in starea cea mai pura.
Scuze pentru postarea kilometrica ce urmeaza.
Noi cand ne-am mutat aici am avut deosebita bucurie sa gasim motanul alora de au locuit inainte. Ei au avut caine maaare si desi e casa la curte, il tineau inauntru, ca atare, peretele din bucatarie arata fix ca unul de grajd, fiindca e jegos la nivelul la care dormea cainele. Da jegos in sensul de negru. La fel si in sufragerie si la tocul usii de la baie. Scarbos, fiindca imi dau seama ce aroma era in casa daca acel caine a murdarit peretii in halu asta. Bine, ei oricum au fost niste putori tinand cont ca au locuit aici vreo 3 ani si gradina era doar un spatiu cu iarba si buruieni.
In fine, pisica nu imi dau seama unde se incadra in ecuatie, fiindca cei de la service-ul unde lucreaza sotul, au zis ca l-au abandonat ca e prea batran, dupa ce in prealabil spusesera ca il iau. Dar dupa cum se comporta cand am ajuns noi, nu cred ca au avut grija de el ba chiar cred ca il fugareau tinand cont ca daca deschideam geamul la bucatarie o lua la goana instant. Nu avea nici un bol pentru apa si mancare, fugea cand vedea oameni… Deci nu stiu, da pana la urma nu mai conteaza, important e ca acum e rotunjor fix cat trebuie, ne miorlaie la geam dimineata cand probabil incepe sa ii ghiortaie matu cam tare, ne da bine lustru la gambe dupa ce mananca si alte chestii pisicesti. A fost racit inainte sa plecam in „concediu” in tara, dupa ce a lipsit vreo doua zile s-a intors cu tuse si lipsa de pofta de mancare, dar nu am avut cum sa il ducem la veterinar fiindca nu ar fi stat in nici un caz sa il bagam in cusca (pe care nu o detinem oricum). A venit in perioada aia in casa si daca de obicei nu vroia sa intre, (probabil tot sechele) acum ne-am trezit cu el trecand pe langa noi si ducandu-se in prima camera de la strada precum un zombie..
Am crezut ca merge sa se ascunda cum fac de obicei pisicile cand trag sa moara. Am stat cu el acolo si eu si sotul, l-am mangaiat si am incercat sa ii mai dau ceva de mancare. A plecat si a doua seara a repetat figura, venea la mangaiat timp de cam cinci minute si pleca. Dupa vreo saptamana a inceput sa isi revina si acum e bine mersi si aproape 90% bland. Dar inca mai da sa fuga daca te ridici prea brusc de ex. Imi place ca are bun simt, incerc sa nu ii atribui caracteristici umane, da puii mei, dupa enspe ani de vrut pisica, zic ca pot sa imi permit luxul; acu doua dimineti se freca de usa in disperare de mai ca nu a scos un carton cu „j’ai faim, nourris moooi” (banuiesc ca nu stie decat franceza).
Eu m-am conformat ca deh.. A dat buzna cu capu in castron…eu am intrat in casa si m-am asezat pe canapea, moment in care si-a adus aminte de mine, a pus pauza la halit si a reluat frecangeala de usa holbandu-se la mine gen „eu nu pentru mancare mieunam”… Dupa 3 secunde era inapoi la halit :)). Si daca nu l-am fi gasit pe el, tot de la adapost am fi luat o pisica. Acolo urmeaza sa fac voluntariat de saptamana viitoaee. Desi va fi greu pentru mine, le ajut pe ele.
Mi-as dori sa nu mai existe animale chinuite, abandonate, folosite, insa asta nu se va intampla niciodata. Si da, eu chiar iubesc animalele, inclusiv pe alea de care nu stiu, e de ajuns ideea ca exista atatea si atatea vietuitoare. Acum cateva zile au trecut niste caprioare pe campul de langa casa, un arici s-a invatat sa vina si el sa rontaie din mancarea pisicii, liliecii fac acrobatii in fiecare seara, avem in „intretinere” un gandac rinocer, caruia in zilele de seceta i-am udat mormanul de pamant in care locuieste..la fiecare cateva zile scot din casa ba paienjeni, ba lacuste si chiar soparle, care nu stiu de ce au intrat, probabil si pentru ele a fost prea multa caldura…
Motanul nostru nu e al nostru si daca ne bucuram de compania lui e pentru ca asa a ales el, oricum soareci prinde suficienti, nu ar fi murit de foame, in casa nu vrea sa stea si nici nu il tentez sa se invete asa, e pisica de tara nu de interior, a intrat cand o fi simtit el nevoia de sustinere in rest face doar ce il taie capul. Habar nu aveam ca si aici exista asemenea probleme cu abandonul animalelor…
5 lovituri de bici celor ce nu știu să folosească paragrafele!
@Ioana
Dragi imi sunt oamenii oameni ca tine.
Ți-am pus eu paragrafe la nimereala ca nu puteam sa citesc.
Bai baieti la cum merge netu de vreo saptamana zic mersi ca apuc sa scriu ceva. Am mai patit de cateva ori sa scriu si sa tot scriu si pac „no internet acces”. Deci pana cand se va rezolva tre sa scriu pe repede inainte. Dar mersi pentru modificari, sa fie primit :).
@Gothica, multam, altceva nu stiu ce sa zic :). Salutari de la mine si dl motan in asta prima zi de toamna.
@Ioana Eu iti zic multam ca existi si multam tuturor celor ce-ti seamana. Reverente pentru tine si smotoceli dragastoase pentru motanas tot in acest inceput de septembrie, cu promisiuni de zile si frunze aurii sub un cer incredibil de albastru si bland..🙂🐕🐺🦊🦄🐦🐝🐞
Deci toata lumea da cu thumbs up pentru ca recunoaste in mod dragalas si cu paragrafe ca se comporta cu motanul in chestiune cum se comporta babele de la bloc cu mult hulitii maidanezi: „ceva” de mancare si cam atat. Veterinar? nema, las ca scapa el (sau nu, il pazim ca poate trage sa moara). Mancare sau pregatiri de concediu? neah, prinde soareci, „se descurca”. Macar emite judecati de valoare despre fostii proprietari care sigur erau niste lepre nesimite.
In rest cum ziceti voi, cer albastru, flori de mar, septembrie, caprioare ala bala portocala.
Singura posibillitate de a detine un animal trebuie sa fie din necesitate. Handicap , munca , cercetare si inca cateva altele. Vanitatea , moda , si afacerile sunt argumente de salbatici nu de oameni din secolul asta. Trebuie interzis posibilatea de a detine animale din motive puerile.
apropos de cuplurile care plimbă fiecare un câine. nu neg că e posibil să fie cum zici, dar te-ai gândit că e posibil ca fiecare din ei să fi avut un câine personal înainte de a se căsători/cupla?!
ce-ar trebui să facă în situația asta?! să ”scape” de un câine?! de care din ei?!
am pisică.
Am avut un perus (da, perus din acela mic, papagal) 9 ani de zile. 8 ani de zile colivia lui (mult mai mare decat avea nevoie, nu avea usa). Intra singur, iesea singur si cel mai mult daca vedea ca dormi nu te deranja. Eram atat de obisnuit cu el incat din greseala mai ma trezeam in lift cu el pe umar si ma ciupea de ureche….. am tinut foarte mult la el si m-am atasat enorm de el.
Desi imi plac pisicile si cainii nu imi permit sa ii tin la bloc sau dupa parerea mea locul lor nu ar fi aici…decat sa ii chinui mai bine lasa.
Eu am gasit o matza la o coada de intersectie cu un picior beteag si am luat o acasa. Am completat si cu un motan luat de la un adapost si mi-s foarte dragi doar ca matzei ii place sa se pise in pat cu orice ocazie… Castrati fiind si e clar o prob de comportament.
Acum nu m as mai desparti de ei oricat de greu e si am de lopatat la cacat de matza daily dar un caine nu l as tine la bloc… Am vecini atat pe scara cat si la casele de prin jur si se vede dupa urletele lor noaptea ca nu doar comunica.. Omul nu prea e educat sub acest aspect si isi ia caine doar pt utilitatea lui fara sa le confere si un pic de atentie.
Bine ca mai sunt si shit tier humanz de pe la tara care taie urechi si cozi de caine sa ii “inraiasca“ unde saracii tot ce stiu e 4mp de poop si purici in lant
fiind.
Nu-s vreun activist pro gaini, vaci, porci etc care sufera dar pot sa vad utilitatea in a iubi un animal. Chestia e ca trb asta e reciproca atat iubirea cat si implicarea unuia in viata celuilalt.
P. S. da pisicile is muiste cand vine vb de cheful lor de orice.
mie tocmai d-asta îmi plac pisicile. că sunt ”muiste”.
bine, eu zic că au personalitate și auto-determinare/auto-suficiență.
am nevoie de cineva care să-mi ardă o gheară peste degete când devin prea intruzivă.
Am citit in Almanah 1989 ca cainii au fost domesticiti pentru a manca fecalele din asezarile umane primitive, in scop de igienizare.
Eu am citit in Almanah 1988 ca esti dobitoc! Adica de ce sa credem niste chestii evidente ca si cele ca au ajutat la vanatoare, razboi, paza, etc cand putem sa fim dobitoci fara motiv.
Poate odata, candva, o sa se schimbe rolurile, o sa ajungem noi sa fim animale de companie. Noi, care le vrem din motive egoiste, vom fi obligati sa suportam compania unor stapani indiferenti sau cruzi sau capriciosi ce ne vor abandona sau ne vor pedepsi fizic atunci ii incomodam sau cand nu mai avem loc in viata lor din diverse motive! Atata timp cat familia si societatea nu ne educa sa respectam si sa iubim animalele, soarta lor cruda nu se va schimba. Uitam mereu cat de mult le datoram!
Exista, totusi, adevarati iubitori de animale si ei merita tot respectul.
Desigur ca exista!
@Fluture
Prietena mea a salvat nenumarate animaluse de la moarte si abandon printre care un catel lovit de masina ( stiu ca sunt bestii ce accidenteaza intentionat bietele animale, sper sa-i ia dracu’!). Bietul cutu era mai mult mort decat viu, cred ca a fost lovit mai mult la cap ca amandoi ochii ii atarnau afara din orbite. Timp de 6-7 luni, prietena mea a facut 28 de km pe zi cu bicicleta, sa-l duca la veterinar, sa-i dea de mancare si injectii. Acum e o frumusete de cutu desi nu mai vede cu un ochi, e ceva ciobanesc negru, frumos si fioros la vedere dar bland ca un mielusel la atingere.
Altfel sunt pentru legi aspre pentru stapanii de animale si crescatori. Am vazut destui idioti ce cumpara animale dintr-un capriciu sau ca jucarii vii pentru copiii lor si am vazut si crescatori fara scrupule, interesati doar de bani, complet indiferenti la soarta animalelor. Trebuie reglementata la sange cresterea si detinerea animalelor, asta-i clar.
P.S. Pentru mine, sa ai un animal, e un privilegiu! Fiinte frumoase, nascute sa fie salbatice si libere, te accepta in preajma lor, te iubesc si-ti ofera o iubire, prietenie si o loialitate greu de gasit la oameni. Asa simt eu cand imi sare in brate fiara mea de 10 kg:)), o fiara blanoasa, galagioasa, brun-roscata, cu aspect de lup-vulpe si se bucura sa ma vada in fiecare dimineata si dupa-masa de parca nu ne-am mai vazut de-o vesnicie. Si eu nu vreau sa-l dresez, tocmai ca sa nu-i alterez salbaticia, vreau sa-i pastrez mostenirea lui naturala, de acum cateva mii de ani. Asta nu inseamna ca te rupe daca te vede strain sau ca nu stie ce-i voie si nu-i voie. Stie ce e important si ajunge.
Eu unul ma pot lauda ca acum 10 ani am „infiat:” un caine maidanez rasa metisa(adica corcit). L-am dus la veterinar si am aflat ca ar fi avut pe atunci intre 2 si 3 ani. Momentan a slabit mai mult comparativ cu verile trecute. Sper sa mai ia in greutate sa treaca peste iarna fiind caine ce a trait doar in exterior cu cusca si inca un culcus pentru vara exterior sa nu moara de cald in cusca. Este prietenos cu toti oamenii dar ii plac foarte mult oamenii mici de statura, adica copiii. Este o corcitura intre labrador si ceva mai mic de statura. Are toate semnele specifice labradorilor la batranete. Miscare greoaie, fire albe la bot, piept alb etc.
In acelasi timp ma uit la altii cum au caini cumparati „de rasa” cu incest cacalau ca deh, rasa pura pedigree si alte cacaturi.
Pedigree-ul e de fapt foarte bine reglementat, nu ai voie sa incrucisezi cum vrei tu deoarece crescatorul risca sa isi piarda certificatul. Iar pentru cumparator e garantia genealogiei cainelui sau pisicii.
„Rasa pura” e alta discutie, fara pedigree nu poti vorbi de rasa pura dar de obicei toti vanzatorii de olx se lauda cu asta desi bietele animale sunt exact ca cele descrise de tine, din incest sau cine stie ce incrucisari dubioase.
E o intreaga discutie, dar in orice caz pedigree-ul e un concept ce merita respectat, nu facut misto de el ca ne credem superiori daca animalul tau e adoptat nu cumparat.
Ps, am trei pisici, una cu pedigree si doua salvate de pe strada.
Si exact ce ziceam. Ajungi la consangvinizare speciei ca ala vrea sa aiba rasa pura ce sufera modificari genetice. Cel mai bun exemplu il poti vedea la dog german
Te-ai axat mai mult pe catei. Foarte/prea multi oameni sunt prosti si chiar nu stiu cat de greu e sa-i ai. Am formulat aiurea, nu vreau sa spun „wow, cat de greu e”, dar pentru cei care credeau ca-s un fel de tamagothchi, realitatea le da peste bot. Asa ajungem sa avem atatia maidanezi, ca sa nu mai zic de bisnita si toata mafia cu pedigree-uri piratate si alte smecherii.
Nu zic ca nu vin si alte animale cu greutatile lor (de exemplu, daca n-ai instalatie pentru oxigenare, plus timp, chef si forta sa schimbi apa din acvariu, nu-ti lua nici pestisori, ca o sa va chinuiti si tu, si ei). Si apropo de animale, vazusem mai demult pe net (nu mai stiu daca era studiu sau meme sau ambele) ca posesorii de catei sunt mai psihopati decat cei care au pisici, pentru ca-ti iei catel ca sa-l dresezi si ca sa depinda de tine, adica sa te simti tu boss, etc.
Am avut acum cativa ani o colega care intr-o zi a inceput cu „o sa-mi iau catel”. O stiam cam aeriana (ca sa ma exprim frumos), asa ca toti ii ziceam „dar stii ca e o responsabilitate mare, nu? ia mai gandeste-te”, ea nu si nu, baga la inaintare rahatzisme gen „o sa fie un exercitiu pentru mine si prieten inainte sa facem copii” si ne spunea ca suntem noi rai ca o credem atat de superficiala… Am uitat sa zic: voia neaparat, dar neaparat bulldog francez (si de aici stiti si voi mai departe). Nimic altceva.
Faza 1: Isi comanda un pui de pe net (probabil Olx era Mercador sau Tocmai pe vremea aia). Trimite cumva banii si asteapta sa-i vina catelul. Nu-i mai vine, nu-i raspunde nimeni la telefon, iar anuntul si utilizatorul sunt sterse. Toti ii mai tinem o tura de prelegeri. Ea nu si nu.
Faza 2: Cum-necum, face rost de unul cum vrea ea, incepe bineinteles sa se pozeze cu el imediat pe facebook, instagram si ce-o mai fi avut. Noi ne facem cruce si ne rugam pentru biata faptura (catelul, nu ea).
Faza 3: (peste cateva zile) Incepe sa se cam planga ca e cam greu, ca-i roade pantofii, ca face nustiuce. Noi gandim „ti-am zis” dar nu-i mai spunem nimic. Prea tarziu.
Faza 4: (peste inca vreo doua saptamani) Posteaza pe facebook „vrea cineva un pui de bulldog francez? eu nu mai pot sa-l tin, etc.”. Sub poza, comentariile cu „dar de ce ti l-ai mai luat?” curgeau si curgeau. Nu stiu daca a reusit sa-l dea sau ce-o fi facut cu el, ca a tacut malc.
Aia care vor animal, dar le e scarba sa ia unul de la adapost sunt oameni cel mult pe jumatate. Inteleg de exemplu sa vrei un animal tanar, ca sa va obisnuiti unii cu altii si eventual sa va ramana cat mai multi ani impreuna sau inteleg sa vrei un animal de o rasa mai mica daca n-ai loc de unul mare, dar NU inteleg sa tii mortis sa ai cutare animal de o rasa si/sau culoare/model anume (de cate ori n-am auzit „muama, ai pisici?! da-mi si mi una vargata cu ochi verzi”, mai lipsea sa-mi ceara eventual 5 la fel sau „daca aveti si alte marimi”). Astia nu vor sa-si ia o vietate, vor altceva. Mai bine pentru toata lumea ar fi sa-si ia una impaiata (sau imprimata 3d) sub ce forma si culoare vor ei. Nu sa-si ia un animal adevarat, care sa se ataseze de ei. La ce curu’ meu iti trebuie fix sa ai maine coon roz bonbon sau labrador tigrat si cu un ochi mov? Ori vrei un prieten de joaca, suflet de mangaiat si/sau paznic de incredere langa tine, ori vrei sa faci parada prin parc sau pe net cu un bun ca sa compensezi pentru cat de mica o ai. De-asta si avem generatia Tinder, prea vor sa arate asa, sa aiba aia, sa faca ailalta si eventual sa poata s-o dea si s-o inlocuiasca repede fara efort, de zici ca-si cumpara masina, nu alta. Mai bine nu-ti mai iei deloc. Nu sunt de acord cu treaba asta si pentru ca incurajeaza crescatorii sa creeze alti si alte abominatii (Darwin se rasuceste pe toate partile), gen pisicile alea fara nas si fara miros, alea cu ochi diferiti si surde, cateii carora le ies ochii din cap la propriu, aia mici care pot muri daca se constipa prea tare, cei carora nu le mai incape creierul in craniu sau monstruozitatile teacup.
Nu pot să definesc o zi din viața mea cu termenul „nu am avut câine în casă”. Pur și simplu.
În peste 40 de ani câți am.
N-am adoptat niciodată, n-am avut niciodată rasă de salon/decorativă ci întotdeauna utilitari medii/mari, pregatiți pentru lucru cât mai aproape de scopul lor și socializati de mici, obișnuiți cu societatea secolului în care trăim.
Nu „iubesc” animalele, câinele e câine, nu membru de familie. Pentru mine e o ocupație, zilnică. Fiindcă așa vreau eu. Îmi aleg câinii singur, îi iau din diverse posturi de groază, îi cresc, ii educ, îi curat, îi hrănesc, îi ingrop când mor. De când e pui pană la…5 sau 23 de ani, cât le dă lor zeu’ ăla cainesc de trăit.
Cum vede câinele ăla viața?
Poi e relativ simplu, se numește adaptabilitate și filmele prezentate de unii cu „câini alergând fericiți pe câmpii, dând din coadă, trăind raw vegan și jucandu-se cu pisicutele printre jeturile de apă limpede ale unui irigator de gazon” sunt doar filme.
Suntem în secolul 21 și chiar dacă vedeți vile cu curți de 1 hectar, cu gazon și aranjate pentru un dobermann sau chiar doi, unde câinii ar putea zburda, sorry băieți: nu o să vedeți.
Din simplul motiv că ar umple peluza cu căcat. Câinele e în spate, într-o cușcă betonată. Și se scoală cineva sa-mi spună că dacă am doi câini în apartament pentru care-mi rezerv cam 3 ore la zi, sunt mai nefericiți decât un câine ca ăla?
Da mă, o fi cum ziceți.
Pute? Nu pute mă băieți, vă ocupați de câine. L-ați băgat în casă: faceți curat. Se numește responsabilitate.
Latră? Nu latră mă băieți. L-ați băgat în casă, dresati la el până înnebuniți. Vă luați liber de la lucru sau vă dați demisia și lucrați cu câinele. Responsabilitate.
Sare la oameni, nu te așteaptă în fața magazinului sau fuge după pisici? Lucrezi cu câinele. Mult. Ore întregi.
N-ai timp? Vai, nu-ți iei câine. E foarte simplu, broască țestoasă scrie pe tine. Poti s-o botezi Azorel.
Peste toate astea, te documentezi și îți alegi câinele. Ce vrei de la el, ce e și cum e, afli în parte din caracteristicile rasei, parte din caracterul pe care l remarci când e pui. Când te duci să l vezi prima dată. Poate fi testat, poate fi valorificat ulterior.
Nu, nimic din toate cele de mai sus nu îti dau vreun motiv să-l iubești. Iubești un copil, o nevastă sau pe tine. Câinele e o ființa care e lângă tine prin opțiunea ta. E câine, în societatea noastră câinele nu are opțiuni. Asta nu e dragoste. E trai împreună. E ceva călduț, atâta tot.
Mă rog, subiectul e larg. Sunt foarte conștient că unora o să le pută chiar dacă nu pute. In final e casa mea și poa’ să pută a orice, când vreau eu, de câte ori vreau eu, atâta timp cât ies din casă și nu pute după mine pe casa scării, în lift sau oriunde ma duc. Și dacă folosesc punga, evident.
Noi avem si caine si pisica. Luate din dragoste de animale, nu asa de moft sau “de exercitiu” (geez, nu ai cum sa le compari-cainele e caine, pisica e pisica, , copilul e copil, fiecare are comportamentul si nevoile lui specifice).
Matzele se adapteaza usor la viata de apartament, pentru caine am asteptat cativa ani dupa ce ne-am mutat la casa si am fost siguri ca ne descurcam cu tot tambalaul aferent (educatie, mancare, socializare, curatenie etc). Matza sta aproape exclusiv in casa, cainele aproape exclusiv afara, amandoi au acces controlat si “dincolo”. Nu avem par peste tot si nu pute ( avem un arsenal de perii, role de adunar par de animale, aspirator robot, curatenie in litiera si in bolurile de mancare), nu au distrus nimic iremediabil, au comportament social corect .
Un animal e o mare responsabilitate si o sursa aproape infinita de buna dispozitie si dragoste (da, si pisicile isi iubesc stapanii) dar si de suferinta cand se imbolnavesc sau cand mor.
Eu nu va inteleg pe majoritatea celor care ati scris mai sus. Nu va plac animalele, inteleg asta, dar intelegeti ca suntem si din “ceilalti” care ii iubim.
Să le luăm pe rând:
1. Un câine de talie mare e mult mai recomandabil în apartament decât unul de talie mică sau medie. Ăștia din urmă latră la orice muscă, fac circ și tropăie non stop. Un câine de talie mare în general zace 90% din timp cât e în casă, iar restul de 10% se mută dintr-un loc în altu ca să zacă mai cu spor. DAR!!! Orice câine, în special unul mare, are nevoie de mișcare. Și nu, plimbatul în jurul blocului NU e mișcare. Nici dacă durează 2 ore. Câinele trebuie dresat (ca să îi consumi energia mentală) și alergat, jucat, scos în pădure, în parc, la înot, whatever, ca să își consume energia fizică. Ca idee, ai noștri capătă dimineața 2 ore de alergat în pădure și seara 2 ore de parc + oraș, ca să exerseze și mersul în lesă, obediența, socializarea cu alți câini, oameni, mașini, zgomote etc. Asta deși avem curte de 1200 mp. Pe care nu o folosesc decât ca să zacă. Pentru că așa au fost învățați de mici.
2. Câinii miros, lasă păr și unii din ei și bale. Și se bășesc. Crunt. Pentru asta există baia sau groomerul, dacă ți-e lene. Dar costă. Timp, efort și/sau bani. Eu dau cu aspiratorul și mopul în fiecare zi, iar câinii merg la tuns/spălat 1 dată pe lună în sezonul de expoziții și primesc acasă baie ori de câte ori e nevoie ca să nu pută și să nu înnegrească pereții, cum zicea cineva mai sus.
3. Marea majoritate a oamenilor au impresia că un câine e un fel de jucărie drăgălașă, pe care o scoți 5 minute să facă pipi/caca, îi dai niște bobițe și în rest te joci cu el (da numa când ai tu timp și chef) și postezi poze pe fb. Și apoi se miră profund că „Pufi” face ca toți dracii ăia răi în casă, sare la alți câini pe stradă sau mușcă musafirii.
Din punctul meu de vedere, la fel ca pentru condus mașina, ar trebui examen și pentru deținut câine. Iar toți „iubitorii” care îi hrănesc în fața blocului sau îi duc la sterilizat și apoi îi lasă tot pe străzi ar trebui amendați grav de tot sau bătuți la curul gol. Faptul că-i trântești niște resturi de mâncare într-un colt de bloc nu te face „iubitor de animale”, ci un animal mai mare ca ele, care apoi se bate singur pe umăr că face fapte bune.
Ar mai fi o discuție lungă și cu adoptat vs cumpărat, dar deja m-am lungit prea mult.
Ps: despre strânsul rahaților nu mai zic nimic, decât că eu îi fugăresc pe ăia care se uită la cer când se cacă dihania și apoi se fac că au o treabă importantă altundeva, de obicei le ofer punguțe, că poate le-au uitat bieții oameni acasă pe ale lor…
topic mare, arată și chiar demonstrează găunoșenia homesapienșilor dintrun alt unghi … sau ca o mică parte dintrun întreg de rahat.
ca și la sfinți/oameni buni total dezinteresati care sunt probabil sub 1% așa și cu posesorii/”iubitorii” ăștia, sunt extrem de puțini în realitate
eu mă întreb și vă întreb: cum te poți (auto)numi iubitor de animale în timp ce tu mănânci animale? distrugi animale? le privezi de libertate? folosești produse derivate din animale? blănuri și haine de piele? cum îi iubești tu purtând pantofii tăi minunați de piele?
etc etc
așa că marea masă (99+%) a acestor specimene sunt egoiști în stare pură, definiția ipocriziei însăși, niște indivizi care nu pot trece de niște praguri psihice elementare.
Iar după toată tărășenia asta vine și faza următoare:
cum poți tu bipedule să stai să strângi rahatul și mizeriile produse de patrUpedu ăla pe care-l numești al tău? cum poți mă să faci asta? unde e coloana ta vertebrală, unde e demnitatea ta de om?
vorbesc de ăia puțini care chiar o fac, pentru restul este absolut normal ca patrUpedul lor să se dejecteze pe unde și cum apucă!
și cum faci tu să te doară-n paișpe de toți ceilalți oameni pe care-i deranjezi, fie și întro foarte mică măsură, cu patrUpedul tău?
cu zgomotul făcut de acesta, mirosul, dejecțiile, mizeria etc etc?
Cum poți tu să bagi sute de euro lunar în niște patrUpede în timp ce alți semeni de-ai noștri trăiesc în condiții inumane, mizere?
Cum te minți tu, secundă cu secundă, oră cu oră, zi de zi etc ca să treci peste acest prag psihologic și să n-o iei razna convingându-te că faci ceea ce trebuie?
Sunt multe de spus pe subiectul ăsta … ideea e că ipoteza în discuție are doar o rezolvare: indivizii respectivi sunt produs de calitate inferioară (și sunt extrem de blând/conservator când spun asta)
Ce de minusuri o sa iti iei. Pai cum iti permiti, tu , coate goale , sa pui la indoiala, dreptul sfant si stramosesc al bipedului de a fi muist.
Si, in caz ca uitați cum arata prostii avem două exemple mai sus.
Noaptea mai vad cate un gandac speriat cand aprind lumina.
Se pune ca-s animale de companie ?
Atâta timp cât nu i freci pe burtă și te joci cu ei, nu.
@mobutu Cand spun ca iubesc animalele nu ma plasez pe un piedestal de iubitor de animale, pur si simplu le iubesc pentru ca sunt frumoase si pure, le iubesc pentru ca ma induioseaza vulnerabilitatea lor si ma emotioneaza pana la lacrimi spiritul lor de sacrificiu pentru puii lor. Suferinta lor este profunda si sincera cand isi pierd puii sau parintii sau membrii haitei sau turmei. La oameni suferinta este uneori, mimata. La animale nu ai sa intalnesti ura, rautate, barfa, invidie. La om, da. Nu se vaneaza intre ele decat ca sa supravietuiasca pe cand omul le vaneaza din placere si cruzime si-si omoara semenii tot din motivul asta. Toate caracteristicile astea arata ca animalele sunt superioare omului.
Eu recunosc ca iubesc animalele mai mult decat oamenii. Am desigur, in viata mea oameni iubiti pentru care m-as da viata in urmatoarea clipa! Am desigur si din cei carora le-as da numai bocanci in gura de cateva ori pe zi.
Am intalnit foarte multe javre de oameni, niciodata javre de animale. Oameni la care le-am intins o mana de ajutor, au muscat aceeasi mana cand si-au vazut cu sacii-n caruta. Cainii nu m-au muscat niciodata cand le-am intins o mana sa-i mangai sau sa le dau de mancare.
Dar asta-i alta istorie!
Pe urma, sa aduni numarul doi dupa caini, nu-ti scade din verticalitate, e un gest cat se poate de responsabil ce demonstreaza ca iti pasa de restul,
sa mangai si sa hranesti un caine in timp ce milioane de semeni traiesc si mor in mizerie, nu este nepasare si egoism, este o mica si nevinovata bucurie pe care cred ca o meritam ca niste oameni ce suntem. As vrea sa alin suferinta si sa curm lipsurile tuturor ce sufera de asta dar nu am aceasta putere. In schimb lupt pentru ei, sunt impotriva tuturor celor care saracesc lumea si o arunca in suferinta si disperare.
Sa spui ca iubesti animalele in timp ce le perpelesti pe gratar este desigur groaznic. Ce as mai putea sa spun aici in aparare? Ca fiecare specie are un rol? Suna ipocrit dar daca este adevarat?
nu vreau să fiu răutăcioasă, (dar cred sunt un pic) dar sunt câteva specii de animale care se ucid între ele nu doar să aibă ce mânca, ci și pentru teritoriu și alte ”motive” mai degrabă umane. parcă maimuțele bonono erau printre speciile alea. oricum, nu-s prea multe.
Majoritatea animalelor se caftesc/omoara intre ele.
@A Nu esti deloc rea pentru ca asa e, sunt cateva specii de maimute cu apucaturi criminale si incestuoase. Oribil! Majoritatea animalelor insa nu se manifesta astfel.
P. S Nu ma supara deloc o opinie diferita de a mea, draga A, ⚘ mai ales cand e bazata pe adevar. In general nu ma supara opinii diferite de ale mele, imi ofera prilejul sa invat ceva nou ( stiu atat de putine!). Apreciez foarte mult cand persoane generoase impartasesc altora din bagajul lor de cunostinte si gasesc foarte interesant felul in care alti oameni privesc si inteleg lumea. 🙂
exista doua categorii de animale, iar cainii si pisicile pot face parte din ambele categorii. Sunt animale de companie (care au posesor – i se mai zice si sclav) si sunt animale domestice (care au stapan). Iubirea pt animal este mai des intalnita la posesori, respectul pt animal mai degraba la stapani.
Cei care considerati pisicile perverse aveti dreptate in cazul pisicilor care au depasit varsta de un an – doi. Sub un an pisicile sunt cloud nine. Paradisul. Perfectiunea. Iar eu ma consider mai repede stapan de caini decat de pisici, nu sunt fan miorlaite.
mie asta imi pare un atac direct la vecinul mai grasut si chel din blogosfera.
nu e.
Va rog eu frumos, terminati cu prostiile astea. Nu ma apuc sa iau pe cineva necunoscut si sa-i fac un post „ascuns” ca sa-i dau un upercut.