Vrem politicieni hotărâți, dar să nu fie foarte hotărâți

În ultimii patru ani, din cel mai curat sector din București – pe vremea lui Onțanu (ăsta e singurul lui merit, apropo; că a pus biciul pe Supercom) -, Sectorul 2 a ajuns Glina. Nu știu dacă mai e cineva care nu-i la curent cu mizeria de zilele astea de la vecini, dar mă distrează cât de des văd „Clotilde a transformat Sectorul 1 în Sectorul 2„.

Începusem un text pe tema asta, pornit fiind pe niște răspunsuri ale lui Radu Mihaiu, primarul de la 2, pe pagina lui de facebook. Spre deosebire de franțuzoaică, pusă pe fapte mari, Mihaiu a decis să plătească facturile pentru gunoi, fie ele și umflate, că… pitong. N-a vrut să riște, n-a avut biluțe, nu vom ști niciodată, cert e că a preferat ca zona să fie în continuare jegoasă, dar nu la fel de jegoasă ca ograda Clotildei. C’est la vie.

„Reglajele astea durează…” și „Cu răbdare și dedicare” mi-au întins nervii. Nu poți să ai răbdare după patru ani de jeg și doar dacă n-ai locuit în sector poți să ceri răbdare și să vii cu abureli din astea. M-a scos din sărite atitudinea lui politicianistă, oarecum împăciuitoare, care mi s-a părut alunecoasă ca limba unui cunoscut realizator TV care spune des că el nu e jurnalist. Păi, pentru asta am votat noi „oameni noi în politică„?

De ce Clotilde se poate lua la trântă cu mafia gunoaielor și de ce Ciucu, la 6, s-a apucat de războit cu imobiliarii, cu birocrația, cu firmele de casă ale PSD-ului și restul? Cu ce sunt mai proști ăia din 2 ca să nu merite un primar mai bătăios?

Apoi mi-am adus aminte de cineva din bula de facebook – îmi scapă acum cine – care a venit cu geniala idee de a propune amendarea celor care aruncă gunoaie sau care parchează aiurea și s-a trezit cu jihadul pe cap. Da, să fie curat, să fie frumos, să fie ca în Europa, da’ să nu se amendeze, că ce, unde suntem noi aicea, în dictatură? Pentru asta am votat noi la alegeri?

Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici – pe colo, și anume în punctele… esențiale.

Va să zică, eu îmi doresc ca, în sectorul în care cu onor (încă) plătesc chirie și facturi, să am un primar hotărât, care să pună piciorul în prag și care să șteargă pe jos (sic!) cu tot ce înseamnă gunoaie (inclusiv în sensul larg). Să avem, prin urmare, politicieni hotărâți, determinați, puși pe fapte mari!

Apoi mi-am amintit că și eu pic în aceeași capcană. C-am mai avut noi, chiar recent, un politician foarte determinat, care-a ajuns în pușcărie. Liviu îi zice pe numele mic. Deci, să fie politicianul hotărât, dar să nu fie prea hotărât, că na, nu se știe niciodată. Să facă curățenie în sector, dar să nu îi amendeze pe ăia care aruncă gunoaiele. Să rezolve traficul, dar să nu pună garduri liniei de tramvai, că noi pe unde mai circulăm? Să rezolve parcările, dar să nu ridice gioarsele, că nu pentru asta am murit noi la Revoluție, e proprietate privată!, e fier vechi, dar e al nostru!

E o graniță foarte fină, deci, între idealuri și interesul propriu. „Să se facă„, eterna meteahnă latinească – nu e exclusiv românească, ședeți calmi, și italienii au aceeași mantră, de aia s-au integrat așa de bine printre românii din Cizmă. Păi, ce, voi credeați că e invers? Noi suntem adevărații romani, Eftimie are dreptate. Că doar n-au muncit romanii la drumuri, poduri, apeducte, forumuri și teatre; au avut sclavi pentru asta. Dar e pământul nostru, noi ne-am dus acolo să ne recuperăm teritoriile ancestrale, care ni se cuvin de drept, pe linie de sânge strămoșesc. Sunt ale noastre, nu ale italienilor, să fie clar! Anyway…

Aceeași chestiune, „să se facă, da’ nu pe barba noastră„, o văd și la verișorii noștri de pe stâncă, briții. E un adevărat festival pe Twitter, la fiecare trei zile, când urcă-n trending „defund the BBC„, ba de la stânga, unde progresiștii și, hai s-o spunem drept, comuniștii (practic, o groază de putori de 15-25 ani, care nu vor să muncească și care l-au descoperit pe Marx) se bășică atunci când BBC publică vreun articol sau difuzează vreo emisiune despre ceva eveniment istoric („Promovează colonialismul! Tăiați fondurile BBC-ului!” etc.), ba de la dreapta, când publică sau difuzează ceva ce are legătură cu LGBT („Ne băgați pe gât ideologia sexomarxistă!” etc.) sau naiba mai știe ce nu le convine lor. Asta vine la pachet, a doua zi, cu preaslăvirea BBC-ului pe alte teme, care le convin lor.

Să se facă, da’ să nu se schimbe nimic. Să fie hotărâți, să pună piciorul în prag, dar numai cât să rămână ușa deschisă cam de-o palmă, că doar n-om deschide-o pe toată, că nu vrem să ne tragă curentul. Unii au rezolvat-o, ca ăștia de la mine din sat, unde John vine și îți dă amendă £100 pentru chiștocul aruncat pe jos sau £30 pentru mașina parcată aiurea. Pentru că cineva a decis că nu vrea pensie specială și încă un mandat, ci vrea curățenie și bani la buget. Și a impus educația cu forța.

Alții, precum – să folosim un exemplu aleatoriu – în România, sunt mai interesați de încă un mandat. Facem curat, dar mai mult așa, de ochii soacrei, să dea bine. Gunoiul merge băgat și sub preș, că ori e prea multă muncă, ori tre’ să-l pui pe gunoier la treabă și nu e politicos să deranjezi omul. Să nu deranjăm prea tare nici votantul, că mai vrem un mandat. Hai cu zăhărelul, împăciuitor (cam ca Radu Mihaiu, așa), cu răbdare.

Noi nu vrem să fim deranjați, ei nu vor să ne deranjeze, trăim în societatea perfectă (mă rog, voi, eu trăiesc printre barbarii din Anglia). Să fie hotărâți, dar nu prea hotărâți, că e călduț, așa, cam ca apa caldă sau caloriferele din București, nu tremurăm rău sub duș, dar măcar nu ne frige. Ar putea fi un pic mai fierbinte, dar decât să ne ardă apa, mai bine să ne ardă politicienii.

Eterna dorință de schimbare combinată cu cealaltă eternă, frica de schimbare. Nu riști, nu câștigi, dar dacă riști, riști să pierzi. Nu judec, doar constat.