Din când în când aud discuții despre temerile pe care le au oamenii cerebrali când e vorba de avut copii: nu sunt pregătită, nu știu cum se cresc, aș mai vrea să copilăresc, n-am bani, nu e joi azi…
Și tot așa.
Generația imaturi. Ăia care vorbesc despre explorat lumea, despre asumat riscuri și deschis afaceri, despre ieșit din zona de confort, dar care se scapă pe ei când văd un păianjen. Care vor să își tatueze tot brațul, dar care sunt speriați de crescut un copil. Fără cască pe bicicletă în trafic? Nici o problemă! Țară străină cu probleme la drepturile omului și cu atacuri teroriste?! Să mergem! Un pui de om?! Nu, prea mult, mi-e frică!
Și de multe ori nici nu se ajunge la bani, discuția se oprește la frica de a-și asuma responsabilități de adult. Pot eu să scriu de 20 de ori că viața după copii se schimbă în măsura în care vor părinții să se schimbe, pentru ca un copil învață de la părinți să fie calm, agitat, nervos sau iubitor de animale, dar tot poveștile cu nenorociri se vor viraliza, pentru că nimeni nu vrea să audă de normalitatea creșterii unui copil.
Realitatea cu copiii e simplă:
- calitatea spermei scade după 30 de ani. asta e tot.
- copilul se va comporta așa cum vede la părinți. îi vede calmi și calzi? așa va di și el. îi vede disperați și panicarzi? așa va fi și el.
Eu eram cald si calm si acum am devenit disperat dupa spritzuri tarzii…
Cred ca ideea este: vrei sau nu vrei sa ai copii. Dar hotaraste-te repede, ca timpul trece si cand o sa vrei tu s-ar putea sa nu mai mearga utilajele!
In rest, da, cred ca e un act de curaj. Sa te expui unui risc trecator, oricat ar fi de mare, nu se compara cu angajamentul pe viata pe care l-ai facut atunci cand apare un copil. Parintele responsabil nu mai are liniste toata viata, iar toate grijile lui vor avea legatura cu copilul, indiferent de varsta. Eu ii felicit pe toti partintii care au avut curaj sa faca (cel putin) un copil, dar nu ii judec nici pe cei care nu au dorit sa-si asume aceasta responsabilitate.
Și asta doar dacă nu ne gândim că dacă futem viața copilului (metaforic vorbind), futem viațile partenerilor lui, viețiile copiilor/nepoților lui. (Mă refer la o creștere aiurea, frustrări, chestii).
100% de acord. suntem fericiti cu copil, dar am realizat ca eram fericiti si inainte. rolul de parinte vine la pachet cu multe frustari si frici pe care le ai toata viata: sa nu se inbolnaveasca, sa nu pateasca vreun accident, sa se dezvolte normal, sa fie acceptat in societate, etc. sa pleci in india e usor, sa stai cu stres toata viata ca ce-o fi facand copilul nu e pentru oricine.
Sau, daca merg inca utilajele, esti o idee prea batran si nu doresti sa crapi, cand are copilu’ 20 de ani. Cu cat creste ‘beleaua’ a mica si devine un om tot mai misto, ma incearca regretul ca nu am facut-o mai devreme. Am mai fi incercat un dojo jr. Dar asa … s-a dus trenu’ ala.
Îți pui întrebarea: De ce aș sta să șterg un copil la fund în loc să [inserează orice activitate pe care o consideri plăcută] ?
Când erau părinții noștri efectiv terminai tot ce puteai face fără să te repeți până la 20-22 de ani. Mers la mare. Done. Mers la munte. Done. Mers la cele 2 discoteci din oraș. Done. Văzut aceleași emisiuni plictisitoare la tv. Done. Luat job sigur, „pe viață”. Done.
Și aia a fost. Câte o nuntă și un botez pe ici pe colo și în rest plictiseală. Un copil numai era numai bun pentru a te scoate din monotonie.
De aia și acum cei ce fac cei mai mulți copii sunt familiile sărace. În afară de consumat alcool și fumat țigări singura activitate plăcută mai e sexul. Cum bani de prezervative nu sunt… paf => o turmă de copii.
Decizia de a avea copii e una foarte persoanala si nu cred ca trebuie sa o justifici in fata nimanui. Dar hai sa fac o exceptie, nici eu nu vrea copii. Pur si simplu nu vreau, nu ma incanta ideea, nu ma vad avand un copil. Si decat sa fac un copil pentru ca „hai sa o fac si pe asta”, mai bine nu mai fac deloc. E mai bine si pentru mine si pentru ipoteticul copil.
Ai belit carasul la bătrânețe!
Toti belim carasul la batranete si ar fi normal sa il belim individual nu sa ii chinuim pe copii si nepoti. De asta faci copii sa te ajute la batranete?
In cultura noastră, da.
Parintii nostri ar fi foarte vulnerabili fara noi. Mai un doctor, mai o operatie la privat, mai o excursie, mai niste dinți.
Ești sigur că vei fi Gheorghe Dracu’ la bătrânețe și nu o să zică Sofia Băsescu că ai pensie nesimtită?
Toți avem principii până ajunge funia la parul nostru.
– daca tu te bazezi pe pensie in romania esti ori nebun ori prost ori inconstient si nu vrei sa intelegi realitatea din jurul tau. pana la varsta asta era bine sa fii avut si alte mijloace de a trai dupa ce iesi la pensie in afara de „pensie”. pensia in 15-20 ani va avea valoare cat au acum valoare vreo 800-1000 lei, maxim. fa-ti calculele in functie de ce poti face acum cu maxim 1000 lei/luna pentru perioada >65 ani.
– eu lucrez la niste chestii sa nu ajung la mila statului cand o sa fiu batran. adica sa produc intre timp sa imi ajunga pana atunci sau sa am o activitate care sa imi permita sa ma intretin pana mor. cand ajunge funia la gat majoritatea oamenilor elimina principiile asa este. sau poate nu le-au avut cu adevarat doar au vorbit despre ele. eu cred ca nu le voi elimina.
– cred ca ar fi mai bine sa gandim lucrurile traditional: parintii/bunicii sa faca cat mai mari eforturi toata viata pentru a-si ajuta copii/nepotii nu invers. Da, cand se ajunge la stat in pat ii ajutam dar cat timp mergi tragi pentru trib. Finalul e scurt ( maxim 1-2 ani) nu dureaza zeci de ani timp in care esti o povara pentru aia mai tineri. Nu asa trebuie sa functioneze lucrurile. Daca vrem sa ii dam inainte tragi pana mori. Ca doar de aia faci copii, nu? Sa le mearga lor mai bine decat tie, nu?
Este o etnie care la 30 ani sunt bunici.
Cred că de la tine știau că scade calitatea spermei după 30 ani.
Julio Iglesias are un frate vitreg cu 60(șaizeci) de ani mai mic ca el. Verificabilă. Mi-e lene să dau o sursă acuma
Mai bine decât să îl înjuri, un mișto finuț
Lucrurile nu stau cum le-a descris el mai sus mereu, ține de fiecare. Iar asta cu numărul de spermatozoizi – mă, nici chef nu mai am ca l 20 ani, dar nu mă văd oprindu-ma încă 30 :))
Suntem prea multi pe Pamant.
Asta e o tâmpenie. In unele regiuni e aglomerație mare, in tari ca Romania nu. Aia sa nu faca atâția copii. Sau sa se mute in Romania, din deserturile unde stau :))
Indienii, nigerienii si conlocuitorii nostri sunt de alta parere.
si prea putini in Aer
Bun.si regiunile alea aglomerate si Romania nu sunt pe acelasi Pamant?!
Of, mă refeream la regiuni de pe planetă că sunt aglomerate, nu la Romania. Romania nu e aglomerata pe nicăieri fata de zone din Africa sau Asia. Ok, in unele sunt recolte tot anul, au ce sa mănânce, dar nu peste tot unde creste populația mult e așa. Și în altele au acum ce sa manance, dar cu timpul…plus că taie pădurile și murdăresc apele. La noi e teren agricol destul, pot sa vina încoace o părticică, câteva milioane asa, sa sară cu banul și să devină noii țărani români :)) deși în Rusia și Ucraina e mai mult loc.
@pedalierul
Acu ți am citit bine întrebarea.
Sunt pe același Pământ, dar una e să te înghesui 90 milioane pe 35000km2 câți sunt locuibili in Egipt și alta e să te lafai 19 milioane de români pe 240000km2. Ok, și la noi mai ai un vârf de munte, o delta, pădurea e 30%, dar tot avem mult mai mult loc decât alții, tot pe pământ fertil.
E ca și cum ai zice de ce sa te muti la casa de la bloc? Nu tot în același oraș ramai?
Bateam un apropo finut e chestia cu resursele.
Sunt pregătit, știu cum se cresc, nu vreau să copilăresc, am bani, dar nu vreau copii.
Nu cred ca stii, prieteneste iti spun
Ce ai vazut la prieteni sau ai citit in carti e departe de realitate.
Cu oboseli si nervi, cu satisfactii depline la doar un zambet… viata bate filmul
Ce am vrut să spun e că nu folosesc scuza aia. Și oricum, multă lume o face de porc, chiar și după mai mulți copii.
Ce termen romanesc enervant e „copilaritul” asta. Adică dacă n-ai copii, copilaresti. Orice altceva ce faci e 0 ca trăsătură de adult. Și aia care lupta in Afghanistan probabil copilăresc, daca n-au copii.
‘calitatea spermei scade după 30 de ani’
ai peste 30? apelezi la unu sub 30. solved.
nu numai ca scade calitatea spermei, dar cu cat ai copii mai tarziu in viata, cu atat mai obositi din nastere pot fi https://www.newsweek.com/stress-children-mouse-dads-pass-anxiety-offspring-sperm-713356
după ce am implinit 30, chiar de a doua zi, prietena mea nu a vrut să mai înghită. am intrebat-o de ce
bă, mai lasati-ma in PACE cu plozii vostri si propavaduirea facutului lor. l-ai facut, treaba ta, NU MA INTERESEAZA. Dar nu veni sa-mi bati obrazul ca de ce nu fac si eu, cu motivatie puerila etc.
sunteti EXACT ca si religiosii care stiu ei ce-i mai bine pentru tine!
intelegeti naibii odata ca exista oameni (din pacate putini) inteligenti, educati, sanatosi, cu viata plina de chestii de facut etc etc care EFECTIV NU VOR sa faca si sa aibe copii.
ei stiu sigur ca nu-mi plac, nu-i vreau, nu le vad rostul/sensul si ca n-o sa fac niciodata vreunul. PUNCT.
asta ca sa nu intru in discutii despre de ce fac defapt oamenii (99%) copii, ca stim care-s motivele reale. si-n alte discutii tangente cu subiectul …
Ca tot ai facut o comparatie religioasa, tu atunci esti genul ala de ateu care se bate cu pumnul in piept ca e ateu.
Foarte bine ca ai decis sa nu faci copii, nu trebuie sa dai explicatii nimanui. Dar nu ii jigni pe cei care isi asuma responsabilitatea sa o faca (ex „… din pacate putini…motivele reale…”). Si acum ca fapt divers si la noi sotia a vrut copil eu nu mi-am dorit, dar acum ma gandesc ca nu as mai putea trai fara el.
Repet, foarte bine ca tu ai decis asa, dar nu ii jigni pe cei care au decis altfel.
e clar că ești foarte echilibrat și împăcat cu decizia ta
Oare daca si parintii tai gandeau la fel cum ar fi fost? Pe de alta parte este o obligatie sociala sa lasi copii in urma ta. Daca nu facem noi copii, in cativa ani ne vor inlocui imigrantii, si nu americani sau vestici, ci musulmani, africani, alaturi de suedejii nostri care nu au atata frica de procreere si nici egoism personal.
Ioane, pai fa tu mai multi, daca tot iti pasa de rasa pur- romaneasca. Fii un exemplu!
Uite suedejii ce spor au. Nu stau sa ii puna pe altii sa faca copii, ca dispare rasa. Ci baga mare, fiecare la el in curte, toarna cat poate de mult. E competitie intre ei, care face clanul mai mare.
Haide! Arata- ne ce poti. Poate ma apuca invidia si ma iau dupa tine.
@claudiu
De unde știi că e ateu? O fi vrut să zică de religioși înregimentați. Io nu sunt ateu dar nu m-am dus în viața mea la vreo slujba obișnuită sau la spovedit sau alte minuni. Și nu doar la ortodocși nu m-am dus
@ion
Patriotic ar fi și să adopți copii români abandonati, daca îți permiți să o faci.
Eu nu mă simt pregătit să-i judec pe alții, să le judec deciziile pe care le iau. Nici măcar atunci când își dau cu tezla-n coaie.
sa fim totusi seriosi…..primele 6 luni sunt cam parnaie, iar distractia adevarata incepe abia de la 2 ani in colo.
lucrurile cu adevarat serioase sunt cand incepi sa te intrebi ce vei face cu copilul: ce-l inveti? ce valori ii transmiti? cum il educi?
de la bricolaj la fertilizare in vitro
No lasa, acuma calitatea spermei…pe mine m-o făcut din sperma vintage, 41 de ani.
Normal că nu la toți e așa, dar și pe timpuri, când se făceau 10 copii, la ultimii tatăl avea peste 30.
Eu n-aș zice că nu sunt pregatit, doar că nu simt deloc, absolut deloc, nevoia
Am prieteni care la 30 erau disperați, neapărat să aibă copil, mai rau ca femeile, era parcă și secundar cu cine se însoară, doar sa se înmulțească. No, fiecare cu piticii lui
Dacă mori de foame nu e soluție să faci copii doar pentru că se apropie vârsta.
Cum o zis și ctp, vrei copii când nu ești mulțumit de viata ta. Și el are vreo 2-3
Și se mira lumea de ce fiu-su a picat bacu’. Dacă faci copii n-ai voie să-i regreți. Aștept un podcast despre asumarea deciziilor și impulsivitatea românilor.
Mai dă-l încolo de bac, l-o fi luat data următoare. Daca nu, se descurca el. Cine poate, oase roade. Cine nu, e stresat de bac.
Cateva comentarii la ce ai spus:
– „calitatea spermei scade după 30 de ani. asta e tot.”. Adevarat. Insa e suficient un spermatozoid, suficient de viguros, sa gaseasca drumul. Unul singur. Si treaba e gata. Tin minte ce mi-a spus odata un embriolog grec „sperm… sperm is like men. Sometimes good, sometimes bad…”. Deci nu calitatea spermei e totul. Problema e si la partea cealalta, pentru ca si calitatea ovulelor poate scadea in timp. Sau sunt probleme locale legate de nidarea oului fecundat, si nu putine (da, stiu, limbaj prea tehnic, deformatie profesionala). Si astea cresc odata cu varsta. Asa ca, desi doamnelor le place sa loveasca cu rezultatele spermogramelor peste ochi, de multe ori problema e la ele.
Si ma scuzi, dar traim in secolul XXI. Solutii sunt si pentru situatia in care calitatea spermei scade. Vorba ta, vointa si simt de responsabilitate sa fie…
Da, dar sunt mult mai scumpe…
@alex_b: inseminarile (atentie, nu fertilizarea in vitro, e vorba de altceva) sunt o solutie relativ decenta ca pret.
Pe cuvantul tau ca nu exista o gramada de exceptii la punctul 2?
Punctul 2 e doar parţial corect. E adevărat că vor copia o parte din comportamentul părinţilor, însă fiecare copil se naşte cu propria personalitate, orice ai face tu să i-o schimbi. Toţi avem exemple gîrlă, atît din familie cît şi din afara ei. Totuşi, de aia sîntem părinţi, să-i educăm în primul rînd prin a le fi un model de urmat.
la inceput m-ai facut sa verific daca nu urmeaza sa-mi sune telefonul ca era langa boxe si se auzea sunetul specific.
legat de reproducere, nu vad de ce ar justifica cineva ca nu vrea/nu poate/n-are cu cine sa-i faca. e o alegere personala si nu se sfarseste rasa umana daca unii „nu sunt pregatiti” sa faca copii.
O pisda la ginecolog vroia sa stie sigur cand ovuleaza….ii zice dotore ca azi e ziua cea mare sa fuga acasa sa ii dea bice, la care ea suparata zice ca barbasu e plecat in delegatie…la care dotore ii zice, du-te la un vecin…solved! si ii facu vecinu gemeni.
Dincolo de considerente biologice(care intotdeauna vor avea castig de cauza), mai sunt si lucruri ce tin de viata fiecaruia si de gradul de confort pe care il are fiecare. Nu toata isi doreste copii si nu toata lumea trebuie s-o faca ca sunt unii imaturi sau altii care se ascund sub aceasta scuza e alegerea lor. De asemenea, poate ar trebui multi sa accepte ca intre a avea un copil cu probleme de sanatate serioase care pot fi detectate in timpul sarcinii si a nu avea deloc, varianta mai sanatoasa e acea de a nu avea deloc, nu stiu de ce multi cred ca un copil care se naste cu probleme serioase va avea o viata normala si toata lumea va fi fericita, dar na e viata fiecaruia si fiecare si-o traieste cum vrea.
In rest copilul va face ce vede in casa si indiferent de ce vei spune, sa-i asiguri o educatie misto sa aibe niste sanse pe care tu nu le-ai avut, pe scurt copilul tau sa fie o varianta mai buna a ta, e o chestie al dracului de grea oriunde in lume, dar in Romania este de o mie de ori mai greu, pentru ca stim cam cum sta treaba.
Unul care nu-si pune problema ce-i va da de mancare copilului si cum va avea grija de el dupa ce se naste il face mult mai usor. Ba va face chiar 4-5, sa fie acolo, ca din banii de alocatie se pot lua mai multe tigari si bautura. Si asa se va si ocupa de ei, adica mai mult nu. Altii mai cu capul pe umeri fac unul-doi, sau poate deloc. Si in cateva zeci de ani, daca din fiecare familie echilibrata se naste un copil, iar fiecare cuplu de iresponsabili face cate 4-5 si ii creste in aceeasi traditie, efectul se vede.
Ai vazut si tu Idiocracy?
Nu stiu sigir dar pe vremuri cand erau regi si imparati si sefu satului…nu tot ala „care nu avea grijade el” avea 5+copii??
Si tot am zburat pe Luna(nu a lui Cetin)!!!!!!:))))
Ca idee, chiar pe site-urile din searchul tau e scris ca degradarea s-ar intampla dupa 35 sau 40 de ani. Tu alegi sa spui si sa scrii de 30 pt efectul dramatic?
Am crezut ca sunt singurul care a citit asta cu 40 de ani. Se pare ca nu.
Nu conteaza ca se degradeaza sperma de aia avem prieteni
Mie mi s-a luat pana la 27-28 de ani de plimbat, baut, masini, etc.
Eu o vad ca pe o iresponsabilitate sa faci umbra pamantului degeaba dupa 30 de ani…
deci dupa 30 tre sa mai faci o umbra in plus? Sau cum?
animaloo, tu ești măritată de curând, de ce comentezi? ai net in bucătărie?
Eu am aproape 30 de ani, sunt sarac si bolnav de torace infundat, care se mosteneste. Asa ca nu vreau ca viitori mei copii sa sufere, cum am suferit(si sufar) si eu. Thanks, but no thanks!
E simplu, nu vrei sa devii sclav la un botz de carne .
Calitatea spermei…..cam toti oamenii pe care ii cunosc si care au sub 30 de ani traiesc ca niste bosorogi obositi: fumat la greu, mancat aiurea, sedentari, cholesterol crescut, 20 de kg in plus si miros de „batrani”. Daca si aia au o calitate a spermei buna….
Altfel eu la 35 nu am copii, nu simt sa am, imi displace teribil sa-i aud plangand prin autobuz, avion, pe strada si in magazin. I-am comunicat si prietenei din dotare care nici nu zice ca ar vrea nici ca n-ar vrea insa deocamdata pe tapet scrie: „vrei copii? cautati pe altul”.
Nu stiu de ce sunt asa, n-am nimic cu ideea parentajului dar pur si simplu nu simt. Cand aveam 25 si lumea deja incepuse sa-mi puna intrebari cu tenta am realizat prima oara ca nu vreau insa toti spuneau „lasa ca mai spre 30 o sa vrei” si uita-ma azi poate chiar mai departe de ideea de a avea copii.
Lasa dom’le ca se impuiaza pesedistii cat pentru toata lumea, vorba aia….”noi ii facem, de crescut ii creste Dumnezeu si dl. Dragnea”.
Cazul cu 6 degete la picioare e sigur din cauza calitatii spermei? Ca mi se pare ca ar fi tras batul scurt la orice varsta.
Doctorul meu de familie era la un moment dat disperat ca toti pacientii il intrebau „Dom’ doctor, asta e de la E-urile pe care le baga astia in mancare, nu-i asa? Ce sa mai mananc ca sa raman sanatos.”
La care omul le explica ca nu toate bolile au aceeasi cauza (mancatul prost in cazul asta) si ca unele se intampla pur si simplu sau au alte cauze. Dar aia nu-l credeau si o tineau tot pe-a lor.
Unchiul meu a avut primul copil la 43 de ani, al doilea la 45 de ani.
A trait sa-si vada si nepotul.
Nu stiu despre ce „calitate a spermei” e vorba, verisoara mea e un foarte bun medic oftalmolog, iar varul meu aparuse la TVR ca interpret intr-un concert de pian. Printre altele, facuse scoala in Franta si UK.
Vrea să spună că șansele să iasă sănătos sunt mai mari când ești mai tânăr. Dacă 1000 de cupluri tinere fac copii și alte 1000 de cupluri de vârsta a 2-a fac copii, care mulțime crezi că o să aibă copii mai sănătoși? Mbine, nu înseamnă că pt. a face copii sănătoși trebuie să bifezi doar tinerețea, dacă ai un cod genetic slab șansele de sănătate scad și ele.
Ideea de „calitate a spermei” se refera strict la fertilitate, nu la „calitatea” produsului finit. Cu cat creste varsta, cu atat scade probabilitatea ca partenera sa ramana insarcinata.
„Cu cat creste varsta, cu atat scade probabilitatea ca partenera sa ramana insarcinata.”
Si cum se pot creste sansele?
Iar ai vrut sa pari interesant?
vezi daca taica-tu a facut copil dupa 30 de ani?
Calitatea spermei nu prea contează. Spermatozoizi să fie vioi. Iar ăștia au durată de viață scurtă de câteva zile dar corpul ii produce neîncetat până la sfârșitul vieții. Problema e la femei. Ele se nasc cu un nr. Finit de ovule și fiecare ovul are vârstă femei.
de acord ca partea financiara se cam rezolva, asta daca nu ti-e rusine sa-i mai dai o haina de la un verisor, frate, un carucior putin folosit etc
De schimbat viata se schimba, cel putin din punct de vedere al timpului, pana nu au vreo 2-3 ani is cam lipiti de tine, adica ziua pot merge in parc cu bunica, dar nu ii prea poti lasa peste noapte undeva, drumurile cu masina sunt mai naspa cat sunt mici (daca nu esti dobi sa-i pui tableta in fata de la 1 an).
Mai e nasoala partea cu bolile, fie ele si mai lejere, daca el e bolnav incerci orice sa-i fie bine, daca tu esti bolnav, nu poti boli ca ala micu’ e tot pe tine.
In rest, e fain sa-i vezi cum cresc, cum umbla, cum se dezvolta, cum te iubesc, daca au frati, cum se joaca intre ei. Ca implinire e un mare milestone si e ceva deosebit sa ai copii in familie.
„In rest, e fain sa-i vezi cum cresc, cum umbla, cum se dezvolta, cum te iubesc, daca au frati, cum se joaca intre ei.”
Asta-i valabil si pentru puii de pisica plus ca sunt mult mai frumosi.
Sunt de acord cu ce zici. Dar nu vad o solutie nici in a face un copil doar de dragul de a-l face. E vorba de o mare responsabilitate aici. E drept, timpul trece, dar mai bine nu faci un copil decat sa il aduci pe lumea asta doar ca sa il chinui.
podcastul este, desigur, pentru cei care vor să aibă un copil, dar „nu știm, mai așteptăm”. nu pentru ăia care nu vor copii.
Toți cei care au făcut copii, ghici ce? Au bunici.
Dar când părinții tăi, unul e mort, altul e cam pe-acolo, iar ai soțului/soției au încă rate de plătit plus că au cancer (tratat pe gratis din… buzunarul tău), well, nu mai e așa ușor.
Plus dacă soția/soțul sau chiar ambii sunt medici rezidenți. Lol, good luck!
@Red
Bănuiesc și eu, ca alții, că nu i-a forțat nimeni…
Fake news!
Părinții doctori își „încurajează” copiii să se facă medici. Mai ales acum 15 ani când exista speranță.
Eh, după 15 ani ai sub 2000 de lei și nici o șansă să profesezi într-un oraș mare. Pe la sate, sigur. Eventual aducând bani de-acasă. Știu medic care vine cu bani de-acasă să profeseze. Bine, știu și doctori care lucrează pe PFA câte 2 – 3 ore pe zi în multe locuri.
Citesc comentariile si ma orilipez. Nu stiam ca in Romania sunt asa de multi oameni egoisti si anti-copii.
@alex_b – faptul ca multi dinte cei care comenteaza mai sus nu vor copii nu cred ca ii face egoisti mai mult decat unii care fac copii pentru „a avea cine sa le dea o cana de apa la batranete”.
Pur si simplu sunt niste decizii si alegeri extrem de personale si ar trebi sa ne oripileze la fel de mult si oamenii care aleg sa nu doneze sange, sa nu manance carne, sa nu traverseze o batranica strada, etc.
De unde ideea ca trebuie neaparat sa faci un copil, astfel stigmatul societatii va cadea pe tine?
Asa era acum 80 de ani si cu institutia casatoriei, si lucrurile s-au mai schimbat, e posibil sa fie inceputul unei noi paradigme.
P.S. Nu am un copil, ci doi.
așa, și?!
Exact, țara asta tinde să devină coșmarul pedofililor.
@alex_b
Ce e rău în a fi egoist?
Ok, poate am exagerat cu partea cu egoismul, desi sa nu-ti doresti copii pentru ca nu vrei batai de cap e cel mai pueril motiv. De ce te-ai mai mutat de la mama de acasa, ca acolo era fara batai de cap, mancare, curatenie etc.
Dar partea de anti-copii mi-o sustin in continuare, mi se pare ca lumea vede doar dezavantajele. Intr-adevar, e mai mult de munca si nu mai ai aceeasi libertate, dar ai mult mai multe bucurii, pe mine copilul ma incanta si ma bucura in fiecare zi, nu o data pe an ca o vacanta. Plus ca dupa ce trece perioada de bebelus incepe perioada fun, cum zicea cineva mai sus.
Apoi, dupa o varsta incepi sa te plictisesti. Cate restaurante sa mai descoperi, in cate vacante sa mai mergi pentru noi si noi senzatii? Eu am vazut in jurul meu cupluri fara copii care dupa un timp au divortat pentru ca s-au plictisit unul de altul.
My 2 cents, fiecare isi traieste viata asa cum vrea.
Exact, bine că recunoști. De plictiseala se fac copiii.
Alex, te muti de la mama de acasă, ca să poți fute prietena pe unde vrei tu prin casa, apoi pe unde vrea ea, și când vreți voi.
2. Da, când te plictisesti de soție e taman bine sa ai un copil sa va tina împreună, adică, sa va audă in plm toată ziua cum ca certați ca chiorii.
La fel gandeam si eu pana pe la vreo 30 de ani, ca ce-mi trebuie mie copii. Chiar pot sa zic ca nu suportam copii, mai ales cand plangeau. Dar la un moment dat mi-am dat seama ca m-am saturat de golaneala si de prieteni imaturi si am inceput sa ii studiez si sa ii inteleg pe cei care deja aveau copii, ajungand sa devin chiar invidios pe acestia observandu-i cat de fericiti erau in preajma copiilor lor, cu toate greutatile pe care le aduce un copil. Cand m-am hotarat sa facem un copil (sotia era hotarata mai demult), dupa 30 ani, na belea, ca nu se mai prindea. Si dai si incearca, si cara bani la medici, teste peste teste, toate analizele erau bune dar degeaba. Depresii, frustrari legate de impotenta, reprosuri intre mine si sotie pe motivul care e de vina, etc. Abia dupa un an si cateva luni s-a prins, cand deja ne gandeam serios sa incercam fertilizare in vitro sau sa adoptam. Bineinteles, sarcina cu probleme (consoarta peste 30 de ani), risc pierdere sarcina in primul trimestru, risc ridicat de pierdere sarcina in ultimul trimestru, bani gramada pe teste gen amniocenteza ca datorita varstei = risc ridicat de Down, pana la urma am trecut cu bine si s-a nascut fi-miu. Acum are +3 ani. Eu lucrez in afara tarii si plec destul de des de acasa. Si din baiatul care nu suportam copii, am ajuns sa-mi para rau ca nu l-am facut mai devreme si a ajuns un cosmar pentru mine sa plec de acasa la munca pentru ca sunt terminat de dorul lui. Dar nu am incotro.
De aceea, cu riscul multor minusuri, consider ca cei care se bat cu pumnul in piept ca nu vor copii sunt doar niste imaturi, la fel cum eram si eu pana pe la 30 de ani. Asta e , unii se maturizeaza mai repede, altii mai tarziu. Cert este ca daca pierzi trenul, s-ar putea sa nu mai prinzi altul. Si sunt convins ca multi dintre cei care au comentat ca nu vor copii (socant de multi spun ca nu vor), vor realiza cand o sa fie prea tarziu ca de fapt vor un copil dar nu mai pot. Si in combinatie cu criza varstei de mijloc, unde iti faci bilantul la jumatate din viata care a trecut si realizezi ca altii se bucura de copii lor iar tu bucurii prea multe nu mai ai, indiferent cat de realizat sau bogat esti, o sa se lase cu depresii severe. Multi nu inteleg ca lucrurile materiale nu sunt fericire naturala/bruta/pura si nici nu substituie fericirea pe care ti-o poate da un copil, spre exemplu acea fericire pura si aparent inexplicabila pe care o ai doar pentru simplul fapt ca-ti revezi copilul dupa o noapte/zi/luna departe de el. Si eu aveam o cariera si o situatie materiala buna inca dinainte sa am copil, dar deja nu-mi mai ajungea doar asta.
Sa curga cu minusuri…
„De aceea, cu riscul multor minusuri,” „Sa curga cu minusuri…”
Mane, sa nu te superi, incerc sa ofer o parere personala si sincera. Pui prea mare pret pe calificativele pe care le dau niste necunoscuti care citesc comentariul. Serios, like/dislike e un cacat. Nu cauta sau astepta validare/apreciere. Si generalizat asta si transpus in viata reala, nu e ok sa-ti pese atat de mult de parerea unora care nu au nici o treaba cu tine. Sigur, un sfat constructiv indiferent daca e pozitiv sau nu, e binevenit tot timpul, dar ar trebui sa ti se rupa pula de minusurile date de unii sa de parerea unora despre cum te-ai imbracat si daca sunt ei de acord sau nu cu parerea ta, atat timp cat acel lucru nu te ajuta. Tu ti-ai prezentat o parte din experienta ta, parerea ta dupa care te ghidezi acum. Daca sunt ei de acord sau nu cu asta, daca au alta parere si merg pe aia, poti sa o asculti si analizezi sa inveti din ea sau sa ignori, dar pana la urma e decizia fiecaruia si deja nu mai e treaba ta.
Dacă ajungi în punctul în care vrei și nu mai poți, există opțiuni. Poți oricând adopta, asta dacă ai o inimă suficient de mare și multă iubire de dat. Este irelevant dacă l-ai conceput tu sau altcineva, este un suflet singur pe lume care are nevoie de o familie. Să nu exagerăm cu imaturitatea și egoismul susținut de o domnișoară mai jos. Nu este un capăt de lume dacă nu ai făcut un copil, nu te face mai puțin om și în mod cert nu te definește.
Cuvântul care descrie o persoană care nu își dorește copii este egoism. Eu afirm întotdeauna că sunt egoistă și mă gândesc la mine, la tabieturile mele, la plăcerile mele. Cine nu are copii (nu din motive medicale) și nu recunoaște asta, este ipocrit/ă. Cu siguranță un copil aduce bucurie în viață, dar aduce și griji și responsabilități pentru toată viața. Și trebuie să îți asumi toate aceste lucruri și să fi conștient de ele.
Ce egoism, draga mea? Tu vorbești serios? De când a refuza a face ceva ce nu simți, dorești, visezi este egoism? Nu toți suntem făcuți pentru a fi părinți (din păcate) și am început să ne dăm seama de asta de când făcutul de copii la normă a devenit opțional. Să alegi să nu faci atunci când simți că nu ești facut/ă pentru a fi părinte mi se pare un gest de maturitate, o decizie care nu este ușor de luat în țara lu’ „fă o dată un copil să intri în rând cu lumea”. Și oricum suntem pe lângă subiect, articolul este adresat indecișilor
Si sa faci copii e o forma de egoism. Un copil nu iti cere sa il nasti, nu ii faci tu lui un serviciu aducandu-l pe lume. Ba din contra daca avem o perceptie mai nihilista asupra vietii.
Sau lumea face copii din spirit de datorie pentru societate si specie?
Graethel, in sfarsit un comentariu echilibrat si decent.
@a(i)ura
ba uite ca eu zic „Cuvântul care descrie o persoană care face copii este egoism.”
se potriveste perfect
Oare daca si parintii tai gandeau la fel cum ar fi fost? Pe de alta parte este o obligatie sociala sa lasi copii in urma ta. Daca nu facem noi copii, in cativa ani ne vor inlocui imigrantii, si nu americani sau vestici, ci musulmani, africani, alaturi de suedejii nostri care nu au atata frica de procreere si nici egoism personal.
Egoist esti atunci cand torni un copil si il tii pe post de bibelou. Sa stea cuminte, sa invete bine, sa fie exemplu, ca sa pari tu un parinte model. Dupa aia, cand creste, incepi sa ii arunci in fata: „uite cate fac pentru tine/ ma sacrific pentru tine si esti nerecunoscator/ nu trebuia sa te fac/ mi-am ratat viata din cauza ta”. Yep.. OK.
Nu cand alegi sa nu faci un copil, tocmai, pentru ca nu vrei sa iti creezi niste frustrari, pe care sa le arunci asupra lui.
Am ajuns sa fim singurul cuplu, din cercul nostru de cunoscuti, care nu au copii. Si am observat ca ei se impart in 2 categorii: Aia care au dorit sa aiba copil si sunt fericiti cu decizia de a avea copil. Si cei care l-au facut sub presiunile parintilor/ societatii/ apropiatilor.
Ghici ce? Fix astia, care au facut copii, manati de societate, la randul lor, preseaza pe altii si arata cu degetul pe cei care nu vor sa faca copii. De ce? Pentru ca sunt frustrati, ca altii isi traiesc viata cum vor ei, nu cum dicteaza cei din jur. Vor sa ii faca si pe altii, sa fie in aceeasi aoala cu ei, ca se simta ei mai bine. Egoism, much?
Ceilalti (care au facut copil cand AU VRUT EI) sunt super ok, pe sistemul: „Noi am facut ce am simtit ca e mai bine pentru noi, treaba voastra cum traiti voi”.
multi tiner care au copii habar n-au sa ii creasca, se vede pe ei ca nu sunt in stare si nu stiu cum sa ii creasca. Facebuci i-a prostit
1. Nu toti sunt facuti sa fie parinti. Este ok sa nu vrei sa ai copii.
2. Varsa mamei are importanta MULT mai mare decat cea a tatalui. Dupa 30 dar mai ales 35 de ani cresc foarte mult riscurile asociate sarcinii din punct de vedere genetic (adica nu le poti remedia si e pur si simplu loterie). Cu cat creste varsta, chiar si cu un an, cu atat mai mult creste riscul. Ironic ca o societate avansata favorizeaza mamele 30/35+…
Rapid cateva chestii din experienta mea (stiu ca postul e pentru cei care vor copii). Deci tratati doar punctul de vedere din experienta mea, nu general valabil:
– De acord cu lucrurile trebuie facute la timp, cu o mentiune, atat timp cat esti responsabil pentru asta indiferent ce s-ar intampla, atat timp cat iti doresti,
– Ia in calcul ca esti singur la drum sa ai grija de familia ta singur, fara sa te bazezi pe sotie (se poate intampla un divort), fara sa te bazezi bunici, posibil sa-si puna palma in cur si sa-ti iei o muie cum si eu si poate si altii cand a fost nevoie. Nu ca eu m-as fi bazat pe ei, din experienta mea cu ei, iti faci o idee daca ai pe cine sa te bazezi.
– De acord cu facutul lor de tineri din mai multe motive: in primul rand sa ai timp si rabdare cu ei, sa te joci cu ei, sa te bucuri de timpul petrecut impreuna. Daca-l faci la 45, trebuie sa traiesti pana la 70 sa-l vezi cat de cat independent. Plus ca vei fi depasit de tehnologie, de educatie, va fi altfel discutia intre voi si capacitatea de intelegere. Iarasi, cu aceeasi mentiune, responsabilitatea pana la capat. Apoi cu calitatea ovulelor, spermei, cu stresul care urmeaza, etc.
– Nu sunt de acord cu facutul copiilor si uitatul lor la bunici din mai multe motive: bunicii trebuie sa-si traiasca si ei batranetile lor, anii care i-au mai ramas, nu dupa ce te-au crescut o viata intreaga, ia-i matale si pe altii ca de ce sa dau eu bani la bona, te odihnesti matale in mormant, pana atunci eu sunt ocupat la munca si n-am timp. Sunt de acord cu plasatul lor pe perioade scurte, weekend, o vacanta, cateva, ore, pentru ca va zic din experienta, fizic, e extrem de greu ca sotia sau sotul sa doarma in primii 2 ani, fara sa aiba nici un ajutor, va fi o lipsa acuta de somn. Apoi faptul ca ai facut un copil a fost dorinta ta (poate pentru unii presati de parinti sau de societate), nu arunca cartoful cald la altul (scuze de cacofonie) si gata ai rezolvat problema
– Asteapta-te ca viata sa fie altfel, nu neaparat mai rea, depinde cum vezi, dar sa fie altfel. Clubareala, gagicareala, vacantele tot timpul, posibil sa nu mai existe daca nu ai ajutor din partea bunicilor sa ii tina cateva zile.
– Daca nu ai ajutor, programul tau va fi futut, apar tot timpul chestii aparute urgent ce trebuie rezolvate acum care iti strica programul: probleme si dus la medic unde trebuie sa vii in momentul ala de la munca, temperatura, chestii. Si dupa ce umbli o zi intreaga, mai fa ceva si pentru tine seara cand adorm si tu esti epuizat fizic si psihic.
– Daca faci un copil si-i dai o tableta sa stea intr-un colt sa nu te deranjeze, mai bine nu mai fa treaba asta. La fel cu cariera, tu venind si vazandu-l noaptea doar cand doarme. Un copil necesita enorm de multa atentie si stat cu el, explicat, jucat, lucrat impreuna, ajutat sa se dezvolte. E ok cand ai bunici care sa se ocupe, repet, noi nu am avut, am fost doar noi.
– Pot aparea si probleme chiar daca zici tu „eh, poate nu-s eu chiar ghinionistul”, cerebral palsy, autism, down. Cum a zis si Vali, terapiile imbunatatesc, nu vindeca. E o intreaga teorie sa explic aici, nu e cazul doar ca sa luati si asta ca risc si sa va puneti intrebarea „cum vad eu viata in cazul in care exista riscul ca sa am un copil cu sindromul down sau autism? Sunt responsabil pana la capat?”. Daca asteptarea ta e sa vindeci, e o asteptare tampita si incorecta.
– Desi Vali zicea ca financiar se rezolva, sunt doar partial de acord, doar pe partea cu haine, jucarii, mancare. Poate in tinerete ai facut multi bani si ii pastrai pentru tine, dupa ce ai copii apar costuri aditionale si trebuie sa fii pregatit: gradinite, medici, terapii daca e o problema, tratamente, bone, scoli, o operatie mai nasoala, etc. Lucrurile astea costa, si doar foarte putine pot fi obtinute cu ajutor din partea rudelor (daca e cineva care sa te ajute). Din acest motiv, financiar e bine sa stai OK si sa stii tot timpul sa pui bani deoparte.
– Sunt total de acord cu cei care nu vor sa faca copii, poti sa zici „nu sunt pregatit, nu mi-ar placea, nu as vrea sa-mi schimb viata pentru asta” si e ok. Fa-l daca vrei tu, daca esti dispus, nu te uita la ce fac altii in jur sau la presiunea parintilor sau rudelor
– Consider o mare nesimtire din partea rudelor, pritenilor, parintilor sa te intrebe: „bah, dar aveti si voi varsta, voi cand faceti copii? Iresponsabililor!”. E o mare nesimtire sa intri intr-un subiect atat de personal, punand tu presiune pe viata altora si pe o responsabilitate pe toata viata. Nu stii motivele, nu stii ce se intampla in casa alora, nu stii ce probleme medicale au (poate incearca cu anii, poate fac fertilizare in vitro de multe ori si nu merge, altii au avut in familiile lor cancere sau alte boli si riscul sa fie ereditar e foarte mare), nu stii criteriile lor de decizie. Ce-l mai bine iti vezi de viata ta si de deciziile tale si lasa-i pe altii sa decida pentru ei. Doar ca parintii, rudele, nu au bunul simt, empatia, sa gandeasca mai mult de 2 pasi. Multora le curge scuipat din gura, spun ce le trece pe moment in minte, crezand ei ca hop, am trasat o linie si a iesit ca la Sim City, exact cum am planificat.
– Si pe final (fara sa sune ca strugurii sunt acri). Desi sunt multe sacrificii si compromisuri, viata cu copii este extrem de frumoasa, inveti sa apreciezi lucrurile mici, inveti sa te bucuri de momentele in care stai cu ei si-i tii in brate, momentele cand vin sa te roage sa-i ajuti sau cand vin si se aseaza cu capul pe tine, vezi lucrurile altfel, prioritizezi altfel, altceva devine important pentru tine.
Indiferent de motivele declarate, a avea copii este o aventura. Da, chiar si daca, aparent, ai toate conditiile materiale si o sanatate de fier. Depinde de tine si, ca intr-o aventura reala, de mediul exterior (apropiati, mediul economic, cel social etc).
De aici deriva ideea sustinuta de multi de aici cum ca cei care au copii sunt inconstienti, saraci sau inculti. Da, poti intra intr-o aventura si din ignoranta. Dar o aventura in care ai reusit in pofida vicisitudinilor este o optiune atragatoare pentru unii.
In rest, sters la fund, suprapopulare, confort, religie, ateism sau obligatii sociale sunt
amanunte irelevante pe parcurs.
Pentru clarificare explicita, eu nu condamn nici pe cei care isi doresc, nici pe cei care nu isi doresc copii: your choice!
„calitatea spermei scade după 30 de ani. asta e tot.”
Nu, nu e tot. Fertilitatea unei femei scade si ea dupa 30 de ani. Si asta e important. (vedeti linkul de la nume)
mai las si citatul ăsta celebru despre de ce face marea majoritate copii:
video: https://www.youtube.com/watch?v=Q6bs6-mZR2I
text: https://www.imdb.com/title/tt1682180/quotes/qt1941673
„You know, I’ve often wondered why it is we have children in the first place.
And the conclusion I’ve come to is…
At some point in our lives we realize things are screwed up beyond repair.
So we decide to start again.
Wipe the slate clean.
Start fresh.
And then we have children.
Little carbon copies we can turn to and say, „You will do what I could not. You will succeed where I have failed.”
Because we want someone to get it right this time.
But not me … personally speaking I can’t wait to watch life tear you apart.”
Si daca nu esti sigur ca ii vrei? In afara comentariilor impertinente gen „nu ai cum sa nu ii vrei”, intrebarea mea sincera e ce faci cand esti ambivalent in legatura cu asta. Eu si sotu’ suntem tineri, joburi stabile si bine platite, stam intr-o tara cu sistem de sanatate civilizat, suntem committed si nu ne e frica nici de ne-somn, nici ca nu am sti sa-i crestem. Ba’ chiar stiu sigur ca ma descurc cu copiii si imi plac. Ce nu stiu sigur e ca vreau rolu’ asta pentru mine. Parte din mine crede ca mi-ar fi suficient, forever, sa interactionez cu copiii rudelor si prietenilor, fara sa ma supun la toate discomforturile pe care le implica.
Pe de alta parte, sunt chestii pe care am vrea sa le dam mai departe, poate ca am crea un membru demn al societatii, poate ar fi o experienta faina si pozitiva de toate partile.
Cine stie? poate ma ajuta ceasul biologic sa ma hotarasc cand o sa fiu mai aproape de 30 de ani decat de 25.
Putem in pula mea sa nu mai judecăm deciziile altora? Ai făcut? Bravo. N-ai făcut? Bravo. Oamenii care încearcă să justifice orice căcat pe care îl fac sunt cei mai cretini. Orice justificare, mai ales gratuită, vine din dorința de a încerca să te convingi tu pe tine că ai făcut alegerea corectă. Cum am o cretină la muncă care se trezește explicând de ce a făcut cutare lucru. Da taci în morții tăi că nu interesează pe nimeni.
bravo boss, cel mai tare comment!
„viața după copii se schimbă în măsura în care vor părinții să se schimbe”
Viata după copii se schimba radical. Știi cum unii vad un film prost, apoi spun tuturor sa îl vadă ca e foarte bun? Da.. am doi.