Spuneți-mi dacă are rost să mai fac podcasturi, mi se par atât de la modă acum că mă simt jenat să spun că și eu fac podcast.
EuropaFM are niște reportaje despre copiii cu autism sau down și despre neputința și incompetența statului de a crea o politică minim coerentă pentru a-i ajuta și integra pe acești copii în societate. Nu le găsesc pe site, dar se difuzează dimineața.
Vorbesc în podcast de două tipuri de părinți, cei care pleacă și cei care renunță.
podcastul e disponibil și pe iTunes.
Podcasturile sunt ghei
ie ghei
da, mai multe podcasturi, e ok. nu pot sa citesc si sa fac mancare in acelasi timp.
N-am ascultat in viata mea un podcast de-al tau.
Mai fa, poate ma convingi
nu fi cârnat.
Nici eu. N-are rost
Trebuie sa recunosc ca nici eu. Sorry Vali…
Pentru că vrei păreri, eu nu ascult îți ascult niciodată podcasturile. Pot citi foarte repede, nu am timp să stau și să ascult 10 minute de vorbe pe care le pot citi doar in 2 minute, deci prefer oricând text scris.
Si eu sunt la fel Radule. Citesc, încerc să înțeleg ce a spus autorul și, dacă este cazul, verific și alte surse în mai puțin de două minute dar … nu pot face asta la vola, ori doua ore pe prefer să-i ascult pe cei ce cred eu că au ceva de spus.
Ps … a mai rămas vreo scamă?
+1
@vali – daca tot faci podcasturi ar fi util si o transcriere text. Banuiesc ca exista ceva tools pentru.
nici eu nu am ascultat niciun podcast de al tau ( de fapt de al nimanui) dar daca te simti tu bine poti continua
Parerea mea e ca podcastul trebuie sa vina cu ceva in plus.
Daca acelasi lucru care il transmiti prin podcast il pot citi in 2 minute in loc de 10-15-20, ce rost are?
Ascult cu placere podcastul de la club 99 (intre show-uri) pentru interactiunile dintre cei trei, glumele facute etc.
Down si Tulburarile de spectru Autist sunt lucruri diferite.
Una se trateaza alta nu.
Plm, ne place sa ne dam cu parerea.
eu am ascultat toate podcasturile. Aici, textul e unidimensional, prin voce se transmit mai multe lucruri, te umanizeaza. Cu toate ca majoritatea oamenilor care comenteaza aici vor informatii obiective, utile, scurte, eu cred ca sunt destui care vor sa asculte.
Eu sunt unul dintre cei care le asculta cu placere in timp ce conduc.
1. scrie-ti ‘interventia’ si apoi citeste / inregistreaza, asa scapi de aaauri si de pauze.
2. daca tot se strecoara, foloseste un editor audio, nu stiu ce mai e la moda (pe vremea cand lalaiam eu la radio se folosea samplitude pe tehnic) si curata inregistrarea: taie chestiile inutile (auuri, respiratie, pauze) apoi egalizeaza, sa se auda uniform.
Recunosc cu rusine ca am ascultat doar cateva secunde, 10 minute de ascultat is prea mult, si eu is din aia ciudata care prefera sa citeasca, pentru ca pot scana rapid textul si nu pierd timp.
Revenind la copiii cu probleme … experienta cu o vecina cu tetrapareza spastica (din fericire e in faza in care merge, are niste orteze pe picioare si deja merge) … se feresc la gradinita de ea, de parca e ciumata. Fata in rest e super ok, cognitiv sta bine, nu are probleme de comportament ca si copiii care sufera de ADHD sau similare, si totusi au fost sicanati parintii destul, incat sa renunte la ideea unei gradinite de stat.
Acum merge la una particulara (alti bani, alta distractie, in conditiile in care statul nu i-a decondat nici 1% din toate cheltuielile pentru recuperare).
In Romania, sa ai un copil special, este o mare aventura, sa nu zic mai rau
O mica adaugare la 2: in zilele noaste merge foarte bine (si ieftin) editorul Acoustica de la Acon Digital – inclusiv poti face cu el ca un podcast sa sune ca disclaimerul ala pe repede inainte din reclamele la medicamente. Volumul uniform se obtine cu ajutorul unui compresor/limitator, nu egalizator.
nu ascult că am un reflex de saturație de la tutorialele de pe yt (pe care le pun pe double speed că n-am chef să-mi petrec toată viața ascultând pakis) – în plus articolul scris poate fi citit cu app sau extensie, la iphone e cel mai usor, selectez textul si-mi citeste automat în orice limbă
personal nu te incurajez sa mai faci asta…nu imi captezi deloc atentie (la fel si cu nwradu).poate ca e vocea, poate ca informatia, poate daca faceti un pic de exercitiu inainte si sa livrati informatia coerent si rapid…nu stiu ce sa zic.
singurul care imi capteaza atentia si imi place cum livreaza e quickybaby
Nu-mi plac nici vlogurile nici podcasturile atunci cand practic citesc un text fara sa-i aduca nimic in plus. E ca si audiobookurile gratuite citite de diversi voluntari
Atunci prefer sa citesc ideile alea.
e mai simplu sa citesti fiindca poti cit in diagonala si extrage datele.
Nici eu nu sunt fan podcasturi. Pe blogul tau, am ascultat cateva la inceput dar am renuntat.
Mi se pareau mai cool secventele filmate, dar poate si pentru faptul ca erau mai scurte (2-3 minute).
Salut,
Podcasturile tale si ale lui Fluture sunt faine.
Keep up the good work!
Dacă ai auzit de ”vindecări”, și chiar sunt adevărate, 99% era vorba de Asperger, care, simplist exprimat e un fel de autism ”light”, i se spune ”high functioning”. Are mai multe grade, practic există cazuri greu de depistat cu ochiul liber, sunt destui oameni celebri care au realizat târziu în viață că se încadrează la Asperger. Probabil cazurile medii pot fi de asemenra recuperate/înbunătățite. Mulți sunt și foarte inteligenți.
Nu știu dacă e și cazul Asperger, la autism cred că încă cea mai folosită tehnică e ABA, există manuale întregi, există terapeuți dar totul e foarte scump.
Scriu o notă personală, poate ajută pe cineva. Acum câțiva ani, părinți stresați ce eram, ni se părea că puștiul (pe la 1an jumate) nu pare ok. Ne-a căzut în mână o listă de 10 puncte cu semne de alertă și ce să vezi, se potriveau cam multe (nu vorbea, nu făcea pa-pa, nu arăta spre obiecte, mai erau câteva, le găsiți pe net). Am ajuns la o doctoriță care a confirmat semnele și așa am ajuns să facem terapie cu copilul și să cumpărăm manuale ABA ca să o luăm de devreme. Cam după 3 luni am realizat că totul era de fapt ok. Dar sperietura a fost groaznică, 3 luni am fost neoameni, am slăbit 7kg, nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva. Noi am fost norocoși, am realizat târziu că fiecare semn avea o explicație: nu făcea pa-pa pentru că nu avea de ce, noi lucram de acasă și nu ne despărțeam, nu arăta pentru că nici noi nu arătam cu degetul, iar de vorbit, probabil era leneș, acum nu mai tace (dar atunci am jurat că dacă o să vorbească nu o să-i zic niciodată să tacă
).
Mergi inainte cu podcasturile, dar sa stii ca pe video esti mai tare, ai talent de actor.
Desigur ca podcastul de azi a fost mai greu fiind un subiect destul de dur.
Este imens ce spui tu 3-4 copii cu autism in clasa, cati sunt de toti in clasa ?
Am inteles ca pentru 1 copil cu autism ar trebui scazuti 3 din numarul din clasa, pentru ca intr-adevar au nevoi speciale si ar fi recomandati maxim 2 intr-o clasa.
Nu stiu ce se intampla de unde apare autismul asta ca eu n-am intalnit niciunul nici la scoala, nici la liceu, nici la facultate. Probabil ca ceasca nu-i lasa liberi ci ii ducea in camine speciale.
30 copii in clasă.
nu fi cârnat.
n-ai intalnit pentru ca acolo la tine in comunitate nu se vaccineaza nimeni
Parerea mea ca un podcast doua pe luna este suficient. Nu-s cine stie ce.. or fi la moda dar nu toata lumea vrea sa te si auda.
Ok, nu comentez despre subiectul „copii cu probleme” pentru ca n-am ascultat podcastul si deci nu ma bag…
Da, podcasturile sunt la moda (nu inteleg de ce, nu sunt o chestie recenta) si sunt chiar gata sa dau bani pe el (sponsorizez 2 pe Patreon pana acum), dar eu inca n-am auzit podcast romanesc… bun. Am ascultat vreo 2 episoade si un pic din „Podcastul de Istorie” si prezentarea lasa de dorit (read: ‘e mediocra’), ceea ce e pacat pentru ca ideile sunt bune, subiectul e interesant…
Nu ascult podcadturi, nu văd video, eu citesc. It’s not you, it’s me.
Mie-mi plac podcast-urile. Nu toate, ca nu ma intereseaza toate subiectele, si le prefer pe cele mai scurte, cum e acesta de 10 min. Dar – preferinta mea personala – cum a spus cineva mai sus, o data – de doua pe luna.
Legat de copiii cu autism, am mai multe prietene care lucreaza sau au lucrat cu ei. Cateva au renuntat pentru ca te consuma foarte tare iar progresele sunt mici. Au trecut pe logopedie pentru ca progresele sunt mai rapide, problemele mai mici si banii mai multi (sunt si genul carora le e rusine sa ceara bani in acord cu experienta lor, iar „piata” pe logopedie e mai mica si se plateste mai bine). In cele mai multe cazuri, dupa cum ai zis, ele instituie niste reguli si ii invata niste lucruri in terapie, dupa care parintii fie trebuie sa lucreze cu ei (daca orele de terapie sunt prea putine), fie trebuie sa pastreze o coerenta a regulilor, ceea ce nu fac. La un copil cu autism, cu cat este mai timpurie interventia, cu atat rata de succes este mai mare, este mult mai maleabil. Iar parinti care duc foarte tarziu copilul la specialisti pentru ca nu vor sa afle ca au autism sunt foarte foarte multi din pacate. Si isi ingreuneaza singuri viata pe mai tarziu din motivul acesta. Iar terapie tot va trebui sa faca la un moment dat. Foarte greu gasesti specialisti sa lucreze cu copii de peste 10 ani unde s-a facut prea putina terapie, pentru ca progresele sunt mici si munca multa.
acum 4 ani a aparut podcastul Serial, eu de atunci am început să ascult.
Care alte podcasturi? Doar de la tine stau sa ascult podcast, asa ca la mai multe.
Daca faci transcript la ele… prefer să citesc.
Podcast-ul pe care il ascult constant in ultimii ani este JRE, probabil il stii. Ma tine atent pentru ca e un dialog cu invitatii lui. Cand ascult un podcast in monolog, ma plictisesc. Chiar si un invitat interesant in dialog e greu de ascultat in monolog.
Tin minte ca ai avut cu Fluture un podcast dar si acolo era o suma de monologuri si nu un dialog firesc, civilizat, intre prieteni.
Sfatul meu e sa continui , dar sa incerci sa te imbunatatesti.
le ascult, le faci cam rar in ultimul timp…
Faptul ca doar te-am citit atatia ani mi se pare ciudat sa te aud dintr-o data, pentru ca imi e greu sa identific continutul cu oratorul. Practic dau play, ascult 10 secunde si inchid, mai degraba citesct 10 pagini. Dar asta e doar la mine, nu cred ca se aplica la toti.
Bagă și pe Spotify.
Cateodata ascult podcasturile tale. De video spuneam acum 2-3 ani ca nu urmaresc, ca ascult doar muzica pe Youtube si incet, incet am ajuns sa ma uit 2 ore si ceva la Leah Remini vorbind cu Joe Rogan despre experienta ei cu scientologia.
Eu nu am reusit sa urmaresc mai mult de 30 de minute atunci cand Joe Rogan a vorbit cu Dan Carlin, si asta pentru ca sunt fan Dan Carlin. Tot clipul avea 3 ore.
poate nu erai destul de plictisit
Mie mi se par faine podcasturile tale, le ascult deobicei in masina in drum spre munca sau le mai pun in loc de muzica la munca cand trebuie sa fac ceva mai repetitiv si nu am nevoie de mare concentrare. Spor!
Daca ai pareri personale in care vorbesti singur in podcast, incearca sa le faci scurte. Short and sweet. Te citim oricum zilnic.
Podcasturile sunt interesante cand doi sau mai multi oameni isi bat ideile unul de altul. Nu intotdeauna aceeasi doi sau mai multi oameni, diversifica.
La fel si subiectele. Incearca sa te axezi pe lucruri pe care tu le stii super bine gen marketing, blogging etc etc. si adu oameni cu care sa poti construi idei faine Da, politica e nice samd, dar asta e ceea ce stii tu cel mai bine?
Ultima, editarea. Stiu, ia un pic de timp si poate si de bani (microfoane) dar merita sa stai un pic sa tai din punctele moarte, sa aranjezi ideile astfel incat sa aiba mai mult sens, mai multa priza.
Eu nu am ascultat nici un podcast, cred ca am ascultat in total 2-3 minute. Pur si simplu, fiind obisnuit cu articole scurte, in care e prezentata esenta nu vad sensul sa pierd 10-30 de minute ascultand povesti.. ca sa fie.
Daca as fi pe ceva gen dolo sau alt blog cu articole interminabile.. poate.
Mai bine scrii un articol despre subiecte, comentează lumea, crește blog-ul, win-win.
Am un amic de 30+ care a fost diagnosticat de mic cu Asperger’s iar parintii s-au ocupat de el, plus medicamente cu bascula (amicul e din US, nascut + crescut, deci au existat si bani, si conditii). Acum e ok, a terminat un doctorat, si desi poti sa-ti dai seama ca e ‘on the spectrum’ omul e super ok si f receptiv la feedback de la ceilalti. Deci se poate.
Ma intereseaza podcasturile de la EuropaFM, ai un link te rog? As vrea sa vad ce se discuta. Pe site-ul lor nu mi-am dat seama unde
M-am apucat sa scriu un comentariu despre subiectul din podcast. Momentan il tin pe notepad. Intereseaza pe cineva? Ca poate lumea nu e interesata
Am dat drumu la podcast si am crezut că a înviat Pitiș si nu înțelegeam de ce nu începe teleenciclopedia.Memories.
Le ascult, imi plac
Legat de podcast – dacă-l vei face în mod regulat, după un timp îl vei produce ceva mai ușor decât o faci acum (mai puțin timp, consum de energie nervoasă mai mic). Cei care-ți spun că-i pierdere de vreme vor uita și-l vor consuma. Sau vor uita și nu-l vor consuma.
Uitarea e sigură.
Legat de video – chiar dacă n-ai întrebt, tot o spun – întotdeauna vor fi indivizi care te vor face-n fel și chip din tot felul de motive, inclusiv acela că spunând niște lucruri direct atingi tot felul de sensibilități, polarizezi oamenii etc.
Apoi, a nu face asta doar pentru că n-ai avea „față de video” e o eroare. Singurul care se gândește la asta mai mult de câteva secunde ai putea fi tu. În rest, cei care ar avea o preocupare de gen o vor face când te-njură, dar când o fac, sunt deja-n postura de-a nu conta cu adevărat.
Sună ca naiba, dar lucrurile de mai sus ți le-am spus cumva și din experiența ta. Adică le știi deja, dar nu-i bai să ți le repete cineva.
NU ascult *.cast
Sunt ok, nu te opri.
That’s what she said.
Sincer sa fiu nu am ascultat niciodata. Your choise.
Ai o voce placuta? Stii sa faci intonatii interesante, accente, tonuri diferite etc?
Atat.
Ar fi interesant de aflat câți oameni îți vin din aplicații de ascultat podcasturi și câți îți dau click doar pentru că publici pe blog (și ai trafic din blog). Dacă ăia care îți vin din aplicații de ascultat podcasturi sunt sub 1% (și suspectez că așa e) oprește-te, că încă nu e piața suficient de matură.
Știu că asta e problema mea cu podcasturile, oamenii nu știu că au aplicații de ascultat podcasturi, nu știu să ne găsească acolo, și dacă nu le împing conținutul prin Facebook mulți nu sunt capabili să-l urmărească de pe telefon, sau din feed-ul RSS, așa cum trebuie. Cred eu că în vreo 5 ani lucrurile se vor schimba; dar cât timp cele mai populare „podcasturi” sunt de fapt show-uri video sau emisiuni de radio înregistrate, nu se va forma un public real de podcast.
Podcasturile sunt aur… in ultima vreme le-ai mai rarit. Merg perfect in masina, dimineata, in drum spre birou..
Ai intrebat de cazurile cu copii care „s-au vindecat” (am pus in ghilimele ca multi follosesc termenul asta dar cred ca nu corect). Las un link la ub reportaj din ro. Nu sunt de acord cu multe puncte cum se pune problema in el dar il las pentru ca ai zis daca te putem ajuta cu informatia asta.
https://stirileprotv.ro/romania-te-iubesc/strainii-nostri-partea-a-ii-a-radu-primul-pacient-cu-autism-recuperat-in-romania-medicii-nu-ii-dadusera-vreo-sansa.html
Sunt foarte pasionat de subiectul asta, inca sunt dispus sa fac o serie de articole strict pe tema asta, ori articol, ori discutie, ori intrebari si raspunsuri, ceva. In primul rand motivul meu e ca in discutiile din Romania, inclusiv emisiunile romanesti cum e cea de mai sus, vad o tendinta foarte depresiva. Nu zic ca nu e o problema, doar cum e pusa problema, parerea mea e ca e total aiurea, „strainii dintre noi”, „luptam impotriva autismului”, „invingem autismul”, „vindecarea autismului”. Personal nu vad asa lucrurile, mie mi s-ar parea o lipsa de respect si incredere fata de copil, cand la problema pe care o are, eu sunt cea mai apropiata persoana si poate singura (avand in vedere ca ei nu prea au prieteni) si eu sa nu-i ofer incredere. Nu stiu motivul dar eu vad lucrurile din alta perspectiva, abordarea mea la astfel de subiecte e acceptarea, e cum sa traiesti/”dansezi” cu autismul, cum in loc sa tragi copilul ca disperatul in lumea ta, sa faci un pas in spate si abordezi problema din alt unghi, sa intri in lumea lui sa intelegi niste chestii, pentru ca tu ai capavitatea sa intri in lumea lui, el nu poate momentan sa iasa sigur si dupa ce intelegi niste chestii, sa mergeti impreuna mana de mana, pas cu pas, incercand impreuna sa iesiti si spre lumea ta. Si asta nu e vindecare, e adaptare la ceva nou. Imagineaza-ti ca doctorul i-a amputat piciorul cuiva. Acea persoana si-a luat o proteza, la inceput s-a descurcat mai greu, apoi, din ce in ce mai bine. Nu s-a vindecat, orice ar zice oricine, tot are un picior amputat, doar ca, a acceptat situatia si vede cum face sa se adapteze la noua situatie si cum sa se descurce mai bine cu proteza. Ideea e cum se vede el, se vede o problema sau se vede un luptator care cu problema pe care o are incearca sa se adapteze?
Inca un video cu copii recuperati din aceeasi serie de la protv
https://stirileprotv.ro/romania-te-iubesc/strainii-nostri-partea-a-iii-a-speranta-copiilor-bolnavi-de-autism-un-roman-cercetator-la-universitatea-stanford.html
Sunt bune podcasturile. Esti un vizionar pentru ca in vreo 10 ani doar batranii vor sti sa citeasca si doar nu vrei blog de batrani.
Eu sunt mare fan al podcasturilor, dar am renuntat cand a inceput versiunea cu Fluture de 1 ora. Cele de 5-20 minute mi se par ok si le ascult pe toate.
eu mai ascult, dar astea scurte fara fluturi
Trebuie să fie si prosti. Altfel cum ii apreciezi pe deștepți?
Diagnosticul este tulburare de spectru autist si fiecare copil diagnosticat e diferit. Unii prezinta anumite semne, altii altele, se produc foarte multe combinari. Conceptul de vindecarea e o aberatie. Pe masura ce cresc, manifestarile se pot schimba. Daca la 2 ani se invarte si flutura mainile, in cativa ani poate avea alte manifestari. In acelasi timp, in spectru, unii sunt afectati mai grav, altii mai usor. Al meu are tulburare de spectru autism forma severa clinica, dar nu iti dai seama daca te uiti la el. Nu vine la pachet cu o afectare fizica a fetei. Sunt copii recuperati care sunt prezentati de presa, inspiration porn journalism, ca si cand au fost vindecati. E nasol si pentru parinti si pentru societate. Un exemplu: tu ca parinte de copil tipic poti crede ca copilul din clasa baiatului se poate vindeca, dar parintii nu vor (exista cazuri in care parintii nu pot/vor, dar asta nu se intampla in general). Realitatea e ca 60% dintre copiii cu autism au si tulburari de limbaj, foarte multi nu sunt geniali si au intarzieri de dezvoltare. Geniile sunt exceptii, evident. Insa si cu asta am o problema, cand copilul e prezentat ca fiind genial, canta sau mai stiu eu ce, se trece cu vederea ca in restul timpului poate e dependent de parinti, nu mananca singur sau nu se imbraca singur. Ii lipsesc alte ablilitati la fel de importante. Long story short: nu exista nicio vindecare si nici miracole in domeniul asta.
Scuze, nu am ascultat nici un podcast de al tau sau al altora. Prefer sa citesc.