Podcast: „i cant adult today”

Cred că unul dintre cei mai importanți pași din viața de adult este acceptarea unor realități. Nu vrei să te trezești să mergi la muncă? OK, dar asta înseamnă că vei muri de foame. Vrei să mori de foame? Nu? Atunci lasă văicărelile și marș la muncă! Te plângi pe feisbuc despre asta, sigur, dar cu cât accepți mai repede că sunt lucruri pe care trebuie să le faci, cu atât va fi mai bine.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

29 comentarii

  1. Ți-e foame si ai cumva frigiderul gol?

    00
  2. Ce amuzant este că și tu și Ametcea – 2 blogări tot încercați marea cu vlog-uri cu podcast-uri de care râdeați până acum. Simțiți că vă fuge pământul de sub picioare și va trebui să vă apucați de muncă?

    00
  3. Dar aia care nu suntem saracii si nu murim de foame daca nu ne ducem la lucru?

    00
  4. Asta ai furat-o din Narcos recunoaste, noroc ca faci doar podcast nu ii si impusti pe aia care incep sa se planga pe langa tine :))

    00
  5. bun podcast, dar trec peste.

    00
  6. mersi, mi-ai adus aminte de părinții mei care au trecut peste și m-au dat afară din casă la 16 ani, că ei se săturaseră să fie adulți și să aibă responsabilități, mai ales că îi bâzâiam zilnic că nu am cu ce mă îmbrăca dar ei beau 2-3 litri de bere în fiecare zi – apropo, cum scapă un adult de amintirile astea?

    00
  7. domnu’, da’ pentru amarastenii care nu pot folosi din cvasi motive castile la birou, avem si un transcript? ca remarc deja tendinte :)

    00
  8. Man, la 1 minut jumate nu e podcast. Spune-i altcumva. Gen „Basina intelectuala a zilei”.

    00
  9. Eu ascult asta pe wc… la lucru 😩

    00
  10. e prea scurt la un minut juma si se termina si brusc.
    cel despre casa a fost foarte ok

    00
  11. mi-am luat castile special de la munca sa pot asculta pe drumul spre casa insa nici n-am ajuns la autobuz si s-a terminat. cred ca ceva intre 10 si 15 minute ca durata ar fi perfect.

    altfel, prefer sa raman copil pentru ca am incercat de multe ori „sa trec peste moment” pentru ca, vorba aia, sunt adult si am sfarsit la psiholog. unii trec peste moment de cateva ori ca mai apoi sa-si puna streangul de gat si pa.

    de exemplu fuga de responsabilitati. societatea moderna o considera o copilarie, o inadaptare, o prostie…insa ce te faci daca individul respectiv chiar are o problema majora si profunda cu acceptarea unor responsabilitati ? familie, copil, job, etc…? ii spui sa trecem peste, nu? pana se agata in grinda.

    00
  12. pai atat poate zoso, un minut jumate :)

    00
  13. Cred ca diferenta intre noi si vestici este ca noi gandim ca „trebuie sa facem asta”, iar ei gandesc ca „e de dorit sa facem asta”. Un om este mult mai fericit cand considera ca e alegerea lui sa actioneze intr-un anumit fel decat cand gandeste ca asa „trebuie”. Poate de asta romanul e vesnic nefericit. Altfel point well made.

    00
  14. Vali, se pare ca podcastul nu mai este disponibil in Broswser/SoundCloud.
    Mai este disponibil pe alta platforma?

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.