Pizduţele preţioase

Urăsc pizduţele preţioase. Dau uneori de blogurile lor şi citesc trăirile lor umede, care se termină tot timpul cu ea stând singură în camera ei şi contemplând realizarile din ziua respectivă, realizări care aproape niciodată nu conţin termeni precum “orgasm”, “mi-au sărit cerceii”, “m-a ţinut în braţe”, “viaţa are un nou sens după”. Ca să îl parafrazez pe John Leguizamo, vai de p*la mea câţi metri de p*zdă nefututa există în online!

Anyway. Acum vreo 10 ani, cunosc o tipă mişto. Nu exagerat de frumoasă, dar foarte destupată. Avea cu 8 ani mai mult decât mine şi nu era foarte complicat ce voia: prietenul ei era plecat la delegaţii cu săptămânile şi avea o mâncărime care necesita scărpinată. Fără miorlăieli, fără lăbăreală inutilă, făra “dar oare ce va crede despre mine după”. Femeile trecute de 25 de ani care o mai lălăiesc încă mai speră să fie prinţese, deşi vârsta poveştilor a trecut de mult, şi ajung la 30 deprimate şi cu pânze de păianjen. Şi atunci schimbă placa: barbaţii sunt porci, nu am eu sechele că am visat 30 de ani la cai verzi pe pereţi.

Nu spun că ar trebui să sară din pulă în pulă, ci doar că mi-a ajuns până în gât să citesc despre cum l-a văzut undeva, el a venit la ea, au stat de vorbă şi a găsit că el e un tip minunat, dar nu a vrut să pară uşoară şi nu i-a dat numărul de telefon, deşi visa să meargă acasă şi sa se întâmple ca în clipul ăla care l-a văzut pe net cu italianca blondă şi timidă, care în timpul liber scria poezii şi lucra în piar, şi el era calul alb şi dotat. Şi suspină.

Nu eşti curvă dacă îţi place de el! Nimeni nu o să te arate cu degetul pe stradă după. Ah, da, şi dacă mă mai invită vreuna să dorm la ea când vin la Bucureşti şi apoi se declară oripilată că am întrebat-o pe ce parte a patului doarme, să moară jeana de nu o dau pe blog! Discreţie, discreţie, da până când?