George Marcel Ionel Mircea Daniel Mihnea Popescu. De ce te cheamă aşa de lung? De ce nu îţi poţi alege un prenume cu care să te prezinţi oamenilor? Înşirarea celor 2-3 prenume ţine locul personalităţii sau persoanei?
Oamenii nu ştiu cine sunt
Ştiu, e prea devreme pentru a avea astfel de dileme. Şi totuşi, cineva trebuie să le aducă aminte puleţilor dezorientaţi că nu ciocul sau părul de pe guşă sunt importante, ci persoana. Nu fularul în carouri, nici iphoneul sau izmenuţele de publicitar. Chestiile astea se adaugă doar la negative. Îl ştii pe boul ăla care a zis/scris/făcut tâmpenia aia? Care, ăla care şi-a făcut credit pentru un iPhone4 şi l-a scăpat pe jos a doua zi? Da, ăla. Are aifon în rate, coa, ce speri de la el?
Oamenii nu ştiu să se prezinte
Sunt Mosora Gabriel. Bun. Cum te strig, Mosora de acu încolo? Nu suntem la administraţia financiară şi nici la poliţie. Prenumele şi apoi numele. Suntem la o bere sau între prieteni? Dacă da, eşti doar Prenume, fără CNP.
Nu îţi fie ruşine cu munca ta
Nu, nu mă leg de definiţii complicate pentru lucruri simple. Dar mă vezi fairly educated, cu un DSLR în mână, poţi să îmi spui că lucrezi la F64, sunt şanse mari să ştiu ce e aia. Eşti vânzătoare? Nu e nimic in neregulă cu asta, e o muncă la fel ca oricare alta.
Pe ruta Bucureşti – Braşov iau de cele mai multe ori oameni de la Comarnic care lucrează la pensiunile din Sinaia sau Predeal. Majoritarea adoră să vorbească despre ce fac, cu bune, cu rele, vorbesc despre apucăturile clientilor, despre mâncare, despre urşi. Nu le e ruşine cu ceea ce fac. Întrebati un lachet de la o agenţie de publicitate şi veţi afla că se ocupă cu client service management şi nu cu “răspunsul profesionist la mailurile nervoase ale clientilor, care îi înjură pe dobitocii care au executat prost ceva simplu” şi sunt manageri, nu “curva clientului”.
(apropo, acum e la modă “turismul sindical”, pentru că nu se mai mai pot da salarii mari se trimit oamenii la munte, cu toate cheltuielile plătite)
Oamenii sunt dobitoci
Şi asta porneşte de la nume. Nu pot să îţi spun, nu am curaj, nu vreau, mi-e teamă, sunt urmărit, am izmenele maro in fund. Adesea, sunt mai prost decât vreau să par.
bre zoso, nu are importanţă prea mare, dar ai băgat de două ori ş în loc de ă. la „sunt şanse mari sş ştiu” şi la „are lucreazş la pensiunile din Sinaia sau Predeal”.
toate cele bune.
@baixinho: merci, corectat.
Tare nervos te-ai trezit! Da bine le zici!
Cineva (nu dau nume, persoana importanta…) imi spunea, ca sunt doua modalitati de a te impune pe „piata” netului si in special al „blogarelii”. 1. printr-un limbaj cat mai civlizat , avand in spate educatie si un bagaj impresionant de cunostinte. 2. folosind o exprimare cat mai triviala, pe placul unui public majoritar tanar, care ascunde frustrari si carente pe plan educational.
Dupa ce am urmarit „scrierile” tale, cu interes, recunosc , am realizat ca, spre dezamagirea mea, ai ales (fortuit sau nu) cea de a 2-a modalitate.
Faci si tu parte, dintre exponentii generatiei „bai coaie”.
Am scris la mine pe BLOG un comentariu despre aceasta generatie. Cand ai timp si dispozitia necesara, citeste-l.
cu stima unui dezamagit.
macete, pentru un lachet care nu stie unde se pune virgula si nici diferenta dintre ia-ti si i-ati, ai pareri cam puternice. ia vezi, poti intra inapoi?
e interesant cum toti stiu cu precizie care este formula blogului de succes, pufnind dispretuitori de pe margine. eventual lasandu-si link la blogul nu tocmai de succes, dar asta pentru ca nu e trivial.
retard roundup
cel mai mult urasc atunci cand fac cunostiinta cu o persoana noua si aceasta imi spune ca o cheama Poposanescu Gabriela-Irina, nu ma intereseaza numele tau ci prenumele pe care il foloseste lumea cand intreaba de tine.
Te somam sa incetezi cu atacurile nefondate la ineditul mod de viata Cioculetz. Doar fiindca esti urat, singur si, MAI ALES, fara cioculetz nu inseamna ca trebuie sa ataci stilul de viata al adevaratilor vizionari din publicitate. Huo.
Bine, bine, dar care-i faza cu Ella?
Macete
„fortuit” nu înseamnă „forţat”, cum îţi vine să crezi şi cum reiese din comentariul tău, ci „întîmplător”
de ce ciocul este ceva negativ?
O sa trec peste micile intepaturi si o sa ajung la ce ma irita: oamenii care, inclusiv in cadru amical, se prezinta cu ”numele pe care ar vrea sa-l aiba”.
Am intalnit zeci de Mary si John care nu pot spune simplu ”Sunt Maria ” sau ”Sunt Ion”. La asta se adauga si ”Sunt Adriana, dar nu suport sa mi se spuna asa, deci spune-mi Alice”.
Bai!!!! Lasati gramatica. Daca nu aveti ce scrie nu mai comentati atat!
Apropo de subiect, inainte de casatorie ma chema Pipirig. Mai tot timpul ma prezentam doar cu prenumele, logic.
Nici nu văd rostul de a avea două prenume, dar când vine vorba deja de trei…e pur și simplu prea mult. Pastă consumată degeaba…
În altă ordine de idei, din cauza celor care își zic Mary în loc de Maria etc, după cum zicea și krossfire…de mine se iau unii crezând că îmi scriu prenumele…Júlia, de fiță…și că de fapt eu sunt Iulia – sunt unguroaică, e simplu, înțelegeți!
m-am angajat, sunt tehnician de salubritate publica, bine … i se spune si gunoier. dar prefer tehnician de salubritate publica. Am 2 prenume si sunt mandru de asta! Folosesc doar unul dintre ele iar celalat este util avand in vedere ca am un nume de familie comun.
am 2 prenume in buletin si un pseudonim, cum ar fi sa le zic pe toate?
la mine mai sunt si idiotii care desi lumea ma stie dupa un nume ei ma prezinta cu celalalt. aseara eram intr-un loc si o tovarasa ma prezinta unei tipe si zice ca-s Liviu, iar restu ma stiau dupa porecla la cateva ore ma striga si eu n-am raspuns a zis ca-s nesimtit… :-??
sa ma prezint gogu …cum care gogu de la pompe funebre
– Denisa Bârgău, îmi pare bine.
– Îmi pare bine. Şi cu ce te ocupi?
– Tehnoredactor la un ziar local [DTPistă e un cuvânt cam şod, evit să-l folosesc, plus că nu toată lumea a auzit de desktop publisher].
– Aha, adică tu culegi textele, da?
– Nu, adică eu le aranjez în pagină, împreună cu pozele.
– /:) sau oO
Când eram Denisa Lala, trebuia să dau explicaţii.
– Da’ de ce îţi zici Lala, de la ce vine?
– De la tata, e numele de familie.
– Serios? Nu creeed!
Aaaaaa, m-am prins! Ella shi-a uitat sutienu in garderoba de la Mariott :))))
Aveam un amic cu numele de familie LEFTER, s-a insurat si a luat numele sotiei: Popescu!
Uite aici oameni cu nume adevarat:
@Spock
nume de pus in vitrina , sunt curios cum o sa ii strige patronu la treaba pe fiecare dupa numele mic sau de familie ?
” -That’s Bugsy Siegel’s house.
– He doesn’t like that name.
– Everybody calls him that.
– Not to his face, they don’t.”
@macete – inainte sa deschizi gura, baga un ochi in dexonline la cuvantul ‘fortuit’.
@miticosul: macete e prost si si-a luat-o in gură.
billy bob ray johnson
@IT Morar @ miticosul
Mi se pare ca sunteti nebuni ,
„fortuit” cu sensul lui corect are sens in acea fraza
….spre dezamagirea mea, ai ales (intamplator sau nu) cea de a 2-a modalitate……
Ba nu stiu pe voi dar pe mine tot orasu ma stie de „Razor” sau „tzava” . Eu ma prezint unor oameni cu numele Cristian iar dupa 2 saptamani daca ma mai intalnesc cu acei oameni imi spun „Razor” sau ” tzava”
Deci am ajuns la concluzia ca nici nu mai trebuie sa te prezinti ..ca sasa se intreaba unii pe altii ba cine e ala ce face ala..hau cu barfa inainte.
PS: scuze pentru tz …dar daca scriu tava se intelege tava nu tzava.
Mai sociologule…
:p
@Julia: te citez dintr-un comentariu anterior: „What the fuck is wrong with this kind of people?
[Morgan Freeman – ohhh…such a great actor!]”
Asta e pe ungureste, nu?
EU am niste reguli in acest sens. Mereu ma prezint cu prenumele, oriunde as fi . Si daca ma duc la un client tot cu prenumele ma prezint si inmanez si o carte de vizita, daca vor detalii despre mine le au acolo . Mi se pare mai personal asa , in general persoanele cu care discut prefera sa lasam „protocoalele” de-o parte.
Ce inghesuiala fortuita pe aici…era sa scriu salutara.