Adriana Stan – mama adoptivă: În România, părinții adoptatori au dorințe de perfecțiune, inclusiv culoare de ochi, zodii. (sursa)
Ești nebun? Doar atât? Nu, serios, doar atât? Ai mii de copiii pe care nu îi vrea nimeni, sunt mii de dosare respinse din tot felul de motive (cel mai frecvent fiind, desigur, “mie ce-mi iese dacă vă aprob”), și dacă un cuplu vor o zodie sau o culoare a ochilor voi considerați asta nasol?
Cât de greu e să faci un registru cu detalii din astea? Ce doriți? Băiat, ochi albaștri, născut în martie? Avem 30 de bucăți la noi în oraș, 60 de bucăți în oraș, pe alese, cum vrea clientul.
Adică e mai ușor să te plângi în loc să faci 3 oameni fericiți?! Tu poți cere zeci de acte, dar dacă ei cer câteva lucruri, gata, deja e prea mult?
Stai sa vina si bajetii de la CpF sa ne explice ei că acei copii nu au ce căuta in familii LGBT, decât in familii dacice tradiționale.
Cei care au dat minusuri pot sa vina si cu argumente?
De ce e ok sa ne băgăm noi in viața altora?
Cine ne da noua acest drept?
De ce credeți ca e mai ok viața intr un orfelinat comparativ cu una intr o familie LGBT?
Pai nu prea au. Si nu ca ar deveni lgbt la randul lor, asta clar e fabula deplasata, ci pentru ca un copil pentru o dezvoltare normala are nevoie si de mama si de tata. Sunt atatea studii care arata asta.
Asa cum exista studii ca un copil se dezvolta mai bine intr-o familie cu doi parinti decat intr-una monoparentala.
Pot sa fac pariu ca atunci cand ai doi tati ori doua mame nu e decat o monoparentala la patrat si nimic mai mult.
Deci da, intre o familie normala si una ghei sunt de parere ca copilul trebuie dat familiei normale.
Pe de alta parte sunt convins ca o familie ghei e mai buna decat nimic.
Deci e mai bine sa creasca in orfelinat, se dezvolta mai ok acolo unde nu au nici mama, nici tata, ci doar bataie si umilinte.
In orice caz, se dezvolta mai bine/normal acolo decat intr-o familie cu 2 mame sau 2 tati.
Asta vrei sa spui? Pentru ca e aberant.
Pe toti care veniti cu argumente din astea v-as inchide 1 an intr-un orfelinat ca sa va iasa pe nas si sa nu mai debitati prostii.
Replica era @tudor si comparatia era intre orfelinat/familie gay.
Evident e preferabil o familie uzuala formata din mama/tata, insa atunci cand nu se poate, e de 1 mie de ori mai buna alternativa gay fata de traiul in orfelinat.
Ceea ce zici Tudor este ca exista multe studii serioase care zic ca TOTI copii crescuti de un singur parinte sunt anormali?
Radu
copiii crescuti de un singur parinte practic creste cu un handicap.
si da sunt nenumarate studii, nu e nimic uauuu.
googaleste si te vei lamuri.
Exista studii fix de aia care n-au copii, sa sustinem familia traditionala, neumarkt, tigari, alocatie data pe bautura, bataie, ca shaorma cu de toate. Familia traditionala care e impotriva lgbt-ului dar ei sparg seminte in fata scarii si juma’ din bani se duc pe bautura si tigari.
N a zis nimeni că ideal nu ar fi ca acel copil sa ajunga intr o familie cu mama si tata.
Ideea e cand ne băgăm „noi” (ceilalți, care nu au nici o legătură cu acel copil) sa ne dam cu părerea ca acel copil sa nu ajunga intr-o familie lgbt si implicit sa ramana in orfelinat.
Bai tampitilor care dati cu minus, voi spuneti PE BUNE ca e mai ok sa creasca in orfelinat decat intr-o familie gay?
PE BUNE? Hai, scrieti!
E cam deplasată discuția că gheială, legebetiști, cod, familia tradițională.
Dacă s-ar vrea să se rezolve problema copiilor din orfelinate, s-ar putea fără probleme.
Numero dos: asta cu alesul pe preferințe al copiilor mi se pare o mare clanță dată că indivizi speciei umane. Suntem oameni, boss, nu animale, parcă toți merităm o șansă și am coborât din pom. Mi se pare discriminare pură, să aleagă din catalogul de bebeluși ca la piață.
În același timp, nici un părinte adoptiv nu poate fi obligat să ia pe cine nu își dorește, să îi fie băgat pe gât, deoarece suntem liberi.
Înțeleg reticența de a adopta garoi, pentru că avem o istorie de trai cu ei in societate și știm ce fac și ce sunt. Reputația proastă nu s-au clădit că au maturat cu foc străzile sau că au cantat mai tare în strană.
Dar chiar și pentru ăia, consider că trebuie o șansă. Nu-i vina lor că părinții sunt niște degenerați și că ei sunt la orfelinat, în loc să se uite pe Cartoon Network cu calul in sufragerie.
Dialogul și o cale de mijloc sunt soluțiile. Cred că există un părinte adoptiv potrivit pentru fiecare copil din orfelinat.
Pyro – poate in primul rand ar fi ok sa se rezolve problema orfelinatelor… daca acolo e problema… nu sa ii dam spre adoptie oricui asa la intamplare, indiferent din ce grup face parte
mama natura a lasat o mama cu vagin sa aiba grija de copil. poti sa faci ce vrei cu viata ta, sa ti-o dai in toate gaurile… dar nu te pisa contra vantului.
Eu cred ca se face totusi o comparatie tampita, in sensul ca, decat orfelinat mai bine sa aiba orice fel de forma de familie. Nu am intrat niciodata in orfelinate dar:
1) stiu pe cineva care a crescut in orfelinat si la care se pot observe chestii anormale pentru cineva de varsta respectiva.
2) am vazut suficiente filmulete si poze cu copii din orfelinate
3) am vazut ( cred ca ultima oara la recorder ) ceva clip cu niste copii crescuti in case de plasament, ajunsi la 18 ani si cum incercau sa se adapteze la viata singuri in chirie, primul job, etc. Comparand cu oameni care au crescut in familii ok, monoparentale sau nu, lgbtq+ sau nu, pare ca aveau din start anumite carente.
In concluzie, cand, cum si de ce ai crede ca e mai ok la orfelinat comparativ cu ORICE forma de familie?
Realistic vorbind, pana la rezolvarea orfelinatelor mor n’spe generatii de copii.
@Dan – s-au rezolvat cumva toate problemele din orfelinate? asa ne place peticeala ..exact cu articolul precedent.. las-o ba ca merge asa.
nu. vrei schimbare, schimbi orfelinatele, structura, modul de cum isi fac treaba, schimbi tot si rezolva problema de la radacina. nu rezolvam problema dand spre adoptie mai usor si la oricine. e o solutie de compromis in care unii vor avea noroc si unii nu.
dar da, dai cu peticeala.
Cine iti da tie dreptul sa condamni sute sau mii de copii sa fie chinuiti in orfelinate „pana se repara orfelinatele”?
Tu realizezi in ce tara traiesti? Preferi sa-i condamni pe toti ca asa ti se PARE tie ok.
Tot ce pot spune e : Casa de copii nu este acasa!! Deci sunt perfect de ok cu un copil adoptat de un cuplu gay/ lgbt. Un suflet mai putin chinuit de sistemul asta oribil.
@noname: deci cum, avem 20000 de copii in orfelinate din varii motive ( sper ca e numarul real si nu e mai mare de atat -> la search apare un articol Ziare.com bazat pe ceva studiu Unicef ) si, in loc sa facem ceva pentru ei, adica sa-i dam in plasament ( mi se pare putin tampita situatia cu a cauta rude de pana la gradul 4, in loc de a-l da spre adoptie catre oameni care chiar isi doresc ) stam sa ne batem cu pumnul in piept ca trebuie rezolvata cauza pentru ca un copil din orfelinat are carente si un oarecare deficit fata de ceilalti copii. Dar de ce nu le facem in paralel? Pana la urma nu e in interesul nimanui sa ai cat mai multi oameni institutionalizati, pentru ca trebuie sa platesti pentru ei, daca vrei sa privesti problema atat de pragmatic si obiectiv, e mai avantajos sa-i adopte cineva, scad costurile. Apoi, sigur, conditiile din orfelinate sunt mizerabile si trebuie totul imbunatatit dar, revin, de ce trebuie sa facem asta pe spinarea unor suflete nevinovate? Nu e vina acelui copil ca a ajuns acolo, poate nu e vina nimanui, dar pana una alta, crudul adevar e ca un copil A e intr-un orfelinat oribil, cu oameni naspa si cu conditii tampite si, in loc sa cautam mai repede o solutie sa il dam spre adoptie rapid, stam pe cur si ne gandim oare cum am putea sa facem sa fie mai bine acolo in orfelinat. E o tampenie!
Sa ne facem ca nu vedem elefantul din camera.
Sunt de acord sa fie dati spre adoptie oricarei familii care ‘merita’, oricum s ar masura treaba asta, DAR va rog eu, hai ca se poate, SA NU NE MAI MULTUMIM CU ‘MACAR ATAT’ si cu jumitati de masura. Avem un stat bolnav, trebuie rezolvate problemele de la radacina nu cu peticeala!!!
Grabs popcorn and watch the comment section…
Aderențiu ti am dat bineinteles minus si mi e pur si simplu lene sa ti mai înșir argumentele aici, mai ales ca ,după al doilea comentariu al tau, evident nu cauți argumente ci doar cearta si esti tipul de argumentator „lozincă”.
eu cred ca lumea confunda cine e „beneficiaru” in toata afacerea adoptiilor gay. Clientul e orfanul care vrea o familie? E statu roman care scapa de o gura de hranit? E poponaru care se va simti un om mai bun odata ce are un copil?
copilul ar trebui sa traiasca cu mama si tata, dar atata timp cat orfelinatele/familiile adoptive nu sunt in stare sa ofere un tratament decent ar trebui acceptata neputinta statului in problema asta si prioritizata ca atare. de maine sa dea drumu la Sodoma si sa vina toti poponarii sa ne adopte copiii, iar cand problemele vor fi rezolvate, abia atunci interzicem adoptiile gay bla bla.
Am terminat popcornu’ dar n-am reușit să citesc tot threadul de răspunsuri, așa că întreb: s-a zis gluma cu ” a zis mama să-i sugi pula” ? Dacă da, e trecută la avantaje sau dezavantaje, dpdv al unui copchil crescut de o familie gay angajat într-un conflict verbal cu alții de vârsta lui !?
Daca parintele adoptiv cere un copil nascut in zodia elefant, ascendent in capra, poate parintele respectiv nu e cea mai buna solutie.
asa este. mai bine sa ramana la casa de copii unde sunt oportunitati nelimitate
@raw cine suntem noi sa judecam viața/soarta altora care si asa nu a pornit cu cele mai ok șanse?
Cum a spus si Mihai: sigur in orfelinat e mult mai ok decât in orice parte.
eu inteleg perfect ce spuneti despre neajunsurile din sistemul de orfelinate, dar ar trebui sa va ganditi si la copiii aia. ca nu sunt niste animale pe care ii schimbi dupa bunu plac, ca are 3 ani si nu e in stare sa iti monteze gresia in bucatarie.
adica despre ce vorbim? nu iti convine ca e capricorn si nu te vei intelege cu el peste 10 ani? fix de zodie iti arde cand vine vorba de viata unui copil?
@raw, corect, haide sa ne gandim la acei copii. Haide sa ii lasam sa creasca intr-o familie, chiar daca este o familie de oameni dubiosi care cred in zodii.
Orice familie este mai buna decat viata la orfelinat. Atata timp ca copii respectiv nu sunt batuti si nu sunt trimisi la cersit, cu siguranta vor avea parte de iubire din partea parintilor adoptivi.
Păi așa poți sa vezi și din altă perspectivă?
După ce ca nu poți avea copii pentru ca ești impotent / steril/ă /stearpa sau pur și simplu ca te-a apucat dragostea de copii la 45 de ani (pentru ca pana atunci visai cariera dar tu erai cel mult middle management la call center), mai ai și pretenții de ochișori albaștri, ten deschis, abilități sportive.
Astea ca să dea bine pe instagram sau ce?
Sunt curios dacă a întrebat vreunul dintre ăștia de psihicul copilului (poate a fost abuzat și trebuie lucrat cu el), despre IQ sau despre ce înclinații are.
Ăștia merita respinși din start. Dacă ai aveau un copil fără ochii albaștri sau zodie nustiudecare ce făceau cu el?
il dadeau la retur gratuit in 30 de zile si banii pe loc
@Soparla, cu riscul de a imi lua capace… cat de muist poti fi! Sunt o gramada de motive pentru care nu poti avea copii, incepand de la diverse afectiuni, pana la faptul ca asa vrea p**a ta, si vrei sa infiezi. Pur si simplu nu e treaba ta ce alegeri face fiecare legat de asta! Asa ca mars inapoi in pestera de unde ai scos capul.
Cred ca toti viitorii parinti viseaza cum va arata viitorul plod. Ca la final iese asa sau nu, e la noroc, si daca li s-ar da posibilitatea sa aleaga inainte de conceptie culoarea ochilor sa zicem, multi ar fi ok cu asta si ar avea o preferinta.
Toti avem preferinte, si daca ni se da posibilitatea, le dam si curs. Fac pariu ca multi din astia cu diverse „pretentii” cum le spui tu, trec peste odata ce se intalnesc fata in fata cu un posibil viitor membru al familiei. Era un exemplu si in reportaj, cu o doamna care a adoptat in cele din urma un baiat cu handicap. Sau catalogat cu handicap de niste incopetenti, pentru ca… ajungem la ultimul punct.
Legat de psihic, daca alegi un copil mai mare de 2 ani, poti fi sigur ca mental, omuletul ala nu e ok si va avea nevoie de consiliere, orfelinatele romanesti nu sunt locuri pline de flori si voie buna.
Vorbești de parcă l-ar adopta ca să-l omoare, nu ca să-l crească și să-l (re)formeze…
@Zarax
Ca să înțelegi cât de prost ești, cine nu poate face copii, nu mai face nazuri despre cum sa fie copilul.
Dacă îți asumi sa infiezi un suflet îl iei asa cum este (suedez, roman, urât, scund, prost, deștept) pentru ca va fi copilul tău. Mai departe este datoria ta sa îl educi și să devină OM.
Dacă înfiați doar pentru ambalaj meritați doar muie nu și copii.
@Soparlo, fa un bine omenirii si nu te reproduce! Multumiri anticipate🙏
Șopârlă, nu fi meltean. Nu judeca oamenii care nu au copiii din X motive, iar apoi își doresc.
Nu au vrut până la 45, nu au putut, nu au avut cu ce să îi crească, au fost singuri, sunt nemaritabili, nu se uită nici ultimul om strâmb la ei, au niște defecte de ordin psihologic/caracter/comportament, care îi fac nefutabili nici de către o roată de autobuz, dar își doresc o familie, copii, să se considere în rândul lumii.
Ar trebui împușcați pentru că nu au făcut copii, când consideri tu? Ia o gură de aer și vezi de ce s-au înfipt restul in gâtul tău.
@Șopârlă, sa spunem ca pentru sistemul de orfelinate sunt disponibili X milioane de lei care trebuie impartiti astfel incat sa ajunga pentru toti copii. Tu ca manager al acestui sistem ar trebui sa ai ca principal scop sa gasesti familii pentru un numar cat mai mare de copii.
Da, nu intotdeauna vor fi familii perfecte cum nici noi toti de aici nu am avut familii perfecte (poate unii au avut… spuneam ca nu toti). Dar vor fi familii.
Si apoi avantajul secundar este ca reducand numarul de copii din orfelinate, banii aia diponibili se vor imparti la un numar mai mic si vei putea sa ii ingrijesti pe ceilalti mai bine.
În România, ca de altfel oriunde în lume, un părinte dacă își vinde copilul intră la pușcărie. Cu toate acestea, la noi angajații de stat cer șpăgi de mii de euro pentru a aproba dosare. Nu este ca și cum efectiv vând copii? De ce li se permite să facă trafic cu copii?
Nu cred că toți fac asta, să ne înțelegem, dar fenomenul este cred că mult prea generalizat.
Și mai este mafia cu asistenții maternali, sistem din cauza căruia mulți copii nu sunt disponibili de fapt pentru adopție.
Când va face statul curat în acest trafic de copii? Este crimă organizată sistemul, trebuie reformat cu totul. Sunt părinți care au aprobare pentru a lua acasă un copil și nu reușesc decât după câțiva ani și acestea încă sunt cazuri norocoase, de ce atâta traumă inutilă pentru copii?
Pune la asta si rudele pana la gradul 4, ca doar nu o sa ii lasi si pe aia fara sa le dai acolo de-o ciorba ca sa-si dea acordul.
Nu ar trebui sa existe asta cu acordul rudelor. Daca iti pasa de acesl copil, il iei tu de la orfelinat. Daca l-ai lasat acolo, nu ai niciun drept sa stabilesti ce se va intampla pe viitor in viata lui.
legat de acest articol, cel mai deranjant lucru este interviul cu doamna de la PNL care s-a gandit ca niste stimulente financiare or sa rezolve problema adoptiilor.
Sa vezi ce adopta copii suedejii; ei ii fac apoi tot ei ii adopta; inter-satre.
Am citit articolul de dimineață. Și mi-a sărit asta în ochi,,Din numărul total al copiilor care sunt în sistemul de protecție socială, doar 6% pot fi adoptați.,, De ce? Care sunt motivele?
restul n-au ochi verzi
Reciteste ultimul paragraf.
@Cristina ultimul paragraf de unde? Din sursă sau de la Vali?
Din sursa, din sursa.
Uite: „Pentru ca un copil să poată fi dat spre adopție, statul trebuie să îi caute toate rudele, până la gradul 4. Asta poate dura luni sau chiar ani, iar mai apoi începe procesul de căutare al unei familii doritoare. În tot acest timp, copilul trăiește în așteptare și incertitudine, lucruri care îi pot provoca traume sau piedici în calea dezvoltării. Studiile de specialitate arată că un copil aflat în grija statului este mai expus la orice fel de exploatare, față de unul care trăiește cu părinții.”
@Cristina
Stim ca e necesar un mecanism de vetting impreuna cu unul de posibil suport, dar pana gasesc astia ceva … acel copil nu mai e copil, si mai rau are traume de nici dupa adoptie nu reusesti sa le rezolvi cu toti psihologii si psihiatrii disponibili.
@Cristina. Nu m-a convins asta cu ,,statul trebuie să îi caute toate rudele, până la gradul 4. Asta poate dura luni sau chiar ani,,. Pentru un teren, imobil istoric sau 300 de hectare de teren, același stat NU găsește în cel mai scurt timp posibil rude, moștenitori sau proprietari de drept. Dar în cazul unui copil poate dura chiar ani. Pentru ca durere în pix și mă abțin .
PS. Marți cred, am văzut pe un post spaniol ceva reportaj cu Cighid, căminul spital filmat de nemții de la Spiegel TV
în 90. După 31 de ani ,,poate dura chiar ani,, să îi poți da unui copil șansa unei vieți mai bune.
PPS. Prima dată (2010 ) când am fost în casa de plasament de la mine din oraș să ducem una alta ( nu e laudă, eu sunt genul cu o mână iau și cu cealaltă dau, de aia am două) am ieșit să fumez, că mă vedea lumea cum mă umflă plânsul și-mi stricam reputația de bagabond. Juniorul meu se juca acasă NFS cu volan și pedale, în țoale Zara și pe mine mă străpungeau 60 de perechi de ochi care doreau doar să îi strângă cineva în brațe.
@Adrian si @Paco, sunt absolut de acord cu voi amandoi. Spuneam doar ca asta e explicatia intarzierii atat de mari si motivul pt care atat de putini sunt adoptabili. Parerea mea este ca nimeni nu are un interes ca copiii astia sa iasa din sistem rapid. Institutiile care ii au in grija iau bani ca sa se „ocupe” de ei, asistentii maternali sunt si ei platiti iar apartinatorii lor ca parinti nu prea le putem spune nu au nici un interes sa le fie adoptati copiii pentru ca vor sa incaseze alocatii. Procesul nu este greoi doar, este ingreunat intentionat. Mizeria asta cu lasat copilul in grija statului dar il mai vizitez din cand in cand cat sa imi dau refuzul pt adoptie este o chestie criminala…iar statul e complice.
@Cristina, referitor la “ Pentru ca un copil să poată fi dat spre adopție, statul trebuie să îi caute toate rudele, până la gradul 4.” Iti mai amintesti de cazul Sorina si circul de atunci inclusiv in aeroport la plecare? Bine, sa nu se inteleaga ca zic ca in aeroport nu trebuiau facute acele verificari altfel fiecare poate iesi cu cate un minor ilegal, insa poate ca se putea rezolva mai normal ca timp (asta daca nu era procedura ca trebuiau sa aiba la ei dosar cu sina si au fost trimis sa faca rost de el)
@Cristi, nu sincer nu imi amintesc nimic din cazul cu fetita aceea, orice articol de presa despre caz era insotit de un diluviu de cretinism in comentarii care ma facea sa vreau sa ma inscriu la calatorii experimentale pe Marte. Am evitat cu obstinatie subiectul deci habar nu am ce circ au facut in aeroport si nu sunt sigura ca vreau sa stiu…copilul inteleg ca e fericit, cu toate organele si mililitrii de sange la purtator si ca nu mai vrea sa auda de spatiul carpato-danubiano-pontic ceea ce mi se pare o atitudine foarte sanatoasa
Toata povestea aia e un mare failure de la un cap la altul…singurul lucru bine facut a fost decolarea efectuata de pilot de pe Otopeni.
Nu mi se par chiar OK astfel de criterii pt adoptie, dar cred ca trebuie sa abordam problemele in ordinea importantei.
Cel mai important lucru este ca un numar cat mai mare de copii orfani sa fie adoptati de familii OK(ish). Avand in vedere conditiile din orfelinate, nu trebuie asteptata familia perfecta.
Când protecția copilului îți măsoară camera să aibă un număr minim de metri pătrați, îți impune culoarea parchetului și a perdelelor, dimensiunile ferestrelor, plus 1000 de căcaturi că poate, poate cotizezi ceva, cum e?
Când copiii nu sunt lăsați spre adopție pentru că asistentul maternal pierde bani de pe urma cartelei cu mecla de orfan, oare cum e?
Vali, iti citesc blogul de multa vreme si cred ca am reusit sa imi dau seama cand un articol este scris la misto sau nu. Prima parte, de spagi sau alte chestii, nu o comentez. Dar cu a doua am o problema daca e scrisa serios.
Cât de greu e să faci un registru cu detalii din astea? Ce doriți? Băiat, ochi albaștri, născut în martie? Avem 30 de bucăți la noi în oraș, 60 de bucăți în oraș, pe alese, cum vrea clientul.
Adică e mai ușor să te plângi în loc să faci 3 oameni fericiți?! Tu poți cere zeci de acte, dar dacă ei cer câteva lucruri, gata, deja e prea mult?
Adopția nu este un drept inalienabil al parintilor, sau cel putin nu asa trebuie privita. Adoptia este una dintre solutiile pe termen lung de protecție a copilului, una definitiva. Spre deosebire de asistenta maternala, de pilda, unde plasamentul poate fi revizuit/anulat sau de plasamentul in familia extinsa (aceeasi treaba, se poate anula plasamentul sau revizui). Tinand cont de acest lucru, este normal ca familia aceea sa fie examinata din cap pana in picioare, sa fie niste proceduri extrem de riguroase, care pot lua un timp mai lung. Stiu ca asta nu e o parere populara, dar asa este. Nu vorbesc de spagi si de facilitarea unei adoptii, de grabirea procesului pentru bani. Spun doar de ce sunt proceduri mai lungi si mai riguroase. Asa ar trebui sa fie, cel putin.
Apoi, partea cu 30 de bucati, pe alese. Procesul de adoptie este construit pe deviza „o familie pentru un copil” si nu „un copil pentru o familie”. Ar trebui avut in vedere interesul superior al copilului, potrivit legii nationale si tratatelor privind protectia copilului la care Romania este parte. Scoaterea copiilor pe taraba, pe alese, la fel ca si rosiile la piata, poate avea efecte extrem de nasoale asupra psihicului lor (sa nu mai spunem de faptul ca incalca legea). Copiii ajung sa se invinovateasca pentru ca nu au fost adoptati, sa aiba o imagine de sine extrem de precara, sa considere ca nu sunt buni de nimic etc. Se poate ajunge la sinucidere. Au fost cazuri, in anii 2000, cand inca existau adoptiile internationale. Atunci s-a facut un adevarat comert cu copii, blonzi si draguti, cu zambet larg si piele deschisa la culoare. Ce nu s-a vazut au fost copiii de etnie roma lasati in orfelinate, cei care au trecut de o anumita varsta, cativa care s-au sinucis din cauza ca au crezut ca nu sunt indeajuns de buni pentru a trai cu o familie.
Nu sunt nici parinte adoptiv, nu lucrez nici in autoritatile responsabile cu adoptia. Lucrez insa in domeniu de o vreme indelungata si stiu cum au stat lucrurile si cum stau acum. Si cum ar trebui sa stea. Doar asa, ca o informatie tangentiala: in centrele de plasament sunt multi copii care ar putea fi adoptabili conform legii. Dar legea este facuta atat de prost incat procesul prin care copiii devin adoptabili este la fel de lung ca si adoptia in sine, uneori mai lung. Si atunci, dintre acei (relativ) putini care sunt adoptabili, de ce sa mai alegem si sa dam si dintre ei la o parte ca nu sunt in zodia Leu sau nu au ochi verzi?
de ce pana la gradul 4? daca ii gaseste o ruda de gradul 4, de nici nu stiu unii de altii, ii pun copilul in brate sau ce? trebuie sa declare respectivul in scris ca nu vrea copilul?
Din ce spui inteleg ca problema este in lege si nu la autoritati. Eu as pune o intrebare foarte simpla:
Daca maine vin cu 100k de eur cam in cat timp pot adopta un copil, fata de cineva care vrea sa faca totul legal?
Bineinteles accept si raspunsurile ca suma este prea mica si ca trebuie sa mai plusez, dar nu accept raspunsul ca nu se da spaga pentru asta. Si fix avand discutiile astea toata povestea aia cum statul urmareste interesul copilului ma lasa rece. Pentru ca daca spaga decide si eu ca om care vreau sa ajut un copil ajung sa dau bani, poate ca ar trebui sa am si eu niste avantaje.
Si inca ceva mai tine careva minte cazul Sorina de prin 2019 cand toata lumea era scandalizata de faptul ca niste cetateni romani stabiliti in SUA au vrut sa adopte un copil care pe deasupra este si etnie roma?! Oare ce se mai aude de acel copil?
O cunoștință a făcut drumul București-Timișoara 6 luni de zile. Vroia să adopte un copil. A adoptat doi: frate și soră. -15 kilograme și mulți nervi în proces.
Chestia cu zodia și ochii verzi a fost doar tendențioasă. La fel cum tendențioasă o să fie observația mea: toată tracasarea și nervii tocați e ca să determinăm dacă rezistați la stres, știți… binele suprem al copilului. Toți psihologii de la dgspa nu au fost în stare să facă un test de personalitate sau un profil al părinților să vadă că nu sunt duși cu pluta? Sau doar să se întâlnească cu ei (it takes one to know one).
E ușor de dat vina doar pe lege.
@maxp: Da, pana la gradul 4, adica familia extinsa. Si se considera copilul adoptabil daca timp de 6 luni nimeni din familie nu ia legatura cu el. Dar este de ajuns dupa 5 luni si 3 saptamani sa dea varul de-al treilea un telefon si se considera contact, deci se reseteaza acea perioada de 6 luni. Si asa, copilul nu este adoptabil.
Ruda de gradul 4?Este practic imposibil sa gasesti rude de gradul 4
@caposu, probabil nu ai avut de împărțit ceva moștenire periculoasă să vezi cum brusc constați că ai rude de gradul 4, 5 și 6.
adrian, multe chestii sunt exagerate pentru a sublinia mai bine problema/situația.
Pentru Paco.Ruda de gradul 4 inseamna strabunicii frati.Mi se pare imposibil de tinut descendenta.
@caposu. Îți pare ție imposibil pentru că te doare la banană de ei și de arbustul ginecologic. Mi-am găsit veri în Kiev și la iarnă mi-am programat o scurtă vacanță acolo să vizitez și să ne cunoaștem. Și da, sunt strănepoții fratelui străbunicului meu.
Boys, să vă zică tanti, gradele de rudenie se calculează numărând legăturile de la voi la „strămoșul” comun cu persoana față de care vă raportați, apoi de la „strămoș” la persoana în cauză.
Exemplu: frații sunt rude de gradul 2: o legătură de la fratele A la părinte + încă o legătură de la părinte la fratele B.
Verii primari sunt rude de gradul 4: o legătură de la mine la mama, una de la mama la bunic, a treia legătură de la bunic la mătușă-mea (sora mamei) și a patra legătură de la mătușă-mea la fiică-sa (vară-mea). (Am folosit exemplul personal pt mai multă claritate).
Faza e că uneori nu e greu să găsească rudele, ci că acestea nu-și dau acordul pt adopție, dar nici nu iau copilul acasă.
@Paco, m-a mâncat undeva: ești rudă de gradul 8 cu ăia.
Sa lasam vrajeala cu zodiile, chestia e ca (aproape) nimeni nu vrea sa infieze un suedejus de 12 ani. Sau un copil cu handicap.
Din ce cazuri stiu eu, adoptia s-a facut prin intermediul ginecologului care a selectat animalul de prasila, iar transferul copilului s-a facut direct din spital. Cred ca asa a facut si madam Dancila.
Asta e pentru aia cu bani nu pentru saratocii hipsterizati care vor sa fie totul ca la carte.
Te contrazic.In 1991 si 1997 am ajutat o famile de flamanzi(care aveau 2 copii naturali)sa infieze 2 frati suedeji.Cel infiat in 91 avea 10 ani ,cel infiat in 96 13 ani si autism.Tin legatura cu ei,fata e maritata cu un flamand si are 3 copii ,iar baiatul (cu autism) e intr-o stare minunata,avind in vedere situatia.Mai au 2 frati care au fost infiati in 90 de niste canadieni.
Povestea e foarte lunga,Cert e ca eu stiu in Flandra 30 de suedeji infiati in perioada 91-96 care sint perfect integrati.
Procedura de adoptie a fost un calvar si i-a costat foarte multi bani(pentru anii aia)S-a facut printr-un ONG si toti banii dati au fost pe acte.
Ai integrat 30 de suedeji, 1 cate 1, intr o societate alba ca varu, cu standarde si bani. No shit. Acum incearca exercitiul asta cu o familie de 30 de suedeji, copii parinti bunici toata satra.
Crezi ca s ar mai integra? Ca s destule familii de suedeji plecate sa se integreze n franta spania…
Pentru Matei.Nu i-am integrat eu,ei impreuna cu familiile lor s-au integrat.Eu nu am nici un merit.Ce spui tu nu are nici o legatura cu discutia.Eu am intervenit spunind ca si suedejii se pot integra fara probleme.Cred ca sintem rasisti peste masura,de multe ori exageram.
Stai să vezi ce complicat a devenit să adopți o pisică de la un particular…
O tanti mi-a zis că îmi dă doar cu contract de adopție, și să poată veni să viziteze pisica.
Cum arata tanti aia?
Deci se dă șpagă și la adopțiile de animale? Că am dat spre adopție un birmanez (a fost al tatălui meu) și am înțeles că a ajuns prin Olanda. Dacă este adevărat, cer să merg în vizită la familia adoptivă, să locuiesc vreo două săptămâni la ei, sa vizitez muzeele din zonă, diverse stabiliment, să știu ce îl așteaptă în viață 😉. Și șpaga cu dobândă 😎
Poate e greu pentru doamna sa inteleaga ca unii parinti si-ar dori si o minima compatibilitate cu parintii adoptivi. Nu prea cred eu in zodii si culoarea ochilor mi se pare irelevanta, dar daca ar fi sa adopt, as avea si eu o lista cu cateva cerinte. Nu conteaza acum care sunt, dar nu vad o problema in a cere o minima compatibilitate intre copil si mediul din care va face parte – o incompatibilitate intre cele 2 parti nu duce decat la nervi, stress, resentimente si poate pana la o adoptie esuata (au fost cazuri in care copilul adoptiv si-a omorat parintii)…
E posibil ca oamenii să vrea o anumită culoare de ochi/păr nu de sanchi, ci să semene oarecum cu viitorii părinți.
Pentru a integra copilul mai ușor, pentru a contracara zvonuri, pentru a putea alege ei când să spună copilului despre adopție, nu gura satului.
Să aibă trăsături comune, ca să nu mai întrebe toate babele „da’, cu cine seamănă, că nu seamănă cu voi”.
Inclusiv ăia din familie sunt câte unii imbecili.
Nu e mereu așa, dar din când în când da.
@AB Cunosc un astfel de caz: doi colegi de serviciu, unul cu copil adoptat, unul cu copil lui. Copii de aceeasi varsta, colegi de scoala. A fost nevoie de o discuție explicita intre parinti si de rugamintea de a nu discuta subiectul fata cu copilul.
“ si pt noi un copil cu ochii albastri?
Nu, s-au terminat pt azi, dar va dam la oferta doi cu ochii caprui!
Adică calitatea a doua?
Tare imi este ca toata chestia asta… cu copii zeci de mii de copii neadoptati e asa cusuta cu ata. Sa luam cazul Sorinei… ca e un caz mediatizat, practic copila aia a fost refuzata de 200 de familii de romani… a fost adoptata de o familie din State cu circ si trambite, iar acum nici nu mai vrea sa auda de Romania, vorbeste engleza cat de cat, are tot felul de activitati… chiar parea fericita pe bune acolo.
Intrebarea mea este, oare din 200 de familii chiar toti au zis… hai ca nu o vrem pe asta din cauza la nationalitate… sau au fost indusi in eroare de asistentii maternali in spiritul antreprenorial romanesc… „lasa, mai bine sa ramana la noi ca e linistita si nu ne da batai de cap”.
PS: Chiar imi este greu de crezut ca poate sa fie refuzat un copil fara probleme mintale/handicap la o varsta destul de frageda de 200 de familii.
Ce nationalitate avea?
@Mat888
Chiar din 200 de familii toti sa refuze suedejii? Adica chiar atata ura fata de suedeji sa avem?
Logic.
De ce coaliția pentru familie nu face o anchetă pe cazul particular al copilei refuzate de 200 de familii?
De ce nu sunt întrebate cele 200 de familii? Anonim pă imeil. Ia să vedem, ce scrie in dosarele lor? Care este motivul pentru care au refuzat să o adopte pe copilă? Chiar sunt 200 de motive? Care au fost criteriile de evaluare de 200 de familii s-au calificat doar la acel copil? Între timp posibilii părinți adoptivi mai aveau alte dosare sau potențiali copii să fie adoptați?
Evaluatorii ce au de spus în privința analizelor? Cum s-a ajuns la situația asta? In trecut au mai fost cazuri similare? Cum s-a procedat anterior pentru asemenea cazuri? Care-i standardul de bună practică în cazuri de genul?
De ce, după 200 de refuzuri, imediat după ce au apărut adoptivii din SUA a început ditai tămbălău? Procese, avocați, presa, tribunal, balamuc, aoleu ne vindem copiii la străini. Nu ar fi trebuit să se bucure reprezentantii statului, că în sfârșit după 200 de situații în care probabil copilul ăla s-a simțit ca o ghenă, are șansa să iasă din orfelinat și să ducă viața pe care cei mai mulți copii o au? Ar fi trebuit văzută ca pe o reușită a sistemului și o dovadă de perseverență. Ori ceva mie îmi scapă.
Hai că nu toți și-ar fi dorit-o,dar cum a zis și mai sus: bă din 200, șansele să fi fost acceptată de câteva familii erau de 100%. Îmi miroase nu a incompetență, cât a interese financiare.
Problema e de genul, asistentii maternali isi doreau fetita, aveau aceasta fetita in grija… totusi au refuzat-o la adoptie si ei de cateva ori, dar totusi o doreau… ceva de genul: „de ce sa nu primim si o suma de bani pentru ea… daca se poate.”… ceea ce te impinge spre ideea ca fetita a fost refuzata din cauza ca probabil s-au bagat strambe de catre asistentii maternali… iar cei din state nu au muscat momeala, iar atunci s-a ajuns in trista situatie care a fost pe la toate televiziunile, televiziuni care o sa plateasca foarte multi bani din cauza proceselor intentate de catre parintii din state, pe care probabil le vor pierde… din cate am inteles s-au cerut daune de peste 1 milion de euro in total.
Deci asistenta maternala i-a zis ca o sa fie dusa in state ca sa ii fie „furate organele”… acum eu sunt curios in ce tara de bun simt o astfel de situatie nu se lasa cu niste dosare penale…
stii care e faza, ca legea ii baga in fata pe copiii greu adoptabili. adica copiii care au fost distrusi deja de sistem sau de parintii idiotii.
poate suna cinic, dar sa tii copiii sanatosi in centre de plasament din cauza ca nu reusesti tu ca stat sa dai spre adoptie un copil cu down sau cu handicat?! este o crima. sa nu mai zic cu intrebatul rudelor pana la gradul 4 daca isi doresc copilul, o mare idiotenie.
a fost un reportaj acum multi ani, ii lua reporterul interviu mamei. mamica avea o fata de ziceai ca adineauri a dat pe gat sticla de Mona.
R: de ce nu va dati doamna acceptul sa fie adoptat copilul? (copilul fiind abandonat la centrul de plasament)
raspuns: pai POATE mai vreau sa il vad, asa stiu unde e.
> părinții adoptatori au dorințe de perfecțiune, inclusiv culoare de ochi, zodii.
Oamenii vor sa configureze ca pe siteurile auto, gen full-full fara piele 😀 (I’ll show myself out)
si culoare deschisa. aici e o intreaga discutie…
Am citit pe diagonala articolul de pe Digi24, dar la o citire mai atenta vad asta:
Pentru aproape 50.000 de copii casa e printre străini, iar mama… împrumutată. Trăiesc în centre de plasament, iar, din păcate, cei mai mulți copii ai statului rămân ai nimănui.
E o tampenie, iar autorul arata ca este un analfabet functional perfect, care nu poate interpreta un simplu tabel. De fapt, conform statisticilor ANPDC, sunt 4700 de copii in centrele de plasament (private si de stat), iar aceste centre sunt in numar de 160. In rest, pana la aproximativ 50,000, copiii sunt in asistenta maternala, plasament la familii substitut, la rude pana in gradul 4 si in case/apartamente de tip familial – adica alternative de ingrijire bazate pe mediul familial. In niciun caz in orfelinate.
Toti hipsterii lgbt liberali pulanpizda fac urât ca n as adopta o polițist sau un handicapat sau un urât sau un prost.
Ce-s eu, Cristos? Mars de-aici, am pretentii si sa zica mersi pentru ca i-as oferi viata bună.
La urma urmei avem instincte si standarde si vrem cei mai bun, mai frumos, mai curat etc, ca e vorba de copil, nevasta, masina, bere.
Am inceput procesul acum 2.5 ani, de 2 ani avem atestatul de partinte adoptiv. Stam in langa Bucuresti si pe raza de 150km am zis ca suntem dispusi sa intram in potrivire cu un copil pana in 3 ani fara probleme pshice grave. Tineri de pana in 35 de ani cu un copil de 2 ani si OK dpdv material. Pana acum nu am intrat in potrivire cu nimeni, autoritatiile nu dau nici macar un semn si feelingul nostru este ca se da pe spaga. Avm un gust amar si ne resemnam, nu insistam, nu intram in jocul lor si ne vedem de viata noastra. Cel mai sigur pierd copii aia institutionalizati. O tara trista …
Dude, decat sa asteptati dupa stat mai bine mai faceti voi unul.
Din moment ce sunteti dispusi sa adoptati inseamna ca sunteti ok, asa ca propagati-va genele daca tot n-aveti cu cine lucra.
Eu înțeleg că oamenii au deja un copil sânge din sângele lor și vor să adopte.
Mușchii lor vor să adopte deși au făcut un copil propriu.
Asta o dată.
Doi. @Pyro, aia este una dintre cele mai imbecile chestii pe care le-ai fi putut zice.
Sunt oameni care au ajuns la adopție după foarte mulți ani de „încercat de făcut unul”. Cu sarcini pierdute (și extrem de multă durere emoțională), poate copii morți la naștere, cu analize costisitoare, cu tratamente scumpe care fac praf organismul dpdv hormonal, cu zeci de mii de euro pe fiv-uri și inseminări ratate….
Nu sunt în situația asta, dar se încrâncenează carnea pe mine când mă gândesc că sunt oameni care au trecut prin asta și apoi le dai tu replica aia. Meriți bătut cu lanțul ud.
Eu cred ca a fost interpretat prea dramatic raspunsul.
Eu am presupus ca au facut unul fara probleme, apoi au vrut sa faca o fapta buna adoptand inca unul, nu ca ar avea probleme la conceptie sau chestii de genul.
Vazand ca statul e praf, ideea era ca mai degraba mai fac ei unul si cu ocazia asta isi propaga si materialul genetic – din nou, presupunand ca nu au dificultati la conceptie.
Comentariul meu a fost clinic si rece, fara substraturi dubioase sau ce s-a mai interpretat.
Iar comentariul tau despre lantul ud arata ca esti doar un gunoi needucat.
Sa tragi apa dupa tine.
Întotdeauna trag apa după ce folosesc toaleta. Așa m-au educat mama și tata.
Coaie iar vrei sa munceasca bugetarii doar pe salar ?
Vrei arhiva ? No serios adica sa munceasca 8 ore pe zi ?
Si asa sunt stresati ca numai au tichete de vacanta..
Și sporurile sunt în pericol
Eu as face… licitatie la astia cu pretentii de vor pedegree.
Vrei fata suedejca … licitatie de la 500 de euro in sus. Baiat suedej de la 1000 de euro in sus. Fata origini sanatoase… de la 3000 de euro in sus. Baiat origini sanatoase… 5000 de euro in sus. Sumele astea trebuie sa fie inscrierea la licitiatie, sa nu vina orice fraieri la plezneala. 
Misoginule si rasistule =))
Iar pleci in concediu 2-3 zile si ai suflat in soba sa ramana cald in casa?
o sa las doar un comentariu pe acest subiect, pentru ca mi se face rau si doar cand ma gandesc la cum sunt tratati copiii in astfel de centre.
acum cativa ani, am cunoscut doua persoane destul de high-ranking in sistemul de adoptii din Romania, inclusiv am lucrat cu consilierul de imagine al unuia dintre fostii directori ai ANDPDCA.
toti mi-au zis asa: avand in vedere numarul de cereri de adoptii (atat in Ro, cat si internationale), se pot gasi copii pentru toate familiile care au dosar depus. Dar nu se doreste. Badumtss.