Din când în când mai apare pe internet câte un părinte îngrijorat, sau chiar câte un cetățean nepărinte, care descoperă câte o prostie într-un manual oferit elevilor. Cică e o mafie a manualelor, cică nu e ok ce se întâmplă și în general ni se spune că acest tip de comportament este periculos.
Mno, acum o să vorbesc din experiență pur personală, deși mă laud cu o memorie destul de bună, nu mai țin minte nimic din manualele școlare. Serios. Poate sunteți voi mai buni, nu știu. Cred că am vag o memorie despre cum arăta „Puiul” de Brătescu-Voinești și cam atât. În liceu deja nu mai eram atent deloc la manuale, singurul care mi-a atras atenția era unul de engleză, primit de la un coleg mai mare. Pe vremea mea așa era, primeai manualul de la ăia cu un an mai mare care terminaseră anul. Tipul ăsta, fostul utilizator, era un caricaturist desăvârșit (acum e doctor, ca idee) și desenase manualul ăla într-un fel superb. Ce mustăți la oamenii din poze, omul era un Picasso, un Gaguin, un Apolodor din Damasc. Erau povești desenate în manualul ăla ce se întindeau pe pagini întregi de ce-o fi scris în el. Probabil prostii ca și acum.
În fine, ideea e că nu mai țin minte nimic din manuale. Ceea ce mă face să cred că nu sunt așa de importante. Mai mult, știți care-i povestea pe care o spunem noi între noi, generația asta de useriști? Că știam să citim înainte să fim dați la școală. Nu-i așa, că fiecare dintre noi avem povestea asta? A doua chestie e că dacă începem să ne întrebăm serios, n-am învățat nimic acolo în mod real. Știm vreo două poezii, vreo doi domnitori și am făcut 12 ani de matematică să știm tabla înmulțirii și cam atât. Dacă întrebăm populația câte soluțiii are x la a treia egal zero, blocăm niște servere. Nu că ne-ar folosi la ceva.
Abia din facultate avem ceva memorii, c-am mai învățat una-alta, am mai prins ceva. Ce-i înainte nu prea contează. Putem să le dăm orice la ăștia micii, n-or să mai țină minte, ce noi ținem minte ceva?
A, și încă ceva, copii. E timpul să renaștem vechea artă a desenatului de mustăți. Pă vremea mea asta era un skill echivalent cu cântatul la chitară. Puteai să agăți femei dacă știai să-ți bați joc de moacele din manual, aveai cu cine merge la banchet. Un manual defrișat și mânjit cu măscări era ca o carte de vizită, puteai fi un lider al comunității de golani de la tine din clasă respectat și admirat deopotrivă. Era o artă să-l bagi în teancul de manuale de la final, să nu se prindă profa că ți-ai bătut joc de el. Asta te ridica în ierarhia socială, nu comentariile la Moromeții.
Și voi adulți, aduceți-vă aminte ce-s manualele ălea și nu vă mai îngrijorați aiurea. Luați un marker și treceți la desenat!
Va e dor de fluture?
Cam da.
Fluture.. lasa-te de shotii.
Adică voi n-ați făcut desene animate la colțul paginii, să vezi stick-men făcând măscări când răsfoiai manualul ?
A, da, și alea, uitasem! Și știi și desenatul pe cant, că puteai în funcție de cum îndoiai manualul să ai două imagini diferite?
Da, ala a fost la inceput, de la ăla a început totul.
Cred ca desenatul la coltul paginii l-au descoperit o grămadă de elevi aproape simultan, să zicem una din primele dovezi de „inteligență distribuită a maselor”
Eu, in liceu, n-am mai facut d-alea, ca se introdusesera alternativele (adica alegea profesorul de pe care sa „inveti”). Singurele lucruri pe care le tin minte din perioada aia e ca le pastram in conditie buna ca sa le vind anul urmator alora mai mici (ca, na, se introdusese regula ca fiecare elev isi cumpara manualul, ca trebuia sa mai faca cineva o spaga pe undeva)
in sfarsit unul mai tanar @alex
Nimeni nu-si aduce aminte primii pasi dar la un moment dat ajung la banala performanta sa sara garduri ca sa fure cirese, sa intre la strand si sa fuga mancand pamantul din calea paznicului.
Stai să vezi când vor aparea monarhiştii ca întinezi memoria regelui urechilă
Nici flotările nu îi ajută cine știe ce pe culturiști. Dar așa se încălzesc mușchii pentru exerciții mai grele. Mă gândesc că și manualele alea nu au fost făcute să le știm pe de rost, dar ne-au antrenat creierul să gândim, să facem asocieri logice, să ne îmbogățim bagajul de informații etc. Prostii d’astea, nimic important din moment ce nici analfabeții nu mor chiar din cauza asta.
Manualele noastre ne-au antrenat creierul sa gandim logic ??????????????
era logic ca daca nu invatai, luai un manual in cap.
Tu esti un caz mai special.
Iegzact!
Tot așa ne zicea un prof în facultate:
„Pompăm în voi tot felul de informații, aparent nefolositoare, dar așa se pune neuronul la treabă. Mintea e ca un balon pe care îl umfli, și îl tot umfli, ai grijă să nu facă poc, iar când dai drumul la aer, volumul balonului dezumflat e totuși mai mare ca volumul inițial.”
Ori, cum zicea Marx: cultura generală e ceea cu ce rămâi după ce ai uitat tot. Sincer să fiu, am uitat, poate era Lenin…
Tata-meu, un tip caruia cand eram mic ii atribuiam asa o aura de aristrocratie si perfectiune, ma lasa masca atunci cand mai tuna vreo injuratura (inca nu am auzit pe nimeni sa tune un „pizda ma’tii” asa ca el, de se-nfiorau si peretii). Vazandu-mi uimirea, imi explica foarte senin „ce vrei ba baiete, am si eu o scoala”.
Eu trebuie să termin cu înjurăturile, am folosit de câteva ori „biserica mă-tii” cu copilul de față. Ieri l-am auzit certând pisica: „biserica mă-tii, de ce urli?”
M-am simțit și mândru și un pic rușinat în același timp…
eu nu injur de biserica, dumnezei etc. pentru ca sunt ateu!
Mai scria unul pe aici că și-a surprins fetița de 3 ani bătând păpușa ca s-o dezvețe să mai zică pulă. 😂
calm…se obisnuieste si nu le mai foloseste..mai bine ii spui toate injuraturile pe care le utilizezi frecvent, le va fredona 1 saptamana – 2 si apoi uita. au prea multe informatii de adunat si inmagazinat ca sa se rezume la niste injuraturi
Dacă privești cu ochii adultului de acum, și privești fără a fi implicat, da, ai dreptate.
Dacă privești cu ochii copilului sau a părintelui, treaba se schimbă. Nu prea pot să-i zic lu’ fi-miu că peste douăj’ de ani nu-și va mai aduce aminte nimic din manualul respectiv, fiindcă el acum își bate capul cu cerința imbecilă, cu exercițiul greșit, cu textul fără înțeles. Și îmi bat și eu capul pe lângă el, înjurând manualul respectiv și pe cine l-a făcut. Și el din manualul ăla făcut aiurea învață acum, dă teste, face teme… Sigur, poate nu îl vor ajuta prea mult mai târziu, dar „târziul” ăsta e departe pentru el, iar prezentul îi mănâncă ficații.
De acord cu treaba cu desenatul pe manuale. :)) Eu am transformat manualul de matematică din clasa întâi în poveste cu indieni și cowboy. Le dădusem și nume.
Eu îl trec la crush-uri pe Nichita Stănescu, avea o poză *frumoasă* în manualul de la Humanitas pentru filo.
Da, și Nicolae Labiș care avea o poză în care semăna cu Arabela.
eu mi-o aduc aminte doarpe pe-a lu’ fanus neagu. nu cred ca am baut in viata mea cat bause ala inainte sa ii faca poza aia.
Imi aduc aminte cum parintii mei (si toti parintii colegilor mei) erau ingrijorati/revoltati pentru ca in clasa I-a, la matematica, se introdusese studiul multimilor. Nimeni nu avea habar de ce inseamna multimile (inclusiv invatatoarea). A fost o adevarata isterie cu achizitionarea/confectionarea cercurilor colorate. Asta a fost prin 1978.
La fel, dupa peste 40 de ani, eu sunt si mai revoltat de manualul de matematica, de fapt „Matematica si explorarea mediului”. Mi se pare o idee traznita sa amesteci matematica cu animalele, plantele, ploaia, planetele, dealuri, munti, igiena, ecologie, etc. Evident, matematica e tratata haotic.
Manualul de „Matematica si explorarea mediului” este unul chiar foarte fain. Fetita mea e acum in clasa pregatitoare si am ocazia sa ma uit pe el. E fabulos de fain cum invata adunari, scaderi, descompuneri folosind animalutze, pasari si plante. Pe baza imaginilor dintr-o pagina de manual poti explica unui copil o gramada de lucruri: ce este un vultur, cu ce se hraneste, unde traieste, unde doarme; apoi faci exercitii de genul: daca intr-un copac sunt 5 vulturi si mai vin inca 2, cati vulturi sunt in copac? Si apoi discuti cu copilul despre copac: radacini, frunze, ramuri, anotimpuri etc. Mie personal mi se pare un manual excelent.
Păi fără matematică, cum pula mea să știi cât mai este până când ultimul copac, ultimul baril de țiței și ultima tona de apă dulce s-au dus pulii, de suflet?
@Alin Uite una care le îmbină pe ambele
În ograda unui țăran sunt găini și porci. Numărul capetelor este 20, iar numărul
picioarelor este 50. Câte găini și câti porci sunt în ogradă ?
Acum gîndește-te cîț de deconcentrant era textul de mai sus pentru un copil din anii ’85-’89, obișnuit cu cozile la tacîmuri (găini cu număr variabil de picioare, între 2 și 7).
@ Nimeni
M-ai nimerit pe subiect
Chiar la clasa 2 se fac chestiile astea, care nu se numesc ecuatii ci operatii cu inlocuire de termeni. Deci 15 gaini si restul porci.
@Octavian
Da, e amuzant la pregatitoare, dar cand ajungi mai departe nu mai e asa amuzant. Sa vezi cum e sa treci de la inmultire direct la lectia „Fractii si Delta Dunarii”. Urmeaza „Impartirea si Marea Neagra”.
Despre ce este vorba în acest articol?
am citit doar comentariile!
Ca daca desenezi pe manualele copiilor poti agata femei.
Că românii au prea mult timp liber.
Ca Eftimie e USR-ist
@Eftimie: tu tii minte „Puiul” pentru ca ai plans de te-ai cacat pe tine cand l-ai citit. Poti sa recunosti ca intre adulti, nu e nicio rusine.
Si eu. De fiecare data. Mi-l citea bunica-mea seara la culcare. Oare o fi avut repercursiuni?
@Ensi: bunica ta era putin sadica din cate imi dau seama.
Mie mi-a plăcut Puiul, mi-a plăcut mai mult povestea cuielor din ușa. Și-mi aduc aminte și prima carte împrumutată de la bibliotecă – Povestea căluțului roib.
Ce bine era daca-l aveam pe mustaciosul din poza pe prima pagina in loc de cizmar, #futuvannas de comunisti. Jur ca as fi preferat sa mananc bataie caricaturizandu-l in locul lu’ Vadim, overall ieseam bine si Vadim nu mai iesea niciodata din Saptamana.
vali a expus de nenumarate ori superioritatea automatelor in fata manualelor!
Nu inteleg la ce te referi cand spui ca „nu mai tin minte nimic din manualele alea” ?! te referi la cum aratau sau ce ai invatat din ele? simplul fapt ca ai articulat niste fraze aici arata ca totusi ai tinut minte ceva. Eu tin minte perfect Puiul, Ardealul, Dan capitan de plai, Miorita, Sobieski, tin minte lectiile de istorie, alea de matematica, de fizica,
Ai vazut vreun pustan care chiar nu-si aduce aminte ceva din manualele alea? Nu e in stare sa articuleze o propozitie. Ai vz vreun copil care sta numai la tv si pe mobil (asta apropo ca am auzit oameni care zic ca e normal, ca asta e societatea acum: tehnologie de la varste fragede)? Pe copilul ala nu-l duce capul sa deseneze pe coltul caietului omuletul dansator! Iti garantez! le-am facut chiar de curand faza asta unor copii de 7-8-9 ani si au ramas gura casca! in schimb stiau perfect ce e in trend pe youtube.
Matematica aia de care multi zic ca e inutila daca nu profesezi in domeniu mai tarziu, te ajuta sa traversezi strada in siguranta ca iti dezvolta creierul in pana mea, si asta e valabil pt orice materie.
iar desenatul pe carti, hm, daca asta te face sa ti se para mai atractiva, go ahead, pe unii ii doare inima sa murdareasca o carte sau sa o arunce
Desacralizam manuale încă din clasa a 4-a. Mă ofticam masiv când la sfârșitul anului, mama pierdea ore în șir ca să șteargă cu guma pozele măscărite.
Luam bătaie pt fiecare poză făcută cu pixul, și mi-au zis că dacă îl ating pe Ceaușescu mă leapădă la orfelinat 😁
Preferate erau manualele de Istorie și Lb Romăna, dar mai scăpam și în alea de științe.
La Geografie, era o frază gen „temperatura variază în straturile atmosferice”, pe care am subliniat-o, și apoi am desenat o pulă ejaculând, pe care scria TEMPERATURA. Cred că m-a pârât cineva și așa am ajuns la Directoare in birou: cafteală, tuns zero, iarăși cafteală acasă. Eram doar în clasa a 6a (Be 😉)
La Istorie, printr-a 8a, mi-a confiscat proful manualul – desenat din scoarță în scoarță – și 10 ani mai târziu mi-a zis că încă îl mai avea și se dixtra maxim „recitindu-l”.
Nu știu ce fel de articol e ăsta, probabil trolling fin, că dacă e serios e trist.
Toate rahaturile ce le avem azi cu antivaxxeri și fakenewsurile de pe net ni se trag într-un fel sau altul din manuale.
Manualele alea comuniste în care poporul român și cel getodac era glorificat la culme.
De ce crezi că e azi plin de suverani care cred ei că pământul ăsta este sfânt și a fost dat de Dumnezeu dacilor care l-au transferat românilor de speciali ce sunt ei.
Toate prostiile alea cu conspirațiile contra dacilor și românilor vrednici vin de la manualele alea comuniste care la origine erau propagandă, dar în final nu s-au schimbat prea multe de-a lungul timpului.
Și nu doar la noi e porcăria asta, și Hitler și-a asigurat carne de tun modificând manualele în care tinerii socialiști învățau ce superior e poporul german și arian, și cât de plină e europa de oameni inferiori care trebuiau eliberați, pentru că europa era dată germanilor de fapt. După 5-10 ani la maturitate erau numai bine spălați pe creier să lupte pentru Reich. Bine, ăsta e un exemplu extrem dar care a venit totuși prin manuale.
Deci da, cititorii de manuale tâmpite de azi, sunt antivaxxerii și suveranii de mâine.
în sfârșit cineva care pune virgulița la ș.
nu-s sarcastică, jur.
Și ce, n-avea dreptate?
Nu mă refer la evrei – ăia chiar sunt rasă superioară – dar suedejii și popoarele slave, i-ai pune în loc icoană… Nici nu zic de români.
Boss, eu manualele lu Ganga le tin minte si acuma….
Pentru ca esti inca tanar. De Gheba ai auzit?
Decupat ochii tovului Ceaușescu, pus o foaie albă de hârtie dedesubt, astfel încât tovul să capete un ciudat aspect de zombie. Desenat noi ochi cu pixul (niște cerculețe mici, albastre). Mișcat hârtia, astfel încât să creeezi senzația că prostul își mișcă ochii. Efect cinematic garantat. Râdeam ca proștii ore-n șir.
își amintește cineva exercițiul cu ”de ce îl chema p-ăla Ion?” la poezia ”bade Ioane”?
manualul română de clasa a v-a. cred c-am fost singura care a făcut tema aia. nu, nu eram eu specială, doar aveam/am un tată deștept și citit și dimineața acasă (la vremea aia).
fără supărare, dar la naiba! măcar în manuale să fie informații corecte. sau măcar considerate corecte de specialiștii în domeniul ăla la momentul respectiv.
>> A doua chestie e că dacă începem să ne întrebăm serios, n-am învățat nimic acolo în mod real.
Ca materia e multa si facuta prost, e cam adevarat. Ca multe lucruri sunt inutile sau marginal utila – da. Dar sa nu iti ramana nimic din liceu sau scoala – la nivel de formula sarii de bucatarie, ce e ala atriu si ventricul, Legea lui Ohm sau ce e aia o siguranta – mi se parea aiurea – pentru tine si pentru liceul in sine. Poate exagerezi, in fine (cand zici ca nu mai stii nimic). De fapt, mi se pare ca ai avea carente grave daca ar fi asa, ca liceul nu-i de tine. Liceul este SI teoretic, adica nu poti face numai sport, desen si aruncatul cu mingea la cos – poti avea clase pentru asta; dar numai cu astea nu poti trai – ma rog, daca nu esti pui de Ilie Nastase sau Halep – ceea ce 99.x% din copii nu sunt.
Eu zic sa… nu mai bagam in cap copiilor /parintilor aiureli – ca ce se face in liceu e inutil. Da, sa inveti de-a valma, pe de rost etapele razboaielor, cu amanunte – aia da.
Alfel, da, din ce imi dau seama, 80% din absolventi probabil ca sunt aproape de stadiul in care spui tu, adica nu mai stiu (mai) nimic, nici la nivel elementar… Oricum, 70-80% din joburi sunt repetitive, manufacturiere, nu au nevoie de teoria din liceu – inveti ce ai nevoie in patratica ta (procese) si cam asta e. Mai nasol e cand te lovesti in viata – ca schimbi siguranta cu sarma groasa, sau confunzi bicarbonatul cu soda caustica.
Legat de instruire, iată un aspect care m-a pus pe gânduri după ce am văzut filmul Parasite: aia erau grifters, subsolangii, șomeri și mocangii, dar ați văzut cât de bine foloseau tehnologia modernă?
Că ciordeau parole de wifi, ori că fotoșopau diplome, ori învățau un truc nou de pe internet… este absolut uimitor și în ultimă instanță este rezultatul sistemului de învățământ sud-coreean.
La români: păcănele, Nelson Mondialu…