Mă uitam acum câţiva ani la imensele apartamente de două camere din rezidenţialele româneşti. Sufrageria mare, bucătărie deschisă, terasă spaţioasă, extrem de mult confort. Pentru a-şi putea permite un asemenea apartament, cei doi locatari ar fi trebuit să tragă tare 20-30 de ani şi practic să nu apuce să se bucure de bunul achiziţionat decât trecător, pentru că seara, rupt de oboseală, nu mai contează unde pui capul. Americanii au definit asta prin “rat race”.
Întrebarea rămâne: care e rostul muncii pentru un apartament mai mare, dacă nu facem decât să dormim în el? Care e rostul unei maşini mai mari, mai puternice şi mai dotate, dacă nu o conducem decât până la muncă şi înapoi? Ce rost are să ai bani, dacă nu te poţi bucura de ei?
Mă bag în pat.
Ca sa avem cu ce ne lauda/
Pai e simplu: asa trebuie. Asa au vecinii, parintii, neamurile. Si, daca nu esti ‘conform’, esti loser.
E buna o casa, e buna si o masina, dar, cand nu apuci sa te bucuri de viata, ca tragi ca boul, parca e nasol. Iar ‘concursul’ e cel care ne da mereu peste cap. Poate ne e bun un job mai lejer. O masina mai ‘slaba’. Chiar statul in chirie. Dar ‘societatea’ cere altceva. Daca reusesti sa ignori ce se ‘cere’ de la tine, esti un fericit. Dar nu multi sunt
Pentru că suntem un neam de idioți cu simțul posesiei deosebit de accentuat.
e firesc ce s-a intamplat si ce se mai intampla inca.
in ultimii 22 de ani si in cei inainte de ’90 am trait pentru noi insine doar daca am primit validare de la cei din jur.
apartenenta la un grup s-a facut si se face in multe situatii prin prisma lui „a face” si „a avea”, nu prin „a fi”.
am vrut sa avem dreptate, sa avem ultimul cuvant. simt ca multi dintre noi s-au trezit. o sa tragem mult si bine dupa excesul din trecut, insa ne-am pus valorile in ordine.
rabdare. chiar daca va dura.
Ca sa moara capra vecinului….de ciuda. Mai ales daca ai un apartament cu vedere spre lac / padure / ..etc….. dar ajungi acasa seara, cand e intuneric.
N-ai inteles nimic, apartamentele alea nu sunt pentru aia care muncesc. La fel si Rollsurile, Maybach-urile etc.
Dupa cum s-a spus deja in comentariile de mai sus: pentru ca trebuie, pentru ca poti si vrei sa arati ca poti, pentru ca vrei sa enervezi pe altii sau sa arati ca ai mai mult ca ei. Omului, romanului mai bine, ii place sa aiba cu ce se lauda cand se intalneste cu alte persoane.
Intr-o casa mai mare basinile put mai putin.
E vorba de a alege intre a munci pentru a trai sau a trai pentru a munci.
De locuinta ori ai bani sa scapi de credit in cativa ani, ori stai cu chirie! Eu nu m-as incumeta la credit pe 30 de ani, sa stau 30 de ani cu povara asta! SA zice ca platesti 20 de ani, iti pierzi locu de munca,ai niste probleme, vine banca iti ia tot, ai platit ca boul! Cu masina e un paradox, fericiti aia cu masini scumpe daca merg si pana la munca, ca unii doar se uita pe geam la aia, si o adminra! Eu am un vecin, nu dau numele masinii, chestia e ca atunci cand a luat-o a dat un avans considerabil cu care putea sa isi ia o masina sh mai mult decat ok, dar el a vrut altceva si nou, plateste la ea de 5 ani si tot mai are, si culmea nu are de cauciucuri de iarna, merge cu aceleasi cauciuri de 5 ani! Concluzia?
ba, vorba alora din the smurfs: a bigger house will only make us further apart. si oricum vine apocalipsa :))
Ideea este sa AI apartament/casa/masina de lux si nu sa te BUCURI de acestea. Motivul pentru care sa ai este ca sa impresionezi oameni care oricum nu le pasa de tine. Asa este din pacate ideea.
Dar eu, datorita faptului ca in timpul scolii am fost dat la o parte de catre colegii de scoala/liceu (eu fiind un „nerd”) m-am obisnuit ca sa nu imi pese de faptul ca altii nu aproba ceea ce fac. Asa ca nu am intrat in acest „rat race”, muncesc pentru cat am nevoie, am grija ca cheltuielile sa fie mai mic decat venutul, refuz oferte mai avantajoase financiar dar pentru catre trebuie muncit mai mult. Am o singura viata si nu mi-o consum pentru parerea altora.
Cred ca o prima necesitate al acestui apartament este simplul fapt ca daca altii au eu de ce sa nu am. Nu cred ca lumea se intreaba daca va folosi vreodata spatiul ala de acolo, ca in fond 100 mp tot 100 mp sunt indiferent de cum ii folosesti. Evident, exista pareri si pareri.
Pai eu personal, de fiecare data cand mi-am permis sa imi achizitionez mai mult am fost mandru de mine.
Prima mea masina un Ford Fiesta, mic, inghesuit, rece, un cosmar. Am trecut la un BMW 318d, dupa care intr-un Audi A6 si tot asa, lucruri care m-au facut sa fiu mandru de mine ca sunt capabil. O masina cu cat este mai mare cu atat te simti mai bine. Daca ti-ai permite cu siguranta ai alege un A8 in locul unui VW Polo.
Si la apartamente la fel. Cu primul meu salariu nu imi permiteam decat o amarata de garsoniera in care preferam sa nu stau in ea. Vara eram mereu plecat pentru ca imi era urat intr-un apartament minuscul. Cu timpul mai mult, mai mult si am reusit sa imi fac casa si acum ma simt mai bine.
Multi au mentalitatea aia ca, daca ai mai mult esti mai bine vazut. Dar nu, in general lumea se uita cu alti ochii la tine este logic, dar nu asta face pe om. In cazul meu ma fac singur mandru cand imi permit mai mult.
Bai, ca veni vorba de bucatarii deschise. Care-i treaba cu astea la apartamente de 2 camere sau la garsoniere ?( inteleg la o casa mai mare, la un apartament de 4+ camere, iti permiti un dining separat ). Dar asa ? Vrei neaparat sa stai la tv in acelasi spatiu unde ai pus pe gratar un carnatz de berbecutz cu 30 de min in urma ? Sa savurezi un film in timp ce-ti bazaie frigideru sau iti uruie masina de spalat la 3 m in spate fara sa poti inchide 2 usi intre tine si ele ? Care-i avantaju in afara ca te face sa speli vasele imediat ce-ai mancat, sa nu vezi maldaru cu coada ochiului din canapea ?
Ai ca sa arate tu valoare la dusmani! Mancati-as!
@zoso: Te culci cu gainile, sefule?
@revenger: nu, bre, că n-am. mă culc cu câinele, că are blana pufoasă. dar înainte îi citesc câte ceva de adormit.
Un apartament de 2 camere (sau un „studio”) ilogic de mare, cu bucataria deschisa si cu alte smecherii tipic americane platit timp de 30 de ani de catre o familie reprezinta in primul rand o prostie. Un astfel de apartament este poate ideal pentru un cuplu tanar (sau o persoana singura) insa pentru un cuplu matur care petrece mai mult timp acasa poate deveni o sursa de probleme. De exemplu bucataria deschisa nu se preteaza la gatitul frecvent; daca apare un copil acesta va avea nevoie dupa o anumita varsta de spatiul lui privat; daca pe barbat il apuca pe la 40 de ani – nu, nu alergatul dupa fete – vreo manie a mesteritului si se apuca sa isi cumpere scule si descopera ca nu are debarale… Sunt tot felul de detalii pe care apartamentele comuniste le-au luat la vremea lor in considerare fiindca au fost gandite din start ca locuinte „lifetime”, de-alea in care intri in brate cu mireasa si din care iesi cu picioarele inainte.
@Dan, felicitari pentru comentariu, hilar!
@saragea vorbesti in plus. Dupa ce vei fi schimbat cate o chirie pe an 10 ani sa te vad ce fericit esti. Chiria la noi e foarte instabila. Cand vom avea conditiile din vest, unde exista tari in care relatia proprietar chirias este reglementata mai vorbim. Oricat rahat s-ar manca pe tema asta creditul nu e atat de rau. Depinde cat cap ai cand il iei si pe perioada cat il achiti.
Eu unul platesc pe rata cat as fi dat pe chirie si mi se pare alegerea mai buna. Nu-mi pica bani din cer si nici nu-mi fac scenarii fataliste despre ce se intampla maine in cazul in care cade drobul de sare.
@zoologika: eu stau in chirie din 2008. n-am avut niciodată probleme. dacă 2 din 200 au probleme cu proprietarii nu inseamnă că toata lumea e aşa. ieşiţi din cercul „celei mai ieftine şi mai jegoase garsoniere” şi nu veţi păţi chestii.
Ete de aia am plecat eu din chirie si m-am intors la casa parinteasca. Daca tot nu fac altceva decat sa dorm, nu?E mai ieftin, are cine sa stea cu copii etc. Ce daca sunt doar 2 camere, acolo doar ma mut sau dorm, de unde atatea pretentii si confort.
hmmm, eu am fost intr-un apartament din asta. E al unor tineri si l-au primit cadou de la parinti. Si da, se bucura de el, nu vin doar noaptea acasa, primesc cu mare drag prieteni, etc. Acum daca ei sunt exceptia sau nu, va las pe voi sa hotarati.
hai sa ne mutam in cutii. le izolam bine sa ne tina cald. daca tot o folosim numai pentru somn….
in patul cui te bagi?
@saragea: hilar sau nu, Dan are nitica dreptate. La noi in cuplu, el chiar are mania sculelor, eu am mania cusutului. El isi are debaraua plina de scule de mana, scule electrice, accesorii, consumabile, eu am un colt din bucatarie cu masina de cusut, piese de schimb, ate, etc. Se impaca bine cu dulapioarele cu farfurii, tacamuri, oale. Camara are rafturi pentru diversele conserve pe care le fac si pentru aparatele electrocasnice (gen mixer, robot). Sufrageria este o combinatie intre birou si camera de zi, dormitorul e loc de dormit si garderoba. La nevoie, pot primi musafiri si in hol, care e destul de mare si am o canapea mica si o masuta. Tot pe hol, intr-o nisa, stau combina si lada frigorifica, iar deasupra lor, pe un raft, trolere si genti de voiaj. Doar baia a ramas cu destinatia ei initiala
Stam intr-un apartament comunist, decomandat, in care singurele sparturi aduse peretilor au fost retusurile cauzate de schimbarea tocariei si a usilor. A, si avem: el-30, eu-31 de ani. Vrem un bebe, asa ca strangem bani pentru a-i putea adauga la pretul pe care il putem lua pe actualul apartament ca sa trecem la unul cu 3 camere. E bine, e rau? Nu stiu. Noua ne e bine.
Nu ai inteles nimic Vali
Respiram (mai mult familia mea decat eu, ca eu ajung acasa super tarziu) intr-un parter de vila de 150 mp patrati.
Conduc un vapor identic cu trotineta lui Alexa( minus culoarea coca), pentru ca pot si pentru ca-mi face o placere nebuna sa o folosesc. In fiecare secunda pe care o conduc.
Toate fara credite.
Cand eram mic am luat un credit, cu dobanda variabila.Care a variat de la 56 la 160%. Ultimul credit……
Te intinzi cat ai patura, restul e echilibristica pe sarma
Si-ti merti soarta daca te sui pe sarma
zoologika, doar ca tu platesti ca fraierul dublu la banca. spre diferenta de aia care nu si-ar face credit. si dupa 30 de ani platesc cat tine sau mai mult si stau tot in chirie
Mai stiu si eu oameni care au niste apartamente marii si nu au cu ce sa le intretina,mai bine unu mic si sa il poti intretine .Si mai ales daca nu muncesti.
@zoologika
uite de aia am tinut sa imi fac contractul de inchiriere pana in nov. 2013 cand m-am mutat ultima oara, cu clauze, inregistrat la fisc, etc.
totusi, in ultimii 3 ani am schimbat 3 apartamente… pentru ca asa am vrut eu, nu m-a dat nimeni afara din casa iar cu proprietarii m-am inteles.
@zoologika, felicitari ca ai tarie aceasta! Eu unul cum zis nu as suporta gandul unui credit pe 30 de ani, lucrand la stat, sau la privat! Sa am o afacere buna, ce produce un an mai bine, altul mai prost, poate m-as incumeta, dar in conditiile economiei de azi, nu mi-as risca nervii pe un apartament!
e greu sa iti iei un apartament ca ala din munca cinstita, nu imposibil dar greu….asa ca cei care isi permit unul au si timp sa se bucure de el…
daca se intampla asa inseamna ca nu muncesti unde trebuie!
Deci concluzia e sa stai in chirie toata viata fiindca ti-e frica de ideea sa platesti 30 de ani pe-o casa ? lol
In sfarsit scrii si tu chestia asta!
Dar cum ramane cu acel „munceste mai mult” pe care-l tot propovaduiesti cat de des poti?
Eu unu nu inteleg smecheria cu bucataria deschisa. Daca gatesti imputi complet livingul indiferent cat de puternica e hota.
@vlad: cele doua nu se anulează reciproc. după cum vezi, acest comentariu e scris la ora 5.
munca e bună, dar trebuie să fie pentru un scop mai bine definit decât „să plătesc rata la smartphone sau la golf5 fulloption 900€/lună”. pentru că atunci nu apuci să te bucuri de ele. după cum ai mai văzut pe aici, promovez diferite produse (telefoane, maşini, aparate foto scumpe) in ideea că ele vor fi cumpărate de oameni care au banii necesari pentru aşa ceva şi nu le iau pe credit. nu e nmic in neregulă in a-ti lua ceva de preţ, cu condiţia să ţi-l permiţi. şi asta e valabil şi la telefoane, maşini sau case. dar când ţi-l iei şi ajungi să munceşti pentru rata la acel produs nu e de bine.
zoso: primele 2 intrebari pot fi puse nu numai in romania, ci oriunde in lume, acolo unde febra „real estate” a otravit vietile oamenilor.
din pacate nu e numai poporul roman un neam de idioti, ci e insasi natura umana idiotita de niste smecheri care au reusit sa convinga „masele” ca „asa este bine”. (de ce te-ai baga sa platesti 1 milion de dolari in 25 de ani pentru o casa cu 5 dormitoare, cand tu ai maxim 2 copii si esti sarit de 40?)
cea de-a treia intrebare, aceea cu a avea banii, atinge chestii un pic mai profunde, fiind vorba de un confort mental oarecum justificat.
ca sa simplific un pic, pune-te in situatia de a nimeri intr-un restaurant unde totul este uber-cool: serviciul, meniul, ambianta, deci intr-un cuvant un loc in care ar trebui sa te relaxezi complet, dar in care realizezi ca probabil nu-ti vei permite sa achiti nici macar consumatia minima. te simti bine in stresul si jena generate de „a nu avea”?
pe partea cealalta, avand suficient, dar neputand din varii motive sa ajungi in acel restaurant, cred ca simplul gand ca oricand te-ai putea duce acolo e mai relaxant decat frustrarea ca nici de data asta nu ai reusit sa ajungi.
@aurache:
care-a-lot-not. asta ar insemna să mă sinucid că vecinul meu are două audiuri a6 şi o casă cu etaj şi eu stau in chirie. am fost in vizită la matuşa din germania. ei amândoi pensionari, vecinii de vizavi pensionari. diferenţa de vreo 5.000€ pe lună intre cele pensiile celor două familii şi vreo 30.000€ la maşini (mătuşa are un 190D pe care il vezi aici). dar beau toţi aceeaşi bere locală, se imbracă la fel de ieftin, fac cumpărăturile in acelaşi loc. vecinul vine să se uite la televizorul lor CRT cu aceeaşi plăcere cu care ei se duc să se uite la LCDul lui de sute de inch.
crezi că eu am jene în a mă uita la vortexul meu (atât de celebru)?
lăcomia este o artă pe care prea puțini o cunosc.
și să vă dau și o veste bună. după cum bine știți, în prezent poplația româniei scade porceşte. peste vreo 20-30 de ani vom fi mai puțini și mai bătrîni, dar şi mai bogaţi. presupunînd că durata de viață a unei case este mai mare decît a unui om, peste vreo 20-30 de ani vom fi, deci, mai puțini, mai bătrîni și cu mai multe case. adică, fie vom locui soțul într-o casă, soția în altă casă, copiii fiecare la casa lui, încă de la vîrste fragede, fie casele astea vor fi scoase la vînzare (nici măcar chiriași nu vor aduce) pe prețuri de nimic.
pe termen scurt sună haios. am banii, am cumpărat casa. pe termen lung s-ar putea ca întreţinerea să fie al dracului de scumpă.
caz: el cu leafă bună, ea cu leafă bună, o fată, liceu-facultate. au făcut un megaviloi într-un cartier select – stăm noi, fata creşte, cînd s-o mărita se așează cu bărbatul aici, au unde să stea şi ei şi copiii, are cine să ne dea o cană cu apă la bătrînețe.
a dat dumnezeu şi fetei i-a plăcut cartea. i-a plăcut atît de mult încît a plecat în america. definitiv. ei au intrat în pensie – pensia nu mai e așa de bună. au rămas cu un viloi uriaş pe cap iar utilităţile costă în zilele noastre 1000-1500 de lei într-o lună de iarnă.
inca un post de-al lui zoso pe tema „merita sa te indatorezi o viata?”, cu raspunsul implicit (si corect) NU, un adevarat aspirator pentru comentarii
@zoso nu am generalizat ca sa ma victimizez pe mine, pur si simplu astea sunt exemplele pe care le-am intalnit eu.
Si ca sa fiu si on topic, mi se pare normal sa vrei mai mult spatiu, la fel de bine cum mi se pare o idiotenie sa te plangi ca ai un apartament de 100 de mp si platesti dublu intretinerea fata de cat plateai la 2 camere cu 50 de mp.
Apropo de chestia asta cu suntem mai cu simtul proprietatii decat vesticii. Mi se pare total gresti. De cand lumea oamenii au vrut sa aiba al lor. Primul lucru pe care il facea maimuta era sa-si gaseasca acoperis deasupra capului. In vest fenomenul chiriilor e mai prolific pentru ca o casa e mult mai scumpa. Remember goana americanilor cand se poplau teritoriile, toti visau la casa lor. Nu e rahat pe paine, e realitatea. Nu cred ca spun noutati.
In ceea ce priveste spatiul e si o chestiune de densitatea poplatiei. Daca eram in Japonia eram fericiti sa avem o baie in care sa locuim. In Romanica ne permitem sa vrem casa de 200 de mp. Just, nu trebuie sa te subjugi ca sa o ai. Depinde de cat de confortabil esti cu chiria sau rata la banca. Tot un drac e pana la urma. Daca la un moment dat nu iti mai permiti sa platesti rata (desi banca de cele mai multe ori are interesul sa te reesaloneze inainte sa te futa in gura) ajungi in chirie. E simplist modul de a privi lucrurile, dar in cele din urma la asta se reduce totul.
Pentru mine e mai confortabil psihic sa stau in casa mea/a bancii, cum vrei sa-i spui decat sa stau in chirie. Asta e. Si o spun cunoscand si viata in chirie. In cele din urma nu cred ca e ok sa judecam lumea care a ales in cunostinta de cauza. Una e sa iti cumperi aspirator in 24 de rate, alta e sa-ti iei casa pe 30 de ani.
E simplu: alaturi de l de job, acasa e locul unde-mi petrec cel mai mult timp deci ar fi bine sa ma simt si acolo confortabil nu sa imi fie groaza sa ajung. Daca si jobul si casa iti plac, cred ca ai o viata foarte ok.
Cu masina iti dai dreptate.
eu cred ca asa suntem educati de mici. pentru ca ai nostrii au trait in perioada in care au trait si vor ca noi sa o ducem mai bine.
eu cred ca in afara, e totul facut in asa fel incat consumul sa fie dus la extrem.
eu cred ca toata munca asta este ceva gresit. de ce? pentru ca te seaca de viata, pentru ca nu mai ai practic viata. esti ca un puscarias care face munca silnica.
@zoso, aurache s-a referit la altceva cand a intrebat (general) daca te simti bine in stresul de a nu avea, si anume la situatia cand te „intinzi mai mult decat ti-e plapuma”, nu la aia cand privesti la altii care au.
iarasi unul dintre articolele logice „eu n-am nevoie de spatiu, fiind un zgarcito-econom notoriu, voi de ce ati avea”, continuat de copilasi cu „asa e, toti cei care vor spatiu o fac pentru a impresiona lumea”.
mai conteaza ca in momentul in care castigi niste bani iti cresc si nevoile/pretentiile?
Conteaza ca nu ajunge sa nu iti ploua in casa pentru a te simti bine?
evident ca nu. A zis zoso ca nu-i bine
asa, ca info: cat dai pe chirie?
@animaloo:
„in momentul in care castigi niste bani iti cresc si nevoile/pretentiile?”
bună asta. te las pe tine să te gândeşti unde e fractura logică aici.
evident, trebuia sa scriu ” o data cu cresterea veniturilor cresc si pretentiile. O data cu pretentiile cresc si nevoile”.
Nu este nici o fractura logica. Daca student sarac imi ajungea un pat intr-o camera de camin, in momentul in care am inceput sa castig mai mult am putut sa imi permit o camera/doua camere, in functie de chirie. In momentul ala am inceput sa imi cumpar lucruri utile/mai putin utile. Dintr-o data incepi sa ai nevoie de mai mult spatiu. Nu o fac pentru ca gigel de la etaju 10 are si el spatiu.
Cand eram tinerel si cu ficatul teapan, dar si fara bani, bergenbier era o bere decenta. Acum nu. Asta inseamna ca beau bex ca sa ma dau mare?
Singura chestie este ca da, mi-am luat apartament/masina pentru ca aveau alti. Nu pentru ca eram invidios pe ei ci pentru ca am vazut ca se poate.
@animaloo: e o fractură logică pe care tu nu o sesizezi pentru că ai o şa de biclă de nu ştiu câte milioane. hai, mai citeşte o dată textul postului.
Mai animalule
e vorba de cei care nu isi permit si platesc jde ani rate pe ceva;
Cand platesti 31049532 de ani la 2 camere concluzia e clara: nu ti-o permiti.
@zoso: ideea postului e interesanta. Ajungi la discutii ceva mai complexe decat „sa moara capra vecinului”.
despre copilasii care numai asta inteleg, era vorba in primul comentariu.
am cunoscut oamenii care lucrau zi lumina la corporatie. Unii si la firme ceva mai mici. Prin cumpararea produselor scumpe, chit ca nu si le permiteau, isi confirmau, intr-un fel, faptul ca nu lucreaza degeaba.
cred ca la noi, chestia asta este invers fata de SUA (ca exemplu). Acolo lumea isi ia a doua/treia munca pentru a isi lua ceva. La noi, oricum muncesti zi lumina, asa ca iti iei ceva.
Eu sunt de acord cu ce zici tu aici. ca muncim ca prostii, uitam sa ne traim viata si inainte de a ajunge intre 4 scanduri de lemn, acoperiti de pamant, ne gandim „vai, cate regrete am”, „vai, macar daca as fi vazut si eu ceva, daca m-as fi plimbat mai mult”, etc.
Multi isi traiesc viata dupa um trebuie, nu dupa cum neaparat isi doresc. E bine sa ai tptusi confort in propria ta casa, dar crede-ma ca stiu o familie care se imprumuta si muncesc ca sa achite creditele pt gadgeturi, gen ultima plasma sony, ultimele telef, etc
Mi se pare o prostie asta. M-as imprumuta doar de maxima nevoie si pt ceva f util, casa, masina, hai merge daca nu poti cu banii jos.
Ce rost are sa ne gadgetuim viata ca sa ce? sa ne radiem mai mult? Cata aparatura ne trebuie intr-o casa… Si de dimensiunile ei… prea mult e scump de intretinut (daca nu ai menajera e naspa), prea putin nu e bine daca vrei sa iti intemeiezi familie.
Ceea ce ai zis tu acolo se spune mai plastic „Man with golden handcuffs”
Nu pot sa zic altceva decat „trist”. Chiar auzeam la cineva cum ca si-a luat apartament cu rata pe 30 de ani.
Ma intreb, infata de copii, case si masini, ce mai fac romanii util?