Edit: când am scris articolul nu am mai gasit link-ul la un articol pe care l-am descoperit in partea dreapta a blogului. L-am regasit acum. Multumesc pentru share, Vali. City life damages mental health in ways we’re just starting to understand.
Bucurestiul in primul rând, ca de Paris, New York, Caracas etc. se ocupa altcineva.
Inainte de toate, recunosc ca sunt subiectiv. Nu .ro, el are plete. Sunt subiectiv, asa cum poate fi subiectiv un om care stie ca locul lui nu e intr-un oras. Care, de fapt, uitându-se in urma, isi da seama ca locul lui n-a fost niciodata intr-un oras. A, ca au fost locuri in care am haladuit o vreme si care au fost usor de locuit, desigur, dar la modul sa „iubesc” orasul, asa cum pot spune ca iubesc pamântul (arabil, fâneata, orice loess care produce un fir de iarba), niciodata. Apreciez apa calda, magazinele deschise pâna târziu, tot confortul care decurge din statul la oras. Apreciez si faptul ca poti gasi arta si cultura la fiecare colt de strada. Ca poti sa intâlnesti oameni interesanti mai usor decât ai putea sa o faci pe câmp (stiti ca sunt expert in platitudini, dar sa stiti ca imi plac si dealurile si muntii). Dar.
Orasul, ca forma de organizare, mai ales arhitecturala, este incompatibil cu homo sapiens. Omul are nevoie de spatiu. Si aici nu vorbesc de o sufragerie cât mai mare. Are nevoie sa se poata uita in zare si sa vada câmp deschis. Constructiile din ce in ce mai inalte, „cu vedere”, au incercat sa rezolve problema asta. Poate inconstient. Doar ca, sa privesti peste alte constructii, acoperisuri si vârfuri de copaci, nu e suficient, oricât de Philippe Starck e penthouse-ul tau. Omul e o primata dotata cu un creier putin mai mare. Nu e vreo fiinta superioara. Are, in mare parte, cam aceleasi nevoi ca un mare mamifer. Are nevoie, din când in când – insist pe din când in când – sa fie cu alti congeneri. Dar, are mai ales nevoie de spatiu. Pentru el, singur. Gânditi-va la leii sau elefantii care au nevoie sa stea si singuri sub un copac, chiar daca traiesc in comunitati si fac totul impreuna. Nici primatele nu traiesc in grupuri de 2 milioane. E adevarat ca, uitându-ne in stânga si-n dreapta noastra, observam ca nu prea mai suntem primate sau mamifere mari, vânatori, pradatori. Semanam, mai degraba, cu niste antilope gnu. Inca putin si se adapteaza si creierul: ce plm mi-ati dat, ma, atâtea sinapse si atâtia neuroni?
N-am locuit niciodata la etajul 50, dar nu cred ca oamenii aceia sunt neaparat mai fericiti decât un om cu o casa pe pamânt, o bucata de curte si un câine. De fapt, când te uiti la numarul de psihiatri sau psihologi din New York, comparativ cu numarul celor din tot Chile-ul, cred ca ai o parte din raspuns.
Fericirea, starea de bine, nu vine decât in contact cu natura. Cu cât contactul e mai apropiat, cu atât starea de bine e mai profunda, mai reala si mai de durata. Parcurile din orase, oricât de Central Park sau Herastrau ar fi ele, nu sunt suficiente. Cu mici exceptii, orasenii au timp sa iasa in parc cam in acelasi timp. E un stres real sa iesi cu bicicleta in orice parc din Bucuresti, iar pe jos te hârjonesti la fiecare pas cu alti umani, unii dintre ei fiind la fel de nepoliticosi ca aia din supermarketul pe care-l frecventezi. Poti sa plantezi câti copaci vrei pe strada ta betonata, daca in 2 minute de când iesi din duplexul tau cobori in statia de metrou unde te sardinesti 20 de minute dus si 20 de minute intors cu alte primate.
As putea continua si cu calcule financiare, atât pentru stat cât si pentru fiecare dintre noi, dar oricine are putin bun simt (am mai vorbit eu de el in alte posturi, nu e vorba de râgâitul in spatiul public), isi poate da seama ca repararea unei conducte defectuoase in sectorul 1, sub 3 imobile, e infinit mai scumpa decât 1 km de conducta noua in Ciolpani.
Orasele se schimba. Se transforma. Când vezi ce fac unii prin Asia (Singapore imi vine in minte) te miri admirativ. Insa, nu cred ca solutia sunt copacii la etajul 20 al unei constructii din otel, beton si geamuri.
Nu stiu voi cum sunteti, dar eu când vad un câmp deschis (semanat sau nu, maro sau verde, cu copaci sau nu etc), ma invaluie o stare de bine, indicibila, inefabila. Câteodata chiar si numai o fotografie cu asa ceva are efect.
Total de acord.
Dacă cuplezi articolul ăsta cu linkul dat de vali la stirile zilei cu criza imobiliara din Amsterdam, iese de-o disonanță.
Pentru antilopele gnu nu e nicio disonanta
pai si unde mai stam ?! tu zici sa moara orasele, Vali zice sa moara satele.
cum ar spune codul rutier: „in afara localitatii”
Pe pășune 🤭
Stam in plua. Cei care au.
in chirie
cred ca imaginea asta e dintr-un proiect de spital de cancer…
si nu are legatura cu urbanismul ci faptul ca e dovedit ca lumina naturala si fereastra care da spre ceva verde scade timpul de vindecare cu peste o zi deci reduce costurile de spitalizare 
Nu moare nimic. Orasele vor tot creste in dimensiuni. Deja sunt destui nascuti in orase, patura mai saraca ce nu au vazut mare si munte decat pe internet.
Pe cine faci gnu băi… ăsta ?
Pe Linux!
Bai nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt fix pe dos. Ma misc ca pestele in apa prin oras, prin aglomeratia de la metrou, din trafic, de pe strada. Imi place sa fie lume in jur, sa vad luminile orasului noaptea pe geam. Nu ma deprima cladiri, am incetat de mult sa ma mai enervez in traficul de oras (il accept asa cum e, imi asum ca daca iau masina pierd timp, etc.). De confortul aferent unui oras mare ai zis tu deja ca e un avantaj.
Imi place si padurea, dealul, muntele etc. dar dupa 2-3 zile cam vreau inapoi acasa.
Se numeste alienare. Esti alienat de oras. Antilopa de oras
Si eu ma simt cel mai în largul meu în orasele aglomerate. La fel cum altii se încarcă de energie plimbându-se prin natura, asa ma incarc eu plimbându-mă seara printre clădiri. In natura sau chiar intr-un oras precum Tecuciul menționat intr-un alt comentariu, ma pot simți bine un weekend, poate nici măcar atat, si asta numai dacă sunt alături de prieteni sau familie.
Probabil un fel de sindrom Stockholm. La mine e fix invers, mai mergem în oraș o dată pe lună și îmi aduc aminte de ce nu mai stăm acolo.
@A. sau poate fiecare om e diferit, ne plac lucruri diferite.
Well, e și ăsta un mecanism de copeing, e mai sănătos pentru minte să considere că se simte bine. Și până la urmă și criminalilor în serie le plac lucruri…”diferite”. Devianților!
Ahahah ce-am mai râs. Serios acum, fine by me, scuze dacă s-a simțit cineva atacat pentru alegerile sale care nu privesc pe altcineva.
Articol interesant de citit.
https://pressfrom.info/us/news/science-and-technology/-276305-city-life-damages-mental-health-in-ways-we-re-just-starting-to-understand.html
Te contrazice homo sapiens de cateva mii de ani, de cand s-a mutat la oras…
Exista oameni care nu pot pasi pe pamant gol sau iarba, doar asfalt, altfel se murdaresc airmacsii.
vrei sa zici ca homo sapiens confirma ca nu-i e bine la oras… cu atâtia deprimati pe instagrame si fb-uri…
Um, triggered by cloaca numită Paris?
Acuma serios, depinde și ce înseamnă oraș, că oraș e și Tecuci-ul și nu e așa sufocant. Plus că nu „trebuie” să moară. Orașul în sine e un motor de dezvoltare, nu ajungeam unde suntem acum cu interwebz pe telefon touch screen dacă rămâneam toți în bordeie pe sub poala pădurii. Dacă e util sau sănătos e altceva. Majoritatea de la oraș par ok, fac copii, iau medicamente, strâng pentru pensie, repeat. Ah că nu sunt fericiți? Pff…evoluția does not care, specia să persiste. Și iată că persistăm…de ne ia naiba.
Evident ca Paris… abia astept sa scap de el.
Sa stii ca am stat si m-am gândit si la orasele mai mici. E la fel. La un moment dat, cineva, cumva, preturile pamântului incep sa creasca, cineva face blocuri, oamenii incep sa se aglutineze, betoneze etc si tot rahatul ala e. Bineinteles, nu la fel de sufocant ca Bucurestiul, dar tot o aglutinare de oameni, care, in animalitatea lor nu sunt facuti pentru asta. Oamenii, fara spatiu suficient, fara natura, ajung la comportamente ciudate, dintre care drepresia e forma cea mai „usoara”. Vorbesc aici de infractiuni cu violenta, agresiuni, tâlharii etc. Ce sa mai zic de agresiunea dovedita in relatiile dintre asociatii (sic!) de locatari.
Teoria mea e că e o evoluție naturală din motive de securitate. Dacă nu ne strângem noi se strâng ăia de peste deal/munte/gârlă și vin peste noi. După aia a fost inerție, gen mă mut peste deal că acolo e nevoie de meșteri și boierul din cetatea mea e cam muist. Acum mai nou sunt și pretinși masochiști cărora le place „energia”, shaorma la 2 noaptea, tramvaie pe bulevard, motoare turate, claxoane, frecat de străini la metrou etc. Dar driver-ul în zilele noastre e banul și probabil perioada de împerechere (orașul e mai propice pentru asta, altfel Tinder ar trebui să scoată o versiune ca la Pokemon Go cu căutat prin păduri și peșteri). Dat nu cred (nu pot, nu vreau să cred) că cineva care ar avea de ales între beneficii egale ar zice „da coaie, vreau pe Mihai Bravu cu vedere la bulevard, nu, nu vreau parcare privată prefer să o caut în fiecare zi 20 de minute”.
@ fluture ,
Nu cumva infractionalitatea e mult mai mare la sate, adica acolo unde oamenii sunt mai aproape de natura ?
Ma refer la acte violente, nu delapidari financiare.
Statistic cu cat stau oamenii mai in natura cu cat e mai grav cu agresiunile si mai putin cu furturile. In cazurile duse la extrem agresiunile duc spre 40% rata de decese datorate violentei si furturile sunt spre zero. A si socialismul e in floare – adica mancarea e la comun, casele sunt la comun. Totul e roz pana cand balanta o ia razna si moare juma de populatie. Apoi se stabilizeaza iarasi o vreme. Civilizatia, evolutia, orasele, locurile de munca de la 9-17 sunt solutia gasita in sute de mii de ani ca sa mai niveleze asperitatile astea – adica sa moara mai putini oameni de „dat in cap” si „burta goala” si mai multi de „spleen” si „mi-e lene” si „neimplinire spirituala”.
Altfel da, suntem pe un blog cu topoare, promovam iesirea in natura.
Întreb și eu, de unde e statistica asta cu violența la sat? Se poate un link? Ne referim la Ro și la tradiționalul colindat cu bărdița? Sau e ceva studiu global?
Ce atâta Sex and the city, tovarăşi? Propun să trecem la CEX and the field! Pentru că “orice om îi place” un câmp deschis, maro sau verde, electric sau elizeu. Meic ă foto!
si eu am visat frumos azi noapte …
Am venit sa iti zic ca iar sunt de acord….cu tot pana la virgula..
Dar ti-ai dat raspunsul singur la dilema. Orasele nu numai ca nu vor muri, dar se vor inmulti, pentru ca oamenii vor fi din ce in ce mai comozi, din ce in ce mai gnu.
Peste 100 de ani daca o sa trimiti un om la o cabana la munte unde sa se gospodareasca singur, iti va muri in 5-6 zile.
E posibil ca, in romania, intr-un interval de timp de 10-20 de ani oamenii cu cap din primele 10 orase sa migreze, de dragul si pentru sanatatea copiilor, spre satele mai indepartate pentru ca orasele romanesti sunt deja saturate de cladiri iar nivelul poluarii a depasit de ceva vreme limita maxima admisa. Am deja astfel de exemple printre cunoscuti.
Tara noastra a avut un potential enorm sa se dezvolte curat si destept insa o iesit o totala hidosenie din toata expansiunea urbanistica a oraselor, mare pare din cauza coruptiei la nivelul administratiilor locale si a „dezvoltatorilor” imobiliari. Cred ca se pot numara pe degetele de la o mana rezidentialele facute cu cap din toata romania.
cat pe ce sa citesc cand, brusc, remarc ca e alta „creatie” fluturistica. pericol evitat la timp.
Stiu ca e inceput de weekend si tu cauti poze cu femei mai golase asa. Sorry, nu tinem asa ceva. O zi buna.
uuh, triggered
dacă nu găsesc o cale să vă împac, îmi iau interdicție și pe pantelimon, și pe paris, ca bietul nicu gheară, nu?
vali, poate intelege daca ma duc si eu sa comentez la el pe blog, cam la fiecare articol „nu l-am citit, voiam doar sa-ti spun ca oricum e de rahat pentru ca e scris de tine”
ps. nicu gheara o avea interzis prin patelimon – desi am impresia ca e piata de desfacere si acolo – dar nu mi se pare rau acolo pe unde locuieste acum…
E greu, foarte greu, când ai copii.
Orașul, în România cel puțin, este singurul loc unde poți spera la oportunități de educație.
Nu sunt de acord. Având in vedere cum a ajuns educatia in ziua de astazi. Combinat cu accesul la informatie.
total fals. și am zeci de exemple care contrazic asta
Despre ce este vorba in acest articol ?
Ne pare rau, n-avem. Poate gasiti la magazinul de la colt.
E preludiu la un articol in care ne prezinta un topor si o sapaliga meseriase.
Nu mai am plete din 2008, da’ acu’ am barba
Gluma deoparte, asta tine si de cultura locului si de cit de vizionar a fost nu stiu care guvern la un moment dat. Anglia, de exemplu, e intinsa pe orizontala. La mine-n sat, unde locuiesc, adunat 100.000 oameni, sint maximum 20 blocuri cu mai mult de doua etaje si maximum patru (exista si doua cu vreo 14, unul e hotel, iar celalalt trebuia sa fie cladire de birouri, da’ n-a mers si i-au schimbat profilu’). Romania e plina de blocuri pentru ca a fost mai ieftin pentru comunisti sa-i mute pe toti in cutii de chibrituri. Daca te uiti la aglomerarile de blocuri din orasele romanesti, o sa vezi ca sint alea din centru (logic, ca orasu’ tre’ sa para urban) si alea adunate in jurul cite unei industrii. Aproape intotdeauna pe linga gara, pentru ca ceferisti si cazat muncitorii trimisi sa lucreze pe la diverse plantatii pe unde se facea naveta,, intotdeauna pe linga fabrici si uzine pentru ca furnicile trebuiau sa ajunga repede pe platforma industriala. Zonele cu case sint vechile zone rezidentiale ale urbei.
Asta e cumva blestemul urbanizarii romanesti, ca orasele sint dormitoare de sclavi, nu centre urbane in sine. Si e valabil cam pentru tot Estul Europei, unde „omul nou” a fost inventat sau, ma rog, omul a fost domesticit de tatucu’ Stalin. Vestul e taman pe dos, dar in partea asta, disconfortul locuitului intr-o cutie de chibrituri e inlocuit cu disconfortul navetei. Am colegi care fac pe drum cite o ora dus, o ora intors. Pleci la sapte de-acasa si ajungi acasa la sapte, sapte jumate, in functie de trafic. Stai la casa, dar n-ai timp sa stai in curte. OK, ai weekendurile, dar…
Pe de alta parte, nu poti sa zici ca Strasbourgu’ nu e misto. Pentru mine, cam ala e genu’ de oras ideal. Ma rog, facind abstractie de clima. Altfel, Lisabona etc.
Sorry man, sper totusi ca ai taiat doar pletele, nu si metalul
2-3 etaje mi se pare si mie maximum acceptabil pentru specia umana, cu conditia sa fie mult spatiu in jurul lor, sa nu vezi televizorul aprins in cutia vecina.
La partea cu naveta nu sunt total de acord. Bineinteles, una e sa faci naveta prin India, alta e de la Paris la Strasbourg. Eu nu o consider pierdere de vreme. Mai ales ca, de multe ori, fac naveta „in timpul programului”, nu in timpul meu liber. Trenurile sunt confortabile, poti citi, mânca, butona etc. Poti sa te uiti pur si simplu pe geam si sa te bucuri de vacile pe care le vezi
Apoi, in week-end, chiar daca sunt doar doua zile, compensezi fara probleme. 5 zile de naveta si 2 zile in aer VS 7 zile in conserva, cred ca alegerea e relativ simpla. Ma antrenez acum pentru o naveta Moieciu – Strasbourg peste vreo 2 ani, la fiecare 10 zile. Même pas peur 
Strasbourg-ul e misto, intr-adevar, dar ramâne un oras, cu oameni ingramaditi. Nu ca la Bucuresti, bineinteles, dar tot ingramaditi, dupa standardele mele.
Eu te tin minte cu plete de cand te-am gasit intr-o dimineata intr-un birou de la Radio Lynx…
Parcă citesc indicațiile omului fără carnet din dreapta șoferului, care în teorie e cel mai bun și atent, numai că a avut cumva ghinionul să stea în dreapta, responsabil cu sticla de apă pe care până la urmă o uită în bătaia soarelui.
Sa inteleg ca in metafora asta de doi lei tu ai putea fi soferul? Sau esti apa care a facut insolatie din cauza mea?
E mai eficient ca oamenii să stea în orașe (orașe normale) din multiple puncte de vedere.
Da e frumos să stai în natură, dar spune-le asta la cei care mor de foame în natură.
Așa da cu o pensie de 1000oiro și eu aș tot sta la țară, dar cu papa de la oraș și comoditate de oraș.
Că altfel ca să produci tot la țară muncești non-stop și mori repede, mai repede decât cei de la oraș.
Sper totuși să rezolv cu pensia aia :D.
ba din contra, orasul e starea naturala a homo sapiens, faptul ca o vreme am stat imprastiati s-a datorat agriculturii de subzistenta.
Altfel, de-a lungul secolelor ne-am strans in sate, comune si orase f stramte, compara Parisul lui Hugo cu cel de dupa reorganizarea lui Haussman. Pare un pic lai degajat, nu? as zice optimizat…
Umanitatea va evolua catre urbanizare doar ca la un moment dat, iar unii au ajuns la momentul ala, vom realiza ca le putem avea pe amandoua si orasul si natura si spatiul.
Revolutia in industria auto si cea digitala va insemna ca pe viitor tot spatiul ocupat acum de parcari si o parte din infrastructura va fi ocupat cu altceva, poate parcuri, de ce nu? In buza Parisului, pe la Courbevoie ai spatiu terasat unde poti inchiria o parcela de teren s-o lucrezi si sa-ti pui rosii daca vrei, in viitor va fi suficient sa luam liftul pana in gradina de deasupra blocului unde ne vom putea pierde in natura pe poteci facute pe pasarelele dintre cladiri sau foste viaducturi de tren (vezi Coulée Verte la Paris).
In timp, cand megalopolisurile vor atrage 90% din populatia lumii, vom avea ocazia sa pastram restul locurilor intacte de resturile oamenilor si sa le dedicam naturii, cresterii animalelor, agriculturii…
Toate articolele (stiintifice si ne-stiintifice) vorbesc despre ultra-mega-urbanizarea planetei, insusi Vali ne tot zice despre cum tre’ sa moara satele, fiecare tendinta utilitara ne demonstreaza USOR ca orasele sunt singurul mod in care avem cea mai mica sansa sa putem gazdui pe toata lumea, si vine Fluture si da o palma la… ceva.
Unde stau eu, nu prea mai ai voie sa construiesti case unifamiliale. Pentru ca asta duce la urban sprawl, orase care se toooot intind pana nu mai avem campurile mult-iubite ale autorului.
Solutia nu e sa avem fiecare casa cu gradina, ci sa devenim mai buni la a imparti spatii verzi comune, sa eficientizam felul in care locuim, si sa nu mai oferim platforme celor care nu le merita
eu cand vad un camp, ma gandesc ca iar nu am cizmele la mine
Ce, nu poți prăşi in picioarele goale? #firstworldproblems
Anda, buna
Si eu am teoria asta ca orasele mari sunt toxice si peste o anumita dimensiune ineficiente. Asa fara nici un studiu si doar din ochi as zice ca cel mai eficient este un oras de 150.000 locuitori, poti avea scoli, spitale bune si nu este f aglomerat.
Mie imi place Bucureștiul foarte mult. M-am obișnuit cu traficul, nu înjur, nu claxonez niodată (decat ca sa gonesc porumbeii) și ascult muzică în mașină sau RFI-ul. Copiii fac 7 minute pe jos pana la școala. Ajung cu metroul repede aproape oriunde. Sunt a treia generatie de pe aici, mi se pare curat si destul de ok ca si calitate a vietii. Mi se pare mai curat decat Atena, Salonic, Roma, Paris, Ierusalim, Istambul, Napoli, Palermo si multe alte orase pe unde am fost. Au inflorit magnoliile acum cateva, luni, apoi liliacul, acum miroase a tei peste tot (am un tei si in curte ), ma uit la ciocanitorile care si-au facut cuib in frasinul din fața casei, in mai si iunie canta mierlele peste tot prin cartier. O iau pe jos, cu nevasta-mea sau singur, ma plimb pe 1mai, clucerului, kiseleff, aviatorilor, dau o tura de lac prin Herasrau, opresc la un Heineken pe la vreo terasa si ma intorc agale spre casa. Sigur, cand merg la Cheile Gradiștei sau la Simon Bran, la Curmatura, la Nucșoara sau la cabana Suru ma gandesc ce tare ar fi sa traiesc pe acolo, dar îndepartez repede gandul realizand ca nu poti sa le ai pe toate intr-o singura viață.
Uau! Cat pozitivism!
Bucurestiul e format din 90% proprietari de apartamente (si putine case), care, in proportie covârsitoare, vor reactiona ca tine. Dupa ce ca n-ai unde sa te duci, sa incepi sa-ti spui ca apartamentul tau e de rahat, intr-o zona de rahat, cu vecini de rahat, fara parcuri… pai nu mai treci prin depresie, direct suicid.
E o reactie normala, combinata cu obisnuita si cu alienare (cu atât mai mult cât e generationala). Iti aperi ogorul, chiar daca nu-ti da decât niste barabule cât rosiile cherry.
Tot citeam și așteptam să zici că te-a trezit din vis bormașina vecinului…sună ceva gen Eterna și fascinanta Românie de la Cassa Loco („cu roua trandafirilor mă spăl pe fețișoară”).
Man, sta la casa in unul din cele mai frumoase cartiere din Bucuresti ( poate sunt subiectiv ( nu .ro) fiind si cartierul meu). Normal ca ii da mana sa fie pozitiv.
Da ia sa fie unul din multii aia inghesuiti in apart de 45 mp in blocuri de 10+ etaje, de unde de pe balcon vezi alte balcoane in 3 directii, in Militari, cu 20000 oameni pe kmp.
Zona aia si nu, nu am vreo legatura cu ceva din domeniul respectiv, mie una mi se pare ca are o energie foarte buna, creeaza o stare extrem de buna. Ce incepe de la Podul Grant spre Herastrau daca mergi pe stradute sau chiar si pe Turda.
Stati, mai, sa ne intelegem. N-a zis nimeni ca nu sunt zone misto – IN ORICE ORAS – dar asta nu face un oras agreabil de locuit, per ansamblu… Iar Bucurestiul o demonstreaza cu prisosinta.
plm, daca n-am avut bafta de un bunic oportunist care sa gajbeasca in anii 50 de la ”burgheji” un imobil intr-un cartier aerisit de vile interbelice!
sau macar de un tatic care sa ma consilieze cum sa fiu putred de bogat inainte de 30 de ani!
Pun link-ul asta si aici, poate…
https://pressfrom.info/us/news/science-and-technology/-276305-city-life-damages-mental-health-in-ways-we-re-just-starting-to-understand.html
Cel mai bine e sa ajungi putred de bogat sa donezi totul pentru cauze umanitare si sa stii sa te retragi . Dar 99,99% dintre bogati nu doneaza nu se retrag. Poate totusi or sti ei ceva ce nu stim noi saracii
Asta daca nu ai alergie la polen.
Starea de bine poate veni din contactul cu… multe lucruri. Cu natura, da. Dar și o ieșire cu prietenii, o piesă de teatru sau un concert, un fotbal în parc, rezolvarea unei probleme de matematică, fotografii de stradă făcute în piața Matache, o partidă de șah cu tata, o vizită la un orfelinat cu niste cadouri, o plimbare într-o altă țară etc. etc.
Pasiunile contează, nu locul. Unele pasiuni sunt mai ușor de urmat dacă trăiești în oraș. Altele nu. Dar dacă nu poți fi fericit decât în câmp … iți cam lipsește imaginația. sau curiozitatea.
neaorin, iti urez multa imaginatie si fericire intr-un apartament de 46 m2, etajul 10, cu doi copii de 12-13 ani, in piata Delfinului, ca sa nu ma duc pâna in pantelimon ca acolo sunt numai oameni buni si fericiti. cred.
Faci confuzie între cauză și efect. Oamenii „din piata Delfinului” care sunt nefericiți sunt așa pentru că trăiesc de pe o zi pe alta, nu pentru că n-au casă la pădure. Oamenii care trăiesc mereu cu grija zilei de mâine sunt nefericiți și la țară, și la oraș. Crede-mă că știu destui oameni din ambele categorii.
Doar că la oraș mai au o șansă să iasă un pic la liman, și să facă ceva mai mult decât să subziste și atât. De aia se și mută lumea în continuare la oraș.
neaorin, faceam aluzie la fraza ta penibila de la sfârsitul comentariului, cum ca oamenii care se bucura la un câmp verde sunt lipsiti de imaginatie sau… curiozitate.
Vali zice să moară satele, Fluture zice să moară orașele, și cumva amândoi au dreptate. dar ce fel de aglomerare urbană ar trebui să găsim/inventăm?!
că o aglomerare urbană (în sensul foarte larg al termenului) tot ar trebui să fie, că de la prima diviziune a muncii, acum mai multe mii de ani, în agricultori și păstori (sau ce făceau a doua grupă) oamenii au tot avut nevoie de alții că s-au prins că nu pot să facă toți de toate cu același randament.
poate o infrastructură mai bună, care să permită investiții și, în consecință, locuri de muncă și în alte locuri/localități și care să permită o redristribuire a populației, cu același confort și oportunități, și în alte locuri decât câteva orașe foarte mari care ajung ucigătoare. (citeam undeva că Da Vinci ar fi zis că optimul ar fi ca lățimea străzii să fie egală cu înălțimea construcțiilor care o flanchează).
spații ver/parcuri mai multe/mari/variate în orașe.
habar n-am, nu-s nici sociolog, nici psiholog, nici politician, nici investitor, nici istoric. dar cumva, cum spune cineva mai sus, oamenii tot au tins să se adune cât mai mulți împreună.
Eu am de câteva luni discuții cu prietenu’ în legătură cu destinația creditului pe care îl vom lua. Eu vreau apartament în oraș, el casă în afara lui. Sper să nu intre pe blog azi.
lasa adresa de mail
A prietenului, of course.
la modul serios, gândește-te foarte bine unde veți locui, unde lucrați, cât faceți pe drum, iar dacă o să vreți copii dacă îi dați la grădinița/școala (generală) din sat, dacă vreți să aibă tot felul de activități extra-școlare, și dacă ”la țară” aia e conectată de oraș cu ceva mijloace de transport în comun cât de cât umane (gen stb, că microbuzele periurbane sunt crimă).
Fluture poate are dreptate pe ici pe colo, dar am auzit despre oameni care s-au mutat înapoi în oraș de la ”o țară” la câțiva km de bucurești din cauza complicațiilor transportului și dusului copiilor la grădiniță/școală/diverse cursuri/spectacole/chestii. cineva mai sus zice de plecat la 7 am și întors la 7pm, e chiar bine. am auzit de variante plecat la 7 am și întors la 9-10 pm. și nici week-endurile nu erau prea lejere.
Noi locuim la o ora si un pic de Paris, am avut noroc de un aranjament cu locul de munca al sotului+acte facute de ei, contracte la furnizorii de diverse, cred ca in acest weekend voi primi si eu o propunere pentru un post, sa vedem. Dupa ani de asteptare acum stam la casa, in spatele casei e padure, in fata camp, deci.. Natura din plin, toata ziua canta pasarile, am pus deja legume in gradina…e aproape perfect. Problema mea e cu multitudinea de insecte, dar stiam ca asta e un lucru peste care trebuie sa trec. Ce ma surprinde este ca oamenii din satele astea au niste case super frumoase, curti pline cu flori, ba da nu e nimeni pe afara. Am trecut prin diverse sate de zici ca sunt fantoma, nu pot sa ii inteleg cum de stau inchisi in casa cand afara e vremea buna, curte cacalau, gratarele parcate pe iarba.. Noroc ca avem un grup de prieteni ca altfel…. Nici macar prietenii nostri nu inteleg situatia si vorba aia…sunt francezi. Traiasca televizorul si internetul si disparitia dorintei de socializare.
Ioana, bafta pentru obtinerea postului.
Asta cu oamenii in casa continua sa ma „fascineze” si acum, dupa atâtia ani. Pe de alta parte, noi suntem obisnuiti ca in România, oamenii la tara sa trebaluiasca câte ceva. Pe aici, astia au casele, gradinile destul de organizate, nu au o gaina, un porc de crescut, nu au legume de udat etc. Nu e chiar ideea mea de a locui la tara. Pe de alta parte, unii au terasele cu geamuri mari, deschise spre câmp, nu spre strada pe unde treci tu. De multe ori sunt acolo, dar nu ii auzi, ca nu au radioul deschis
Da si tu Parisul pe un oras/sat nemtzesc.
Good for you! Si mie orasele mari si aglomerate imi repugna. Viata de provincie e mult mai tihnita.
Vali, te rog io, fa un articol din ala acru cum numai tu stii, despre Andreea Raicu si sedintele ei de meditatie pe care le promoveaza mai nou
dar un link nu puteai să dai?!?!?!
Pol Pot, tu eshti mah?!
Stau la etaju 70 si nu e fun deloc.
Astepti liftu 2 minute, 1 minut pana jos, astepti 2 iar sa urci si 1 pe drum inapoi.
6 minute pierdute la fiecare coborat pan la parter
De ce nu alegi calea cea mai rapidă ca să ajunci la parter dacă crezi că e mult 6 minute ?
Esti liftier sau portar la blocul ala?
Hahaa, exact la asta m-am gândit că poate este liftier şi este plătit la cursă. :))
Asta este marea problemă a celor care locuiesc în oraşe mari. Toţi se plâng de timpul de aşteptare atunci când se deplasează, pe orizontală sau verticală.
Toti care locuiesc in orasele mari __se plang__ . Psihic prost
@fluture
Ma judeci fara sa ma cunosti, ma acuzi de wishfull thinking, ori eu vb de lucruri concrete. E ca si cum eu as presupune ca locuiești intr-un banlieue înconjurat de magrebieni si visezi la Moeciu, idealizand un loc care a ajuns plin de melteni (vb lui Zoso) cu maieul ridicat peste burtă si cu gratarele sfaraind de carne cu nitriti. Majoritatea caselor din zonă sunt niste cuburi de BCA, cu tablă Lindab, vopsite în toate culorile curcubeului, noroc că au termopane albe și balustradă de aluminiu. Am copilarit in Militari, pe Moinești si în Colentina la Doamna Ghica. Am facut liceul la Mihai Viteazul, imi place Colentina (str. Masina de Paine in special), îmi place Floreasca (e cel mai tare cartier cu pensionari din lume), imi place str. Mantuleasa, str. Sfintilor si cafeaua lui Florescu, Calea Moșilor si str. Mihai Eminescu, zona Manastirii Antim și Biserica Bucur Ciobanul și multe alte zone. Merg la Ateneu (de cateva ori pe an) casc gura la picturile lui Costin Petrescu în timp ce ascult interpretarea filarmonicii (ultima oară Concertul nr 3 al lui Rahmaninov ), in pauză mai rasfoiesc cartile de la Humanitas din foaier si beau o bere la sfarsit pe la carciumile dinspre Piata Amzei. Asta este Bucureștiul meu. PS: cam abuzezi de cuvantul alienare, ce inseamna alienare generatională, ca n-am votat cu USR-ul?
Nu te judec. Pentru mine esti „g”, nu esti nici macar un prenume, nu am cum sa te judec. Ti-ai dat cu parerea, mi-am dat si eu. Nu e vorba de nicio judecata. Eu cred ca orasul Bucuresti e un jeg, tu ai dreptul sa crezi altceva. Te-ai exprimat in sensul asta si nu te-a cenzurat nimeni pentru asta.
Comentariul tau – acesta – e de cacat (e o parere, nu o judecata) si nu doresc sa intru in nici o comunicare cu tine.
PS. Daca nu cunosti sensul unor cuvinte, când mai treci pe la Humanitas poate rasfoiesti un dictionar.
Știu că mulți din cei ce locuiesc în București se plâng ca-i mai frumos prin alte părți.
Eu ajung cam de doua ori pe an în București. Pentru mine este un oraș incredibil de puternic, mereu se schimba ceva (de obicei în modul pozitiv), vezi oameni de toate culorile și felurile care aleargă sa facă și să dreagă. Pe de altă parte relaxarea și modul prietenos de a fi… În mijlocul săptămâni vezi oameni relaxați în Cișmigiu la buturuga, ieși din parc și vezi viata tare). Știu, poate se vede așa când ești turist, dar orașul meu natal are potențial. Mult potențial (care n-ar fi rău să fie văzut și de localnici – în loc să-l bombane toată ziua).
Pentru mine Bucurestiul e un oras cu oameni suparati, tristi si incruntati. Un oras inghesuit, plin de gropi, plin de contraste, dezvoltat haotic. Un oras care nu da doi bani pe locuitorii sai – nu s-a schimbat deloc in 10-20 de ani – doar a devenit mai inghesuit – plin de stalpi, cabluri, masini, soferi nervosi, lume multa care se inghesuie peste tine, masini, nesimitire si masini.
Nu gust Ateneul, nu-mi place praful si zgomotul puternic al strazii, nu-mi place aglomeratia bara-la-bara, nu-mi plac semafoarele pe verde inainte si la stanga, nu-mi place aroganta, Militariul e o catastrofa urbanistica, transportul in comun este o gluma proasta, librarii Humanitas mai sunt si prin alte parti, nu are Bucurestiul monopol asupra lor, la fel filarmonica, teatru sau cinematograf.
Masinile de Bucuresti ies in evidenta pe unde merg, aducand cu ele mitocania si aroganta care le-a devenit a doua natura: nesemnalizarea, conducerea agresiva, parcatul in locuri unde nimeni nu parcheaza din bun simt – nu din cauza de stalpi, atitudini nespecifice unui oras civilizat, ai carui locuitori ar trebui sa dea exemplu, nu contraexemplu.
Once a paysan always a paysan!
Nu sunt de acord!
Eu sunt un tip sută la sută urban. Admir arhitectura, admir ceea ce-mi oferă orașul. Iubesc Berlinul, iubesc New Yorkul, iubesc Londra, Parisul, Hongkongul, Roma. Și da, și Bucureștiul, Varșovia și Praga. Iubesc libertatea de a fi ceea ce vreau sa fiu fără sa chicoteasca vecinii. Iubesc anonimitatea. Iubesc faptul ca nu trebuie sa mulg vaca, iar de doi ani ma gândesc să-mi betonez gradina, sa pun ghivece cu flori în loc sa ud, tund și îngrijesc cei aprox. 85-90m2 de iarba.
Daca vreau natura, ma urc în mașină și fac concediu (dar nici concediu nu am chef sa fac ptr. că ar trebui sa părăsesc orașul)
„Faci” concediu? Who talks like that? Și poți să „faci” concediu și la oraș, nu trebuie să fie la munte.
la betonul ala ar merge un gard tot din beton, niste balustrade de inox si o reimprospatare a peretilor exteriori cu o combinatie de 3-4 culori cu tenta ”neon”!
plm, de ce sa ai un loc linistit si rece cand poti sa betonezi?
Exista atatea variante simple, o alegi pe cea mai retarda
Da, Bucureștiul este un oraș de 2 lei, estetic și funcțional. O aberație urbanistică, cu cvartalele de blocuri, etc, etc…..da, este un jeg, fără exagerare, la.propiu și la figurat…. ….Sunt bucureștean la a 2 a generație.
Fericirea nu are nicio legătură cu natura. Mor pe ăștia dezechilibrați care „își încarcă bateriile” în natură. Poate ar trebui sa vă reglați viața de zi cu zi în așa fel încât să nu vă distrugă, fizic și psihic.
O dată am fost mai în natură, la gura portiței și m-au căsăpit păianjenii, țânțarii, șerpii și cormoranii. Natura te omoară, vezi Antarctica, Siberia sau Sahara. Omul modern are nevoie de aer condiționat și mediu izolat de gângănii și microbi.
OK, boss.
”Locuinta mea de vara.
E la țară,
Acolo era sa mor
De urât si de ntristare,
Beat de soare si pârlit ingrozitor
Acolo când n are treaba,
Orice babă este medic comunal
Viața de aici palpita
E lipsita de confort occidental.
De aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de acuma sa mai tai
Nu mi mai trebuie alta cura,
In naturaSa ma duceti cu alai!
Mearga pictorii la tara,
Ca sa piara
De caldura si de praf!
Mie dati mi strazi pavate
Maturate, dati mi cinematograf!
Dati mi, dati mi, strada ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin
Cu trasuri, femei cochete
Si cu fete incaltate cel putin!”
Autorul e „de la tara”, nu?
P. S. Albinele si multe alte vietuitoare traiesc in colonii foarte numeroase. Trebuie exterminate? Misto logica…
incearca sa stai in camp mai mult de momentul unei poze, cateva ore sau chiar o zi. fa un experiment vezi cat te tine fericirea.
Fotograful wallpaper-ului din Windows XP este de acord cu tine
https://www.google.com/sorry/index?continue=https://www.google.com/search%3Fq%3Dwindows%2Bbliss%2Bwallpaper%26oq%3Dwindows%2Bbliss%26aqs%3Dchrome.1.69i57j0l3.3663j0j4%26client%3Dms-android-huawei-rev1%26sourceid%3Dchrome-mobile%26ie%3DUTF-8&q=EhAgAUHQAAIdkwAAAAAAAAAAGKvkvOsFIhkA8aeDS8_6naUCkqe5qMOFmxVgLGYKBnQyMgFy
mie d-asta imi place cartierul in care stau. Blocuri de 2 etaje. La 1km in dreapta am marea cu o mica plaja.
Daca fac stanga, cand ies din casa, ajung in 800m la lac, cu plaja. Sau in rezervatie naturala (Aprox 900ha). Sau in partea ailalta a soselei unde e doar padure si ma duc sa caut ciuperci.
Totul la 10km de centru
Acum asa, ca fapt divers, sunt multi oameni care declara ca fara oras nu ar putea trai – agitatia, valva, atentia, complexitatea, etc. sunt mic-dejun -ul lor!
Suntem diferiti toti, si nici nu ne-ar ajuta sa vrem toti sa traim la casa, de exemplu, la curte, cu natura zi de zi la poarta. Desi, e varianta ideala si cea mai sanatoasa.
O terasa pe care sa stai confortabil, sa vezi libertatea din jur si sa ai aer curat, DA – e un vis frumos care nu e posibil daca nu investim in el. Sa investim in timpul nostru cu natura, in spatii verzi de relaxare, in spatii de conectare cu natura – cum ai sugerat si tu – fundalul originar al oamenilor.