Online: labă în cerc 2016

Ieri dimineață pe la 5 jumate am scris o porcărie de articol despre starea tristă a hub-urilor și startup-rilor românești pe blogul meu de engleză șchioapă. Mai mulți oameni s-au supărat pe ce am scris, pentru că sunt un blogger care habar n-are pe ce lume e. Anterior scrisese și Tăușance tot de asta, deci suntem doi fraieri.

Ce vreau să zic acolo, pentru că la română aveam 10 și la engleză chiuleam:

  1. văd prea multe întâlniri de tipul labă în cerc. eu te laud pe tine, tu pe mine și amândoi ne simțim grozav pe drumul spre casă. apoi căutăm vinovați pentru lipsa de reușită, pentru că uite, ideea și produsul e bun, le-a lăudat toată lumea.
  2. am văzut de prea multe ori rahaturi banale lăudate ca fiind cele mai tari. un restaurant nou? cel mai bun restaurant tare! o aplicație nouă? cea mai tare aplicație! și asta de la oameni care așteaptă la rândul lor să le lauzi șaormăria, deci nu doar false complimente, ci și un interes și, de foarte multe ori, o expertiză/experiență falsă. e amuzant cum absolut toți întreabă ce experiență am eu, de râd de ei, dar nu se întreabă ce experiență au ăia de îi laudă.
  3. prea multă presă sare pe prostii (următorul Facebook, următorul iphone-killer) și majoritatea aplicațiilor nu live up to the hype. Vlad Andriescu are dreptate, nu poți să scrii despre 80% din startup-urile astea, că lumea nu înțelege ce fac, de aceea trebuie să cauți un titlu bun. dar și multă presă e vai de ea (Goagă, Fantaziu, Bârzoi).
  4. eu vreau ca prietenii mei să îmi spună primii unde greșesc când greșesc. nu să mă pupe în fund și să îmi zâmbească, cum se întâmplă pe la adunările astea. a-mi arăta problemele e mai util, le pot repara. a mă pupa în fund îmi dă niște aripi care se vor topi instant când mă voi apropia prea tare de bec.
  5. dragoș roua are pedale în continuare. dar îi merge și fix despre asta e vorba: într-o lume civilizată, ar fi primit de mult un șut în fund, pentru că e un papagal guraliv, care prostește fraieri că se pricepe la ceva, când de fapt e bâtă. mentoring cu dragoș roua, antreprenorul minune suspectat că își iubea foarte tare nevasta în timp ce băga mirabilis în gard de papagal ce era. fix genul de succes pe care îl vrei să te mediteze!
  6. când te laudă gașca de la truested/gpec, ai o problemă 🙂

 

Ce am scris aici e în continuare valabil.

 

film-ray-donovan-2

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

66 comentarii

  1. NOU
    #1

    Ah, cum nu intelegi tu nevoile antreprenoriatului romanesc.

    00
    • acum am doar nevoie de un sponsor, gen, să alegem la intâmplare, ciripoi! 😀

    • nevoia patologica de-a li se sufla in cur si-a li se spun e ca sunt geniali pentru ca chestia pe care au furat-o are ciucuri in loc de franjuri cum avea ideea originala?

      00
  2. mi s-a parut amuzant ca nici unul dintre comentatori n-a raspuns la chestiile importante- faptul ca majoritatea ideilor sunt furate si de proasta calitate.

    00
  3. NOU
    #6

    Bai nene, dar ma mir ca n-ai lesinat de la cantitatea de basini in engleza din comentariile de-acolo. Desi toti comentatorii, care mai de care mai de la Poplaca, fiecare se scremea sa scoata din maneca vreun cuvant sau vreo formulare mai pompoasa ca sa para mai englezos fițos.
    Exact genul ala de romani care au ars-o un pic prin afara (poate nici atat) si cand ii intreaba un strain de unde sunt, se recomanda ca englez, francez, suedez, american, canadian doar ca il cheama “Vasile” si “ORIGINALLY I’m from romania 🙁 ” …

    00
  4. Am vazut comentariile la articolul de pe .com. La 19 ani aveai firma cu 10 angajati? Nice. Ce domeniu de activitate?

    00
  5. “Ideea si produsul e bun”. Sigur ai avut 10 la romana ?

    00
  6. Astia suntem ca natie. Nu recunoastem propria istorie (in principiu tradam orice aliat pentru o bucata de branza putin mai buna), il vedem pe Eminescu ca geniul cu sosete nepereche (desi e ultimul din Europa care a abordat stilul romantic)…

    Asta in timp ce oamenii care pot face ceva pentru tara asta pleaca linistiti din tara *insert here personalitati care si-au facut renume in afara*.

    Oricum majoritatea oamenilor care ar fi facut ceva pentru tara asta au plecat dupa ce si-au luat bataie pe la mineriade… o generatie o avem lipsa…

    Tocmai de asta o parte dintre noi am avut de invatat fie de la Becali, Borcea, Vantu, Patriciu etc. fie BS-uri americane crezand ca asa se fac afacerile.

    Dupa atata timp nu inteleg de ce nu acceptam ca astia suntem si cu asta defilam.
    Impartim tara cu astfel de votanti…

    00
  7. https://www.theregister.co.uk/2015/11/27/so_why_exactly_it_investors_utterly_clueless/
    “Allow me to use this opportunity to announce my new £500,000 crowdfunded dev project, a smartphone app that shows you how to wipe your own arse.”

    00
  8. Acelasi feeling l-am vazut la webstock 2009, nu ca as fi avut un proiect exceptional dar toata lumea s-a laudat cu clasamentele multi ani dupa si n-a ramas nimic in picioare.

    Evident toata lumea lansa, toata lumea prezenta, toti visau si toti sperau si s-a ales praful.

    Dar ia si partea dreapta, cum altii sunt dispusi sa vorbeasca despre chestii pe care nu le-au demonstrat ca doar tot netu e plin de mentori ce lanseaza carti de success cu 0 realizari si tu esti un pic capos discutand despre ce au facut altii bine sau prost cand stim clar cat de dificil e sa scoti un produs romanesc pe care sa-l duci la nivel innalt. Ma refer clar sa un soft sau saas chestii pe care le-ai testat doar in calitate de client nu dezvoltator.

    00
    • cate din proiectele alea erau originale si nu “X de romania”?
      Cati dintre oamenii aia s-au luat dupa succesul trilulilu si au crezut ca se poate repeta reteta aia la infinit (ia o idee de afara si pune-i o dunga galbena) si asa s-a ajuns la rahaturi gen Intersect?

      00
    • Eu chiar nu am plecat de la un produs din afara, tu chiar crezi ca orice proiect era acolo ar fi fost un spinoff ? Om fi noi lenesi da’ sa fim toti asa prosti sa nu putem scorni nimic ?

      Eu nici nu am considerat trilulilu un success o vreme destul de lunga, stirile alea cu … a vandut un procent cu 200.000 eur valoarea estimata la x pe mine nu m-au impresionat nici o clipa.

      00
    • n-am zis ca toate au fost, dar nu stiu cum se face, dar majoritatea proiectelor de care auzim din romania sunt spinoffuri. E ca si cum unii oameni au niste standarde foarte scazute or something.

      00
    • Chiar si la nivelul de “x de romania”, nuca nu ai avea dreptate, totul se destrama cand vrei sa intri in detalii. Idea ramane la “x de romania”, implementare, inovare, particularitati…de unde.

      00
    • magaria e ca sunt multi multi oameni care sunt indragostiti de ideea de startup. Nu sa-l faci, ci de ce cred ei ca vine cu a face un startup, bani repede, usor etc.
      Si mortii ma-sii e usor de identificat genul asta de animal.
      studiu de piata din parti, produsul e o idee pe hartie dar ei au startup, nu?
      Si in zgomotul ala se pierd chestiile bune- ala care a muncit la produs ani de zile inainte de a-l lansa, ala care si-a vandut masina si a luat a doua ipoteca pe casa pentru seed money, ala care poate chiart are un produs misto dar nu e foarte bun la promovat pentru ca el saracul e programator si nu latrau de PR.
      Are Vali in sidebar un link la un articol despre investitorii prosti. Crede-ma- aia care au investit in appul pentru spalat pe maini? NU sunt nici pe departe cei mai prosti.

      00
  9. Oare nu miroase a Antena 3?Acolo sunt cei care se lauda ei intre ei adica un libidinos lauda pe altul si in felu asta se simt bine, se copiaza de acolo?

    00
  10. In antreprenoriat si peste tot dealtfel, mare adevar e asta: toti te intreaba cine te crezi cand ii critici. Cand ii lauzi, nu mai conteaza credentials 🙂

    00
  11. magaria e ca asa a ajuns si piata startupurilor in general, nu doar in Romania. oameni care se lauda cu performanta ca au reusit sa puna doua actiuni pe un buton isi spun programatori si entrepreneuri si tin conferinte si vorbesc pe la colegii in tmp ce produsul e in development hell de 3 ani sau a vandut 20 de bucati.

    00
  12. Vali, tu ți-ai făcut blog în limba engleză, iar în primele postări este unul dedicat Antenei 3, lui Dan Voiculescu și cât de răi sunt ei? Grav.

    00
  13. Eu ce cred este ca noi ca si popor nu suntem programati genetic sau invatati a fi antreprenori. De asemenea, nu am avut nici contexte istorice precum India sau Olanda sa devenim antreprenori. Noi suntem bun fermieri, de unde si atitudinea de tarani sau alte mandrii.

    just 2c

    00
    • Asta-i o prostie (my 2c)

      Geniul și idioțenia sunt uniform distribuite pe glob, de ce nu ar fi și restul aptitudinilor. Problema e că (așa, empiric) un raport decent ar fi de 1 ”antreprenor” la câteva sute bune de oameni, poate chiar 1-2 mii (activi pe piața muncii). În schimb noi avem milioane de antreprenori și nu spun prostii, sunt ”decât” 600000 de antreprenoare, wall-street știe:

      https://www.wall-street.ro/special/femei-in-business/195639/afaceri-pe-tocuri-peste-600-000-de-femei-sunt-antreprenoare-in-romania-iar-cele-mai-multe-se-ocupa-de-buticuri-si-service-uri-au.html

      Cred că au numărat și doamnele de la care iau eu verdeață din piață, altfel nu știu cum ies atâtea.

      În concluzie, nu e o rușine să încerci și să dai greș (chiar de multe ori), eu am tot respectul pentru cel ce a încercat ceva pe cont propriu, dar e jenant să te consideri ”antreprenor” când ai un butic sau un website care vinde … nu știu, ciorapi, chiloți, flori, etc

      00
    • nu e vorba de geniu si idiotenie, e vorba de mentalitate.
      la romani, una dintre cele mai urate piedici pe care le ai ca entrepreneur e pusul de bete in roate de catre toti cei de pe langa tine. Romanii nu sunt buni la a-i incuraja pe altii, sportul national e inca tot asasinarea caprei vecinului.
      That being said, in Romania entrepreneur si “om/femeie de afaceri” sunt considerate acelasi lucru, ceea ce e discutabil.

      00
    • daca continuam pe firul narativ al prostiei poate ajungem a fundul sacului.

      Oricum idea de baza e tampa. trai-ti-ar neamul de iobagi, daca jumatate secol de colectivizare si spalare pe creier nu au scos din gene initiativa antreprenoriata, bine ca ne-am trezit unii mai cu mot.

      nu genele, sau lipsa lor, sunt problema. ci lipsa capitalului (indiferent de cum il definesti)

      dovada e chiar exemplul dat de @adydizhah, comertul e baza

      00
    • @cheddar, zici tu că suntem noi mai răi/invidioși decât alte nații? Așa o fi, dar – revenind la topic – nu cred că aceiași ”antreprenori” cu același proiect ar fi avut succes într-o țară mai indulgentă. Cred ca tot la Vali era dat un exemplu de oameni care au plecat în US și s-au întors … doar cu o experiență de viață.

      00
    • pai asta e problema bre.
      Daca io vreau sa deschid un startup in Israel ma duc la banca, la investitori la unchiul Shlomo si-i zic ” bai nene/vere io am ideea asta si face asta si am nevoie de atat”. Si banca/investitorii/unchiul Shlomo se gandeste si zice “bah ideea e buna dar nu-ti pot da decat X” sau “nu e o idee rea dar te-ai gandit la x, y si z? ia du-te tu si ia-le in consideratie si vine inapoi saptamana viitoare cu un plan revizuit”.
      Incearca sa faci treaba asta in Romania. In 9 cazuri din 10, daca scoti din ecuatiile chestiile gen “Pisi deschide-mi si mie un butic si te las sa-mi faci anal la noapte” sau “tata da bah si mie niste bani ca vreau sa fac si io o afacere ca baiatu’ lu Nastase”, toti cei din jurul tau o sa-ti zica sa te lasi, si asta inainte de-a te duce la banca. Ai tai, familia, fratii, unchiul Vasile, toti o sa-ti zica ca ce-ti trebuie tie asa ceva, nu e mai bine sa-ti gasesti alt serviciu mai bun?
      Si de asta are Israelul cea mai mare rata de startupuri din lume. Si Romania are… ce are.
      Prima afacere pe care am incercat-o aici a fost in 2003. pe barba mea, banii mei, n-am cerut nimic de la nimeni. Si a mers de la inceput, aveam clienti etc. Si dupa fo trei luni din banii facuti in plus i-am trimis lu coaa mama niste bani, cateva sute de lire. Si dupa ce i-am zis de unde veneau banii aia, coana mama, cu banii in mana care erau cam trei pensii ale ei, a zis “da’ ce-ti trebuie tie sa faci asa ceva, n-ai serviciu bun?”

      00
    • Baieti, eu nu am zis ca nu putem deveni antreprenori. Ca nu putem sa ne depasim legacy-ul de “granarul Europei”.

      Am zis doar ca, daca ne uitam in spate, singurii antreprenori au fost arabii, sirienii, italienii. Oameni ce au vazut o oportunitate si au venit cu concepte de genul butic si altele, care au dezvoltat acest spirit antreprenorial. Sau au mai fost cei aproape de granita, ce aduceau un blug, castete video, etc. Aia au fost antreprenori.

      Eu cred ca la noi problema incepe de la educatie. Din liceu pana la facultate. Degeaba instigi la antreprenoriat, daca nu oferi un cadru legislativ mai user friendly pentru debutanti, dar si o educatie ce sa-i responsabilizeze apoi (ANAF, Registru Comertului, Legal, etc)

      Idei avem toti, dar executia conteaza cel mai mult. Parerea mea.

      00
    • @cheddar, păi și un antreprenor adevărat se lasă convins de mamă, de tată, de unchi, etc pe principiul ”da’ ce-ți trebuie”? 🙂
      Îți dai seama că cele 600.000 de antreprenoare au avut cel puțin 1.200.000 de rude care le-au sfătuit să nu se apuce de afaceri.

      Ai dreptate cu mentalitatea, am trecut prin asta in 2004 când am plecat de la job-ul călduț de tip 9-to-5, însă asta e benignă și poți să o ignori. Vine din comunism, când trebuia să ai un servici sigur și liniștit toată viața, nu poți să-i condamni pe părinți. Doar că nu-s așa sigur că faza cu capra vecinului e specifică românilor, la asta mă refeream.

      00
    • @adyzah
      Ca sa ai un mediu entrepreneurial de succes ai nevoie de 3 lucruri:
      1. mentalitate entrepreneuriala si sociala care sprijina entrepreneurshipul, in asta intra si suportul financiar
      2. initiativa si standarde
      3. forta de munca buna si calificata.

      Mentalitatea am amintit-o. Initiativa avem, dar la capitolul standarde… hai sa fim seriosi, romanii au facut o arta din superglue.
      Si asta e magaria.
      Forta de munca aia calificata? din nou, up to discussion.

      00
    • @adyzah
      magaria e ca nu numai ca-ti zic “la ce-ti trebuie”. Aceeasi atitudine e si la finantatori, la banci etc. Ala de la banca e atat de prost incat el crede ca scopul lui acolo e sa-ti zica nu, nu sa dea imprumuturi la afaceri cu sanse. pentru ca bancile din Romania sunt ata de proaste incat dau credite pentru perdele dar nu pentru o afacere.

      Si nu e ca doar te descurajeaza cei din jur. te impiedica. Activ.

      00
    • @cheddar
      Când spunem că avem ”mediu antreprenorial de succes”? Când sunt sute de mii de firme mici dar care mor repede? Când apar mii de proiecte online dar mai toate idioate sau copiate? Pot să înțeleg lipsa finanțărilor dacă ieși pe piață cu un proiect/aplicație care s-a mai făcut de `jde mii de ori. Cine să-ți dea bani pentru un rahat împachetat? Vezi că și pe afară încep să pice în cap o groază de start-up-uri (țin minte și acum hype-ul cu famo.us), doar că acolo lumea încă mai bagă bani (deși cică-s mai reticenți deja)

      Apropos de forța de muncă, cred că suntem ok, eu zic că se găsesc oameni să implementeze o idee genială, dacă ea ar apare la un moment dat.

      00
    • @cheddar, uite

      https://www.startupcafe.ro/stiri-afaceri-20855004-afaceri-radu-georgescu-investitie-startup-romanesc-smart-bill-finantare-un-milion-euro.htm

      Fără bănci, fără cine știe ce idee genială. Se poate. Se întâmplă. Nu-i totul pierdut în România 🙂

      00
    • @adyzah
      bre omule, asta e tot o exceptie. Nu e o regula. Si asta e problema.

      00
    • @cheddar, da, bre, e o excepție, suntem de acord. Însă nu suntem de acord cu altceva. Tu o pui oarecum pe seama lipsei finanțării. Și eu spun: exista finanțatori (nu băncile, alea-s cu pluta), dar CE să finanțezi? Zi-mi un proiect pe care tu să-l consideri decent/bun care a apărut și care a murit din lipsă de finanțare.

      00
    • @adyzah
      alxzen zise ca ce lipseste e capitalul. Io zic ca sunt mai multe.
      Dar sincer? Din cati oameni stiu care au vrut sa faca o chestie in Romania? Cam toti au plecat.

      00
    • @cheddar, au plecat să se angajeze afară? Sau au facut aici proiectul genial X -> nu au găsit finanțare -> au plecat afară -> au găsit finanțare pentru proiectul genial X -> au succes, proiectulgenialx.com?

      00
    • Capitalul nu e doar tangibil, nu e doar sacul de bani.

      Ne lipsesc si alte chestii.

      00
    • @adyzah

      Pai, si cine a pierdut, noi sau tarile unde s-au dus?

      @cheddar

      Referitor cu bancile, daca prostul ala iti zice ‘Nu’ la afacere, nu ezit sa cred ca a primit ordin de la superiori. Pesemne, daca e sa facem un “follow the trail”, poate chiar insusi nenea Isarescu ne spune de ce bancile sunt atat de reticente in Romania, dar au profituri atat de mari, pe o parte.

      00
    • – regulile bancare sunt ingrozitoare
      – legislatia e foarte business unfriendly
      – atitudinea romanilor… chiar vrei sa ma apuc sa caut prin arhivele lui Vali chestia aia unde un gigel oarecare imi spunea mie ca firma pe care am pornit-o cu banii mei de fapt nu e a mea? Sau cum toata lumea pe aici s-a isterizat cand le-am spus ca angajatii mei n-au voie sa-si foloseasca telefoanele in timpul programului? A fost amuzant.

      @adyzah
      nu treaba mea sa dezvalui proiectele altora. Cand si daca oamenii vor s-o faca, o sa le expuna ei.

      00
  14. Pe fond, ai dreptate. Pe forma…ai o “problema”* de abordare, de atitudine.

    Daca maine vine Ion Doescu, proprietar de blog pe blogspot de 3 luni, si-ti spune din capu’ locului “Cois, ce faci tu aici e laba trista si nu blogging. Ar trebui sa faci asta, asta si asta. Ce plm e asa greu? E common sense!” Ce-l califica pe Ion sa faca astfel de afirmatii, sa-ti spuna tie cum trebuie sa-ti faci treaba?

    Oamenii te vor lua in serios si te vor asculta atunci cand vei vorbi despre blogging deoarece este o activitate in care ai experienta si ai dovedit ca poti face treaba buna. In amenajari interioare si bricolaje…s-ar putea sa nu. Poate in cativa ani daca domeniul iti place, perseverezi iar casa ta va fi cea mai trainica si frumoasa din sat. N-a inventat Jobs smartphoneul, doar a dovedit ca-l poate face mai bine, a aratat cum poate fi mai bun.

    Oamenii reactioneaza la ceea ce vad si aud. In cazul de fata la ceea ce citesc – iar asta e si mai nasol deoarece ei vin deja cu pachetul lor personal de issues si cuvintele tale, afirmatiile tale sunt “auzite” prin filtrul acelor issues. Nu-ti vad fata si mimica fetei, nu-ti aud tonul. Ai identificat o problema in toata povestea asta cu antreprenoriatul si consideri ca rezolvarea ei ar aduce tuturor de castigat? Perfect! Intra in joc si arata cum se face corect. I’m sure you can do it. If you’ll find the right people to work with, someone who believe in your ideea and can deal with your madness.

    In alta ordine de idei, noi nu stim sa facem business. Nu stim sa vindem sau sa ne vindem, nu avem experienta unui mediu de afaceri sanatos. Nu suntem pregatiti pentru asa ceva, nu am avut de unde sa invatam. Invatam singuri, din mers. De 25 de ani umblam ca gainile alea fara cap, dinamica mediului de business nu ne permite sa facem planuri pe termen mediu si lung, avem doar experienta in hit & run. Scoala ro te invata sa executi, nu sa gandesti, nu sa oferi feedback, nu sa vinzi, nu sa faci business, nu sa fii creativ. Lucru firesc in contextul comunist unde trebuia sa facem volum no matter what. Si daca oamenii se bat pe spate chiar si atunci cand nu e cazul in loc sa ofere un feedback cinstit, o fac deoarece au nevoie de confirmari, sa stie ca sunt, cat de cat, pe un drum bun. Nu stiu cum e acum scoala ro, ma pot hazarda in afimatii pentru generatia noastra, astia de pe la 35 ani: eu nu-mi amintesc sa fi auzit in cei 16 ani de scoala incurajari pentru a gandi singur, pentru a gasi solutii out-of-the-box sau o critica constructiva.

    Mergand pe exemplul tau, poate ca astia de la Intersect, intrand in joc, scriindu-si efectiv povestea din mers, invata chestii si la un moment dat vor scoate un produs care rezolva o problema reala. Poate ca lucrand la acest app total useless, vor identifica o nevoie pe o piata noua unde pot contribui printr-un produs foarte bun. Sau poate vor dispare in 3 luni si fiecare dintre ei o sa lucreze intr-o dev farm, ingrosand randurile outsourcingului.

    * In acelasi timp, aceasta problema ti-a fost si iti este in continuare un avantaj, un atuu in activitatea pe care tu o prestezi aici, pe acest site. Dar oamenii se mai schimba pe ici, pe colo. Nu mai esti ala de acum 15 ani si poate atuul isi pierde din putere. 🙂

    00
    • Scrii bine, felicitari 🙂 dar esti la fel ca toti romanii, stim sa dam sfaturi dar nu le putem aplica pentru noi!

      00
  15. Rahat, tu ai plati sa dea unul cu tine de pamant?

    1.”Hub-urile” de la noi sunt spatii de birou funky si cu o chirie decenta + o cafea proasta in banii aia.

    2. Legat de mentorat. Daca aduci oameni competenti pe domeniu dar fara nume nu va raspunde nimeni.

    Mentorat cu Gigigel pe financiar, cu Vasilica pe propietate intelectuala, cine dracu sunt astia? Da de Dragos Roua, agariciul cu palarie a auzit toata lumea.

    00
  16. duuude… linkul ăla cu nevasta lu’ Dragos Roua… Geeez!

    00
  17. O sa mă refer doar la pct 4 ( ultimul punct arata ca ai și tu niște frustrări,nenica, legate de niște oameni și nu pierzi nici o ocazie sa Îți bați joc de ei si sa fii hater. Get over it.habar nu am cine e tipul, probabil a fc ceva bani ușor cumva și a zis ceva nasol de tine) : ai nevoie de feedback, sure, unii plătesc milioane de bani pentru așa ceva. Dar la fel de bine ai nevoie de încurajări. Nu îi poți spune unuia mereu ca e nasol fără sa nu îi sapi la temelia încrederii, motivației de a continua. E rara avis în ziua de azi un prieten de încredere care sa Îți spună pe bune ce crede și sa o spună frumos. Eu nu apreciez, de ex, părerea bruta și eventual cu ceva argumente sau o opinie în plus. Hatereala e ok pana ajung sa te saturi și sa vrei pe unul care te mai și respecta, care nu îți trântește de fiecare data ca ești urat și mai o mie de ani pana sa iți meriți laudele. Zic eu

    00
    • știi ce e important când dai feedback și când scrii comentarii despre chestii pe bloguri? să dai un email valid. emailul ăla arată că vrei să îți asumi ce spui, chiar dacă “cami din colentina” nu inseamnă nimic pentru nimeni. practic, ți-ai săpat singură toată argumentația. 🙂

  18. Uite, vezi, cum nu ti-a plăcut ce am scris cum ai sărit ca ars și mi-ai săpat la temelia argumentatiei:)). La cum te văd eu și dacă îți dau un mai valid tot “cami din colentina” o sa rămân. Sau mai rău. Nu e ca și cum nu îmi asum opiniile, din contră. Doar ca nu e relevant cine sunt. Un om. Dar promit ca la următorul comentariu o sa Îți pun adresa sa mă notifici. :))

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link, de la PCGarage prin acest link sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube