Ogilvy şi J&B vor ca tu să citeşti asta

Articolul de mai jos este de pe blogul Andrei Iliaş de la FHM. Nu l-as fi observat daca nu l-as fi deschis din reader, ca să văd că pe blogul ei nu mai era. Frumos. Google Reader ţine minte însă. Nu ştiu de ce l-a şters, dar m-am decis să ajut marca şi agenţia, punându-vă la dispoziţie articolul.

Vă voi spune o poveste despre o petrecere la castel care ar fi putut ieşi bine dacă ar fi ieşit bine. J&B este un brand de wisky care în ultimii ani a organizat în toată lumea petreceri inedite, cu un concept solid în spate. Probabil că tot un concept interesant, poate importat, dar prost implementat, a stat şi în spatele petrecerii de la castel. Spun castel, pentru că aşa era denumit evenimentul, dar era de fapt vorba de un foarte frumos conac ca a aprţinut Cantacuzinilor, situat în Buşteni. Locaţia, minunată. Chiar dacă pe invitaţii era poza Branului şi mexicanii, de exemplu, ştiau că vin în Transilvania. Multă lume, mulţi străini, dar se pare că nu suficiente paie. Pentru că la ora 1 barmanii au rămas fără paie! Ăsta a fost doar un mic amănunt amuzant în marea de tâmpenii care au făcut din ceva ce putea fi o super petrecere, un conglomerat de gafe.

Vina o poartă clar organizatorii, adică agenţia Ogilvy. Este vorba de un eveniment de amploare internaţională care ar fi trebuit gândit în amănunt şi care, probabil, dădea bine pe hârtie, dar nimeni nu a încercat să îşi imagineze ceva dincolo de marginile A4-lui. Începem cu un pr execrabil. Continuăm cu tratamente diferenţiate pentru aşa-zisele vipuri şi presă. Probabil că este şi vina noastră care ne-am obişnuit ca atunci când suntem invitaţi într-o deplasare, fie ea până la Snagov sau până în Patagonia, să beneficiem de toate cele necesare, printre care mâncare, cazare, transport, etc. Cu transportul au rezolvat-o ok pentru că ne-am dus cu un tren special închiriat pentru această ocazie, tren de warm up, ca să îi zic aşa, pentru că muzica a urlat, băutura a curs. Doar că în afară de festinul, delicios de altfel, dar prost pus în scenă, de la conac, altă mâncare nu am primit. A, şi bineînţeles, micul dejun de la hotel. Masa de la petrecere a constat în produse româneşti, foarte bune, doar că seara s-a lăsat extrem de repede şi nu mai vedeai ce îţi pui în farfurie, iar de stat să mănânci berbecuţul la proţap, cârnăciorii şi sarmalele, trebuia să îţi găseşti un loc pe trepte, borduri sau pe pajişte.

Spre norocul meu, într-un moment de inspiraţie, m-am gândit să mă îmbrac bine, că merg totuşi la munte şi dacă petrecerea o fi afară!… Multe prinţese, însă, erau în rochii de mătase scurte şi săndăluţe firave. În condiţiile astea, dezorganizatorii au insistat să se ţină de program şi să ne dea drumul înăuntru abia la ora 12, noi fiind adunaţi acolo de pe la 8:30. Noroc însă că ne-au dat drumu înăuntru pentru că nu ştiu cât mai rezistam până să fiu nevoită să vizitez veceurile ecologice situate într-o beznă totală în spatele conacului. Noi, femeile, însă, am fost ceva mai privilegiate, pentru că deşi erau câte trei cabine de toaletă la fiecare etaj, veceurile erau numai pentru doamne, bărbaţii fiind nevoiţi să le folosească pe cele ecologice din curte.

Muzica a fost un minimal care pe mine nu mă încântă. Se pare că nici pe alţii nu i-a încântat cine ştie ce, pentru că nimeni nu dansa. Se pare că s-a omis punerea la dispoziţie şi a pastilelor pentru că doar cu cocktailurile pentru care trebuia să stai cel puţin un sfert de oră la coadă nu reuşeai să pătrunzi spiritul muzicii. În rest, cool! Not.