SUSPANSUL A LUAT SFÂRȘIT!!!
Suspansul a luat sfârșit și a venit momentul să vă prezentăm una dintre cele mai așteptate autobiografii: My Way, de Octavian Radu.
O poveste de viață scrisă sub forma a trei volume, care îți vor dezvălui în cele mai mici detalii viața cu bune și rele a unuia dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri din România: Octavian Radu.
Radu vorbește deschis despre copilărie, dragoste, familie și construirea visului propriu într-un succes. Dar nu este vorba numai despre asta. Cu sinceritate ne sunt destăinuite și eșecurile: insolvența și falimentul, nopțile albe din cauza datoriilor și problemele personale care afectează viața profesională.
TREI VOLUME!!! Pun pariu că Chinezu le-a citit înainte să le scrie Radu.
Le-aș cumpăra doar de curiozitate. Să văd la ce capitol povestește cum angajații Diverta aveau 800 lei salariu, dar trebuiau să vândă cărți sau ce se mai aude cu părinții și socrii, au fost sau n-au fost. Sau cum au furat angajații Debenhams marfă de câteva milioane.
Altfel, Radu face exercițiul ăsta ca să nu rămână în istorie ce apare în Google despre el. Că e urât ce scrie acolo. Vrea să rămână adevărul lui, despre cum el e un om de afaceri genial, care s-a ridicat prin propriile puteri, a fost lovit de criză și s-a ridicat din nou.
Va fi un bestseller!!! 50% din carti le vor cumpara angajatii. Nu stiu ce emoticon sa pun, e un fel de rasu, plansu. Sunt curios in revista grupului ce va fi, cred ca va fi lipicioasa de atatea limbi date de cei din middle management
Cheia e în titlu, dar na, doar pentru inițiați. I did it MY WAY. Mai lipsește să își facă și fostul meu șef Biblie, alt colos local în vânzări și ne-am scos cu maculatura pentru grătare.
Haters gonna hate !
Si eu as vrea sa imi explice cum ne dadea afara dupa anumite perioade (de obicei cand incepeau sa vina taxe mari la scadenta) de pe o firma, firma care intra automat direct in faliment si ne angaja, a doua zi, pe alta firma, proaspat infiintata.
Am prins o chestie de asta, am zburat cu prima ocazie. Alti colegi deja aveau cartile de munca atat de pline de angajatori diferiti incat se temeau sa mai plece pentru ca cine rahat te angaja, la 40 de ani, cu o gramada de firme schimbate in spate la intervale de maxim 2 ani?
După 2011-2012 – apăruse moda cu salariu minim 2h pe carte de munca și restul sub diverse forme: PFA, micro…că să aibă de câștigat doar „marele om de afaceri” și să aibă de pierdut angajații, practic te dădea afara când vroia mușchii lui, daca nu vroiai sa pleci te plătea cu 200-300 lei cat era 2h salariu minim.
@conasu, si problema la cine e? la oamenii fara coaie, cu prima ocazie ii puteai pune firma pe butuci si pe el cu dosar penal, dar nah, e mai bine sa spargem seminte in scara blocului si sa ne plangem ce magari sunt angajatorii
Nix, aia care stau pe chestiile astea pot sa aiba ce coaie dorim noi, ca tot is beliti. Pe cand aveam 20 de ani si la noi la radio se faceau chestii si, desi la inceput ne plateau sambetele si duminicile 150%, respectiv 200%, dupa vreo 3 ani s-au saturat de corectitudine si ajungeam sa fim platiti cat femeia de serviciu. Puteam avea gat? Da, dar aveam nevoie de banii aia, asa mizerabili cum erau.
Dupa ce te pui pe picioarele tale si incepi sa ai bani / sa nu mai depinzi de un salariu, poti incepe sa faci pe smecherul. La urmatorul post de radio aveam deja „tupeul” sa anunt ca nu fac emisiune in weekend nici daca se duce dracului radioul. Dar deja aveam niste bani din web design si faceam radio pentru salariul (culmea) decent si 2 ore de emisie pe zi.
Cand ai familie / rate etc. nu mai comentezi. Zici bogdaproste ca vine si salariul ala. Nu toti sunt facuti pentru programare sau blogging
@NIX – pai nu era ilegal ci era munca la gri – pe PFA, micro, drepturi de autor ….plătești taxe însă mult mai mici decât pe carte de munca și evident angajatul avea doar de pierdut – relativa siguranță a locului de munca, ajutorul de șomaj în cazul în care era dat afara, pensia…. iar în perioada aia nu se găseau joburi, e ușor de vorbit după tastatura când n-ai de platit rate si de întreținut o familie.
ˇ@NIX este mai special.
Nu se intreaba de ce sunt atatia plecati. Pai de-aia. Ca s-au saturat de sefi kkciosi ca meseriasul care ne este subiect aici. Si care peste 6 luni o sa apara in presa cu sloganul: nu se mai gasesc oameni muncitori si harnici in Romania.
Eu am avut prieteni care au lucrat la Diverta sau RTC. Jaaale! Omu’ e pur si simplu un nemernic!
ai scris greșit afacerist de succes.
Nu doar la rtc și diverta se practică sclavia modern, până sa vina criza 2009-2011 radu avea o grămadă de firme la birotica până la it și curierat.
Bai, da’ ce oameni… Pai era mai bine sa se faca „speaker motivational”? Ca sa nu ne miram ca a falimentat tot ce a prins, uitati-va cum a scos 3 volume in loc de unul :)) Pai bai baiatule, la milioane de carti cate o sa vinzi tu, daca economiseai copertele alea te umpleai de bani…
Adevarul e ca era si greu cu atata suspans.
Pffff, iar ramîne Cărtărescu fără Nobel.
CINE???
“ Altfel, Radu face exercițiul ăsta ca să nu rămână în istorie ce apare în Google despre el.”
Istoria este scrisă de învingători
Da, omul e perfect capabil sa cumpere Google si sa-l bage in faliment.
„Mi-ar fi plăcut să fiu un mare actor, dar am avut un coleg care mi se părea mai bun decât mine: Claudiu Bleonț”
nu stiu cine e omul, dar daca imi ascult instinctul, pare genul de om care calca pe copii cand alearga pe scara la un cutremur mai sanatos urland,”dativa in plm la o parte ca sunt bogat!”
Pai o spune foarte clar in interviu cine este el-parintii lucrau in Ministerul Comertului Exterior, mergeau in delegatii in strainatate, apoi el a lucrat la randul lui in acelasi minister.
Binenteles ca nu aminteste de Securitate. Ca si Catarama. Cine?! Eu?! Nu stiu, dom’le, dar am auzit ca altii…
CNSAS l-a gasit in dosare, a primit certificat ca a facut politie politica. Mare om de succes!
Octavian Radu: Nu îmi place să mă trezesc dimineața și nu suport șefii.
:)))
presupun ca nici oglinda nu are in casa
A mai venit una: știu ce vor primi angajații de Crăciun. O carte motivațională scrisă chiar de șeful lor.
Ce va mirati atat!? Asa au fost si vor fi toti patronii din ro! Am lucrat la 2 astfel de escroci. Unu, doi, buni sunt exceptia.
cine te-a fortat? serios, la fiecare poveste, inteleg ca sunt perioade in viata cand n-ai de ales, dar sigur nu-s toti asa si sigur multi ‘o cauta'(desi e mult spus) lasa loc unui mediu in care colcaie cocalarii si nesimtitii de toate felurile
Omul se pricepe… la chichite, spiluri si manevre.
Exista niste vouchere „culturale”, impozitate cu 10%, in valoare de 150 de lei, cu care poti sa-ti cumperi carti. Numai ca de la DOL poti sa iti cumperi orice. Misto, nu?
La un moment dat cred ca i-a fost greu chiar si dupa standardele de milionar.
Sotia lui spunea ca mergea magazin si se uita la pretul apelor minerale inainte sa cumpere. P
Tare faza cu Chinezu 😁
Si dupa tot succesul asta nu stie ca nici un om capabil nu vorbeste in englezisme ieftine cand e important (e.g. titlu)?
In fine.. daca nu-mi reimprospatai memoria nici nu-mi aminteam cine e Octavian Radu.. ce naiba, omu’ nu merita nici macar publicitatea asta negativa ce i-o faci.
Penibil.
3 suluri, nu volume.
Ew.