O bucurie efemeră

Îmi place când un ziarist cocoţat prea sus e tras în noroi şi bătut cu penelul peste ochi. Când avântul e prea mare, picajul e fix în nas. Încă un mit distrus.

Stiti care e paradoxul? Oameni de teapa lui Chirieac si CTP au facut mereu eforturi sa isi ascunda banii. Iar oameni precum Ciripoi si Diaconescu i-au tintu mereu la vedere.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

5 comentarii

  1. CTP nu a reusit niciodata sa scape de imaginea asta de ziarist sarac si vai de el. Se imbraca cu vestele alea cu multe buzunare luate de la moldoveni, sau cu puloverele tocite cu coate roase si conducea Dacie. Toti astia care incearca sa fie populisti imi fac greata.

    00
  2. Hai mai Zoso?! Chiar asa… „ziaristii” sa fie chiar asa… niste mici „buticari”?. Chirieac, omul „NATO”, sa fie chiar un mic (mare) „afacerist”? Vai de mine… astia de la „Ziua” ce ar zice?

    00
  3. Ce-mi place cand se mananca intre ei :D

    00
  4. Loleksi Bolek ai presei.

    astia fac teoria coruptiei. bleah. cand e primul avion spre canada?

    00
  5. de unde sunteti voi asa de convinsi ca e ctp plin de bani si implicit ipocrit in interviul din evz?

    00

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.