Eram în întârziere cu o treabă și am luat un taxi prin București. Omul, trecut de 50, Logan rupt, cred că și pe GPL, 300K în bord, avea un stil de a conduce neobișnuit pentru taximetriști. Conducea nesmucit. Nu brusca mașina, nu forja, nu frâne bruște. Conducea tare, dar fără să fie riscant sau periculos. Avea o finețe și o artă.
Pe la jumătatea cursei nu am mai rezistat și l-am întrebat. Mă așteptam să-mi zică cum i-a sărit căprioara în față și de aia pe autostradă circulă numai pe banda a treia, că n-a avut niciodată accident, știți placa șoferului român.
Dar omul a fost simpatic. Nu sunt un șofer bun, sunt un șofer normal. Mi-a dat fatala și m-a închis.


Ai intalnit un unicorn!
era si nicusorist, te pomenesti? asa ceva nu ezista.
Dacă a zis că-i normal, poate-i ghei.
(Că finețe, că artă… nu pot sa nu mă gândesc.)
Opaaa, nu vă mai opăriți așa de rău!
Daca ceva e pe dos (și totuși e ok), dacă este invers (măcar fața de așteptări), plus amabil, blajin (oricât deeee … „rupt în cur” era Loganul) – nah, la ce să mă gândesc și eu?
„Nu sunt un sofer bun, sunt un sofer normal si ma fereste lumea mereu ca nimeni nu vrea sa faca accident cu taxiul asta rapciugos”
„Eram în întârziere „… deci tot masina e sfanta.
Ups… ai pus punctul pe „i”.
Era Aur și nu l-ai recunoscut?
Pokemon Gotta catch’em all
300 k in bord e putin pentru un taximetrist din Bucuresti
Era masina de weekend
Sper ca mai sunt multi ca el.
După niște ani de condus prin București îți dai seama că e inutil să conduci ca un nebun, că prin aglomerația aia tot atâta faci.
daca ai un dram de creier…
„Pe la jumătatea cursei nu am mai rezistat și l-am întrebat”
l-ai intrebat… CE????
„Câti cai pot fi înhămați la o căruță?” – evident.
„ce ati facut in ultimii 5 ani”
Trei!
În bula lui.
„Putem face un mic ocol pana la Hornbach?”
ce topor folositi pentru trafic?
*omu pune buton de edit si voi sunteti carnati!
„Unde te vezi peste 5 ani”
@animaloo: „l-ai intrebat… CE????”
„A intrebat 100 de romani”…
Daca il cheama Albert Einstein. Cand omu a raspuns, toata lumea din taxi s-a ridicat in picioare si a aplaudat!
mi-a fost dat si mie o data in viata sa prind un taximetrist din asta in bucuresti. efectiv o placere sa te sofeze cineva atat de priceput. avea o finete si o chimie cu strada, nu stiu cum sa o numesc, efectiv zici ca plutea masina aia(logan, dar nu rapciugos).
felul in care schimba benzile, sau cum comunica „non-verbal” cu restul participantilor, nu doar semnalizand, ci mai adauga o mana pe geam, un zambet, nu stiu e greu de explicat. dadea prioritate atunci cand nu era obligat, primea prioritate atunci cand nu o avea, totul se intampla cu o eleganta si o fluiditate care sunt dificil de exprimat in cuvinte. ajungeai la destinatie si mai repede decat in mod normal si fara matele urcate in gat.
Să le spună asta cineva și celor de la DirectAeroport.
Și seara, taximetristul ajunge acasă și scrie în jurnalul lui : ” Azi am condus. Ca în toate celelalte zile… doar că azi m-a întrebat un nene cum de sunt atât de calm la volan. Pesemne nu a aflat că atunci când ești la volan, mai bine ajungi mai târziu, dar ajungi întreg.
Cât despre condusul în București, dacă te grăbești acum, vei încetini mai târziu și tot atunci ajungi „