La Pitești, lucrurile s-au rezolvat: elevul agresiv, care îi pocnea pe colegii lui, va fi însoțit de un părinte sau de un îngrijitor la școală, cum e normal.
Soluţie de compromis, în cazul elevului cu ADHD din Piteşti. Părinţii copiilor, care au refuzat să participe la ore, în ultimele zile, au acceptat ca băiatul să intre la cursuri, cu o condiţie: să fie însoţit fie de părinţii lui, fie de un psiholog.
Nu e normal că părinții să îi ia ajutorul de handicapat și să îl dea pe mâna școlii, să se descurce ei cu el. Și când e violent, părinții sar de fund în sus, cum s-a mai întâmplat. Normal că nu le convine să aibă grijă de el sau să înțeleagă că nu e normal să fie violent cu colegii, care n-au treabă cu toleranța, ci cu siguranța proprie.
felicitari parintilor care au fost uniti.
Ce-i drept iti trebuie un altfel de curaj sa te pui cu un copil de 14 ani:
http://s.iw.ro/gateway/g/ZmlsZVNvdXJjZT1odHRwJTNBJTJGJTJG/d2ViYWRtZGlnaTI0LnJjcy1yZHMucm8l/MkZ3cC1jb250ZW50JTJGdXBsb2FkcyUy/RjIwMTYlMkYxMCUyRmVsZXZpLXByb3Rl/c3QtcGl0ZXN0aS1hZGhkLTEuanBnJnc9/ODAwJmhhc2g9NWIzNWYyYjA4M2E2YzRlNWZjNTAwM2JlNzBhZjY4MzA=.thumb.jpg
gasca de oameni in toata firea cu chiloti A4 pe fata.
Ajutorul ala de handicapat nu e doar pentru timpul in care e copilul la scoala, ci pentru toata durata ingrijirii lui, cat e ziua de lunga.
Acum câțiva ani era „școala ajutătoare ” unde învățau cei cu nevoi speciale, mai exista așa ceva ?
Nu, nu mai exista. Acum elevii cu „cerinte speciale” trebuie integrati de scoli/profesori in colective de copii normali. De multe ori asta nu e o problema, dar in unele cazuri, ca acesta, apar conflicte.
Mai exista. Nu le mai zice asa
Cei care sunt integrati in clase normale se numesc „cu C.E.S.”, adica au cerinte educative speciale.
Mai exista. Scolile alea sunt iad, odata intrat acolo nu mai iesi om nicicum….
Eu stiu ca animalele violente „invata” in scolile de corectie si in penitenciarele pt minori.
Imi este greu sa cred ca printre noi umbla, pe langa autorul comentariului, inca 6(pana acum) australopiteci care au dat plus.
Deja au ajuns la15 australopitecii!
Sarcasmul pare un concept prea dificil pentru unii …
Am observat ca parintii inteleg de ce nu e ok ca cineva sa le casapeasca copiii, indiferent de boala.
Pe cand cei fara, tipa ca integrare and bullshit pentru ca lor oricum nu le pasa, dar da cool pe facebook sa fie progressive.
Oare cum ar fi ca un coleg de la munca sa va pocneasca? Cat ar dura pana va bagati p*** indiferent de ce sufera?
E mult prea simplu sa dai vina pe parinti. E aberant sa crezi ca toate eforturile au avut ca scop incasarea ajutorului.
dacă știu două cazuri în care nu le pasă că al lor copil, care e mai mare decât restul, și a fost dat mai târziu la școală, și ii bate fizic, degeaba, se pune că mă pot pronunța?
Nu prea se pune ca te poti pronunta daca stii tu 2 cazuri
Bine ca nu-i bate chimic.Daca e fizic e bine.
In Marea Britanie, exista un „teacher’s assistant” si, in cazul in care sunt copii cu nevoi speciale in clasa, TA-ul este cel care se ocupa de acestia, ajutandu-i sa se integreze si sa isi desfasoare activitatea in liniste (si, de cele mai multe ori, se vede diferenta). Ar fi o solutie, pentru ca acesti copii sa poate fi integrati in scoala si, mai tarziu, in societate. P.S.: da, stiu, e o cheltuiala in plus in sistemul de educatie romanesc, dar la cati taie-frunza sunt in sistem, cred ca, daca acestia ar fi dati afara, s-ar gasi banii necesari.
Teoretic există și în România. Practic timpul alocat fiecărui copil e destul de scurt.
Exista ajutor de handicapat pentru ADHD?
Copiii cu ADHD sunt clasificati ca avand nevoie educationale speciale daca e sa fie, nu „nevoi speciale”.
Pe scurt, ADHD-ul poate, sau nu, sa fie insotit de tulburari de comportament. Daca ADHD-ul se diagnosticheaza numai in legatura cu un singur context, sa zicem cel scolar, atunci e discutabil diagnosticul.
Adica daca deficitul de atentie si hiperactivitatea (care nu e musai sa fie pronuntata, ADHD e un termen umbrela pentru deficit de atentie si hiperactivitate, nu e obliugatoriu sa fie prezente ambele) afecteaza numai procesul scolar, discutabil diagnosticul.
Agresivitatea nu este neaparat un simptom in ADHD. Exista catalogata o tulburare de comportament, Oposition Disorder, dar de multe ori e de fapt rezultatul ignorarii ADHD-ului. Adica parintii si scoala pun presiune pe copil, presiune care inseamna diferite forme de agresivitate in final. Etichetari, jigniri, pedepse excesive etc. Astea genereaza agresivitatea copilului, nu ADHD-ul.
La etichetari contribuie din plin sistemul de educatie uniformizant si care nu stie de fapt ce sa faca cu un copil care are dificultati de concentrare. Si apoi parintii si ceilalti din jurul copilului.
exact. daca e cineva de pus sa raspunda atunci sunt cei din scoala aia pt ca nu au gasit o solutie. nu e nevoie sa vina parintii copiilor care au fost agresati sa ceara eliminarea copilului din scoala. plus ca de cele mai multe ori copiii care au probleme sunt agresati la randul lor verbal si fizic. nu e o chestie unidirectionala.
Nu se pune dar sigur ca poți sa te pronunți la fel ca și Ion care e și el om și specialist în orice. Cum plm sa generalizezi pornind doar de la 2 cazuri. Ai auzit de prezumția de nevinovăție? E ca și cum as încerca eu să-ți dau la muie pentru ca cunosc și eu 2 homosexuali care le-ar placea.
teoretic ai dreptate. dar până nu aud sau văd povești care să contreze ce am întâlnit, părerea mea e neschimbată.
am ajuns să cred că prima mare frică a românilor e să nu se întoarcă rușii și a doua e să nu care cumva să generalizeze cineva!
iar în cazul comentatorului pe interneț ce’a de’a doua e de fapt frica primară.
Al_core o sa te citez destul d edes in perioada urmatoare :))
@AI_core
poate pentru ca am invatat la scoala generala ca generalizarea este una din erorile logice de baza?
Copiii sunt în grija și responsabilitatea părinților. Putem spune că aceștia trebuie să suporte consecințele faptelor lui. Dacă e la școală și lovește, acolo este în grija școlii, iar responsabil (inclusiv penal) este profesorul etc.
Ironia e ca sunt destui elevi care fac bully prin scoli dar pt ca nu au ADHD atunci nu e chiar asa o mare problema. 😂
Gata, s-a rezolvat cea mai mare problema a scolii romanesti, un copil, cu niste probleme de sanatate, care ii batea pe altii!! Super!
Si nici nu este vorba despre toleranta…in afara de faptul ca este o afectiune supradiagnosticata si nici macar jumatate dintre cei diagnosticati nu o au, ar trebui sa fie vorba si despe toleranta, exista pe lumea asta si oameni diferiti, si nu e cazul sa ii inchidem in scoli speciale, care numai scoli nu sunt!
Asa, asa, ia mai zi cum trebuie sa fim toleranti si sa lasam sa (ne) fie batuti copiii in scoala, ce, e asta cea mai mare problema a scolilor? Ce, alte probleme in afara de maidanezi nu mai sunt? Ce, alte probleme in afara de niste medici care iau spaga nu mai sunt in Romania? Ce, pe altii nu ii vede politia, numai pe noi ca am trecut pe galben ne-a oprit, alte probleme mai mari nu sunt in trafic?
Despre violatori si pedofili ce pareri ai, si cu ei trebuie sa fim toleranti si sa ii lasam liberi in societate? In fond sunt si ei niste persoane cu nevoi de sananate mai speciale.
Nu sunt convins ca multi stiu despre ce vorbesc, inainte sa sara sa linseze copilul.
Ce noroc ca ni toti ceilalti am avut norocul sa ne nastem perfecti si identici, toti blonzi, la 1.90m, si cu dantura bine aliniata.
https://www.youtube.com/watch?v=-IO6zqIm88s
Tu ai deficiente grave de intelegere sau ce? Cine vrea sa linseze copilul? Pe tine te fute frustrarea ca esti urat probabil, dar ar trebui sa te ingrijoreze deficitul de la mansarda.
@Romel username pe masura
Soluţie de compromis, auzi şi la ăia. Dacă cineva ia bani de însoţitor pentru el, e obligat să-l supravegheze. E respectarea legii, nu compromis.
boss, stii ca fiecare scoala are un psiholog? stii ca adhd e o chestie ridicola, care cu un pic de ajutor poate fi relativ usor de rezolvat?
parintele n-are pregatire psihologica, nu stie cum sa-si sprijine copilul. scoala, pe hartie, are personal calificat. (si un profesor, pe hartie, are minime cunostinte de psihologie care sa-i permita o abordare in cunostinta de cauza).
dar in tara in care dintr-o grupa de studenti la psihologie, mai multe de 3/4 zic ca ei nu se duc la psiholog ci la duhovnic, ce asteptari sa ai?
stii ca dislexia, adhad-ul, forme usoare de dawn, depresia si alte afectiuni psihice sunt tratabile si in nici un caz nu-i bine sa-i grupezi pe copii in functie de aceste afectiuni? nu stii, ca reduci intreg universul la experientele tale.
si mai ai si discursul ala de cacat de genul „il tine pe al meu in urma”. in urma cui? ce sigur n-o sa invete al tau niciodata e emaptia.
ce faci tu constat, prin articole de genul asta, e fix ce face Olivia Steer in cruciada ei anti vaccinuri. (adica ignori cam toate cercetarile stiintifice despre cum e bine sa fie tratate afectiunile psihice, si cum trebuie abordate de comunitate)
gg
+1
Lucrez in invatamant si cunosc doua astfel de cazuri.
In primul caz, parintii erau divortati si nu pareau in deplinatatea facultatilor mintale, iar copilul avea un comportament violent si era un pericol permanent la adresa colegilor (in timpul orei, se furisa pe sub banci si ii musca de picior sau ii impungea cu obiecte ascutite sau tipa cat il tineau puterile s.a. – l-am vazut si l-am auzit ). Cu toate protestele celorlalti parinti, adresele catre I.S.J si amenintarile catre parintii copilului, singura solutie a profesoarei a fost sa il lase repetent (pe buna dreptate). A ramas in continuare in scoala respectiva si isi chinuie noii colegi.
In al doilea caz, colectivul de parinti a facut presiuni, iar acel copil (tot violent, tot un pericol fizic pentru colegi) a stat mai mult pe acasa un semestru, iar dupa aceea a fost transferat la un centru pentru copii cu nevoi speciale (nu stiu daca asa se cheama institutia).
Vi se pare ca s-a integrat vreunul din cei doi?
Se gandeste cineva (din cei care clameaza integrarea cu orice pret) la drepturile copiilor care sunt nevoiti sa suporte un astfel de coleg si sa traiasca in pericol cvasi-permanent ?
parintii au refuzat sa il lase la psihologul scolii
walhalla, da-ti demisia.
nu se poate ca un om care lucreaza in invatamant sa:
1. creada ca cele doua cazuri se aplica tutror.
2. creada ca daca nu a stiut el si instiutia unde lucreaza, cum sa rezolve problema, inseamna ca problema nu are rezolvare
3. creada ca excluderea e o rezolvare
4. sa dea exemple fara a da tot contextul (ce diagnostic aveau cei doi copii?; ce educatie aveau familiile?; ce venituri aveau? mai erau si alte cazuri in familie? care au fost diagnosticele celoralte cazuri din familie?) si sa zica apoi „vedeti, nu se poate cu astia”
apoi, nu am vazut niciodata un protest impotriva bullying-ului. dar niciodata! dvs ati vazut? nu am vazut niciodata nici un protest impotriva profesorilor violenti. dvs ati vazut?
aici nu e vorba de violenta. violenta in societatea romaneasca e acceptata si tolerata. multi, foarte multi oameni cred ca bataia e o unelta de educare (sa nu uitam de celebra „bata-i rupta din rai”).
doar pentru ca tu (si majoritatea profesorilor si psihologilor din scolile romanesti) habar n-ai cum se face, nu inseamna ca e imposibil.
ce mi se pare incredibil e ca o institutie care vrea sa-i invete pe altii, nu-i ea in stare sa invete lucruri noi. deschiderea sistemului educational romanesc spre nou e cat un anus plin de hemoroizi.
@ion: M-am referit la doua cazuri de copii cu comportament agresiv si care i-au pus in pericol de multe ori pe cei din jurul lor. Aveau diagnostice (confidentiale) si primeau tratament medicamentos. Parintii lor nu au cooperat in niciun fel cu cei care ar fi putut ajuta cat de putin. Ti se pare ca am generalizat?
Daca iti vine copilul acasa cu nasul spart sau lovit in coltul ochiului cu compasul , inseamna ca asa-zisa integrare nu functioneaza, pentru ca al tau copil sufera si este maltratat la scoala si ultimul lucru la care se gandeste este cartea. E un climat de frica si incertitudine, in care nu se poate lucra nici macar la nivelul minim acceptabil. Esti nevoit sa stai lipit de acel copil pentru a nu sari la colegii sai. Poate imi spui tu ce se alege de ora respectiva…
Nu ma refer la copiii (am avut si am si acum in clasa) care sufera de deficiente, dar nu sunt violenti. Cu ei am lucrat si lucrez diferentiat si ei fac progrese mai mari sau mici, dupa puterea fiecaruia. Toata rabdarea mea este canalizata spre a-i face sa se integreze, in masura posibilului, in colectivul clasei. Nu sunt stigmatizati si descurajez imediat orice tentativa de injosire sau umilire.
Astfel incat, da, nu se putea cu cei doi – nu am generalizat nicaieri. Si este vorba de violenta – poate ti-ai schimba parerea daca, copilul tau ar sta, sa zicem, in banca alaturata si ar incasa-o zilnic. Ai veni probabil zilnic la scoala, revoltat si frustrat. Integrarea e ultimul lucru la care te-ai gandi in contextul asta.
ioane, m-ai convins cand ai pomenit de sindromul dawn. e clar ca stii despre ce vorbesti.
si pe adhd l-am scris gresit. se intampla cand comentezi la nervi.
oricum, foarte valoroasa contributia ta la tema.
Problema pleaca de cele mai multe ori de la parintii copilului cu „nevoi speciale”, care nu vor sa accepte faptul ca al lor copil chiar are o problema, care nu dispare daca este ignorata. Ba chiar unii parinti sunt atat de tampiti incat vor sa se razbune pe toata lumea, refuleaza toate frustrarile si suferinta acumulate, lasand un copil bolnav in grija altora, fara sa le pese catusi de putin de ceilalti.
Sotia lucreaza in invatamant, nivelul prescolar.
A avut la grupa de-a lungul timpului mai multi copii cu CES (cerinte educationale speciale). Unii copii au facut progrese, altii nu. Unii pur si simplu nu sunt recuperabili in sistemul de invatamant „de masa”, au nevoie de ajutor specializat, care nu este disponibil intr-o gradinita sau scoala normala. Din pacate, cei care nu inteleg acest lucru sunt tocmai parintii, care ignora cu buna stiinta situatia reala.
Unii nu vor/nu pot sa inteleaga nevoiele copilului lor pentru ca sunt pur si simplu prosti; pentru altii, copilul este o povara, de care scapa cateva ore lasandu-l la scoala, altii ar vrea sa faca ceva dar nu au bani etc.
Din pacate, cel care pierde pana la urma este copilul.
Cel mai bun comentariu de pana acum.
Teoretic aproape toti sunt recuperabili dar nivelul de munca difera de la caz la caz. Cert e ca toata lumea trebuie sa fie implicata in asta: parintii copilului, insotitorul, scoala, pshihologul, colegii, parintii colegilor.
Problemele apar in clipa in care una din parti nu isi asuma si nu isi indeplineste responsabilitatile si atunci totul se duce de rapa, ceilalti incep si ei sa renunte si sa ceara excluderea.
Iar cauzele primare pentru acest tip de probleme sunt acelelasi ca pentru celelalte sute de alte probleme pe care le avem: saracia si prostia.
Cand am facut eu generala, in anii ’90, am avut si eu un caz de genul asta in clasa (ba chiar si eu, si inca alti doi colegi, cred ca „sufeream” de ADHD, pentru ca departe de respectivul nu eram).
Profa il mai punea la colt, il scotea afara din clasa, il punea singur in prima sau in ultima banca, lucruri care se facea pe vremea aia, si nimeni nu a facut proteste sau alte imbecilitati de genul asta, chiar daca unii mai incearcau sa faca scandal pe tema asta.
Respectivul „copil problema” a ajuns unul dintre cei mai de succes oameni pe care ii stiu (milionar pe fortele proprii), nici ceilalti ADHD-isti (printre care si eu) n-am ajuns prea rau. In schimb, toti cei care faceau scandal, sau aveau parinti care veneau la scoala si faceau scandal din cauza asta, au ajuns fie casnice, fie vanzatori la magazin, fie gunoieri, fie stalpi din astia de baza ai societatii.
6 gunoieri au dat down-vote
Șapte cu mine. Și nu-s gunoier. Am ajuns destul de bine tot prin forțe proprii fără să simt nevoia să maltratez pe cineva. Frustrările tale spun destul de multe, pînă la manifestarea deplină nu e decît o chestiune de timp.
In viitor o sa fie custi speciale in clasa.
Chestia asta cu integrarea e o tampenie imensa si afecteaza in SPECIAL pe copiii cu probleme. Inainte erau in scoala ajutatoare unde personal specializat ii invatau sa vorbeasca, sa nu se pise pe ei, sa se comporte normal, sa invete incet incet chestii gen adunare si scadere in 2-3 ani, in ritmul lor. In 8-10 ani putea invata sa zugraveasca, sa tencuiasca, sa lucreze si sa se autosustina. Acum ? Parinti idioti ii trimit cu cei normali. Rezultatul ? Nu invata absolut nimic decat izolare si stres. Izolare pt ca si copii normali si mici sunt rai in general fata de ei si stres pt ca nu intelege in ritmul celorlalti si nu duce in rand cu ceilalti. Nu e buna integrarea pt ei, integrarea doar „gadila” orgoliul parintilor copiilor cu probleme.
Sa inteleg ca acum este recunoscut ADHD-ul in romania datorita unui caz implicand un copil agresiv si nebun, noi nu avem medici capabili sa diagnosticheze ADHD-ul, multi nici nu stiu ce inseamna….de unde pana unde au ajuns ei la concluzia asta. Presimt inceputul unei avalanse de supozitii idioate si razboaie impotriva copiilor agitati. P.S. Am adhd de mic copil si am iesit OK
A trebuit sa caut ce inseamna ADHD ca nu stiam, acum am aflat.
As vrea sa precizez de la inceput, o persoana care e violenta repetat, care ea este agresorul in acel conflict si dupa multe discutii sau tratament specializat comportamentul nu se schimba, trebuie mutata/eliminata din colectiv pentru ca ceilalti sufera de pe urma asta si tot colectivul e afectat. INDIFERENT daca persoana are sau nu un handicap.
Acum ca am lamurit treaba asta as vrea sa zic un lucru. Inainte sa acuzam ceva si sa luam o decizie, cred ca ar fi indicat sa stim exact detaliile referitor la ce s-a intamplat si la cauza acestui comportament. Parerea mea e ca, daca ar fi legal (habar n-am daca e, nu stiu legislatia), n-ar fi rau de montat o camera in clasa si monitorizat pentru o saptamana situatia pentru a vedea ce cauzeaza comportamentul.
De exemplu, din experienta mea, am avut copii cu situatii mai speciale in clasele in care am fost inscris, cel putin cate un copil cu un handicap. As vrea sa precizez din start ca TOTI copiii pe care i-am cunoscut cu acest gen de probleme, intr-adevar aveau iesiri mai violente putin, dar cauza era un pic alta. Erau zilnic jigniti, scuipati, suturi in cur, „mata e proasta”, „handicapatule”, „mata s-a futut la betie cu tactu de ai iesit asa de handicapat”, gume in par, scuipati, exclusi din grup, piedici, mingi in cura, pumni in gura, rupt carti, gramada peste el si suturi in cur, ras de ei, glume cu handicapati, etc. Nu, sa n-aveti impresia ca niste copii cu astfel de probleme sunt pur si simplu lasati in banca lor sau ajutati sau hai cu psihologul sau hai sa aratam compasiune, mai ales cand e o clasa putin mai inaintata cum e clasa 7 sau 8. In cel mai bun caz parte din clasa ii lasa in pace, restul ii tratau ca pe ciuca bataii. Stiti ce se intampla cand acel copil nu mai suporta si vroia sa scape de stresul asta sa se descarce? „Doamna diriginta, Gigel m-a pocnit cu capul de tabla si mi-a dat un sut in gura, eu nici nu i-am zis nimic si mi-a spart gura”. Stiti ce cantarea mai mult in balanta cand era cuvantul copilului normal contra cuvantul copilului cu handicap? Suna ca exagerez, dar mai ganditi-va, poate cel putin inca un comentator a asistat la genul asta de situatii. Pe langa asta si profesorii ii tratau cumva diferit. Nu stiu cat e de simplu sa fii bataia de joc in fiecare zi a tuturor, poate ca nu e chiar usor de suportat.
Trei mentiuni ca sa concluzionez:
– Hai sa vedem intai cauza comportamentului copilului asta (poate e provocat, poate e batut acasa, nu stiu). Foarte posibil sa exagerez, nu zic ca e cazul si aici, dar hai sa punem o camera sa vedem poate gasim cauza comportamentului lui, sa vedem cine e agresorul si de la ce a plecat violenta respectiva
– Daca ti se pare ca ai un foarte bun care e tras in jos de copii cu dizabilitati si nu poate face performanta la scoala de stat din cauza acestora, exista scoli pentru copii mai buni, scoli la care se intra pe baza de examen chiar din clasa a 5-a. Puteti ridica stafeta si sa-l inscrieti la o scoala de genul asta, chiar e indicat asta ca sa nu isi piarda talentul, un copil cu dizabilitati foarte probabil sa nu poate trece genul asta de examen, e dur si se intra cu nota foarte mare si foarte multi pe loc.
– In viata, daca vei fi angajat undeva, exista situatia ca managerul companiei sa angajeze si oameni cu nevoi speciale, ceea ce e de foarte apreciat, sunt unii manageri care angajeaza persoane cu genul asta de probleme (down, ADHD, autism). Asa ca, oarecum trebuie sa invatam sa convietuim langa noi si cu genul de oameni cu deficiente, binenteles daca se poate trai si nu te simti amenintat zilnic.
Pe vremea mea pe unu din asta il luau 2-3 baietasi cu origini sanatoase si-l cafteau bine, de nu-i mai ardea lui de spintecat. Pana la urma asa o sa se-ntample, pentru simplul motiv ca e natural si firesc.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/poate-fi-un-elev-recalcitrant-integrat-cu-orice-pret-ce-nu-stiati-despre-situatia-dificila-de-la-scoala-din-pitesti-592703
fail pe linie. singura victima este „agresorul”.
failul scolii: teoretic, fiecare copil cu CES are dreptul la un shadow teacher; n-a fost in stare sa medieze problema.
failul parintor „agresorului”: intrerupere medicamentatie; problema tinuta sub pres etc
failul comunitatii: cum kkt sa te coalizezi impotriva copilului?! ce vina are ala micu ca are parinti idioti si ca scoala nu face ce promite? ce mesaj transmit parintii copiilor lor? (da-mi voie sa ma indoiesc de „bunavointa” lor; nu faci asa ceva daca esti intr-adevar plin de intentio bune).
cum oare reusesc nordicii sa-i integreze pe aproape toti?
Acest caz ne arata ca sistemul educational si societatea nu sunt pregatite si ca ar trebui sa caute solutii. Solutiile evului mediu – izolarea, bataia, ostracizarea, nu fac decat sa il scoata din societate pe cel/cea cu probleme. Majoritatea comentatorilor incurajeaza violenta ca raspuns la violenta. Insa le recomand cartile „Imparatul mustelor” sau „Animal Farm”.
Nu stiu ce anume v-a dezumanizat pe cei mai multi dintre voi, inclusiv pe autorul articolului. Goana dupa bani, lipsa timpului, stresul, alte lipsuri? E mai usor sa hulim decat sa ne informam si sa invatam empatia (ca de avut se pare ca n-o avem)? Daca dupa mai multe controale psihologice s-a ajuns la concluzia ca acel copil poate fi integrat, de ce n-ar fi? Ca zic 29 de familii de cocalari egoisti? Copilul a fost infiat, a facut chimioterapie, inca vreo 2 operatii in urma carora nu merge ok, dupa care a fost tinta celorlalti copii. Hartuirea la scoala este cat se poate de reala, sa stiti! Voi ce-ati fi facut daca ati fi fost in locul lui?
Inca de cand a inceput scoala au planificat sa scape de el: http://www.cedcd.ro/cedcd-depune-plangere-penala-impotriva-parintilor-instigatori-din-pitesti/
Stiti ce a zis copilul? „Am greșit și eu față de ei, dar colegul mă înjura de părinți și, în plus, eu am făcut toate astea…. Nu din suflet le ziceam….doar ca să îl sperii în ideea să nu mă mai amenințe, să nu mă mai înjure.”
Vreti o tara ca afara, dar probabil doar autostrazile de-acolo sau salariul minim de-acolo. Atat.
E foarte trista situatia de la Pitesti, dar cel mai trist e ca majoritatea parintilor romani sunt ca aia care au organizat mizeria.