Topicul asta e foarte mișto. Din el am scos faza asta, care e în linie cu ce am mai zis pe aici de câteva ori: după 70, corpul începe să doară și viața devine un chin, mai ales pentru cei care au neglijat sănătatea sau au avut joburi foarte solicitante, care au uzat corpul mai mult decât gușterii care au stat la birou și au scris pe bloguri.
Everything leading up to dying in the ICU.
Families of 85+ year olds with multiple comorbidities force us to keep "doing everything" to keep people alive far beyond any chance of recovering with any quality of life or dignity. Ever done CPR on a frail old body that weighs 95 lbs? The feeling of the cartilage and ribs crushing under your hands is something we never forget. After a few rounds of compressions, you can see a very obvious cavity in the chest that we have smashed into oblivion. And all for what? So the person can die in misery? Often, these people have written Do Not Resuscitarte and Do Not Intubate requests, but the family can override these once the patient is unable to participate in the conversation.
Then we get people 85+ years old with catastrophic strokes. Family decides to "do everything," so the patient ends up with a trach (hole in the neck) on a ventilator (breathing machine), a PEG tube in the stomach for liquid tube feeding, and resigned to bedrest for the remaining miserable months of their life. They will probably ultimately die of a steady but slow weight loss, horrible infected wounds from prolonged immobility (I have seen bed sores down to the bone and large enough to fit my fist in to), or infection (like pneumonia). All for what?
Then you get the younger ones, but the ones who are far past any sense of recovery. Some of the worst to watch are people with liver failure from alcohol abuse. They go through severe and difficult to manage alcohol withdrawal, in which they are confused, combative, and hallucinating. They are often sedated to the best of our ability and restrained for their own safety. Then come the bleeding problems associated with liver failure. I’ve seen someone go from talking to me and laughing to dying by vomiting all of the blood from their body due to esophageal varices (bleeding arteries in the throat/stomach). It looked like a murder scene, and the the patient was awake and aware she was dying as she bled out in front of us.
So if you talk to anybody who works in critical care, they will often have many examples of things worse than death. We essentially torture people every day. We see that slow, inevitable spiral down. We try our best to be realistic with patients and families, but it often doesn’t work.
Hai bună dimineața și ție!
optimism de dimineață.
De luni dimineață chiar, să începem săptămâna bine.
Vali ar merita legat de scaun si pus sa urmareasca un sezon intreg din „Am intrebat o suta de romani”
Eu cred ca totusi „antifragilitatea” se aplica, iar cei cu joburi mai solicitante fizic tind sa fie mai sanatosi decat cei care au stat la birou. Presupunem din start ca in ambele cazuri oamenii au dus un stil de viata ok – nefumatori, ne-alcoolisti, stare de sanatate verificata periodic etc.
dar a zis joburi foarte solicitante, câți mecanici, șantieriști, mineri, zugravi știi care au ajuns la 70 de ani și o duc bine( %100 bine nu e nimeni) cu sănătatea?
Sau piloti militari… Ii taseaza G-urile alea.
Parasutistii sunt cei mai varza…
Cursul firesc al vietii : ne nastem – suntem vii – traim – suntem vii – murim – votam PSD
*suntem vii= acea perioada a vietii in care suntem mai mult intr-o stare vegetativa, cea in care avem nevoie de o persoana sa ne hraneasca si sa ne stearga la c*r.
Iar daca suntem tineri si imaturi votam ce voteaza psionics.
Se poate sa nu aducem “votam partidul x” in orice discutie??
‘aideplm! nu era suficient ca mi s-a spart o masea in doua in weekend dupa ce o proasta mi-a pus o plomba mult prea mare, acum si asta. am 38 si am inceput sa-mi pierd dintii. semn rau!
E ok. Eu am pierdut doi înainte de 30 de ani.
La unul mi-a căzut plomba (veche), n-aveam bani nici să trec strada, până să ajung eu la dentist nu s-a mai putut face nimic pt a fi salvat.
Pe al doilea l-am fracturat într-un dop de sticlă mult prea aproape de rădăcină pt a mai putea fi salvat (chestie constatată la radiografie).
Dacă vedeți pe cineva plângând cu sticla de apă în mână să știți că nu mai vrea să piardă dinți.
Am pus niște „punți” frumoase, că nu erau bani de implant la ora aia.
Putea fi si mai rau: puteai avea 25 si sa-ti pierzi poula
macar cu pl nu e durere fizica ci sufleteasca, altfel dintii, capul si stomacul sunt cele mai crunte dureri fizice pe care le poti avea.
Taci dreaqu de handicapat. Eu la vârsta de 27 de ani am pierdut 7 dinți.
@pensionare, rinichii, nu uita rinichii
@Pensionaru’, dinții trec cu un nurofen țeapăn. și după-aia cu dentist capul la fel (da’ fără dentist
), dacă nu e avrism, avc sau altă parascovenie d-asta. ulcer n-am experimentat.
da’ la dischinezie biliară băgam pilulele și ceaiuri tematice pe bandă rulantă și tot zăceam o zi încovrigată, cu ușoare gânduri de self-mutilanting.
aaa, și mi-a zis o colegă că atunci când îți explodează un ovul, te desfaci în bucăți de durere. asta i-a zis medicul că i s-ar fi întâmplat. cică a durut mai rău ca atunci când a născut natural.
asta să nu aducem în discuție durerile de la cancer. că n-am experimentat. și sper să nu experimentez.
Viata e ca parul de la cur. Scurta si plina de cacat.
CPR e naspa si pentru tineri, am facut cursul vietii cu un paramedic si ne explica ca aproape imposibil sa nu desprinzi/ rupi o coasta.
Dar QOL pentru batrani e chair groaznic, daca in lumea civilizata e cum e, ce faci cu romania?
La singura mea vizita la UPU am fost vecin cu o tanti de 70+: cu rinichii, ficatul, stomacul praf, macinata de cancer si cu diabet. Idem, am rude cu diverse: diabet + inima plamani+ inima/ oase + inima care la 70 si cu alzheimer bonus din cand in cand. la 70+ sunt aproape out of order.
Orice eveniment acut, oricat de minor, e o drama pentru ca la fragilitatea caracteristica varstei adaugi diferite.
Plm si noi iesim la pensie la 70 de ani. Direct cu alzheimer ala?
Da, impartiti chiria la azil, sa fie mai ieftin.
Planuri de viitor?
In contextul postului citat, cei mai muisti mi se par aia cu „do everything to save X” ca sa poata sa-i planga de mila si sa sa povesteasca la altii cat de nasol ii e persoanei respective. A doua problema e etica si speranta asta cretina ca daca il salvezi pe unul de la ce si-a facut singur (alcoolic cu probleme la ficat) o sa se renunte peste noapte si o sa-si schimbe viata in bine.
Sunt mult mai multe lucruri mult mai nasoale pe lumea asta decat moartea. Ce nu vrea lumea sa vada sau sa recunoasca, e ca daca mori, aia e, nu mai ai absolut nici o problema.
Nurse Mildred Ratched approves
but „life is sacred” hurr durr
De asta sunt 100% pentru sinucidere asistata. Cu familia am fost mereu clar, daca sunt constient si pot vorbi, probabil ca as vrea sa traiesc daca nu exista situatii gen mai sus. Dar altfel as prefera sinuciderea asistata.
E foarte nasol sa traiesti dupa ce ai semnat un DNR, cand corpul nu te mai ajuta deloc si tot astepti sa se intample ceva care sa termine durerea. Am o bunica care face 100 de ani, pana la 90 a fost activa apoi totul s-a deteriorat si de 2 ani tot imi zice ca abia asteapta sa moara. E lucida, dar de o vreme a ramas la pat si mereu e ceva ‘componenta’ care da rateuri, provoaca dureri, etc.
Mie mi se pare nasol si faptul ca e perfect lucida, nu are probleme cognitive, memorie, etc, asa ca sufera si din cauza asta, pentru ca intelege perfect fiecare problema si implicatiile, insa doar asteapta inevitabilul in timp ce noi cei din jur incercam sa-i dam un fals optimism ca sa nu ne simtim noi prost.
Am avut undeva la tara un caz fericit. Baba Mitruta pana la 92 de ani dormea afara pe prispa din martie in octombrie, muncea parcela, avea gaini etc. Nu trecuse niciodata pe la medicul de familie. In vara a spus ca a obosit. Fara dureri fara pierderea cunostintei in 2 saptamani a plecat lucida pana in ultimul moment. Dar cati au sansa asta incredibila?
P.S. Evident la 3 saptamani au inceput certurile intre mostenitori pe hectarele si acareturile babei care bineinteles ca nu-si facuse testamentul si nu lamurise cine ce cum si cat.
bai eu pana la aproape 40 de ani am avut grija de 3 bunici si o matusa la pat, plus ambii parinti chimio si radio de la care au avut reactii nasoale. unii erau impacati cu sfarsitul si si-l doreau, altii nu. eu sunt terorizat de perioada asta care ma va ajunge si pe mine la 70-80-90 de ani dar nu sunt impacat cu sfarsitul si mi-e groaza de moarte. mi se pare ca viata e prea scurta si nu ajungem s-o traim cum ar trebui.
Gata sefu’ am bagat la cap, am dat click pe bannerul din jurul paginii, nu fac multi purici la ATI!
medicamente din timp
75+? vise…
Alzheimer la 54, mai întâi nu te mai recunoaște ea, apoi la sfârșit, la 63, nu o mai recunoști tu.
Când ai ceva nasol dar ai mintea limpede măcar poți să iei pumnul de pastile final. Altfel, e urât de tot.
Mintea limpede plus un pic de self-control asupra propriului corp.
Degeaba ai mintea limpede dacă paralizat sau mai știu eu ce. E o carte pe temă „scafandrul și fluturele”, n-am găsit putere s-o citesc.
Mancam iaurt cu fructe si un corn cu ciocolata. Cum dracu am putut sa fac asta? Mananc in continuare, perplex.
A se specifica faptul că fragmentul respectiv e scris de cineva din USA, unde știm că aparținătorii retardați cer doctorilor resuscitarea pacieților, deși e caz clar de DNR. Din păcate, doctorii trebuie, în acel caz, să facă resuscitarea, altfel sunt dați în judecată. Astfel de indivizi ar trebui incinerați.
La noi e mai simplu. „Ce sa mai ii facem doamna ,ca e batrana”
Incinerati de vii
La noi e cam asa:
„Doamna, orice ati face copilul dumneavoastra moare, eu zic sa va concentrati pe celalalt, ca de aia il aveti”
Dr Tascu, Spitalul Bagdasar
P.S. Copilul a mers in alta tara si azi traieste bine mersi. Cunosc copilul personal
Am avut o persoana foarte apropiata care a murit la începutul anului. De aproape 2 ani începuse sa fie afectat de demență, eu eram singurul care nu voia sa vadă asta. De Crăciun nu mai putea sa mănânce singur dar tot nu mi-am dorit sa plece deși știam ca o sa fie din ce în ce mai rău. E amuzant ca daca eu as fi fost in situația lui, as fi luat un pumn de somnifere, dar cred ca nu as fi putut lua decizie sa nu fie resuscitat daca era la terapie intensivă (am fost supărat ca nu au chemat ambulanta mai repede în seara in care a murit).
Deci nu credeam ca exista ceva mai trist decat povestea Puiul de Bratescu Voinesti. Pana acum!
Fetita ci chibrituri!
DCE
Bambi
Antena3, înregistrarea anunțării rezultatelor alegerilor, 16 Noiembrie 2014.
Beat that!
încă vreo 2 tot de Brătescu-Voinești: privighetoarea și Neculăiță Minciună (am avut și am pisici, m-apucă toți bâzdâcii la povestirea aia).
și să n-o uităm pe Fefeleaga.
Dar totusi destul de soft, cauta ceva scris de un medic legist daca vrei senzatii tari!
Apropos, parlamentul Olandei va dezbate chiar anul acesta 2020 preiectul de lege a unei deputate, care autorizeaza, legalizeaza de fapt, suicidul incepand cu varsta de 75 de ani, de eutanasie pentru „viata traita/ viata consumata”. S-a ales varsta de 75 pentru ca au socotit ca fiind o varsta la care o persoana a cam vazut tot. Batranul/a trebuie sa aiba un „insotitor de sfarsit de viata”, care trebuie sa fie un fel de acompaniator al varstnicului dornic de a termina cu viata. Acompaniatorul care trebuie sa urmeze o calificare de consiliere contra suicidului, trebuie sa fie convins ca dorinta batranului de a muri este libera, bine gadita si persistenta si sa fie convins ca acelui batran nu-i mai poate fi prezentat nimic care sa-i readuca cheful de viata.Daca acompaniatorul ajunge la concluzia ca batranul e ferm hotarat, acesta va cere avizul unui al doilea acompaniator care isi va da parerea asupra cazului si de care depinde verdictul final.
Acest ajutor la suicid se va acorda nationalilor olandezi sau rezidentilor de minim 2 ani in Olanda.
4.2% (in 2019) din populatia Olandei moare prin eutanasiere.
Weekendul viitor merg la plaja pentru ca se anunta vreme calda.
Nu ma intereseaza cine iese primar la Bucuresti…. tot o hasna va ramane acest oras indiferent ce primar ar fi in functie.
“If it has to be done, a man—a real man—shoots his own dog himself; he doesn’t hire a proxy who may bungle it.”
― Robert A. Heinlein, Starship Troopers
Recomand cartea ” Endurance – Calatoria lui Ernest Shackleton”
Sa vezi acolo cum au luat cainii lor de suflet (cu care dormeau) i-au jupuit si i-au mancat.
Și totuși, la bătrânețe, vor fi mai bolnavi ăia care au stat la birou decât cei care au desfășurat munci fizice moderate.
Ieri am fost la un nene care își punea singur grinzile de lemn pentru acoperiș pe noua casă. Are 70 de ani și a muncit toată viața pe șantier. Și are un tonus fizic mai bun decât am eu la 45, cu un pui de hernie de disc lombar din cauză de stat prea mult la birou și nexam mișcare.
Este unul pe nume Jim Breuer (stand-up comedy), mai in gluma mai in serios explica problemele care le-a avut cu parintii lui la batranete: taica-su nu simtea cand facea pe el si ma-sa cu Alzheimer. Ideea era ca daca ducem caini/pisici la veterinar (sa nu sufere), de ce nu folosim eutanasiere pt batranii care sufera?
Nu inteleg de ce statele din Vest nu adopta o legislatie mai flexibila in domeniul asta. In definitiv sistemele nationale de sanatate ar avea numai de castigat.
Eu am in jur de 30, colon iritabil si hemorozi de nu mai pot merge la baie fara supozitoare. Pe langa asta mai am inca un defect (genetic) ce imi transforma durerile de burta in atac de panica.
Am ajuns (la modul f. serios) sa nu ma mai pot uita la filme, sa nu mai pot juca mai nimic. Nu mai vorbesc de baut vreo ceva (nu ca eram mare bautor). De fumat, nu m-am apucat niciodata.
In liceu eram rezerva la fotbal (dar am prins destule meciuri pe teren). Mai jucam si tenis.
Anul trecut ajungeam pe bicla pana la munca. Acum, de 9 luni sunt cvasi-leguma, ies odata pe zi sa iau apa si mancare si inca o data sa fac o tura de bloc.
Si culmea, teoretic toate analizele mele sunt excelente, inclusiv colonoscopie, RMN si CT.
@vosidit98
Hai măi tinerețe, noi vorbim de +70 și tu ai venit să te lauzi la -30.
Vrei un premiu? se rezolvă.
știi că există femei pe lume? te-ar putea ajuta una.
Vreau doar sa-mi spun si eu oful. Nu caut premiu si nici alte nasoale.
io-s mai cinic de felul meu. qucik and clean. daca nu se poate asa, macar quick.
vad in jurul meu batrani care se agata de viata si mai grav, tineri care se agata de viata batranilor.
am o cunostinta, ta’su, 90+, orb, dement, cardiac, renal, diabet, artrite pe unde exista articulatie, pana mea, nu cred ca era vreo pagina din agenda medicala pe care sa n-o fi bifat. si a cazut in casa, si-a rupt soldul. dai cu haulituri, ambulante, spitale, scandal si spaga la medici, operatie, proteza, medicamente pentru si impotriva coagularii, si totul in timp de pandemie, cu test pozitiv. schimbat spitale, 1 voluntar, vreo 3 ca asa au vrut medicii. l-au mai chinuit cateva zile si a murit de covid.
eu ma intrebam simplu „de ce?” raspunsul, de o inocenta debordanta, „pai ce ma fac eu fara tata?” pai cam esti fara el de minim 10 ani, iar acum pare ca te-ai descurcat binisor.
il mai am pe unu, el 70, ma-sa 90+, el inca oarecum ok, ea oase si dementa in stadiu avansat. se cearta cu dragonii prin casa. imi povestea ca acum un pic de vreme a intrat in casa s-o vada pe geam, ca ea se duce acasa, ca in pestera aia ea nu are ce cauta, si ca a prins-o in ultima clipa inainte sa sara. si in capul meu „de ce?” 2 secunde si chinurile tuturor erau terminate.