Mizantropia ca forma de supravietuire

O sa scriu un post alambicat. Ca sa nu ma dezmint.

Când primul om s-a pieptanat pentru altceva decât sa se despaducheze, umanitatea a luat-o in cealalta directie. A involutiei.

Primul lucru care m-a frapat aici (la Paris) când am revenit acum 3 luni a fost conformismul vestimentar. In capitala modei, oamenii se imbraca la fel. La job, acasa, pe strada, aproape toti la fel. La job, barbatii in costum au doar doua „culori”, gri sau bleumarin. Unul nu e in costum verde sau „electric blue”. Cravatele la fel. Exact la fel. Sa nu cumva sa arati putina culoare, putina creativitate. Presupun ca de frica sa nu fii „scuipat” de semeni in afara cârdului, trupei, stolului, gloatei, cirezii, turmei, ciurdei.

E in contrast flagrant cu „individualizarea”, „personalizarea” tuturor obiectelor pe care vrem sa le posedam, de la scobitorile gravate cu initiale, la masina cu jante din coarne de muflon.

Nu ne mintim, in interiorul nostru stim ca purtam aceleasi haine, mirosim acelasi metrou si mâncam aceleasi E-uri cu sos de noxe. Dar nu ne oprim. Ne luam jobul in serios. Foarte in serios. Profesionist. Care rimeaza cu pretiozitate. Ce fac eu e important. Indiferent la ce nivel. Sunt atât de serios când comand niste becuri, atât de sigur ca e important pentru multa lume – si, prin extensie, pentru buna functionare a societatii – incât fac asta cu maxima seriozitate. E important sa fii profesionist. Altfel ar trebui sa accepti ca jobul tau nu aduce nicio plus valoare nimanui. Poate chiar dimpotriva. Ar trebui sa incepi sa vezi ca majoritatea joburilor nu aduc nimic evolutiei umane. Dimpotriva.

Sunt convins ca cei care produc gel de par o fac cu seriozitate. Pentru ca oamenii trebuie sa-si faca o freza misto. Sa se duca „aranjati” la job, ca sa vânda actiuni pe bursa sau sa cumpere hârtie igienica pentru cei 2000 de angajati. Pentru ca e important ca omul sa se duca la job cu parul aranjat, cu carare si „luat frumos la spate”. Nu e suficient sa fie doar curat. Trebuie sa fie pretios. Important. Si sa actioneze ca atare. Imi imaginez toate powerpoint-urile care circula prin firma asta care produce gel de par. Cum au lucrat unii angajati pâna târziu sa faca strategii, KPI-uri si vizualuri pentru a creste vânzarile. Cum au platit o firma serioasa care sa faca un studiu de piata. Imi imaginez sala de sedinte cu oameni ferchezuiti care negociaza feroce un contract cu furnizorul de arome. Apoi un reprezentant comercial de la o firma de curatenie, care s-a pregatit intens sa faca o propunere de nerefuzat ca sa fie luati ei in locul celor care au smotruit in ultimii 6 ani. Cum vine in costum, cravata, cu un powerpoint beton, in care povesteste cum a inceput firma, cum a crescut, cum multumeste alte 200 de firme etc.

Clientii sunt importanti, furnizorii sunt importanti, consultantii sunt importanti, contabilii sunt importanti, angajatii sunt importanti.

Toti suntem importanti in ceea ce facem. Jobul nostru e important si ne purtam ca atare. Avem reguli, sefi si laptop-uri. Bem cafea si putem discuta ore intregi despre o factura de 90 EUR care e inacceptabila. Si suntem foarte seriosi cu privire la asta. Si pretiosi. Suntem „asset”-uri importante pentru firma. Calculam stocuri de 20 ani. Facem AVB-uri de 15. Suntem importanti. De aceea e important sa ne pieptanam. Zi de zi.

Pâna la urma, nu e asa alambicat cum am crezut la inceput.