Mioritica dispariție a doamnei Guerrilla

(de Marius Vintilă, hateru’ si frustratu’)

De la 1 Iulie radio Guerrilla încetează și emisia online trecând din moarte clinică în moarte definitivă – ca moartea aia din reclama la Raid. Varianta oficială e că "ne reauzim la toamnă", dar pot să garantez că managerul corijent Mihaiu nu va trece clasa. Ba mai mult, probabil că va renunța la instituție după exact zece ani, ca un "high school dropout" (ca sa nu îți întrebi producătoarea, dragă Liviu, termenul se referă la elevii care se lasa de școală) ce vrea să își înceapă viața cu un job la o spălătorie auto. Măcar de ar începe și Mihaiu să muncească… În ultimele săptămâni însă el nu a mai dat pe la radio, iaca așa, fără să le spună ceva colegilor, în schimb a fost văzut pe la sediul lui Adrian Sârbu. Țară mică, mass-e (media) puține… "Ne reauzim la toamnă" my ass (acum poți să îți întrebi producătoarea, stimate Liviu Georgică).

Încetarea emisiei survine în urma faptului că radioul nu și-a plătit drepturile de difuzare a muzicii. Din câte știu eu, în 2011 avea deja doi ani de când nu le plătise. Ca și alte facturi (curent etc.) asta fiind principalul motiv pentru care nimeni nu cumpără radioul, deși e de vânzare de câțiva ani.

Când am plecat din radio le-am spus lui Dobro și Mihaiu în ședință că, după câte îi cunoșteam, după cât dezinteres aveau față de radio și echipa, după acerbia cu care își urmăreau doar interesul propriu, vor închide radioul într-un an jumate. Le-a luat mai mult cu trei luni să îl facă să horcăie și încă zece luni să îl și deconecteze de la aparate.
Radio Guerrilla a fost un proiect aproape genial al lui Răzvan Exarhu. Din nefericire, un proiect născut într-un context unde binele individual a două starlete cu creierul micșorat de greutatea propriului ego a contat atât de mult încât ideea că acel bine individual se regăsește de fapt în binele colectiv al echipei s-a pierdut în grămada de șuturi în gură pe care le-au tras celorlalți și unul altuia.

Trompetele lui Mihaiu gen "Guerrilla nu se predă", "un radio al societății civile!" etc. nu au reușit să ascundă găunoșenia unui personaj care din funcția de director le scria angajaților un e-mail (în Ianuarie anul acesta) că radioul nu mai are bani să îi plătească, deci "să mai mănânce și pe acasă pe la mama în următoarele luni." Nu este minunat? Oare asta i-au spus și lui cei de la TVR când i-au scos emisiunea?
În fine …

Unul din motivele pentru care am scris acest text e faptul de neînțeles că cele două vedetuțe (Dobro și Mihaiu), care conțin fiecare amestecul personal de incompetență, imaturitate, impostură și infatuare, rețetă cu care au și închis radioul, se bucură în continuare de oarece credibilitate în rândul publicului.

Alt motiv, mai mare, pentru această răbufnire a mea este imensa tristețe de a-i vedea pe ăștia doi ducând de râpă un radio atât de fain pe care nici măcar nu l-au făcut, ei ci l-au primit de-a gata. Timp de șapte ani mi-am împărțit viața cu radioul ăsta și cu ascultătorii lui și mi-e greu să văd că se duce.

Dar cel mai important și mai trist cred că este faptul că 50 de oameni (din care câțiva sunt singurii aducători de venit în familie) au rămas fără joburi. Unii și-au găsit deja în alte părți, la radiourile pe care le priveau de sus în urmă cu câțiva ani de la înălțimea arogantă și nejustificată a mesajelor de tipul "ascultătorii noștri sunt mai inteligenți decât ai lor". Alții vor mânca pe la mama, cum cinic spunea Mihaiu.

Astfel se trage o cortină roz peste o instituție media care a fost într-un fel, totuși, apărătoare a cauzelor pierdute până în momentul în care a devenit ea însăși una.
De la 1 iulie radio Guerrilla va tăcea, la fel cum tace de șapte ani Nicki Stanciu (colegul nostru a cărui voce era pe primele jingle-uri și care a plecat la numai 41 de ani, vi-l mai amintiți oare?) sau cum tace de doi ani și aprigul țigan Tamango. Obligatoriu i-asculți ! Asta e tot.