Mici bucurii din viata unui corporatist tardiv

Saptamana trecuta am fost la un magazin in centrul Parisului si problema care m-a deranjat cel mai tare era defectiunea rezervorului de apa al WC-ului. Era un tichet deschis de vânzatoare din luna mai. De 6 luni de zile. Sase luni! Cereau sa fie reparat rezervorul, pentru ca s-a stricat ceva la el si trebuiau sa traga apa bagând mâna in rezervor. Practic, ridicau sifonul cu mâna. Au mai scris vreo 3 tichete intre timp, erau toate „in asteptare” când am ajuns eu in firma. Ma asteptau pe mine. Razboinicul WC-urilor.

Glumesc, dar, in realitate, povestea asta m-a facut sa ma gândesc destul de mult la cele 5 vânzatoare din acel magazin. Mi se pare umilitor ca timp de 6 luni, de 2-3-5 ori pe zi, sa fie obligate sa bage mâna in rezervor ca sa traga apa. Indiferent cu ce salariu e platit cineva, nimeni nu ar avea dreptul sa impuna altcuiva – chiar si numai prin neglijenta, indiferenta sau nepasare – asa ceva.

Am incercat sa incropesc atunci un „brat” ca sa pun clapeta la loc, dar nu a mers. M-am intors la birou si am comandat imediat un rezervor nou. Geberit, 140 EUR. Am gasit chiar un site nemtesc care vindea piese detasate, dar tocmai aia pe care o voiam eu n-o aveau pe stoc. Asa ca mi-am bagat picioarele in „hai sa facem economii” si am cumparat tot rezervorul. M-a sunat ieri directoarea de magazin sa imi spuna, cu bucurie evidenta in glas, ca tocmai a sosit.

Astazi m-am dus frumos la corporatie, mi-am baut cafeaua cu ceilalti colegi in camasa-sacou, am perorat un pic despre vreme si jiletcile galbene, apoi m-am dus in vestiar la mine, mi-am pus hainele de lucru si am purces tacticos spre magazin. Am schimbat piesa defectuoasa, am tras apa de câteva ori gândindu-ma la unii comentatori de pe aici, apoi am plecat.

Nu stiu care a fost reactia vânzatoarelor, dar eu am plecat cu o mare bucurie in inima asta de corporatist resapat. Unii cauta zen-ul in muntii Bhutanului, eu l-am gasit pe al meu intr-o buda din Paris.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

48 comentarii

  1. Super tare finalul!

    00
  2. Rezolvi probleme și răspândești bună dispoziție. Strici piața serviciilor la Paris, huo!

    00
  3. Corporatistul este doar cel care are munca de birou … fiindca daca e sa o dam in chestii mai extreme nu putem spune despre femeia de serviciu de la o corporatie că este o corporatista :p
    Tu mai degraba poti spune ca lucrezi la o intreprindere sau la o entreprise cum ii spun francezii 😉

    00
    • Yoyo, data viitoare comenteaza, te rog, cu o adresa „mai reala”.

      Lucrez intr-o intreprindere cu 600 de angajati. Locul meu e la sediul corporatiei, unde am biroul si unde ma duc in fiecare dimineata si de unde plec seara. Intre cele doua, vizitez si repar WCuri. E ok sau mai trebuie sa explic?

    • Si, mai pardon, de ce femeia de serviciu angajata la corporatie nu e corporatista? Doar pentru ca ea „doar” strânge gunoiul facut de corporatisti o face sa fie din alta casta? Crezi ca gunoierii de pe masinile de gunoi ar fi de acord ca ea sa faca parte din „corporatia” lor?

      Termina cu prostiile ca te bag in Trash (sic!) :-)

    • Fluture, l-ai facut pe asta sa isi scuipe cafeaua pe el. Pai cum adica, tu te denumesti corporatist. Chiar ca la castele din India, ai punctat foarte bine. Bafta la noul job!

      00
    • Foștii funcționari cu jiletcă și mânecuțe se (auto)numesc acum corporatiști, chiar dacă, în trend, își lasă bărbi împletite în codițe, eventual cu fundă, și se îmbracă cu cioareci din denim. În ciuda schimbărilor de look, năravurile și lamentările le-au rămas.
      Să nu cumva să tentezi la statutul lor că imediat îți trântesc cu maldărul de diplome în cap, un argument irefutabil pentru restul pălmașilor.
      Nu o dată am întâlnit pe forumuri mentalitatea cum că ei ar fi motorul societății, generatori de schimbări, open-mind și progresiști, când de fapt sunt doar niște amploaiați cu aere de emancipați.

      00
    • Înlocuieşte corporatist cu conţopist

      00
  4. Munca de programator

    00
  5. Mda, din pacate treaba se misca greu si aici. Astia au probleme cu imprimanta care se tot deconecteaza de la bluetooth… Si zilnic da-i si seteaza din nou si din nou din tableta si restart imprimanta si butoane si rahat si peste 10 minute iar nu merge si imi vine sa ii dau foc ca e fix imprimanta de sus din magazin, unde se presupune ca se inscriu clientii ca sa poata astia fura, pardon, obtine, mai multi bani pe obiectele donate vandute. Aaazi dupa cam 5 luni, adica de cand sunt eu la ei, desi problema e mai veche de atat, a sunat cineva ciiica sa rezolvam, de la maretul departament de IT… Ei si tocmai cand asteptam sa inceapa sa se pogoare asupra mea si a imprimantei raza cereasca…ala incepe si imi spune sa fac.. ceea ce oricum faceam si eu de obicei, lucruri pe care singura le-am invatat pe principiul ” hai sa vad daca merge”.. Dar baiatul nu stiu cu cine credea ca vorbeste, pentru ca ma simteam ca in filmele alea cand un vanzator de hot dog incearca sa dezamorseze o bomba primind indicatii prin telefon… Si tot asteptam sa se intample minunea, spunandu-mi ca hai, acum sigur va urma ceva pas pe care eu nu l-am gasit, aproape aveam emotii sa nu cumva sa ratez vreun cuvant cheie…nope. A urmat doar un „da stim ca e problema, investigam, ia nr meu de telefon, daca se repeta sa ma suni”?!?!?! Deci nu mi-a venit sa cred ca tocmai pierdusem 10 minute ca sa fix nimic. Si sunt sigura ca ala acolo in birouasu lui ia muuult mult mai multi bani ca mine, desi tare cred ca freaca menta grav. A da stai, io numa conduc un magazin, pff mare munca ce o fi si asta. Si noi putem astepta si ne putem toca nervii, ca na, asa se misca ei greu, ca lene si ca se poate si pentru ca m.uistele si m.stii de la birouri uita ca mai au si treaba de facut. Asa ca da, nu ma mir ca aia au bagat mana in rezervor 6 luni ca sa poata trage apa, pentru ca ce sa vezi, dupa cum am informat-o pe una dintre femeile de aici, pe aia la care ajung cererile si plangerile, ii doare iiiin cuuuuur. Si da, e ca lumea cand rezolvi ceva, dar cel putin in cazul meu, am realizat ca e doar o picatura de picatura de varf de picatura de apa…pentru ca in preajma sunt multi oameni delasatori si moi.

    00
    • Probabil cineva de la IT a zis ca e nevoie de urmatoarea solutie hardware/software iar cineva de la economic a zis ca nu e bani. Asa ca ala de la IT, cu multa rabdare, prefera sa iti explice ce deja stii decat sa se certe cu nush care ca trebuie nush ce.
      P.s. daca e vb de Londra cu 40000£/an/brut angajezi habarnisti

      00
  6. Așa îi zice la instalator acolo: corporatist?

    00
    • Daca ar fi dupa mine, eu i-as zice postului „release manager”.

      00
    • tranzit intestinal manager.

    • Mai, nu stiu cum ii zice la tine dar pe aici la mine asa ii zice daca e intr-o corporatie. Pe linga faptul ca trebuie sa ma intilnesc zilnic cu dileme de genul „e apa calda prea fierbinte si ne dau in judecata daca nu punem limitatoare”, „se pisa ambasadoru’ pe jos ca e prea batrin. ce afise sa punem la baie ca sa nu mai faca asa?” ma incalzeste tare ca am un salar de minim doua ori mai mare decit al oricui pe operatiuni. Cred ca nu prea intelegi cum functioneaza o organizatie.

      00
    • Mihai, ati incercat cu o musculita desenata pe fundul pisoarului ?

      00
  7. NOU
    #19

    Mi-a placut articolul.

    00
  8. Poi îi clar.
    Am un amic, de vreo doi ani bagă facility management. A intrat cu secu, mentenanță la detecție incendiu și supraveghere video. Dupa aia, a ciupit și la detecție efracție, de acolo n a fost decât un pas până la echipamente de birou. Hop-top, a ajuns la printere și tocatoare de hartie. De acolo, la prese de cartoane și implicit la evacuarea deșeurilor. Aka golit coșuri de gunoi și dus continutul la presa, presat și cărat balotii afara la tomberon. A se mentiona faptul ca avea in continuare partea de secu, toată.
    Apoi, „poți să schimbi niște halogene?” a fost momentul când s a apucat de service la mesele calde (vitrinele alea care țin mancarea calda în magazine) și dupa aia, dacă tot se descurcă cu rezistență și cablaje, hai că facem o hartie ca sa poți lucra la curenți tari. Trage baiatu cabluri grele și face panouri industriale. Apoi, n au fost oameni la nu sh ce lucrare, a vopsit ăsta calorifere vreo două luni. Vorbim de un policalificat, da? Pensulă, că tre sa te pricepi!
    Alaltaieri pune omu’ un clipulet pe facebook: face picklocking. Cu trusă și toate ălea, in interes de serviciu.
    De wc uri încă nu s a apucat da’ totuși, nu cred ca i foarte departe faza asta.
    Fluture, facility management ascunde surprize nasoale, eu zic sa fii pregatit.

    00
  9. Incearca in romania sa mergi la buda intr-un magazin….

    00
  10. Incearca sa nu mergi.

    00
  11. Am stat 3 nopti intr-o dugheana de 10mp pe Monmartre si cel mai frumos moment al zilei era cand sedeam in buda de 1mp cu geamul deschis si ascultam muzica la gramofon.

    00
  12. „Unii cauta zen-ul in muntii Bhutanului, eu l-am gasit pe al meu intr-o buda din Paris.”

    Ai vrut Paris, na! Acum ia niste Buddha Bar. Tot de prin Bhutan. :D

    00
    • Era prea usor sa fac o gluma cu Buddha Bar… asa ca am zis de Bhutan si bine am facut. Ca am gresit pozitia „h”-ului si am ajuns pe Wikipedia. Unde am aflat niste chestii interesante despre endonime si exonime (care, bineinteles, nu stiam ce sunt).

  13. Eu nu inteleg de ce corporatist a capatat o contatie negativa. Eu cred ca majoritatea oamenilor care nu lucreaza la stat sunt corporatisti. Deci din banii lor se iau impozite si asa supravietuiste statul si fura politicienii. Eu banuiesc ca aceasta conotatie este sugerata de politicieni de la putere ca sa abe pe cine arunca vina: corporatiile sunt de vine, iau banii de aici si ii duc la ele in tara, Soros, nu ne vindem tara, nu ne zicie noua UE ce sa facem…etc. Ei au ciuda pe tot ce vine din vest, implicit pe corporatii.
    P.S.: mi-a placut articolul. Astea de cand ai plecat ii Franta imi plac spre deosebire de celelate :(

    00
  14. Lucram de vreo 5 la o firmă din Pipera, la baie, din 5 bude, la una nu se închidea ușa, la alta nu puteai să tragi apa și cea care era ok, nu avea Colac de WC așa că m-am dus într-un supermarket, am dat 15 RON pe un capac și l-am instalat fără știrea colegilor.
    M-am simțit bine când colegii susoteau ca în sfârșit a schimbat firma colacul de WC, m-am simțit ca Moș Crăciun.

    00
  15. macar erau misto vanzatoarele alea ?

    Hai ca ai inceput sa te rafinezi , daca scrii si de altceva decat politica sau abureli si ai inceput sa structurezi articolul e chiar interesant.

    Mai vreau povesti de la serviciul tau , pare un loc eclectic si interesant :))))

    00
  16. cum pm 140eur bazinul ?! ca la noi in dedeman geberit e maxim 200 lei.
    oricum, imi place ca ai schimbat doar piesa, restul pe olx, da?! spor

    00
  17. Eu credeam ca francezii se caca in stil turcesc. M-am inselat

    00
  18. nu ai nevoie de un inginer pe instalatii?

    00
    • Nu fac eu angajari, iar firma e acum mai mult pe dat oameni afara. Plus ca, la capitolul lucrari, cu exceptia a ceea ce pot face eu (WC-uri, usi etc) totul e externalizat. 50% din timp scriu cereri de interventie, verific devize, lucrari, facturi…

  19. un buton de rezervor geberit e aprox 20e dar tot nu scapi de datul rezervorului vechu jos pentru a monta acea garnitura intre wc si rezervor.

    00
  20. „Au mai scris vreo 3 tichete intre timp,…”
    Bravo Fluture,ai inceput sa impusti limba romana,barosanule care esti!
    TICHÉT s.n. Bilet-anexă la trenurile cu locuri fixe sau pe nave, pe care este consemnat numărul locului la care are drept călătorul. ♦ Imprimat care asigură posesorului dreptul de a cumpăra anumite mărfuri. [< engl., fr. ticket].

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.