Mic studiu despre manipularea prin cuvinte

Vreau să vă atrag atenția asupra cuvintelor folosite de Burnei și de apărătorii lui în cuvântările publice, pentru că mi se pare un caz școală despre cum se face manipularea prin cuvinte.

Prima oară luăm la analizat scrisoarea deschisă a lui Gheorghe Burnei, publicată pe hotnews.ro.

Timp de 8 luni, la sfatul avocatului meu, am ales sa nu vorbesc despre cele intamplate, sa tin in mine toata durerea si umilinta, totodata neincetand a speraa ca adevarul va iesi la lumina. Ca dovada decizia de vineri, 25 Aug 2017, a Tribunalului Bucuresti, care imi permite sa ma intorc la Spitalul Clinic de Urgente pentru Copii Marie Curie.

Iată de ce pleacă medicii din țară, că sunt umiliți. Eu însumi sunt umilit și sunt o victimă. Nu mă meritați.

Insa agitatia din ultimele doua zile, cu care a fost intampinata acesta hotarare a Instantei, contrar asteptarilor, ma nedumireste complet. Nu este ADEVARUL obiectivul suprem al actului de justitie? De ce aceasta desfasurare de forte pentru un simplu medic ortoped pediatru? Pe cine am incomodat atat de tare? Si cu ce? Facandu-mi meseria cu drag, dincolo de norma si programul de lucru? Gasind solutii in cazuri respinse sau redirectionate catre mine de omologii mei?

Sunt un simplu și umil medic, care am incomodat pe cineva. Sigur, asta nu e adevărat, era șef și imperator peste secția aia, dar tot umil și modest. Plus, am rezolvat cazuri pe care mi le pasau colegii, despre care aș putea spune că sunt incompetenți față de mine, umilul.

Sunt astazi in pozitia de a ma intreba cine-mi mai sunt prietenii. Medicii titulari, cu care am petrecut mai mult timp decat cu propria-mi familie, ajung sa scrie memorandumuri impotriva intoarcerii mele la spital? Pe toti i-am ajutat inca de la venirea in Spitalul Clinic de Urgente pentru Copii Marie Curie. In perioada rezidentiatului lor am facut eforturi sa isi insuseasca toate cunostintele necesare, astfel incat inca din anul III sa fie la nivelul unor medici specialisti. I-am sprijinit sa practice medicina in Bucuresti, avand discutii cu conducerea spitalului si intervenind personal la Ministerul Sanatatii pentru a ii ruga sa fie de acord cu scoaterea posturilor la concurs. I-am acceptat la doctorat si toti sunt acum doctori in medicina.

Recitiți de 20 de ori fraza asta. E superbă. Toți ăștia care mă critică sunt unde sunt datorită mie. Eu m-am luptat pentru ei, eu i-am învățat tot ce știu, sunt niște trădători care mușcă mâna care i-a hrănit. Și fiți atenți la cuvintele folosite: i-am ajutat, am făcut eforturi, am rugat, i-am acceptat. Umilul nu mai e umil, practic toți îi sunt datori lui.

In plus, toate veniturile pentru cercetare, care mi s-ar fi cuvenit de-a lungul carierei, le-am cedat la fondul comun pentru a ajuta doctoranzii, care, altfel, ar fi trebuit sa plateasca din buzunarul propriu. O parte din medicii specialisti si rezidenti au participat alaturi de mine la interventii operatorii in privat iar sumele cuvenite le-am impartit in mod egal cu acestia…ce chirurg mai face asa ceva?

Unul care ia șpagă și care n-are nevoie de banii ăia.

Rezidentii pe care i-am mentorat si carora le-am transmis toate cunostintele mele in timpul interventiilor chirurgicale – in care am facut cea mai buna echipa de fiecare data – astazi decid ca nu mai au ce invata de la mine? Apropo, pe medicii rezidenti din anul I nici nu-i cunosc …si sunt deja impotriva mea?

Rezidenții ar trebui să îmi pupe tălpile!

De 8 luni mi se pune la indoiala intreaga cariera, fiind aratat cu degetul pentru ceea ce pana mai ieri eram laudat (sau invidiat).

Șopârla cu invidiat nu e aruncată acolo, e pentru a induce în mintea cititorului că exista un complot.

Si anume dorinta tenace de a gasi solutii si a rezolva cele mai dificile cazuri. Nu sunt inventator si nu asta mi-am propus. Am vrut doar sa fac bine in jurul meu…inca vreau. In 42 ani de medicina nu am avut nici macar o acuzatie de malpraxis. Si deodata totul se naruie…de ce? O mama care timp de 18 ani a adus copilul la control, dupa interventiile facute la varsta frageda, decide brusc ca i-am ‘ciumpavit’ fiica si declanseaza un scandal mediatic urias. A doua zi sunt ridicat de la spital cu mascatii, arestat si prezentat ca fiind un monstru care face experimente pe copii si care ia spaga, fara sa mi se acorde nici cea mai mica prezumtie de nevinovatie! Oare cati dintre dumneavoastra pot gestiona emotional, moral, fizic atata nedreptate si minciuna, atatea calomnii si acuze nefondate?

Scandalul mediatic e datorat cruzimii medicului, bietul de el, umilul, care nu poate gestiona atâta nedreptate, atâtea calomnii și spăgi, plus nerecunoștința unor medici care nu spală cu limba pământul pe unde calcă.

Nu as fi crezut vreodata ca viata ma va duce in aceasta situatie…nimeni nu merita sa treaca printr-o astfel de experienta dramatica.

Atenție, stimați cititori, s-ar putea ca voi să urmați.

Pentru ca nu ai cum sa ramai neschimbat. Nu ai cum sa mai fii la fel. Chiar si dupa ce se va face lumina in ceea ce ma priveste, eu nu am cum sa uit …durerea o sa ma insoteasca mereu, stiu de pe acum. Insa imi iubesc enorm meseria, este tot ce stiu sa fac si imi doresc sa practic medicina in continuare, tot la mine in tara.

Ce ziceam mai sus, de aia pleacă medicii, că îi acuzăm pe nedrept de mizerii.

Am incercat sa gasesc raspuns la intrebarile ‘Cine ma persecuta si de ce?’ si ‘Cine castiga si pierde in acest context?’.

Iar teoria conspirației și complotului.

Eu cred ca, alaturi de mine, pierd parintii copiilor care au nevoie de interventii urgente, pe care nu si le-ar permite fara existenta chirurgiei ortopedice la noi in tara – specialitate care exista astazi datorita eforturilor demarate de profesorul Pesamosca si continuate de mine ulterior.

Facand parte din comisia de aprobare a formularelor E112, inteleg ca incapatanarea mea, de a opera aici cazurile complexe si a aduce, astfel, economii la bugetul Casei Nationale de Sanatate, a deranjat… Insa cum se poate asa ceva?! De ce de cand nu mai sunt eu in comisie s-a cheltuit de 6 ori mai mult pe operatiile in afara tarii, cand pacientii puteau fi la fel de bine tratati de medicii romani?

Aici au explicat cei care se pricep că experimentele nu se fac pe oameni, de aceea unii copii sunt operați în străinătate prin metode dovedite științific că funcționează, nu prin proteze montate de un medic care face experiențe și apoi își trage parte din banii de pe proteze. Acolo sunt bugetele mărite, pe protezele care sunt cumpărate legal, nu de la prietenii medicului.

Mai mult decat atat, daca ar fi fost implementate cele doua programe nationale propuse inca din 2015 de Asociatia Romana a Traumatologilor si Ortopezilor Pediatri – cel de screening, depistare si tratament al displaziei de dezvoltare a soldului si cel de screening scolar, care sa depisteze scolioza de la 1 la 18 ani – am fi adus economii de milioane de euro in sistemul medical.

De ce nu s-au implementat?

Tot ce se intampla este de neinteles pentru mine si tot ce imi doresc este sa lasam Justitia sa-si spuna cuvantul. Pentru ca inca nu mi-am pierdut speranta ca adevarul va iesi la iveala si ca vinovatii vor plati.
Profesor Dr. Gheorghe Burnei, 30 August 2017"

OK. Doar că atunci când ieși și latri că e un complot, parcă nu lași justiția să își spună cuvântul. Când te afișezi ca victimă, parcă nu lași justiția să ceva.

Al doilea text este semnat de Gabriel Diaconu de la Medlife. Este la fel de manipulant.

Nu am multă mirare să văd urmările imediate ale deciziei judecătorești de-a-i respecta doctorului Burnei dreptul de liberă practică, inclusiv în sistemul de stat. Am explicat anterior de ce era previzibilă hotărârea. Oamenii sunt indignați, bloggerii furioși, ONG-urile care au făcut lobby, quasi-militarizat, pentru arestarea lui se văd prinse într-un cadril al acuzațiilor reciproce.

Quasi-militarizat adică la ordin, să ne înțelegem. Asta înseamnă.

Iară doctorii de la Spitalul Marie Curie trimit o scrisoare prin care se delimitează de Burnei, amenință cu grevă, cu demisie în grup, participă prin civism la ceea ce pare restaurația normalității. Oftând, diverse domnișoare suspină ”încă mai avem medici în România”. Ar fi minunat dacă ar fi așa. Doar că, într-o mare de analfabetism, minimul literat e domn.

“Diverse domnișoare” e folosit la peiorativ. A vrut să spună “diverse proaste”. Iar aia cu analfabetism e o mare mizerie.

Vreau să încep cu partea mirabilă a ”manifestului medicilor”.

Îl punem între ghilimele ca să stabilim de la început că nu e real.

E posibil că, în cele 9 luni de la debutul scandalului în care a fost prins ortopedul, și odată cu înlăturarea lui, ortopedia pediatrică în România a prins aripi, oameni ținuți la uși s-au văzut invitați înăuntru, performanța profesiei și-a văzut împlinirea cu ochii. Nu mă îndoiesc că, în tot acest an, dincolo de intervențiile standard în care s-au montat în continuare tije, șuruburi, s-au corectat defecte de statică și dinamică ale coloanei vertebrale, s-au adresat dislpazii congenitale de șold, și altele, viața de zi cu zi a profesioniștilor de la Marie Curie a mers înainte. Au continuat să vină pacienți la consulturi, s-au ocupat paturile, s-au efectuat operațiile. Fiecare act medical s-a petrecut cu acceptul pacienților/ prin reprezentant (părinte sau tutore). Fiecare act medical s-a întâmplat odată consimțit informat.

E în perfectă linie cu ce spune Burnei. Săracii ăștia trădători ar trebui să îi pupe tălpile, și părinții și medicii.

Nu prea pricep eu cu ce amenință mirabila sămânță revenirea doctorului Burnei la muncă,

Ticăloșie maximă. Nu înțeleg eu cu ce amenință revenirea în câmpul muncii a unui tip acuzat de experimente pe copii, care nu a făcut nimic rău, deci trebuie lăsat în continuare să profeseze. La fel cum șoferii beți trebuie lăsați pe străzi, iar violatorii prin preajma școlilor.

atâta timp cât a) omul n-a fost condamnat încă pentru nicio faptă, b) e dreptul pacientului să-și aleagă medicul, respectiv să refuze să lucreze cu un medic oarecare, și c) în cele din urmă relația medic-pacient e privilegiată.

Tocmai pentru că n-a fost condamnat, deci nu e clar dacă a greșit sau nu, de asta nu trebuie lăsat să profeseze.

În cel mai bun caz pot să-i suspectez pe confrații lui Burnei de o formă de turpitudine morală.

Dap, turpitudine.

În cel mai rău caz se confirmă zicala homo homini lupus (omul e lup pentru om). Și dacă oricare dintre ei ar fi fost prins într-un scandal de malpraxis nu cred că i-ar fi priit genul acesta de spirit inchizitorial, care trimite ereticii spre rug. Dar, na, ei sunt unde sunt, Burnei este unde e.

Din nou, dacă nu îi învăța Burnei meserie și nu se zbătea pentru ei, spălau geamuri la Socola, atâta meserie știau. Plus, apelul la “o mână spală pe alta”.

Avem, în România, un apetit vorace pentru sacrificiu. Doar că nu e sacrificiul de sine, preferabil e sacrificiul altuia, care devine personificarea răului și-a tuturor celor care nu merg dimprejur. Ai putea să faci din Burnei un demon al după-amiezii (sic!), mai ales că niște oameni s-au străduit din greu să-l picteze în smoală, acuzațiile au curs cu ghiotura, există un număr de cazuri unde intervențiile lui medicale au dat greș.

Faza cu după amiezii e pentru că tot ce se spune despre Burnei e o bârfă la schimbarea turei. Unii termină tura de dimineață, alții o încep, se întâlnesc și bârfesc despre cum cel mai strălucit ortoped al lumii e prea bun pentru noi, de aceea trebuie să îi dăm jos.

Unde mai pui că, anterior, au circulat înregistrări în care Burnei, n-am cum s-o spun elegant, urla la o rezidentă. A circulat și-o scrisoare deschisă din partea unui fost învățăcel de-al lui Burnei care numai blând n-a fost.

Scârbe nerecunoscătoare.

Am prieteni, foști colegi de facultate care mi-au scris despre toată povestea asta și, frisonați pe alocuri, m-au luat la rost că ”m-am dat cu dușmanul”, lucru greu de priceput de domniile lor.

Din nou, apelul la “hai să acoperim totul, ca să fie bine”.

Speța e noduroasă dar nu imposibilă. De conduita etică lui Burnei față de colegi ar fi trebuit să se ocupe forul juridic din Colegiul Medicilor. Și-ar trebui să se ocupe în continuare. Cu ocazia aceasta bunele practici de supraveghere ar putea fi puse în practică (apropos de regulamentele de conduită potrivite halatului). Colegiul Medicilor nu i-a suspendat dreptul de liberă practică lui Burnei. Vă place, nu vă place, ăsta e adevărul. Același Colegiu n-are alt instrument prin care să-i împiedice confratelui Burnei dreptul consfințit constituțional la muncă. La fel cum n-au colegii lui de secție, de breaslă, de spital. Managementul de la Marie Curie e obligat să respecte decizia judecătorească, într-un stat de drept. Am mai trecut prin asta în alte cazuri în care m-am implicat, fie că e bine sau rău că asta se întâmplă, e legea.

Dap. S-a ocupat Colegiul Medicilor, ce naiba, treaba e rezolvată.

Fapt este că, lucru degrabă trecut cu vederea de comentatorii de oportunitate, munca în medicină e cel mai des una de echipă. Că Burnei era fruncea actului medical, că tăia și spânzura pe plantația lui etc, nu schimbă faptul că avea cazuri lucrate cu colegi, mâini a doua și-a treia în sală, asistente de sală, anesteziști cu care opera, căci asta e echipa în toate specialitățile chirurgicale.

Sclavi nerecunoscători.

Admițând oricare din ororile descrise în foiletonul Luizei Vasiliu (și la un an îmi mențin părerea că Luiza e o victimă colaterală într-un joc pe care nu l-a priceput niciodată),

Foileton, adică citire ușoară, fabulatori. Plus, autoarea e o proastă care n-a înțeles că a fost manipulată, pentru că e proastă, de aia!

problema – paradoxal – nu e Burnei, protagonistul. Problema sunt toți ceilalți, nemenționații, delatorii anonimi, curajoșii fără nume. Problema e a tuturor celorlalți care au permis, zeci de ani, că Burnei există, că Burnei face, că Burnei drege, și cât timp Burnei a fost bun s-au gudurat sublim pe lângă dânsul.

Trădători.

E obediența patologică a sistemului, iar reversul medaliei afișat acum de doctorii de la Marie Curie nu e cu nimic mai sănătos. Tot obediență manifestă, dar față de altceva/ altcineva. E ca în bancul cu soldatul Ivan, erou necunoscut, și când Ceaușescu observă că nu e necunoscut, căci uite, zice că-l chema Ivan tovarășul Hrușciov îi răspunde ”Ivan a fost cunoscut ca soldat, n-a fost cunoscut ca erou”.

Complot.

Trebuie că Burnei știe cel mai bine cine e noul jupân. Și trebuie că și ei, ”protestatarii” sunt perfect conștienți.

Compot.

Răspunderea medicală, potrivit legilor, este unitară, pe de o parte individuală (dacă medicul a comis o eroare medicală prin omisiune sau comisiune), pe de altă parte juridică, solidar cu instituția (dacă medicul a fost limitat în acces la tehnologii sau resurse să-și facă meseria). Primirea de foloase necuvenite (plăți informale) este o faptă penală. Eroarea medicală este o speță civilă. Burnei va răspunde penal pentru prima acuzație. Va răspunde civil pentru a doua. Funcție de gravitatea amândorura, și abia după decizia definitivă și irevocabilă a unei Curți de judecată, într-o lume fără pasiuni și pulsiuni, cineva va putea spune da, Burnei trebuie să plece.

Două rânduri despre mită.

Ce-i drept, dată fiind vârsta doctorului Burnei, Colegiul Medicilor ar putea să analizeze starea medicală, psihică acestuia, să se asigure că dânsul e în cea mai bună formă să-și exercite meseria.

E bătrân, n-a știut ce face, lăsați-mă să mor acasă, vorba confratelui Vișinescu. Și am folosit confrate ca să fac legătura între torționari.

S-au vehiculat multe alte informații, printre care că domnia sa ar fi suferit un AVC (accident vascular) cu ceva timp în urmă. Să ai parte de genul de lovituri și linșaj media pe care l-a avut doctorul Burnei poate apăsa asupra psihicului, asupra performanței la locul de muncă.

O biată victimă.

Sunt multe gesturi medicale, unele cer înțelepciune, altele rafinament, dar mai sunt și unele care cer să fii în maximă formă. Mă gândesc că cineva care a trecut prin evenimente adverse de sănătate, și a fost vilificat, arestat preventiv etc, merită să primească un aviz din partea Colegiului pe partea de abilitatea de a munci (căci dreptul nu e totuna cu abilitatea). Sfatul pe care poate unii i-l dau, că revenirea la muncă o să-i facă bine la moral, e naiv dacă nu cumva nedrept. Am lucrat cu medici acuzați de malpraxis. Am lucrat cu persoane supuse ”justiției de presă” și am lucrat și cu oameni a căror reputaței fusese făcută țăndări de diverși. Puntea dintre ce e bine, și ce nu e bine, pentru sufletul omului e foarte îngustă.

O să îl băgați în pământ dacă continuați!

O ultimă mențiune pentru ONG-urile implicate în scandalul Burnei. Cinste lor că au canalizat bani în sistemul românesc de sănătate. Nu sunt banii ”lor”, sunt bani obținuți din generozitatea altor oameni.

Subtilitatea nu e punctul lui forte.

Să aduni acești bani e o nobilă ocupație, unii o fac din spirit civic, alții o fac ca meserie. Când o fac ca meserie cine împarte parte-și face.

Iar, apelul la complot.

S-ar putea ca, prinși în dansul cobrei, Dăruiește Viață, Dăruiește Aripi etc să afle că nimeni nu e deasupra legii. Ultima oară când am verificat CAEN-ul lor nu includea și ”poliție sanitară” în obiectul muncii.

Adică se bagă unde nu le fierbe ala.

Prin vocile publice din partea DV care s-au implicat în acest scandal, prin felul în care deja s-au compromis, nu-mi pare că au făcut multe cadouri anul acesta. Fapt este că un grup de oameni a oferit suport, logistică, propagandă pentru acuzarea unui medic folosind instrumente media. Justițiarismul nu e totuna cu actul de justiție. Și justițiarismul este o crimă, poate mai puțin evidentă, dar totuși crimă. În situația în care acuzațiile asupra lui Burnei vor fi respinse (și deja multe au fost respinse/ au primit NUP – neînceperea urmăririi penale), Dăruiește Viață va trebui să răspundă legal pentru campania pe care a dus-o.

Să facă pârnaie!!!

Unde ai sfinți, obligatoriu dai de lacrimi. Și, din perspectiva apostolatului lor, trebuie să spun că rareori am întâlnit atâta virulență, lipsă de scrupule și fluiditate morală precum în această speță. DV nu doar că nu i-a dat prezumția de nevinovăție lui Burnei. DV s-a erijat în procuror, judecător și executor al unei pedepse. Iar pedeapsa a fost cu viața. Și toți cei care se uită la asta, doctor ori ba, ar trebui să se oprească să reflecteze la adresa întregii povești.

Nu mai bine o aranjam noi, intern, decât să ne facem de căcat public?

Îmi pare hazlie sintagma ”sorosistă”, și de rău augur. Puteau să fie și stahanoviști, sputnikoizi sau zoroastrieni. Nu importă. Pentru posteritate rămân niște oameni care au militat, folosindu-se de o jurnalistă, pentru distrugerea carierei, reputației și în cele din urmă vieții unei persoane. Asta nu e acceptabil într-un stat de drept.

Stat de drept, naziști, soroșiști, e clar unde merge discuția.

A colaborat DV cu autoritățile? Au notificat DV forurile competente (dincolo de lamentarea că Burnei era și la comisia aferentă în Colegiu)?

Trebuia întâi să vină la noi și o rezolvam, nu să se ducă la presă.

Un principiu de drept spune că dacă probezi o crimă prin mijloace ilegale orice probă devine nulă, și procesul de drept este forfetat. DV nu doar că n-a oferit dreptate, și există o dreptate de căutat în cazul Burnei. DV a oferit scandal, flamă, ură, a polarizat conversația publică înspre linșarea unui om. Ce-a dăruit, de fapt, acest ONG? Întrebarea rămâne către cele câteva femei dornice de schimbare, dar și mijloacele de care au uzitat.

Practic, ONG-ul asta nazist a făcut dreptate și Burnei e acum în pușcărie. Nu a prezentat prin presă impotența Colegiului Medicilor și organelor competente, pur și simplu l-a băgat direct la bulău. Dap, asta a făcut.

De asta stresez folosirea corectă a cuvintelor.