BCR Lujerului. Cald. Închid un card. Da, ştiu că nu l-am mai folosit de mult, mulţumesc de grijă, e pentru că nu am prea mult timp pe care să vreau să îl pierd stând la cozile BCR să depun bani. Ochiul îmi fuge pe ceva mişcător care se apropie de piciorul drept. E un gândac. Îl strivesc. Termin formalităţile, mă aşez la coada de plătit. Alt gândac. Îl execut subtil. Se aude un zgomot sec. Era crocant. Mai avansez o persoană. Deja bategardul se uită urât la mine, nu ştiu dacă pentru că fac mizerie sau pentru că îi omor dulăiii de pază ai bancii. La naiba, încă unul! Îl strivesc şi pe al treilea şi îmi vine rândul să plătesc. Achit şi mă întorc la ghişeul cu asistenta. Bun, cardul se închide mâine dimineaţă, domnişoara îmi cere numărul de telefon să mă anunţe că s-a rezolvat. Îl cer şi eu pe al ei. Îmi scrie un număr de fix. "Şi cereţi cu mine". Ce frumos. Dvs. sunteţi? Ah…(roşeşte)…Adriana. Bine, Adriana, te pup, te sun eu mâine!
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
Ai un sarm aparte cand vine vorba de femei
„era crocant” – ROFL
inchizi card – gandaci
oare ce se intampla cand vrei sa lichidezi un cont mai grasun? Cele sapte plagi ale egiptului?
„Se aude un zgomot sec. Era crocant. ”
Bună… bună asta! :))
crocant…mmm.
in case of nuclear war cockroaches gonna take all ur money \m/
Si cum ramane? O suni? Merita? :>
zoso in action
sun-o ca abia ai subiecte pt blogging.
Aia negri sunt mai crocanti (pocnesc cu un zgomot frumos) decat cei maro (de bucatarie).
Deratizarea e pe baza de sobolani. Tu facusi dezinsectie.
tare subiectul ….mai ales daca mananci in timp ce citesti …..