Mersul vieții în perioada asta…

Te plângi că nu poți să dormi.
Te plângi că stai in trafic in drum spre muncă.
Te plângi că ai un job nasol.
Te plângi că ai salariu mic.
Te plângi că stai la coadă la mâncare.
Te plângi că ai mâncat prea mult.
Te plângi că costă mult medicamentele care te ajută să mănânci mai mult, să cheltui mai mult, să dormi mai bine, să muncești mai mult.

Orice om normal la cap, sau cu o urmă de normalitate, sau, mai departe, care realizează că se plânge prea mult sau că nu e ok să aibă atâtea probleme ar face ceva. Ce anume, asta depinde de fiecare. Dar e anormal să te plângi atât.

film-ray-donovan-38

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

90 comentarii

  1. Mă plâng doar de faptul că atunci când sunt super nervos și enervat adorm greu. În 2 – 3 zile îmi trece (găsesc o soluție sau trec peste) și apoi revin la normal. Chestia asta se întâmplă de câteva ori pe an.
    Uneori iau pastile 5HTP a doua zi pentru a îmbunătăți fengshui-ul.

    10
    • cum plm sa fii nervos 2-3 zile?

      00
    • @Alin – se vede ca nu esti insurat.

      10
    • @MariusCC – se vede ca ti-ai ales femeia nepotrivita si esti prea slab ca sa faci ceva in privinta asta :) nu toti suntem fututi la icre de colega de apartament

      00
    • Unii au incercat mai multe „colege de apartament”, cu acte, fara, cu copii, fara, divers colorate si diverse forme si marimi… concluzia e oarecum aceeasi, tot ajungi sa fii nervos cate 2-3 zile

      00
    • E simplu. MGTOW. Majoritatea relațiilor chiar nu merită efortul în ziua de azi.

      De la o vârstă încolo unicorni nu prea mai există (din motive foarte bine întemeiate) și nici nervi să „încerci” câte un an-doi-trei până realizezi că de fapt nu te ține nimic lângă femeia aia.

      Barbații s-au acrit și femeile s-au fript. Asta e boys, fix ce-a vrut oculta mondială! :))

      00
    • Sunt de acord cu vosidit.
      Asta cu relatiile incepe sa devina problematica, asta pentru ca inainte se cunosteau bine rolul femeii si al barbatului, in societate si lumea se casatorea asa, ca sa para ca s-au realizat. Era o realizare ca ai casa si copil si verigheta pe deget, altfel, erai doar un ciudat, daca puneai cariera si pe tine pe primul loc.
      Acum, societatea s-a schimbat, nu mai sunt dispusi sa faca compromisuri. Decat intr-o relatie toxica, mai bine singur. Multi au avut experiente nasoale si de frica, prefera sa ramana asa.
      In realitate, este foarte dificil sa tii o relatie serioasa si SANATOASA si vorbesc prin prisma faptului ca sunt intr-o relatie de aproape 12 ani si in astia 12 ani am vazut prieteni cum isi gasesc, aparent, pe cineva ok, ca mai apoi persoana aia sa devina un monstru, sa vezi ca se despart si spera iar si pana la urma isi baga picioarele.
      Noi am avut noroc sa ne potrivim, dar nu e asa pentru toti. Plus ca nu toti sunt dispusi sa faca compromisuri. Ca atunci cand esti intr-o relatie, oricat de independent si liber si oricat de intelegator e partenerul, tot trebuie sa iei decizii prin prisma a doi, nu doar a ta. Altfel, stai singur.

      Avem un prieten care e tata singur. La relatii serioase spune pas, pentru ca jobul, copilul si hobby-urile ii ocupa tot timpul (copilul e in custodia lui). Se mai vede ocazional cu tipe dar nimic stabil. Pentru el, copilul e pe primul loc, nu s-ar mai vedea sa isi intemeieze familie cu o femeie noua.
      A incercat de vreo 2 ori sa aiba o relatie serioasa. Si n-a reusit. Efectiv erau din alt film. Una avea relatie doar asa, sa simta ca da ordine in casa, in timp ce facea ce vroia cu banii ei si timpul ei dar banii lui erau numarati si cerut explicatii pentru tot ce face. Cealalta era in razboi cu fostul sot si isi folosea copiii pe post de bufnita mesagera, sa il porcaiasca pe taica-su. Si ala, la randul lui, trimitea copii acasa cu mesaje de tot felul.
      Asa ca sunt foarte ok, doar el, copilul si motanul.

      Foarte multi cu sechele din relatii vechi, sau din copilarii defecte, care cara dupa ei monstri si nu reusesc sa se adapteze la viata de familie, sau copiaza comportamentul toxic vazut in casa.
      As pune sanatatea mentala in top cu restul vizitelor anuale la medic.

      Sper sa nu fie cazul vreodata la mine, totusi, dar daca m-as desparti, nici eu n-as avea nervi si nici chef de luat de la capat. Nu stiu daca as mai putea sa percep pe altcineva, ca fiind familia mea. Sa simt ca sunt „acasa”, cand il vad pe omul ala.
      Cum a zis si voisidit, stai sa incerci 2-3 ani si sa vezi ca nu merge. N-ai cum sa vezi unele semne, din prima. Pentru ca esti orb de la indragosteala.
      Mai bine un Dark Souls cinstit, pana la 3 dimineata, in brate cu 3 pisici.

      Pana la urma, e vorba de noroc, sa intalnesti persoana potrivita.
      Incerc sa nu judec nici persoanele care au o totala aversiune fata de viata de cuplu, sau de sexul opus, desi, ar trebui sa isi tina demonii pentru ei, ca e problema lor pana la urma. Inteleg ca cineva, candva, i-a ranit foarte tare, tocmai de-aia nu ma agit cand mai lasa unul comentarii deplasate pe tema asta. Unii au ghinionul, efectiv, sa dea din nasoale in nasoale, sa nu afle vreodata ca exista si parteneri care si-ar da si viata pentru tine si inca te iubesc si se simt atrasi de tine, chiar si dupa un deceniu.

      Stii cum e, nu poti sa judeci un spatiu, daca te uiti doar prin gaura cheii, pe fereastra sau doar vezi o poza.

      00
    • @Jupaneasa Multumesc pentru raspunsul echilibrat.

      O relatie serioasa inseamna mult mai mult decat chimie grozava si sentimente de moment. Astea sunt primele care dispar intr-o relatie si nu te tin nici macar un an langa cealalta persoana.

      Si nu e vorba doar de roluri sociale, ci si de deschiderea pe care ne-a oferit-o tehnologia. Mai ales daca esti femeie vei fi luata cu asalt de barbati din toate partile, fiecare cu interesele lui. Si e dificil sa distinga barbatii interesati de o relatie de barbatii care sunt interesati doar „sa se vada” cu ele o perioada.

      Ma rog, asta pentru barbatii care au minimul de calitati necesare sa intruneasca pragul minim, ca in rest e jale.

      Cel putin in cazul meu, am renuntat pentru ca am probleme de sanatate care, cu toata vointa mea, nu-mi permit sa-mi caut in mod sustinut o partenera de viata si ma ma mai si „lupt” cu alti barbati pentru ea pe deasupra.

      Asta-i viata, unii oameni pur si simplu nu sunt facuti sa poata avea relatii mai intime.

      Mai rau e ca unii nu pot avea nici macar relatii de prietenie, dar acolo deja vorbim de alte lucruri.

      Oricum, Craciun Fericit tuturor.

      00
  2. Te văd pătruns de spiritul sărbătorilor.

    00
  3. Cand am vazut partea cu „in perioada asta”, ma asteptam la o perioada mai scurta, gen sarbatorile de iarna.

    Dar cele descrise sunt deja un obicei pentru multi dintre noi de cel putin 10-15 ani.

    As putea adauga ca pentru toate cele descrise altii sunt de vina, in nici un caz noi.
    Asumarea responsabilitatii tot timpul e pe ultimul loc.

    00
  4. In loc de zurgălăi tu ești fiert pe bice.

    00
  5. Am citit undeva ceva ce mi-a schimbat pur si simplu viata (sau cel putin felul in care o vad):

    Fericirea e o alegere.

    Se poate vedea asta la oamenii in vacanta. Unii se bucura de peisaje mare sau munte sau mai stiu eu ce, iar altii se plang ca mancarea a fost asa si pe dincolo, cazarea nasoala, etc. Nu spun ca nu au dreptate uneori, dar lasa maruntisurile sa strice toata experienta, si se intorc mai stresati decat la plecare.

    00
    • „Am făcut toxinfecție alimentară de la ce am mâncat la restaurantul ăla, dar uite ce priveliște frumoasă am din spital”.

      Treaba aia despre care ai citit tu pe undeva se numește stoicism

      00
    • Dan2 zice “mărunțișuri” și tu dai ca exemplu toxiinfecție alimentara. Ți se pare ca vorbiți de același lucru?

      00
    • @Dan 2 Bă băiatule mai pune mana pe o carte serioasă nu o mai arde pe pdf-uri gratis de Coaching.

      00
    • @Ionuț Stancu, am suferit o intervenție chirurgicală (planificată) acum mai puțin de o săptămână.
      În loc să mă dau de ceasul morții pt consecințe (alea pe viitorul pe termen mai lung), mi-am zis „fato, asta e situația, astea-s cărțile, ia și joacă cu ele, că altele nu mai primești”.
      Am ales să mă bucur că am avut banii să mă duc la privat fără sa-mi vând rinichii (unul din motive a fost medicul care a descoperit chestii pe care nu le-au descoperit alții în 20+ ani), că părinții sunt destul de în putere încât să-mi petrec convalescența la ei realmente odihnidu-mă, că micile probleme de sănătate adiacente survenite sunt minore, de moment și se repară și că am timp să-mi citesc cărțile, d-astea.
      Aleg să văd partea pozitivă a unei situații care mi-a picat în cap ca să nu-mi pierd mințile. Nu știu cum se cheamă asta, nu mă interesează, eu încerc să mă protejez psihic.
      E posibil ca în subconștient să mă afecteze totuși într-o oarecare măsură, dar și psihologii au nevoie să mănânce o pâine. :)

      00
    • PS. Să ne înțelegem, nu sunt fericită, nu încerc să fiu, nici să mă prefac fericită.
      Încerc doar să nu mă scald în partea cea mai nașpa a acestei situații.

      00
    • @AB: Asta cu privatul e cu dus si intors. Tu ai avut noroc, dar in povestea cu sotia mea la spital privat a fost ca a iesit mai rau decat atunci cand s-a internat si respectivul doctor a fost axat numai pe bani. Avea consultatii, analize si tratamente fara sa aibe absolut nicio treaba cu diagnosticul ei, numai sa se contorizeze la factura de la externare. Si nu zicem noi, ca nu avem expertiza medicala, ci cerand a doua si a treia opinie din a treia zi ( cinci zile a fost internata). Ce ne-a oprit sa o externam cand stiam ca nu e pe calea cea buna? Starea de rau in care era, fiind pe perfuzii, plus situatia complicata de transfer catre alt spital din cauza Covid-ului.

      Motiv de optimism, da, ca a iesit in viata, motive de pesimism..oho si inca multe.

      Din pacate sanatatea e singura chestie pe care nu o poti controla si care te poate dobori moral, in rest, cele enumerate din articol, pot fi controlate intr-o masura sau alta.

      00
    • @Somebody, sper că soția ta e bine acum.
      Așa cum am zis, unul dintre motivele (principalul) pt care m-am dus la privat a fost medicul.
      Care a fost singurul în 20+ ani care mi-a propus și efectuat o investigație mai potrivită situației mele, care a descoperit chestii noi și știa cum să le abordeze. Și opera doar la privat.
      Plus că provenim din același oraș mic, a fost coleg de generație în liceu cu mama și e prieten/vecin cu o prietenă de familie a părinților. :)
      Recunosc că am fentat un pic ambele sisteme.

      00
    • Fericirea e o alegere atunci cand ai de unde sa alegi.

      Daca ai o boala cronica, de exemplu, iti va fi mult mai dificil sa „alegi” fericirea cand trebuyie sa iei un pumn de pastile doar ca sa poti functiona in societate cat sa nu ajungi om al strazii.

      00
    • @Vosidit98, am 2 boli cronice, din fericire niciuna mentală/neurologică sau de imunitate.
      Pt una (hipotiroidie) iau pastile zilnic de 25 de ani (anul ăsta a fost „amuzant” cu euthyroxul), pt cealaltă (glaucom) pun picături zilnic de 18 ani. Mi se întâmplă uneori să sar peste spălatul pe dinți, dar peste astea niciodată. :)
      Recent am început să iau zilnic niște pastile pt protecția nervului optic. Consecințele celei de a doua, orbirea…., hm, prefer să nu mă gândesc. Fac ce pot să nu ajung acolo și dau înainte.

      00
  6. Eu am impresia ca avem de a face cu o plictiseala generata de statul mult acasa. Pt cei blagosloviti cu copii e si mai crancen, copiii le sar in cap si nu mai au ce sa faca cu ei. Altii sunt anxiosi ca nu au de lucru sau le-au scazut drastic veniturile. Eu zic ca sportul si miscarea fac minuni. Nu e asa de frig. Poti sa te apuci de exercitii in casa daca iti este frica de sala sau iti propui sa mergi mult pe jos: asta te ajuta si la somn, si la multe altele.

    00
  7. Eu nu ma prea plang, mereu caut sa gasesc o solutie sau sa vad partea frumoasa asupra a tot ce fac/vad.

    Ba da cand 99% din oamenii de langa tine se plang zi de zi… parca o iei si tu rara

    00
    • :) Asa e, parca te simti si prost, usor vinovat. Te ia lumea de psihopat daca nu te agiti ca broasca in cazan.

      00
    • @Dan serios acum. Si eu mai am probleme ca orice om din lumea asta… ba da nu ma plang de ele 24/7. Ce rezolv? Nu mai bine ma gandesc la un mod de a rezolva?

      Caz concret. O prietena cu job de cacat, efectiv are niste nazisti in loc de sefi. Non-stop non-stop mi se plange ca are un job de cacao…

      Ii zic…”si nu vrei tu sa schimbi jobul atunci?”. „Pai nuu…e ok”

      Ee atunci ia mai du-te tu in @(*#%&#@)*%&@#^* si plange-te singura. Daca nu vrei sa cauti o solutie la problemele tale atunci ramai doar tu cu ele. Nu mi te mai plange mie ca ultima tuta.

      00
  8. De cateva saptamani, poate chiar luni, sunt din ce in ce mai nervos.
    Nu mai reusesc sa inghit prostia si idiotenia si imi place sa provoc oamenii.

    Pana de curand, familia, prietenii, ma dadeau etalon de calmitate in fata a orice situatie. Acum, de vreo saptamana consoarta mi-a spus ca sunt cam prea nervos in ultima vreme.

    Salariu bun, masina, apartament, bani deoparte, planuri de familie. Teoretic n-am nici un motiv real. Practic sunt o bomba cu ceas in trafic, in relatiile cu cei din jur si mai ales cu strainii carora nu le mai inghit prostiile. Te fereasca sfantu sa-mi gresesti cu ceva…

    Proasta atitudine, stiu, incerc sa scap de ea cat mai repede.

    Dar hei, fie ca spiritul sarbatorilor sa…..

    00
    • Noi, cand scuipam seminte dupa bloc si venea unul ca tine, diagnosticul era de nefutut. Acuma na…

      00
    • Da, d-ar fi aia problema, ar fi usor de rezolvat. Dar mai incearca :)

      10
    • @Cristi
      Psihiatrul combinat eventual cu psihoterapeut face minuni. Am fost la fel la inceputul pandemiei. Nu ne lipseste absolut nimic, toti apropiatii sunt sanatosi dar eu eram suparat pe univers pt ca automobile. Nervi, lipsa de motivatie, somn ampulea spre deloc. Stiu ca la noi e cutuma ca daca mergi la psihiatru esti nebun dar treci peste si incearca. Pt rezultate de durata procesul va dura minim 8-12 luni deci nu te astepta ca in 2 luni sa fii zen.

      00
    • Cei 2 bani ai mei sunt pe faptul ca situația ta e în sens opus fata de a multor altora. Tu ai ce pierde. Ceilalți nu. La mulți comportamentul pare similar cu a celor din state care sunt „suicide by cop” dupa sloganul „oricum viata e de rahat, de ce sa prelungesc suferința? Și oricum iau cu mine și pe ăștia bogații” și în plus nu are cum sa mi se întâmple chiar mie…
      Si atunci te cam apuca nervii…

      00
    • @7 Cand scuipam seminte dupa bloc si venea unul ca tine, ți-aș fi spus să sugi o bomboana mentolată și să te calmezi. După care tu m-ai fi băgat în spital. Minți luminate de romani, ce să-i faci.

      00
    • Spre deosebire de scuipaci, am citit ca erai super calm inainte si acum rabufnesti. Am trecut si eu prin asta.
      Sunt un om foarte calm si zen si foarte rar bufnesc.

      Asta pentru ca, in general, persoanele calme sunt un burete pentru nervi. Cand altii izbucnesc si fac ca toate alea, omul calm isi retine energia negativa si incearca sa gandeasca ca ala e prost si mai bine il lasi in pace. Energia negativa este aducatoare de batranete (mentala). Orice minut petrecut in certuri goale, e ca si cum ai manca de la fastfood. Te racoresti pe moment, dar sunt calorii goale pentru corp, care iti dau o stare naspa dupa.

      La un moment dat te saturi. Te saturi de prosti, de parerile lor, de jignirile lor, de miserupism si nesimtire. Te saturi sa fii intelegator mereu.
      Cand esti calm si intelegator, esti luat de prost si incepi sa nu mai tolerezi toate astea.
      Cat sa faci si cat sa tolerezi?
      Pandemia a agravat lucrurile astea foarte tare, efectiv e enervant sa vezi nepasare si nesimtire, oamenii se jignesc intre ei din ce in ce mai tare, la televizor sunt doar lucruri negative, pe bloguri, in ziare, peste tot e un negativism si o ura generala pentru tot si toate.

      Scapi de toate astea, numai si numai prin exercitii mentale. Stiu ca suna extraordinar de cringe, dar incearca sa fii un pic mai prezent in propria viata si sa incepi sa apreciezi lucrurile din jurul tau, pana la cel mai marunt punct. Fie ca e o pisica care a trecut pe strada si ai observat ca e frumoasa, fie ca un nor a avut o forma ciudata, fie ca ti-a placut foarte mult micul dejun azi, sau ti se pare ca nevasta e draguta cand face o mutra nu stiu de care, sau ca miroase frumos, sau ca ai o masina frumoasa, sau ca ai vazut o strada cu copaci frumosi, sau ca iti permiti sa mananci ce iti place (da, unii viseaza sa poata face asta), sau ca ai din ce sa iti platesti facturile. Nu stiu, orice crezi ca te face sa fii recunoscator pentru viata ta.
      Lucruri marunte, personale, care iti fac ziua si viata mai frumoasa.

      Si de cate ori iti vine sa te certi cu cineva, gandeste-te la toate astea. Gandeste-te ca poate omul ala nu nu are viata ta, nu merita energia ta negativa, are o zi de kkt, un servici de kkt, o nevasta de kkt, poate sta intr-o casa de kkt sau intr-o zona de kkt.
      Musca-ti limba si lasa-l.
      Intreaba-te daca omul ala e atat de important pentru tine, incat sa merite sa iti strici tu ziua sau momentul pentru el? Oare maine a contat ca te-ai consumat aiurea? Cred ca nu.
      Foarte multi oameni cara frustrari cu ei, de care nu sunt constienti (ca sunt din copilarie sau de acum), tot negativismul asta, nesimtirea si indolenta sunt un mecanism de autoaparare al mintii, ca sa nu dea nas in nas cu viata mizerabila pe care o au, sau ca sa nu se vada in oglinda sa vada ca nu sunt chiar asa misto cum se cred ei.

      Stiu, suna super ciudaaaaat ce spun. Dar promit solemn ca functioneaza. In engleza se cheama „mindfulness”, nu stiu sa zic in romana, dar are legatura cu constientizatul momentului. In clipa aia sa ai puterea mentala de a te calma si a-ti musca limba, sa te pui pe primul loc si sa nu iti dai voie sa te enervezi, oricat de tare vrei sa ii zici doua nesimtitului. Sau daca vrei cireasa de pe tort, raspunde-i frumos sau zambeste-i. Tu te simti mai bine ca te-ai controlat, ala ramane putin perplex :)))

      00
    • Te inteleg perfect. Simt acelasi lucru. Dar ceva s-a schimbat. Mai multa prostie, mai multa nesimtire, mai multi oameni infecti. Nu era chiar asa inainte.

      00
  9. Este un sport national, la ce te asteptai?

    00
  10. Ma plâng ca 2021 ne va aduce: mai multe restricții, criza economica, impozite mai mari, covidioti mai multi și nesimțiți (autointitulat elite) care ne conduc. Și nu e vorba (numai) de România.
    Uite de exemplu ce propune o jigodie marxista transformata în „liberal”
    https://www.contributors.ro/trei-intrebari-in-2021-va-avea-loc-o-primenire-a-elitelor-o-regasire-a-spiritului-autentic-al-democratiei-liberale/.
    „primenirea elitelor”. G4media vorbea ieri de „lupii tineri” din guvern și ii dădea mai departe cu „elitele”. Tocmai de asta ma tem. Îmi doresc niște conducători normali nu niște elite care se pot transforma rapid în despoti mai mult sau mai puțin luminați.
    Mie-e frica de o anumita parte a guvernului instalat ieri (as putea spune absolut nedemocratic, cu audieri ale miniștrilor de 5 minute în ședințe fără presa). Mai exact de cei care provin din usr/plus. În special plus. Sa fim cât se poate de cinstiți. Plus nu reprezinta România. Reprezinta internationala. Iar internaționala nu poate fi decât socialista. Mi-e frica de faptul ca oameni în genul Oanei Bogdan (secretara de stat la cultura în guvernul Cioloș) vor avea puterea de a impune neomarxismul corporatist sub amenințarea pandemiei. Ca acum sunt la putere și au mijloacele sa o facă. Mie-e frica de faptul ca s-ar putea sa devin foarte ușor „neesential” printr-o decizie poate arbitrara a unui elitist sau a pilei incompetente a unui elitist.
    Am mai scris pe aici și pe alte bloguri: 2020 a fost un nou 1914. Coșmarul e abia la început (și „vaccinul” nu e decât un episod) și nu se știe cât va dura.

    00
    • Ce dracu am citit?

      00
    • Fumezi, bei sau amandoua?

      00
    • Bugetar?

      00
    • Bai anonimule, macar de ti-ai fi scris si numele la cat de cocos esti. Uite, si eu ma plang ca idioti ca tine au acces la net si drept de vot. In rest viata este frumoasa :) Bunicii care au prins razboiul si foametea aveau dreptul sa se planga, nu noi.

      00
    • NOU
      #44

      Ai pus stampila pe AUR mai spre marginea casutei sau chiar in centru?

      00
    • Mai puneți mîna pe o cheie, o sapă, ceva pentru efort și somn adînc, că uite ce de timp liber au unii…

      00
    • Stai liniștit bos. Ia o bere, sparge o samanta. Oricum n-avem noi ce sa-i facem „ocultei mondiale”, „elitelor”, „reptilienilor” sau mai stiu eu ce-o mai fi (sau n-o fi).

      Fie merge, fie nu. Daca prin absurd se ajunge la decretarea de „oameni neesentiali” oricum cam toata Romania e in risc de a fi declarata neesentiala si rasa de pe fata pamantului. E ca si cum ti-ar fi frica de un asteroid.

      In cel mai rau caz vom avea capitalism de cumetrie si mai salbatic decat acum si asta e. Baietii destepti se vor descurca. Baietii puternici vor da in cap. Restul… fiecare pentru mamaliga lui. :)

      10
    • Ce fumezi, ca pare tare.

      Din ce stiu Oana Bogdan e un simplu membru PLUS. Eu sunt membru USR, daca zic ceva o sa crezi ca Barna&Ciolos o sa faca ce le spun eu?

      In 1914 pe vremea asta deja murisera niste sute de mii de oameni in razboi si se pregateau cateva milioane. Lume incepea sa banuiasca ca razboiul va fi nasol, la inceput credeau ca se va termina pana la Craciun. Acum, ne e frica de vaccin si de Oana Bogdan, noul Trotsky al Romaniei… E penibil. Pune mana pe o carte si citeste prin cate a trecut tara asta in ultimii 200 de ani, si vezi ca am supravietuit. Poate asa o sa-ti mai treaca din spaime.

      Si in privinta lui Tismaneanu aberezi. Omul a riscat ramanand in Vest, putea sa aiba o viata comfortabila in Romania ca politruc. Si de atunci e pro democrat. A, si sa stii ca in perioada aia comunistii erau criticati inclusiv de unii marxisti. Viata e complicata, cititul ajuta.

      00
    • @tuturor
      Mulțumesc pentru observațiile voastre adresate într-un limbaj civilizat și foarte argumentat. Îmi exprim totuși speranța ca vom putea dezbate și peste, sa zicem, 20 de ani. Deși ținând cont de atitudinea unora extrem de agresiva cum ca ar trebui sa ni se retragă dreptul de vot (a se vedea ce vorbeam mai sus despre elite și despoti luminați) e puțin probabil sa mai putem dezbate.
      Pur și simplu asta ma întristează. Oameni care se vor „pro-occidentali” și „proeuropeni” cu apucături de mici dictatori. Sa nu vina și rândul vostru sa fiți încolonați în trenul către lagar/gulag fără sa va dați seama

      00
  11. Eu sunt emotionat de colindele audio la boxa portabila de pe casa scarii.
    Lacrimez de atata traditie.
    Am bagat totusi trotineta copilului in casa, sa nu fie emoția prea mare la final.

    PS Am avut si un grup de copii la colindat, a fost fain. Poate nu e totul pierdut.

    00
  12. De ceva ani nu bifez nimic de pe lista ta, sunt ok. Mă mai plâng eu, dar de alte chestii.

    Mă uitam ieri prin parcările de la supermarketuri, băi, dacă nici anul ăsta, când, deh, avem pandemie, covid, distanțare, tu lași cumpărăturile tot pentru ultimele zile și te calci în picioare pentru haleală, ești irecuperabil.

    00
    • am ieșit azi să-mi iau numerele noi la mașină și parcările la 2 supermarketuri erau deja pline. la 9am.

    • Vali, e 24 decembrie. Daca nici astazi n-ar fi plin, atunci când? Si, stai linistit, am fost ieri la o ora rezonabila la supermarketul de aici, era plin. E plin peste tot, nu e ceva românesc. Se numeste consumerism si exista in toata lumea.

    • M-am trezit la ora 6 dimineața cu o durere acuta, whatever, aveam nevoie de un medicament care se pare că lipsea cu desăvârșire din casă, nu e ceva ce mi se întâmplă decât o data la doi ani, nu țin pastile in mod normal pentru asta in trusa clasica. Și m-am urcat frumușel în mașină la 7:00 că sa merg la farmacie. Coada afara, nene. 😑

      00
    • Să prindă banane proaspete, peste 2-3 zile nu mai sînt.

      00
    • True, in conditiile in care, pe 26 e deja deschis peste tot :)))))

      00
  13. am renuntat la venituri de 4-9k/luna ca sa fac ce-mi place. acum sunt fericit cu 900-1k eur/luna si fac ce-mi place, dorm bine. dati cu hate-ul, va rog.

    p.s. nu in romania, nu platesc chirie, cheltuieli lunare foarte mici

    00
    • p.p.s. 1k/luna e temporar, de inceput. asta pentru carcotasi

      00
    • Alin, e foarte ok dacă tu se simți împlinit așa.

      În altă ordine de idei, la nivelul ăsta de venituri, dacă ai rămas fără locul de muncă ideal, te îmbolnăvești, rămâi fără locuință… știi că ai belit-o, nu?! Că bănuiesc că nu poți să și faci economii la nivelul ăsta.

      De aia, ideal este nu să te mulțumești doar cu puțin, să te mulțumești cu puțin când produci mult. Pace în lume și salam pentru pisici!

      00
    • @motanes
      Salamu lu Alecu’ :)

      00
    • @motanes – am zis ca e temporar, 1-2 ani. dupa perioasa asta lucrurile se schimba si veniturile vor fi altele. cum spunea un filosof „planul e facut, sunt gata sa-l execut”. daca nu merge, ma pot intoarce oricand la programat chestii plictisitoare pe mai multi bani :)

      00
  14. Offtopic – Multumesc frumos pentru PS5 pe care l-ai facut cadou lui SUCRE. Sunt follower pentru ambele, blog-ul tau si canalul lui de ytube.

    00
  15. Astea nu sînt pentru mine.

    00
  16. Apăi ,,a face” implică muncă. Multă.

    00
  17. N-am de ce sa ma plang, privind realist n-am nici o problema. Profesional imi merge tot mai bine (e adevarat ca am muncit si am invatat foarte mult, zilnic), in familie la fel. Nu vreau nimic, doar ma laud.

    00
  18. Well plansul e o prima faza. Nasol e ca de multe ori nu e evidenta solutia. Si atunci continuam sa ne plangem. Rahat! Pana si eu ma mai plang de unele. Chiar daca sunt asumate. E ok. Ne mai descarcAm. Doar sa nu stresam prea mult pe cei din jur cu asta.

    00
  19. Eu m am pus de serviciu in noaptea de revelion , să termin anul inedit!

    00
  20. „Te plângi că ai un job nasol.
    Te plângi că ai salariu mic.”

    Ăstea nu se schimbă așa ușor.

    00
  21. Iar are musafiri…

    00
    • :))))))))))))))))))
      Asta mi-a trecut si mie prin cap.

      Abia astept articolul cu „prietenii” care fac si dreg si cum le da el peste bot, cu filozofia lui de viata.
      Stati pe vine :)))))

      00
  22. Multi se plang pt ca e comod sau doar vor sa fie auziti. Eram cu o tipa care in mod constant se plangea de job de etc. Eu sfaturi etc si ea zice doar vreau sa ma asculti.
    Inertia poate fi mare. Apoi nu e totul asa dezastruos precum pare . Altfel, ai actiona( uneori situatia nu are iesire, asta e)
    Eu mi am propus sa fiu fericit/multumit zilnic. Rahaturi sunt tot timpul si nu vreau sa mi focus energia pe ele. Mai ales ca dupa 3 saptamani, 3 luni, 3 ani sunt irrelevante.

    10
  23. Atat ai putut, asta ti-e nivelul, nu te poti plange de nimic atata vreme cat ai fost singurul raspunzator pentru tot ce ai, ce ai facut sau ce ai patit.

    Chiar si cand chestiile de care te plangi nu sunt in puterea schimbarii tale, poti alege sa pleci acolo unde consideri ca iti va fi mai bine.

    00
  24. Stau în casă în izolare până duminică. Eu și pisica. Am râs că vreau Crăciun minimalist.
    M-a asigurat sora cu niște sarmale, urmează să încing personal grill-ul de la aragaz cu niște coaste marinate. Mama e internată cu reinfectare covid și apar cazuri din ce în ce mai multe de așa ceva. Viața personală a fost o mizerie sinistră tot anul, miracolele lui Mariah de la radio nu le mai gust, nici cu pâine.
    Să fim sănătoși, sărbători fericite tuturor! 🎄

    00
  25. De la nr.1 la nr.7 NU!

    00
  26. Despre mersul vietii: tocmai am citit pe BBC News, deci doi pacienti de covid undeva intr-un spital in California; al mai batran incepe sa se roage; iar al mai tanar ia un oxygen tank de pe-acolo si-i da-n cap lu’ ala care se ruga. L-a lasat mort intr-o balta de sange. Cica nici macar nu se cunosteau. Futere! :(

    00
  27. Metoda Wim Hoff te scapa de orice! Recomandati plângãcioșilor din jurul vostru si daca o sa o practice, o sa va pupe si-n Dos Angeles!

    00
  28. Eu ma plang doar ca n-am timp sa fac tot ce as vrea sa fac! :)

    00
  29. Eu m-as plange dar nu ma asculta nimeni. Daca ma plang se uita toti ciudat la mine ca si cum eu nu am dreptul sa ma plang… Asa ca dau niste dumnezei cand nu ma aude nimeni , alerg vreo 15 km si e totul ok :)

    Fara sarbatori viata e pustiu

    00
  30. îi fain în bulă

    00
  31. eu nu ma plang de masca. doar n-o port :)

    00
  32. Când nu mai poți! Mai spargi niște bani și te vei simți mai bine: shopping, gaming, alte rahaturi de genul!

    00
  33. Ma plangeam ca aveam multe vase de spalat! Asta din cauza ca nevasta-mea e genul ala care gateste submediocru dar macar murdareste vase multe.
    Am luat masina de spalat vase… incredibil cat de greu gasesti vase potrivite pt locul ce a mai ramas disponibil in masina!!! Si parca niciodata nu reusesc sa umplu eficient, am tot timpul impresia ca ar mai fi putut incapea ceva dar nu mai era nimic murdar disponibil… mai iau cate un bol mic si scuip in el ca sa il potrivesc intr-un unghi mai dificil!

    00
    • Sau poti sa nu mai umpli vasele de flegme si sa incarci masina de 2 ori in mod echilibrat

      00
    • @F.
      oau, nu m-am gandit la asta, sa incarc de 2 ori… stateam ca un tantalau si ma plangeam in continuare de prea mult bine probabil, fara sa apreciez ce aveam langa mine, masina de spalat vase si nevasta!

      00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube