Tinerii care acum intră în viața cetății se întreabă de ce unii dintre români nu se interesează de nimic din ce este în jurul lor, de ce țin capul plecat, de ce nu reclamă, de ce suportă abuzuri. Că așa sunt ei, tineri și nedumeriți, noroc cu mine, că vreau să îi lămuresc.
Primul motiv este salariul mic, care nu îți permite să faci gura mare pe nicăieri, că nu știi de unde vine o concediere care te lasă în stradă. Și neavând economii pe care să te bazezi, încerci să nu deranjezi.
Și salariile mici sunt la toate nivelurile, nu vă închipuiți că doar la casiere și bugetarii care muncesc. Oamenii cu salarii “bune” au rate și/sau un stil de viață care nu e compatibil cu economiile. Ați văzut statistica asta, ea apare mereu, dar de câțiva ani BNR nu mai spune și că numărul celor care au economii scade. Adică eu am mai pus 1.000€ deoparte în timp ce cineva care avea 500€ a scos banii ăia din contul de economii, că avea nevoie de ei.
Al doilea motiv e un pic mai complicat, el are legătură cu competența și responsabilitatea. Cei care au prins un job bun și nu sunt siguri pe ei (și aici nu e vorba doar de bugetari, și la privat e foarte frecventă treaba asta), nu prea vor să îl piardă. De aceea țin capul la cutie, că știu că au avut noroc și nu vor să se apuce iar de căutat, de trimis CVuri și de nimerit cine știe ce loc de muncă mai prost plătit.
Oamenii competenți nu au problema asta, de aia își permit să refuze abuzurile șefilor, să mai facă o interpelare sau o reclamație la primărie cu nume și prenume și tot așa.
Mentalitatea de slugă este accentuată și de ideea că nu ai destul bani. “Hai să mai strâng un pic și după aia mă apuc de…” pe care o vedeți frecvent printre oamenii despre care credem că și-au rezolvat nevoile de bază și ar trebui să se îngrijoreze un pic și de viața cetății.
Ai dreptate 100%.
Am exemple de (fosti) colegi care fie ca erau nesiguri pe ei fie din comoditate stau captivi intr-o corporatie cu sefi toxici. Eu am plecat de ani buni la al doilea semn cand cineva din directiune m-a facut prost in față, ei tot acolo ca „slugi”.
La stat n-am lucrat, dar din experiențele trecute, oamenii tineri ce lucrează acolo nu-i simt să aibă vreo preocupare de mai bine – alta decât pentru ei.
depinde din care parte a plii privesti lucrurile ca totul e subiectiv. Si eu am stat inca 2 ani in plus in mediu toxic, da mi-am vandut masinile scumpe, achitat apartamentu si cand am plecat aveam si vreo 10k in banca – spre deosebire daca as fi plecat atunci cu credite si cu leasinguri si datorii.
IArna nu-i ca vara, important e sa treci peste.
Sigur acum nu as mai accepta in primul rand sa ajung acolo, da acum e 5 ani mai tarziu si cu alt knowhow si etc etc.
Exact, ai nevoie de acei „fvck you money”. Si multi romani inca traiesc de la salariu la salariu, indiferent cat castiga.
„Să trăiți șefu’ ” – ceva ce n-am zis niciodată și nici n-am acceptat !!!
Nici eu.
In schimb am zis cu cea mai mare placere”Trai-ti-ar, bosulache!”.
Sa traiti sefu!
Pai si ce zici cand te opreste politistul sau cand dai spaga la nas in tren?
@ev21: spaga am zis ca nu o sa dau vreodata, pana am dat la medic, cand mi-a spus ca fara X euro nu-i face operatia pentru tata. Aveam 25 de ani, n-am avut puterea sa-i fac flagrant, n-am avut puterea sa-l iau de guler. Tata a murit doua saptamani mai tarziu. Viata te pune in fata unor decizii dificile. Atunci am gresit, dar de uitat, n-am uitat si sper sa nu uit niciodata.
La polul opus mai e o cateogorie de angajati de care nu prea am vazut sa se scrie:
– cei pentru care orice job de pana acum a fost nasol
– orice sef sau coleg mai prost ca ei mereu
– ei munceau cel mai mult
– mereu platiti mai putin decat munca depusa
– toti colegii prosti sau cocalari numai ei crema
– orice mediu in care au fost era toxic
– etc
Ba se scrie destul de mult, sunt asa numitii colegi toxici care nu-si asuma niciodata nimic si au impresia ca li se cuvine totul.
Aici se vede lipsa unei clase mijlocii reale, micii intreprinzatori, nu sclavii fericiti cu salarii peste medie de prin corporatii.
Existam, existam..inca pe metereze. Doar ca deviem constant catre un fel de haiducie economica.
Micii intreprinzatori sunt fututi de stat sau de marii intreprinzatori tot cu ajutorul statului.
@Stefan: in primul rand statul. Singurul lucru pe care il vreau de la stat e sa ma lase-n pace. Imi plac declaratiile lui Ciolacu: „Sunt măsuri care vizează stoparea risipei bugetare, combaterea evaziunii și reașezarea sistemului fiscal pe baze echitabile. România nu-și mai permite facilități și privilegii”… dar el considera facilitati si privilegii banii pe care-i muncesc eu si nu-i dau la stat, nu banii pe care ii iau „pensionarii” cu pensii speciale si pozitiile din sinecuri ale statului platite cu bani grei pentru nimic… tot din banii nostri. Statul nu produce nimic, dar controleaza 27% din economie, si i se pare putin. Socialismul e misto, pana se termina banii altora.
Sunt multe de spus aici, dar o sa ating doar o parte. Unii oameni pur si simplu nu sunt in stare sa faca o plangere. Nu pot sintetiza problema, nu pot intelege cine le-ar putea rezolva problema, nu sunt in stare sa lege cateva fraze coerente, si alearga ca gaina fara cap din loc in loc. Si-n fata prietenilor se plang ca universul le vrea raul.
I-ati vazut pe unii cum se „plang”. De fapt e o cearta intre doi surzi, ei zbiara la un angajat care n-are nicio treaba cu problema lor. La casierie, la servire, la suport, etc. Fosta a lucrat cativa ani la un ISP, call center. Oamenii zbiara din orice, si nu sunt in stare sa explice simplu care e problema. Stai, boss, sa inteleg ca sunt sanse sa te pot rezolva usor. Dar daca urli ca nebunul si iti bagi si-ti scoti, te pun in tichet, ura si la gara.
Altii nu stiu pe ce lume se afla. A venit la noi un fost angajat, plecat de 3-4 ani. Ba, voi nu mi-ati platit taxele pe salariu. Ma uit la el, ma uit la mainile mele, ii zic ca asta e caz penal, si n-am bratari la maini. Unde ai fost de ti-au spus ca n-am platit? Pai la ghiseu, autoritate sector x. Men, nu acolo. Pai cum ca io acolo aveam treaba. Bine, uite mergi aici si-ti dau ei ce-ti trebuie. Pleaca suparat, il sun dupa doua zile, ai rezolvat? Da, mi-au dat, ati platit, dar m-ati pus pe drumuri degeaba. Plm, I got nothing.
Alta cu necazuri cu politia. Ba, ai comis-o. Aia e, se intampla. Uite aici, vorbesti cu un avocat si mergi cu el. Nu men ca e scump ca n-are rost. A patit de-a ramas fara carnet ca taximetristul avea „martor”. Plm, cat te costa acum sa stai pe dreapta? Era mai ieftin un 500 de lei la avocat? Era. Acum e prea tarziu.
Cand eram mai tanar ma consumam din motive d-astea. Cu timpul am invatat sa ma imunizez (cat de cat). Am si avut noroc (pana acum) de sefi OK.
In orice firma sunt lucruri de kk. Si oameni mai buni, mai rai, mai sprinteni, mai lenesi, etc… Insa cel mai important lucru e cultura firmei si/sau a departamentului.
Daca sunt probleme cu asta, n-are rost sa te lupti cu morile de vant. Te pui pe linkedin si cauti. Reclamatie? Lol.
Ce am observat ca ajuta e sa ai un job si un salariu care sa te multumeasca pe tine. Tinzi sa igori mizeriile altora cand tu esti ok.
Foarte adevărat! Dar problema asta nu-i numai la oamenii de rând cu venituri mici sau angajamente… Vreau să îți spun o poveste ca un exemplu. Prin 2000 după școală lucram la o cizmărie, în Bucovina sunt foarte multe. Patronul de acolo a făcut donații către psd și așa și-a câștigat un contract cu armata și aveam de lucru ca la nebuni. Timpul a trecut și a urmat campania electorală din 2004. Omul nostru nu a vrut să facă donații și către PDL pentru că s-a zgârcit și a crezut că cei de la PDL nu au șanse. Rezultatul îl știm. Omul nostru pe la sfârșitul lui 2005 și-a pierdut contractul cu armata și controalele erau săptămânal pe capul lui blocându-i activitatea. Drept urmare 240 oameni au rămas cu restanțe la salariu și într-un sfârșit în drum.
Eu știu cel mai bine din multe experiențe cum este. Te duci cu reclamații îți strici prietenii, lumea te urăște. Nu donezi la toate partidele, poți trage cartea greșită și te trezești cu „oamenii legii” zi de zi pe cap. Poți să nu ai nimic dar îți blochează activitatea. Enervezi polițiștii, ești oprit în permanență și pierzi timp iar oamenii care merg cu tine aleg concurența… Și când ești mai înstărit și cinstit trebuie să stai mai liniștit pentru că nu poți lupta cu întreg sistemul. Dai în unu’ și poți lovi în altă parte. Prietenii, neamuri, încuscreli, relațiii… dracu să îi ia pe toți. Fix de asta trebuie să stai sub radar și să te areți deschis la multe chestii…
Un prieten cu un abator a dat un interviu și a făcut câteva remarci răutăcioase la adresa lui Flutur. A doua zi a fost sunat de profi și scos din magazinele lor, controale peste controale și într-un sfârșit au renunțat după ce și-au luat partea și scuze. Asta-i țara și mulți nu știu cum funcționează.
Asta-i lumea, nu doar tara. Coruptie exista oriunde ei cum in prezent totul se invarte in jurul banului…
Ca in alte tari nu e asa vizibil e partea a doua, dar exista. Dar cand esti doar turist nu o vezi. Ca asa si strainii ce viziteaza Romania zic ca nu vad coruptia si ca de fapt e frumos.
Postarea lui Zoso cu respectivul e interesanta. Omu ala e acu asa pornit ca pana acum nu a ajuns in infundatura.
Am fost si eu viteaz ca el oana am ajuns in infudnatura si nu s-a rezolvat indiferent cat timp, efort si bani am depus. Si aici nu vorbim de 2 ore sau 2 zile pierdute.
@weeeq Eu din 2006 până în 2016 am locuit în 3 țări vestice și am lucrat pe utilaje grele și șofer pentru transporturi agabaritice. Prima dată am plecat la un român și am găsit la un marocan într-un port din Belgia. Prin 2011 am intrat în contact cu altă firmă românească, în 2016 la fel. De fiecare dată când am intrat în contact cu românii am fost țepuit. În rest am lucrat cu forme legale cu străinii și am fost extrem de mulțumit. Nu m-am lovit de țepe și comentarii. Din 2016 am afacerea mea. Dar ce am întâlnit la noi nici nu îmi imaginam în Belgia, Germania și Olanda. Odată cu pandemia și toată nebunia care a fost la noi am început să cred că am făcut o prostie. Cum ziceam, la noi trebuie să cotizezi, să stai sub radar și să fii foarte atent că poți pierde tot. Plus bătaia de joc a băncilor care te lasă în bucile goale când ți-e mai drag…
Cum spunea domnul @Florin, mulți mai rămân pe aici până nu vor mai fi părinții sau copiii vor termina școala. Și eu sunt hotărât să plec în Belgia după ce termină copilul școala.
@Liviu: ca nu ai vazut tu sau nu ti s-a intamplat tie nu inseamna ca nu se intampla.
Diferenta e ca e mai putin putin vizibila si deranjanta pentru cetateanul de rand, in Belgia.
Cu cat cetateanul de rand e multumit, cu cat oamenii din joburile de jos sau mai simple(aka caserita la gara, maturator, functionar public) e multumit de viata lui atunci el va performa si lucra mai bine si automat va oferi servicii mai bune tie cetateanului, si nu e tentat de a face smecherii, nu e cu capu la altceva, nu e iritat si stresat. Cam asta e diferenta pe care o vad eu occident vs romania.
La noi in schimb combinatii mici, tepe trebuie sa traga zilnic toti. Si asta incepe de la cel mai de jos nivel , de la cel mai simplu cetatean.
S-o fi înțeles schema cu mita de 1,25 milioane?
Deci se ia un contract, se dă unui câștigător. Acesta începe treaba, se îndatorează și se apropie de blocaj. Cere bani pentru lucrările executate. Încep controalele și un expert zice că nu sunt corespunzatoare. Constructorul începe sa priceapă ce se dorește, vine cu contraexpertiza făcută de același expert, ca totul e ok, și se pregătește și „împrumutul” pentru cel care decide când se face plata.
Constrângerea e (și) la plată, nu la câștigarea contractului.
Dar cum trebuia sacrificat un cârlan (deranjant) a căzut pe „flangran”…
@Liviu
Ohooo, câte ar avea multe de spus și Vali, cu șantajul/autoșantajul ăsta mizer specific românesc.
Cum scăpăm de fesenizarea (pecerizarea), pesedizarea asta a economiei?
Nici cizmarul, nici abatoristul, nici alții nu ar fi vrut să „doneze” fiindcă, de ce ar fi vrut să facă asta, chiar dacă contractele erau/sunt cu statul, ori cu privatul? Li s-a arătat pisica moartă și, din
fricateroarea impusă, au „donat/cotizat” împotriva voinței lor – ca la mafie – în loc să fie lăsați în pace & lăsați în continuare cu contractele.Câteva idei, mai extreme, așa?
@weeeq
Ai fost & le-ai verificat pe toate, nu?
Să nu se schimbe nimic, da?
Pai daca si saracul de Mitica Buzatu, cu 50 de milioane de euro avere estimata, era pe drojdie, ce mai vrei frate de la noi?
Plus ca tu zici ca vai ca daca suntem nemultumiti sa facem o reclamatie, acuma uitate la el, a facut reclamatie ca nu castiga destul si-ajuns in arest, fiul a trebuit sa isi dea demisia si fosta nevasta suspendata …
Mergi într-o corporație, să vezi slugărnicia șefuților români în fața celor din afară
Relax, e la fel peste tot (de exemplu daca o firma americana cumpara una franceza, o sa-i auzi chinuindu-se pe franceji sa vb engleza cu accentul lor imposibil).
@Mihai
Ai văzut tu asta într-un film?
Mai adaug eu o categorie, in care ma si regasesc si am observat ca si amicii mei sunt tot pe acolo.
Oameni aproape de 50 de ani, care am tot trait deziluzii:
– pe plan politic: CDR si Constantinescu, Iliescu vs Vadim, Alianta DA, USR, referendumurile pentru modificarea Constitutiei
– pe plan economic: disparitia repartitiei, prabusirea sectorului de stat, angajat la „privat” (adesea un marlan cu 10 clase, fost „turist” pe traseul Polonia – Turcia, sau valutist), intrarea in UE si aparitia corporatiilor, umplerea corporatiilor de combinatori, tari in gura dar iuti de picior cand e vorba de munca, iar mai nou contracte direct cu firme din afara cu munca online
Am iesit in strada cand a iesit Constantinescu, am jubilat cand a pierdut Nastase, am deschis o sampanie cand a pierdut Ponta, am iesit in strada la Ordonanta 13, am spumegat de furie la 10 August.
Am obosit cu totii. O luam mai usor cu nervii, caci incep sa se simta fizic, cu palpitatii, cu dureri de cap. Ultima oara cand i-am atras unuia atentia ca nu e ok ce face am fost la un pas sa imi ia gatul. Asa ca invatam sa ne ferim.
Ne ducem copiii prin tari straine, sa vada cu ochii lor diferenta. Ii pregatim ca la terminarea liceului se plece la studii in afara si ii incurajam sa nu se mai intoarca. Asteptam sa ne moara parintii ca sa plecam si noi (stiu ca suna sadic, dar chiar asa e)
Da, am renuntat. Suntem prea putini care vor altceva.
Pleaca chiar acum. Anii care trec nu se mai intorc.
Vinzi, pleci!
Apropo de plecat, mă tentează sipe mine de ceva vreme așa că întreb aici printre IT-ști (că eu am terminat Dreptul și ma calific pentru spălat bude in străinătate), ce cursuri recomandați ca să pot să ma angajez repede afară, in condițiile in care deocamdată n-am habar de nimic, m-a învățat fii-mea de 8 ani sa fac print screen pe telefon. Pot fi și cursuri cu plată, si online si cu prezența (dacă e la București), dar să fie ceva cu care să pot pleca in lumea civilizata.
Respect!
@Lia: din pacate, nu cred ca va functiona asa. Ar putea functiona cu facut curs gen Scoala informala de IT (sau cum s-o chema in Bucuresti), lucrat 4-5 ani in Romania (inceput de la internship) si abia apoi cautat contract in afara.
Sunt tari in UE care recunosc diploma de drept din RO. Daca intrati in barou in RO, sunt tari care va recunosc dreptul de a profesa avocatura si la ei. Stiu de la nevasta-mea, ca ea e cu dreptul si studiaza ce optiuni ar avea.
Dar mai importanta decat diploma este cunoasterea limbii, asta iti deschide multe joburi (nu de inalta calificare, dar orisicat, nu speli bude)
prieteni, cu plecatul trebuie sa fiti realisti. E posibil, orice e posibil, insa trebuie sa ganditi realist si sa actionati in consencinta.
Comentariul meu nu e sa va descurajeze dar trebuie intai sa va analizati situatia (varsta, familie, copii, plecati singur sau cu familie sau in cuplu, plecati pe termen scurt, termen lung, plecati cu bani multi la coj sau aproape nimic, aveti profesie care se cauta, plecati cu contract sau cautati acolo, aveti afaceri care merg si din care puteti trai, unde plecati, cat timp dureaza sa va faceti actele, cat de repede va adaptati in general, ce abilitati avet, exemplu vanzari, negocieri, etc). In functie de detalii, va faceti planul de atac. Toate detaliile conteaza, de exemplu daca vinzi tot si cumperi casa cu banii jos acolo e alta discutie decat cand ai 60 ani si vrei sa ceri credit de 30 ani pe casa. La fel, plecat la 22 de ani cu job primit de la Google e alta discutie decat cand pleci la 60 si incerci sa o iei de la capat. Nu e imposibil doar ca trebuie gandit realist. Si nu se realizeaza peste noapte. Primii 2 ani sunt la limita pana intelegi lucurile.
Din nou, comentariul nu e sa va descurajati. Pot detalia mai departe daca vreti, ideea e sa va faceti un plan realist si planul e diferit pentru fiecare pentru ca se construieste pe particularitatlile fiecaruia. Plus ca vor fi multe chestii incercate, unele care nu vor functiona. Pentru ca ideea “sa plec sa am o viata mai buna da m-am saturat” nu e destul de puternica. Trebuie venita cu un plan concret si actionat in consecinta. Pentru ca plecatul inseamna mai mult decat chirie si mancare, sunt o gramada de cacaturi pe care trebuie sa le acoperi unde in Romania nu se acopereau, poate taxe sau cotizat la pensie.
1/ Frica de represalii – la serviciu (daca nu esti sigur pe job-ul tau si/sau nu ai rezerve financiare care sa iti permita sa cauti un nou job linistit) sau fata de autoritati (mai ales daca esti patron, dar si daca reclami la politie pe vreun vecin)
2/ Descurajarea – „eu sau cineva cunoscut a facut o reclamatie si nu s-a rezolvat nimic”
Solutii posibile:
1.1/ Nu te baga in job-uri care sunt peste nivelul tau – asta nu inseamna sa stai „cuminte” si sa nu incerci sa avansezi, ci sa te pregatesti pentru nivelul urmator inainte de a incerca sa ajungi acolo, altfel ajungi sa depinzi de bunavointa sefului sa inchida ochii la greselile pe care le faci.
1.2/ Rezerva financiara – esentiala! Daca pierderea job-ului este neplacuta dar nu catastrofala, ai o liniste interioara care se vede si in afara. In corporate cel putin, presiunea de a lucra cat mai mult este uneori mai subtila, pentru ca nu vor sa ceara pe fata sa faci overtime, pentru ca atunci trebuie sa il si plateasca.
Cum reusesti sa iti faci rezerva financiara cu 3000-4000-5000 de lei salar din munca cinstita?
Mai ales daca nu ai parinti ok si pornesti de la 0? Dormi sub pod? Daca esti femeie faci OF sau iti iei sugardaddy. Dar ca barbat e mai greu? Eventual gasesti o alta femeie ce ia si ea 3000 de lei, chiar daca e urata macar are un job, si parca 8000 de lei e mai ok.
Minunata viata. Multumim de sfaturi.
Mai dau si eu unu primit de la oameni de 25-30 de ani ce au pornit cu ajutor mare de la parinti in viata: “In viata nu conteaza doar banii” si completez si eu: “In viata nu conteaza doar banii atunci cand ai acei bani.”
„Nu te baga in job-uri care sunt peste nivelul tau ”
Daca acum 10 ani nu acceptm un job nou intr-un departament de infrastructura eu nestiind cum sa pun sinele de la un server intr-un rack … eram mult in spate.
Pai la punctul 1 situatia este simpla, daca esti extrem de competent in domeniul tau ai cam doua variante: gasesti alt loc de munca sau iei calea antrepenoriatului. Rezervele financiare au o limita, iar daca domeniul in care lucrezi se merge exclusiv pe recomandari s-ar putea sa dureze mai mult decat realizezi sau o sa descoperi ca nu prea poti continua in domeniu.
La punctul 2 omiti o chestie extrem de importanta si anume efectele colaterale. Nu e vorba ca ai reclamat si nu s-a rezolvat ceva asta e partea simpla. Mai misto este sa reclami ceva si reclamatia sa ti se intoarca impotriva ta. Incepand de la diverse controale la firma si culminand cu niste omuleti extrem de prietenosi cu familia ta care iti trimit niste poze extrem de frumoase.
Ceea ce am spus eu sunt niste cazuri extreme, dar daca vei fi intr-unul din ele o sa vezi un pic altfel lucrurile.
@Asdad2005
Chiar daca am folosit puncte, se pare ca nu am structurat clar
1/ Frica de represalii => la job de la sef (te da afara, nu mai iei bonus etc); la autoritatii – devii tinta controalelor tuturor institutiilor; la politie – de la subiectul reclamatiei, care are un prieten politist.
„Rezervele financiare au o limita” – absolut, dar ele fac diferenta dintre „e nasol daca raman fara job, trebuie sa strang cureaua si o sa consum rezerva pana gasesc altul” si „sunt ingrozit ca pot sa imi pierd job-ul si inghit orice de la sefi”
2/ Vorbesc in cunostinta de cauza. Am facut si eu reclamatii, nu s-a rezolvat nimic, mi s-a luat. Dar am avut si experiente pozitive, inclusiv cu politia.
@weeeq – stii bancul cu Itic care se duce la rabin si se plange de casa prea mica, rabinul ii spune sa bage un ratele in casa, apoi cainele, apoi capra, vaca si la final cand ii spune sa le scoata pe toata Itic se declara foarte fericit cu casa lui?
Exact la fel pui si bani deoparte – daca in fiecare luna pui o suma deoparte din salariu, inainte de orice o sa te inveti sa traiesti cu ce ramane si in cont se aduna leu cu leu. Daca tu ai 3000 salariu si iti spun sa pui deoparte 500 pe luna o sa imi spui ca este imposibil insa daca maine ramai somer si dupa doua luni de stat acasa iti gasesti ceva de lucru cu 2500 ceva imi spune ca o sa traiesti, nu o sa mori de foame.
Insa oamenii nu vor sa depuna efort pentru un rezultat, ei vor doar sa obtina acel rezultat.
@MihaiC
Teoretic lucrurile stau cum spui tu, doar ca nu toata lumea isi permite asta. Si motivele sunt cele expuse de vali cu mai multe completari de prin completare.
O alta discutie care nu ar strica sa fie pusa pe tapet este cum te poti proteja tu ca cetatean daca te apuci sa reclami rahaturi si nu numai? Mai ales daca activezi intr-un domeniu unde totul functioneaza pe sistemul de tip casta. Concret ce poti face tu ca om aici daca vezi un rahat ca se intampla?
Concret iti poti pierde locul de munca, sa spunem ca ai niste bani pusi deoparte si traiesti din ei o perioada. Realistic daca sistemul este de tipul casta nu vei mai intra vreodata acolo asta daca nu esti extrem,extrem de competent si in acelasi timp iei calea antrepenoriatului asta daca ai un pic de noroc. Sti de ce in zona medicala nimeni nu face reclamatii? Pentru ca daca superi un monstru sacru, nu o sa ai pe unde sa muncesti sau daca nu te pot da afara vor avea oamenii grija sa-ti faca viata un calvar. Si vorbim de un mediu inchis de tip casta.
Cred ca Bigbear ar merita o eticheta rosie cu „idolul lui e Dorian Popa” nu de alta dar asa punem unele sfaturi/comentarii in perspectiva si stim exact cu cine stam de vorba. Zic asta pt ca comentarii dintr-astea reci „domnle nu exista sa nu poti sa faci economii din salariu de 3k lei, trebuie doar sa vrei”, am mai vazut de la oameni care apoi faceau statuie la diversi descurcareti din social-media.
PS: da am verificat acum la articolul „Mișcarea foamea” updates”, el era cu „daca e asa usor sa faci bani din reclame la pacanele, tu de ce nu faci”
@N – eu am plecat la 13 ani de acasa ca sa fac scoala si sa am o viata mai buna, ai mei traiau dintr-un venit in acel timp si am stat in gazda si totusi au facut economii in acel context.
Vin de la tara, toti taranii aveau economii „pentru zile negre” in conditiile in care in general erau pensii de CAP care au fost mereu foarte mici.
Am muncit, am sacrificat, am inghitit rahat si acum stau foarte bine. De ceva timp insa noua generatie „nu poate”. Nimic nu e bine, nimic nu se poate, totul e imposibil. Nu pot sa creasca, nu se pot educa, nu au de unde invata, nu pot slabi, nu pot creste profesionala, nu pot sa adune bani – absolut nimic.
Poti sa imi pui ce eticheta vrei sau sa urmaresti ce scriu eu nu stiu unde, insa aia e parerea mea – ma doare undeva de Dorian Popa sau altii, insa o sa sustin mereu ca este foarte greu sa ajungi sus pe scara. Popa are 2.23 milioane de subscriberi pe youtube – nu ai decat sa te apuci de un canal si tu si cand ajungi la 2 milioane te apuci sa vinzi reclama la ce vrei si iti iei Lamborghini – sau Rolls. Blogul asta are 1.4 milioane unici pe luna – fa si tu un blog cu traficul asta si apoi faci ce vrei. Buzatu a fost prins cu un 1.250.000 de lei spaga – intra in politica si vezi cat de usor este sa ajungi sef de CJ ca sa primesti mita aia. Fii Doru Pelivan cu prostiile lui si intoarce banii cu lopata sau Colo cu prostiile lui – ori fratii Paval sau macar un director de orice.
Alege tu orice domeniu, pozitiv sau negativ si arata-mi cum ajungi in frunte – tu personal si apoi o sa te cred ca este usor. Daca tu esti insa in medie de ce sa te ascult cum critici pe cineva care a ajung sus? Ca sa ne batem pe spate, fericiti si multumiti ca avem dreptate si aia care au succes nu sunt fericiti sau sigur au facut ceva necurat?
Insa asta e sport national la romani (nu doar aia din Romania) – sa se vaite cum viata este grea si sa caute cusururi la cei ce par sa o duca mai bine. Romanii vorbesc doar despre trecut – cum era atunci, ce au facut ai acolo. Niciodata despre prezent si viitor, niciodata despre cum sa o duca mai bine, cum sa schimbe ceva.
Insa este ok, tu continua sa discuti de altii si sa iti spui ca nu se poate.
Man inteleg ce zici de noua generatie ca e cam plangacioasa si cam asa e, dar totusi sa discutam despre cum carnati ca spagarul ala sau Jonutu au ajuns sa faca bani doar pentru ca tara e de asa natura, cu mult prea mult analfabetism functional si saracie …
Da e usor, daca indeplinesti niste conditii
– sa nu ai rusine, coloana vertebrala zero
– si daca vorbim strict de Youtberi sa ai niste venituri pe langa, de obicei din ce vad care sunt exemple de succes, fie sa te fi apucat cand YT avea 1 mil utilizatori global, fie bani de la parinti sau bani/audienta facuta deja pe la radio si televiziune apoi mutat in online
– conteaza si o oarecare doza de noroc in viata (de ex poate e impins in fata un alt lingator de bocanci decat Buzatu sau cum il chema pe spagar)
Mai e o chestie, sa nu uitam de existenta „survivor bias” pt fiecare baiat dintr-asta care reuseste cum au facut alde Dorian, sunt cine stie cate zeci care se rateaza.
Mie personal mi se pare aiurea ca un om sa zica ca a muncit pt ce a obtinut in viata ca apoi sa vorbeasca chiar si 1% admirativ despre unul ca Dorian si am ajuns sa imi pun intrebari legat de ce a presupus de fapt munca aia cand fiecare youtuber zilele astea sta doar cu munca in gura in timp ce banii i-au facut prin diverse combinatii.
Serios si sa furi sau sa duci femei la produs necesita niste munca, dar daca ajungem sa ridicam statui la orice kkt ca a facut bani …
@N – discutia asta este inutila, eu ti-am spus clar ca apreciez pe oricine ajunge in primii 10% in domeniul lui, pe nisa lui pentru simplu motiv ca este foarte greu sa ajungi acolo.
Tu ai o obsesie cu Dorian sau influenceri si spui ca aia nu este munca. Din nou, daca nu este munca de ce nu te apuci si tu de asa ceva, ca sa faci bani usor?
Insa de curiozitate, proprietarul blogului are 11 mii de abonati pe youtube din aia de 1,4 milioane de unici pe luna, cum explici asta? Si inainte sa imi spui ca e prea serios si subiectele lui nu sunt atractive eu nu il compar cu altii, intreb doar de diferenta intre cititori aici si abonati dincolo.
Faiar care e super asa si pe dincolo si vine din lumea influencerilor, cu barfe, analize, discutii, prostii, live-uri si provocari are 185 de mii de abonati. De ce doar atat, daca este asa simplu?
Chiar nu ma intereseaza domeniul, ca este online, interlopi, oameni de afaceri sau de culturanu ma inspir si nu reprezinta un model pentru mine insa apreciez munca lor, faptul ca au ajuns in frunte in domeniul lor si ca au ramas acolo. Daca tie ti se pare simplu si fara munca atunci intra in domeniul X, treci peste ei si fa banii lor / bucura-te de succesul lor.
@weeeq
„Cum reusesti sa iti faci rezerva financiara cu 3000-4000-5000 de lei salar din munca cinstita?” – greu, foarte greu.
Cum traiesc cei cu venituri mici? Prost.
Pe termen lung nu poti sa ai cheltuilei mai mari decat veniturile; daca cineva iti da bani fara sa se astepte sa ii primeasca inapoi, poti considera banii aia ca venit.
Ideea de a avea rezerve financiare este ca te salveaza de cheltuieli mai mari mai tarziu.
Daca ai bani sa iti pui o plomba acum, eviti in viitor sa pierzi o zi de munca cand trebuie sa te duci de urgenta la o extractie.
Daca ai strans bani de un frigider, poti sa astepti sa cumperi unul la oferta, nu sa ti se strice mancarea in frigiderul vechi cand se stica si apoi sa cheltui mai mult pe mancare gata gatita pana cand platesti mai mult decat face pt reparatie.
Inceputul este cel mai greu, pentru ca efortul este mare si castigul mic, dar cum spune un proverb chinez „chiar si cel mai lunga calatorie incepe cu primul pas”.
2/ Trebuie sa fim pregatiti sa reclamam cat mai mult din ce ne deranjeaza (hotel, restaurant, job, autoritati) – cat mai calm si mereu politicosi. Nu trebuie sa ne asteptam ca problema reclamata sa fie mereu rezolvata, dar cred ca majoritatea vor fi surprinisi de proportia celor rezolvate.
Stiu un caz de veterinar care, fiind castigator de concesiune pe ceva circumscriptie veterinara (mai multe sate la un loc) chiar facea gat maxim la directia veterinara. Ba dar ii facea pe aia muci de fiecare data cand aveau sedinte. Pe buna dreptate! Mai comentau 1-2, dar asta era cel mai vocal. Evident, au avut un „coleg” directoras care a candidat din partea alor nostri. Li s-a recomandat sa ii faca astia campanie electorala si sa il sustina pe „colegu'” la ei in sate. Omu’ meu nu numai ca a refuzat categoric, desi putea sa taca sau sa dea dupa ei si sa nu faca nimic, ci i-a porcait pe toti aia de la partid si din directia veterinara. Ghici cine a avut controale saptamanale de la directie si fisc in urmatorul an. :)))
Si asta a fost doar un eveniment din cariera tipului…
Bine, omul intr-adevar are coloana vertebrala, e blindat pe meseria lui, face totul ca la carte, dar no, uite cum mori cu dreptatea in mana in „rumeinia”.
Tras tare vreo trei ani, ajuns în poziție de conducere într-un mare lanț de hypermarket-uri când erau în plină dezvoltare. Am avut gura cam mare, am semnalat nereguli, am reclamat incompetența unora care fuseseră numiți deasupra mea doar pe ochi frumoși și nu erau in stare de nimic, iar greul pica tot pe mine și pe cei în poziții similare cu a mea. Ce-am rezolvat? Simplu. La prima restructurare și reorganizare a posturilor am rămas pe dinafară. N-a contat experiența, n-au contat realizările, a contat gura mea mare. Mi s-a oferit ca alternativă ceva cam la mișto fiind siguri că voi refuza și cam aia a fost. Lucrurile au rămas la fel, doar eu m-am apucat iar de depus CV-uri și mers la interviuri unde să mi se spună că sunt supracalificat.
E drept că aveam doar vreo 26 de ani, deci eram tânăr și naiv, credeam în corectitudine, lucru bine făcut, aveam idei, credeam că o să mut munții, bullshituri d-astea. Mi-a trecut. Îmi văd de treabă în pătrățica mea, iar de „viața cetății” o să-mi pese când și cetății o să-i pese de viața mea.
This. Sunt multe jeguri si prin privat care verbal sustin ca vor o tara ca afara, cu corectitudine, verticalitate si principii, dar in corporatie sunt cei dintai pupincuristi.
Apoi ii auzi „Bah dar daca lumea n-ar mai vota PSD”.
Johnnyfer, ți-aș fi dat verde pentru povestea ta de început de viață (pușca și cureaua lată!), dar ai izbit cu mucii in fasole la final: o să-ți pese tie de cetate când o muri cetatea de mila ta.
Greșești fundamental și ca principiu (cetatea aia nu e ceva abstract, care să existe independent de cetățeni. E chiar suma cetățenilor, iar dacă toți zic ca tine… nah, aia e cetatea pe care o construiți și meritați), dar păcătuiești și împotriva tânărului (sincer, avântat, luptător) care ai fost.
Ți-am dat roșu pentru băbăciunea care ai devenit.
(Deși puteam să-ți dau verde pentru sinceritate.)
@florinel⁶
Ti as fi dat verde pentru textul frumos scris si avantul de revolutionar, dar ti-am dat rosu pentru ca pare scris doar pentru like-uri
dny, mă tem că-s meșter la acumulat roșu
(N-o fac intenționat, nu trollez pentru recorduri de roșu. Ba chiar m-am mirat de câteva ori.
Dar nah, am inceput să observ că îs destul de antipatic și in viața de toate zilele, așa că e destul de natural.)
@florinel⁶ – prezinti o varianta romantica a cetatii. Da, este suma cetatenilor pana la un punct, daca nu dam zapada din fata curtii este vina noastra la nivel de comunitate si putem schimba ceva acolo insa cand politia nu isi face treaba, primarul da contractul firmei de casa a partidului si tot asa – aia nu mai e in sfera mea de putere, nu mai am ce face.
Si un sistem nu se schimba de jos, oricat de poetic suna si iti doresti sa crezi asta.
Ca reclamagiu de profesie, mi s-a cam luat în ultima vreme din cauza jegurilor care preferă să se fofileze decât să facă ceva. Acum 10 ani se rezolvau mai rapid multe lucruri în urma unor simple sesizări. Acum e doar un răspuns la mișto, dacă e și ăla.
Polițiștii ori nu au timp să vină, ori bagă textul „trebuie să vă înțelegeți între voi”
La ANPC îți răspund după 4 5 luni, agramat de ți-e și scârbă să citești,
cu rezoluție „favorabilă”…ce-o fi aia..
La ANRE nu se mai obosesc să răspundă.
La primărie la fel, ultimele 2 fără răspuns.
La garda de mediu au delegat pe alții, că nu e treaba lor.
Jegoșii ăștia de mai sus fac totul pentru a descuraja.
SILĂ!
Din curiozitate, ce primarie ?
Cea mai competentă, merită cel puțin un Oscar dom primar. S5
Cred ca mai e un motiv care nu se vede din prima, copilaria/relatia cu parintii. Daca parintii au avut grija sa iti ofere teroare, bullying, batut joc de tine, tipat, jignit constanr, viilenta domestica, inspirat frica, dureaza pana scapi de mentalitatea de sluga.
„Nu conştiinţa oamenilor le determină existenţa, ci, dimpotrivă, existenţa lor socială le determină conştiinţa“ si n-am zis-o eu, a zis-o unul marx, care nu facea parte din trupa fratilor marx. (a nu se intelege ca-l iubesc, sau ca am vreo stima pt k marx, arza-l-ar focu’)
cu cat esti mai sus in lantul trofic social cu atat constiinta ta se dilueaza si devi mai maleabil.
simplu, matematic si concis. scoala elementara de manipulat masele.
cu cat ai mai putine de pierdut esti mai vindicativ, mai intolerant si mai usor sa ti se bage batul prin gard, tu trebuie doar sa faci spume la gard, de restul se ocupa altii.
asteptam o interventie scurta si la obiect de la dl coloja
multumesc
Scurtă, la obiect, de la dl Coloja.
Trei cerințe.
Zici mersi pentru cel mult două din trei.
1. ne place sau nu sa ne complacem in situatia expusa, factual si statistic?
2. daca ne place, de ce ne plangem ?
Dracu m-a pus zilele astea să mă uit la filmul „În slujba poporului”, unde joacă Zelensky.
Dacă nu l-ați văzut, merită să o faceți, văd acolo ce se întâmplă zi de zi la noi.
Am vazut mai multe episoade, a inceput sa doara, am luat pauza.
Mai e un aspect: o foarte largă categorie de oameni care se plâng nu caută, de fapt, soluții practice la o problemă, ci doar compasiune. Pentru că soluțiile ar implica efort, trebuie să-ți schimbi obiceiurile proaste, trebuie să fii neplăcut uneori pentru alții pentru a atinge binele comun, etc. Dar plânsul pe Facebook sau la petreceri nu costă nimic.
Am mai mulți oameni în anturajul meu care sunt din această categorie. Îi recunoști foarte ușor:
– dacă îi întrebi ce au făcut ca să schimbe situația, se enervează.
– dacă le oferi 3-4 idei de a rezolva situația, ori se enervează, ori îți aduc 10 argumente ca să-ți arate de ce ideile tale sunt proaste și nici măcar nu ar trebui încercate.
Până la urmă, mă fac pe mine să mă simt prost că m-am băgat în discuție, așa că am învățat să-i recunosc și să-i ignor.
@George
Tu nu stii sa zici „here, here, *pat*, *pat* ?
Sunt reclamagioaica de profesie-job, restaurante, magazine, primarie😀 Nu am primit macar o data un raspuns de la vreun manager de restaurant la mailurile trimise cu sugestii/imbunatatiri! La magazine am mai reusit sa discut cu cineva, dupa insistente multe si chiar sa si rezolv. De la primarie nu am primit vreo solutionare a reclamatiei, nici macar nu o puteam gasi folosind numarul primit, ca sa vad statusul😀M-am luptat la job cu asiguratorul si cu clinicile medicale partenere, ca sa beneficiez de ce imi oferea angajatorul. Uneori iti vine sa plangi de frustrare, obosesti de atata lupta. Dar ma inversunez sa fac tot ce pot ca sa rezolv ceva. Nu e o mentalitate cu care m-am nascut, tocmai ca provin dintr-o familie saraca, care accepta multe, din motivele expuse de Vali mai sus. Saracia te face sa iti minimizezi importanta ca individ si sa nu reactionezi. De nevoie am devenit un pitbull in a-mi apara drepturile, ca nu are cine sa lupte pentru mine sau sa schimbe ceva, daca eu nu cer asta.
O să mori de inimă rea, într-o zi.
N-ai zis una esentiala:
Parintii educati si formati in comunism, care au transmis fara gres mentalitatea de sluga fricoasa. Nu au stiut altceva, e adevarat ca au trait vremuri atroce, trist e ca multi nici macar nu-si dau seama de asta. Au senzatia ca aceste cacaturi (stai la locul tau! nu te baga! sa zica/faca altii!) sunt vreo manifestare de intelepciune, nu de lipsa de coloana, de resemnare si o reteta de perpetuare a starii de fapt.
Daca UNU face gura, are parte de represalii. Daca TOTI ar face gura, ar mai avea parte de represalii?