România e plină de manageri de carton. Ce este acela un manager de carton? Un nene care a ajuns într-o poziţie bună şi ţine cu dinţii de scaunul său, deşi nu se pricepe deloc la ce ar trebui să managerieze. Calitatea lui principală e să ceară mai mulţi bani şi să fugă de responsabilitate.
Visul oricărui angajat este să fie şef/manager. Eu, dacă aş fi şeful meu, m-aş purta altfel. Aş face altfel munca, aş trata mai bine angajaţii, le-aş da salarii mai mari. Ştiţi voi placa. Eh, unii ajung şefi. Şi îşi dau seama că situaţia nu e aşa de roză. Că trebuie să se descurce cu un buget, că trebuie să ia m*ie de la 3 şefi diferiţi, că trebuie să facă PPTuri până îi ies pe nas, că trebuie să participe la şedinţe târzii. Totul pentru nişte bani în plus. Unii regretă vremurile când erau simpli sclavi pe plantaţie. Acum trebuie să accepte ce spune şeful, să ţină sclavii cuminţi, să se asigure că muncesc, bla bla bla.
Managerul de carton ţine de scaunul lui. În faţa conducerii dă vina pe angajaţi, spunând că sunt incompetenţi şi că nu îi poate dă afară din cauza HRului şi nici nu are buget să angajeze unii competenţi. În faţa angajaţilor dă vina pe şefi. Eu am luptat pentru voi, dar jegoşii ăia nu vor să ne mărească salariile. Bag picioarele, îmi dau demisia. Dar, desigur, nu îşi dă demisia, pentru că în altă parte ar putea fi nevoit să muncească.
Cu timpul, managerii devin nişte oameni fără suflet. Tamponarea din toate părţile îi răpeşte bruma de omenie pe care o avea. Banii după care alerga atâta când era tânar nu mai reprezintă o alinare. Şi nu e nimic mai trist ca o cameră plină de manageri care nu au tupeul să îşi susţină punctul de vedere pentru că ar putea fi concediaţi. Care ţin capul plecat şi tac, ascultând cum tovarăşa învăţătoare îi dojeneşte.
Discutam aseară cu Costin despre ce se întâmplă la Cotidianul. Şi despre cum Pro e un trust mişto din punctul ăsta de vedere, că incompetenţii se elimină. Zoso, ia zi tu care e treaba? Păi, se pare că nu sunt în stare de proiectul asta. Incompetent, deci. Plec, ce plm să fac…Scurt şi la obiect. Managerul de carton s-ar fi milogit pentru încă 6 luni de clemenţă, timp în care ar fi căutat un alt post. Îi recunoaşteţi sintagmele prin CVuri: nu e folosit la potenţialul lui adevărat, are viziuni diferite de ale şefilor, caută alte provocări. Între timp, puteam accepta ofertele generoase venite de la orice trust şi publisher, pe salariu dublu. Şi as fi devenit un manager de carton, care ar fi început să creadă în potenţialul lui excepţional, dar neapreciat în internet şi în România.
ps: nu, nu e adevărat că gsp şi realitatea voiau să mă angajeze pe mii de euro 
Poti te rog sa rescrii articolul in engleza sa dau si io link alor mei?
Nu ma pune sa-l traduc… ca nu mai cred astia… zic ca am inventat io la tradus…
Pentru asta vreau sa dau link, sa nu intervin in nici-un fel…
hi hi, zoso
ce bine cunosti tipologia managerului de carton, inca sunt proaspete in minte vremurile cand aveai un astfel de sef? 
Macar in mediul privat competenta sau incompetenta in timp ii elimina pe cei ce nu pot tine pasul. Dar la stat frate? Nimeni nu ii elimina pe cei ce stiu sa dea limbi si nu de putine ori bati pasu lpe loc din cauza unui prost care are impresia ca a pus coada la pruna doar pentru ca a ajuns sef de serviciu. Si cum nu te pui cu autoritatea statului………bati din buze maruntel pe la toate birourile.
Pe lanaga faptul ca nu mai au suflet sunt si sclavii banilor din disperarea pentru a plati ratele.
@Stefan Murgeanu: vremurile cand era sa devin un astefeld e sef.
De asta prefer eu să rămân sclav pe plantație sau să-mi fac propria plantație ca să nu mai lucrez în arendă
Uite astea-s posturile care ma fac sa revin pe blogul tau. Astea, nu alea scrise la repezeala cu greseli DE SCRIERE (a nu se confunda cu gramaticale) si lipsuri de litere
Si ca sa fiu si un pic ontopic, cred ca atunci cand in Romania o sa conteze mai mult aptitudinile decat pilele si banii, atunci tara asta o s-o ia inspre..inainte.
Depinde foarte mult de stilul în care sunt formaţi managerii. Din câte am observat, metoda de management în cele mai multe cazuri nu este cea de apreciere, ci cea de critică. Adică managerul scoate în faţă ceea ce greşeşte angajatul, nu ceea ce a făcut bine şi ce ar putea să facă pentru ca să fie şi mai bine. Nu. se începe cu „de ce nu ai făcut aia” sau cu „aia e făcută prost”.
Ama vut norocul să am un şef din UK. Stilul lui era cu totul altul: ai făcut OK treaba asta, dar acolo puteai să faci aşa…şi aşa… În principiu spunea cam tot acelaşi lucru (adică ce nu am facut bine), dar în alt fel. Care fel conta foarte mult.
Bravo, foarte bine zis. Post-ul asta ar trebui printat si lipit pe usile de intrare ale multinationalelor! Si eu care credeam ca sunt singurul care a facut analogia „milionari de carton” – „manageri de carton”.
vreau un sef ca tine, nu mai vreau sefe care se rujeaza, se parfumeaza si isi mentoleaza respiratia cand tre’ sa dea raportul la alt sef.
totul este politica – „momental” lucrez in US – same shit; de la ei vine, nu a invatat nimeni de unul singur
„Well,
he can’t write code, he can’t design a network, and he doesn’t have any
sales skill. But he has very good hair.”
Scott Adams
BOCTAOE
Lucrez intr-o multinationala cu zeci de mii de angajati, dar astia de la mine sunt romani de-ai nostri, cei din categoria „smecheri urbani”. Cunostinte zero, tupeu maxim. Toata ziua „freaca-ntr-o tigaie maioneza ce se taie” (vorba unei foarte vechi reclame de pe vremea socialismului pentru mixerele ARGIMIX) („maioneza” sunt cateva fisiere Xcell pentru raportari). Apoi intr-o pauza, ii strang pe toti prostii cu brevete si urla la ei ca pana a doua zi sa aiba gata noi proiecte (cu sute de desene despre care ei habar nu au ca trebuie facute). Apoi se duce din nou la „maioneza” lui si o „freaca” pana seara.
Problema a mai grava e ca aceste specimene se aliaza, formeaza un cerc al puterii in care nu e promovata decat incompetenta (pentru simplul motiv ca, competenta i-ar demasca imediat prin comparatie directa).
Acesta e modelul romanesc al filialeor companiilor multinationale. Ca in modelul Paretto: 20% din personal creaza 80% din profit si 20% din personal consuma 80% din resurse; doar ca cele doua grupuri sunt TOTAL DISJUNCTE!!!
Am si eu in firma un asemenea specimen, pentru el disperarea banilor a eliminat trasaturile umane(a fi om e lucru mare) si orice urma de logica, petru el nu conteaza decat banii…cat mai multi bani… stoarcem toate energia din sclavii de pe plantatie…facem orice, doar banii sunt importanti!
Ulterior cred ca am aflat si de ce: tipul are datorie la banca vreo 500 de milioane!
Din pacate „managerul de carton” este o productie tipic romaneasca cu infuente balcanice care nu a aparut peste noapte. Daca recitim „Ciocoii vechi si noi” o sa ne dam seama ca acest fenomen are o vechime de mai bine de doua secole.